Anexă la Ordinul MDRAP nr…..

/2013

NORMATIV
PRIVIND PROIECTAREA GEOTEHNICĂ
A LUCRĂRILOR DE EPUISMENTE,
Indicativ NP 134-2013
CUPRINS

CAPITOLUL 1..........................................................................................................................................6
DATE INTRODUCTIVE PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR....................................................6
DE EPUIZMENT.......................................................................................................................................6
1.1.Generalităţi...........................................................................................................................................6
1.2. Definiţii...............................................................................................................................................6
1.2.1 Epuizmentul................................................................................................................................7
1.2.2 Asecarea......................................................................................................................................7
1.2.3 Desecarea....................................................................................................................................7
1.2.4 Drenajul.......................................................................................................................................8
1.3. Termeni de referinţă............................................................................................................................8
1.3.1 Modelul hidrogeologic................................................................................................................8
1.3.2 Acviferul.....................................................................................................................................8
1.3.3 Permeabilitatea k.......................................................................................................................10
1.3.4 Porozitatea totală n....................................................................................................................11
1.3.5 Coeficientul de cedare Kc (sinonim coeficient de înmagazinare)............................................11
1.3.6 Coeficientul de reţinere Kr........................................................................................................11
1.3.7 Transmisivitatea T....................................................................................................................11
1.3.8 Gradientul critic de antrenare hidrodinamică icr......................................................................12
1.3.9 Absorbţia de apă q....................................................................................................................12
CAPITOLUL 2........................................................................................................................................13
TESTE EFECTUATE IN SITU ŞI ÎN LABORATOR PENTRU DETERMINAREA
PERMEABILITĂŢII...............................................................................................................................13
2.1. Execuţia forajelor de investigaţii hidrogeologice. Instalaţii de foraj................................................13
2.2. Pregătirea şi testarea forajelor de epuizment....................................................................................14
2.3 Clasificarea forajelor hidrogeologice după gradul şi după modul de deschidere a stratului acvifer. 16
2.4. Scheme si formule uzuale pentru calculul coeficientului de permeabilitate.....................................17
2.4.1 Pompări din foraje.....................................................................................................................17
2.4.1.1 Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber.......................................................................17
2.4.1.2 Foraj imperfect în strart acvifer cu nivel liber.................................................................18
2.4.1.3 Foraj perfect în strat acvifer sub presiune........................................................................19
2.4.1.4 Foraj în strat acvifer mixt.................................................................................................20
2.4.1.5 Foraj imperfect in strat acvifer sub presiune, infiltraţii numai prin peretele forajului....20
2.4.2 Turnări în foraje........................................................................................................................21
2.4.2.1 Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber.......................................................................21
2.4.2.2 Foraj imperfect în strat acvifer cu nivel liber...................................................................22
2.4.2.3 Foraj perfect în strat acvifer sub presiune........................................................................22
2.4.2.4 Foraj imperfect în strat acvifer sub presiune....................................................................22
2.4.2.5 Foraj imperfect, acvifer sub presiune, infiltraţii numai prin peretele forajului...............23
2.4.3 Raza de influenta a forajelor hidrogeologice............................................................................24
2.4.4 Metode expeditive pentru evaluarea permeabilităţii in situ......................................................24
2.4.4.1 Scheme de calcul propuse de Hvorslev...........................................................................24
2.4.4.2 Metoda Lefranc................................................................................................................26
2.4.4.3 Metoda Hooghoudt..........................................................................................................28
2.4.4.4 Metoda Biroului de Hidroamelioraţii SUA (metoda Nazberg)........................................28
2.4.4.5 Evaluarea coeficientului de permeabilitate în laborator..................................................29
2.4.5 Calculul coeficientului mediu de permeabilitate în terenuri stratificate...................................30
CAPITOLUL 3........................................................................................................................................32
PARAMETRII HIDROGEOLOGICI DE EXPLOATARE A FORAJELOR DE EPUIZMENT...........32
3.1. Saltul de nivel în foraje.....................................................................................................................32
3.1.1. Foraj perfect în strat acvifer sub presiune................................................................................32
3.1.2. Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber...............................................................................32
3.1.3. Foraj imperfect după gradul de deschidere. Pompare în regim permanent.............................33
3.2. Viteza de admisie a apei în gaura de foraj şi debitul critic de epuizment.........................................35
3.2.1 Relaţia lui Sichardt....................................................................................................................35
3.3. Denivelarea critică a apei în forajul de epuizment............................................................................35
3.4. Evaluarea riscului de antrenare hidrodinamică a nisipului în funcţie de gradientul hidraulic al
curgerii şi de coeficientul de neuniformitate al nisipului.........................................................................36
3.5 Formele de manifestare a procesului de antrenare hidrodinamică a nisipurilor................................36
3.5.1 Sufozia......................................................................................................................................36
3.5.2 Eroziunea internă......................................................................................................................37
3.5.3 Afuierea.....................................................................................................................................37
3.5.4 Ruperea hidraulică şi refularea nisipului..................................................................................37
3.5.5 Lichefierea................................................................................................................................37
CAPITOLUL 4........................................................................................................................................39
PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A UNUI SISTEM DE EPUIZMENT.............................39
4.1. Alegerea metodei de epuizment în funcţie de granulozitatea şi permeabilitatea pământului din
stratul acvifer...........................................................................................................................................39
4.2. Metode de epuizment........................................................................................................................40
4.2.1. Epuizment direct din excavaţie................................................................................................40
4.2.1.1. Executarea excavaţiilor cu taluzuri nesprijinite..............................................................40
4.2.1.2. Executarea excavaţiilor, în incinte etanşe cu pereţi verticali..........................................41
4.2.2. Executarea excavaţiilor cu taluzuri libere, sub protecţia ecranelor de etanşare.......................43
4.2.3. Epuizment prin foraje amplasate pe conturul excavaţiei.........................................................44
4.2.4. Epuizment cu instalaţii de filtre aciculare................................................................................44
4.2.5. Epuizment prin sifonare...........................................................................................................47
4.2.6. Epuizment prin foraje autodescărcătoare, cu drenare descendentă sau ascendentă.................48
4.2.7. Epuizment prin grupuri de foraje care intră în interferenţă.....................................................50
4.2.7.1. Foraje perfecte în strat acvifer cu nivel liber..................................................................50
4.2.7.2. Foraje perfecte în strat acvifer sub presiune...................................................................52
CAPITOLUL 5........................................................................................................................................54
MONITORIZAREA LUCRĂRILOR DE EPUIZMENT........................................................................54
CAPITOLUL 6........................................................................................................................................55
DEZAFECTAREA LUCRĂRILOR DE EPUIZMENT .........................................................................55
CAPITOLUL 7........................................................................................................................................56
MODEL PRIVIND CONŢINUTUL UNUI PROIECT DE EPUIZMENT.............................................56
7. 4. Estimarea necesarului de utilaje şi materiale...................................................................................57
ANEXA I.................................................................................................................................................58
ANEXA II ...............................................................................................................................................60
EXEMPLU DE CALCUL PENTRU UN SISTEM DE EPUIZMENT ALCĂTUIT DIN FORAJE
CARE LUCREAZĂ ÎN INTERFERENŢĂ ŞI SUNT DISPUSE PE CONTURUL UNEI EXCAVAŢII
DE FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ.....................................................................................................60
 Lista de simboluri

at - atmosferă (bar) – unitate de măsură a presiunii

A - suprafaţă; coeficient în relaţia Allen-Hazen
C - coeficient de formă
- Darcy, unitate de măsură a coeficientului de permeabilitate. 1Darcy=1,02 x 10-8 cm2.
D
Distanţă
Df - diametrul coloanei filtrului
d - diametru
d10 - diametrul granulelor din stratul de nisip, corespunzător conţinutului de 10%
df - diametrul granulelor de nisip din coroana filtrului
F - factor de formă
H, h - înălţimea coloanei de apă într-un strat acvifer
Ha - înălţimea coloanei de apă în zona activă a unui foraj într-un strat acvifer cu nivel liber
h0 - înălţimea coloanei de apă în foraj
hf - lungimea filtrului
- saltul de nivel (lungimea zonei de prelingere) în foraje executate în acvifere cu nivel
Δh
liber
i - gradient hidraulic
icr - gradient hidraulic critic
ID - grad de îndesare a nisipului
k - coeficient de permeabilitate
Kf - coeficient de filtraţie (sinonim coeficient de conductivitate hidraulică)
Kc - coeficient de cedare (sinonim coeficient de înmagazinare)
Kr - coeficient de reţinere
L, l - lungime (uzual); lungimea filtrului
M - grosimea unui strat acvifer captiv
Ma - mărimea zonei active în strat acvifer captiv, sub presiune
n - porozitatea totală
ne - porozitatea efectivă
N - unitate de forţă (Newton)
Nh - nivel hidrostatic
Np - nivel piezometric
Nd - nivel dinamic
p - presiune
q - debit specific; absorbţie de apă
Q - debit; absorbţie de apă (litri)
R, R0 - raza de influenţă a unui foraj de pompare
Rp - rezistenţa de penetrare dinamică
ro - raza găurii de foraj
r - distanţa de la axa unui foraj la un piezometru sau alt foraj
Sr - gradul de umiditate
S, S0, .. Sn - denivelări ale apei într-un foraj
- saltul de nivel în foraje executate în acvifere sub presiune; variaţie de nivel între două
ΔS
denivelări
T - transmisivitate
Tu - distanţa dintre nivelul dinamic din foraj şi culcuşul stratului acvifer
t - temperatură în scara Celsius; timp; adâncime de încastrare a unei palplanşe
U, Un,Uf - grad de neuniformitate granulometrică
u.L. - unitate Lugeon de absorbţie a apei într-un foraj (1 uL ≈ 1,5 10-5 cm/s)
va - viteză admisibilă
V - volum
Vp - volumul total al porilor
Vpi - volumul porilor închişi
Vwc - volumul de apă cedată
Vwr - volumul de apă reţinută
x - distanţa dintre axa forajului de turnare la piezometru
β - unghi de înclinare
γ - greutate specifică; greutate volumică
γs - greutate specifică a scheletului mineral
γw - greutate specifică a apei
ζ - rezistenţa hidraulică
μ - vâscozitate dinamică
ρ - raza echivalentă a unui grup de foraje
η - coeficient de formă
τ - corecţia de temperatură
Φ - diametrul unui tub
ϕ - unghi de frecare interioară
CAPITOLUL 1.

DATE INTRODUCTIVE PRIVIND REALIZAREA LUCRĂRILOR

DE EPUIZMENT
1.1. Generalităţi
Obiectul normativului
(1) Prezentul normativ defineşte cerinţele, principiile, privind proiectarea geotehnică şi monitorizarea
lucrărilor de epuisment.

Domeniul de aplicare
(1) Prezentul normativ se aplică acvifierelor poroase, cu permeabilitate de tip granular. Pentru
acviferele cantonate în masive de roci stâncoase, cu permeabilitate de tip fisural, sunt necesare abordări
speciale.

(2) Normativul de epuizment reprezintă o componentă de bază a proiectării geotehnice şi se aplică în

corelare cu actele normative şi reglementările tehnice specifice aplicabile, în vigoare, precum şi cu SR
EN 1997-1 şi 2 (Eurocode 7).

(3) Ca regulă generală, pentru fiecare amplasament se elaborează proiectul de epuizment bazat pe studii
elaborate în conformitate cu prevederile Normativului privind documentaţiile geotehnice pentru
construcţii, Indicativ NP 074.

(4) Un proiect de epuizment trebuie să conţină şi soluţii alternative care să permită aplicarea unor
corecţii sistemului de pompare chiar în timpul funcţionării acestuia (creşterea denivelărilor de pompare,
suplimentarea numărului de foraje de epuizment ş.a.) în cazul în care nu pot fi atinşi parametrii de
exploatare calculaţi.

(5) Soluţiile tehnice adoptate pentru realizarea epuizmentelor trebuie să satisfacă cerinţele de eficacitate
şi eficienţă economică, iar pentru situaţii deosebite se vor utiliza modelări matematice, simulări
hidraulice şi altele de această natură.

Utilizatori
(1) Normativul se adresează investitorilor, beneficiarilor lucrărilor de construcţii, autorităţilor publice
implicate în procesul de avizare şi autorizare a execuţiei lucrărilor de construcţii, precum şi
proiectanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici, executanţilor, responsabililor tehnici cu
execuţia, precum şi autorităţilor administraţiei publice şi organismelor de verificare/control.

1.2. Definiţii

(1) În practica inginerească lucrările care se execută în scopul coborârii nivelului apei subterane sub
cote impuse de realizarea ”în uscat” a fundaţiilor construcţiilor sunt cunoscute sub diverse denumiri:
epuizment, asecare, desecare, drenare.
1.2.1 Epuizmentul
(1) Prin epuizment se înţelege ansamblul lucrărilor care se execută în amplasamentul construcţiilor cu
fundare directă, sub nivelul pânzei freatice, pentru a face posibilă executarea ”în uscat” a excavaţiilor şi
a elementelor de fundare.

(2) În cazul în care, sub cota de fundare, există un acvifer captiv, sub presiune, care pune în pericol
stabilitatea vetrei gropii excavate, epuizmentul trebuie extins şi la acest acvifer până când subpresiunea
pe vatră scade sub sarcina geologică redusă prin excavare.

(3) În funcţie de condiţiile hidrogeologice specifice amplasamentului, lucrările de epuizment se pot

realiza sub diverse forme:
a) evacuarea directă a apei din groapa excavată;
b) filtre aciculare cu sau fără vacuum;
c) electroosmoză;
d) reţele de foraje echipate cu filtre, pompe de aspiraţie sau pompe submersibile de diverse
tipuri;
e) instalaţii de extragere şi evacuare a apei prin sifonare;
f) foraje autodescărcătoare cu evacuare descendentă sau ascendentă ş.a.

(4) Durata necesară de funcţionare a unui sistem de epuizment începe din faza premergătoare
deschiderii excavaţiilor şi se încheie după realizarea integrală şi etanşarea fundaţiei. În situaţii speciale,
epuizmentul se poate prelungi şi după finalizarea lucrărilor de fundare a construcţiilor.

(5) Dacă nu se impun măsuri speciale de menţinere a nivelurilor apelor subterane la cote coborâte în
perioada post execuţie, echipamentele de epuizment se dezafectează şi nivelurile apelor subterane pot
reveni la cotele iniţiale.

1.2.2 Asecarea
(1) Este termenul consacrat domeniului lucrărilor miniere şi cuprinde ansamblul de lucrări de captare
şi evacuare a apei subterane din amplasamentul zăcămintelor de minereuri, cărbuni, roci utile, etc. care
se exploatează „în uscat” prin excavaţii subterane sau în cariere.

(2) Asecarea se realizează prin reţele de foraje echipate cu filtre şi pompe submersibile din care se
pompează apă până se realizează o suprafaţă de depresiune situată sub cota de exploatare a
zăcământului.

(3) Echipamentul de asecare intră în funcţiune înainte de deschiderea excavaţiilor pentru exploatarea
zăcământului şi se dezafectează după încetarea activităţii de exploatare, dacă nu apar situaţii deosebite
care să impună continuarea lucrărilor de asecare.

1.2.3 Desecarea
(1) Cuprinde ansamblul lucrărilor de extragere şi evacuare a apei din terenurile agricole cu exces de
umiditate, în vederea recuperării şi reintegrării acestora în circuitul agricol.

(2) De regulă desecarea se realizează prin lucrări de drenaj orizontal pozate la adâncimi reduse.
Funcţionarea sistemului se extinde pe perioada de existenţă a excesului de umiditate.
1.2.4 Drenajul
(1) Reprezintă cea mai utilizată metodă de captare şi evacuare gravitaţională a apei subterane. O formă
specială de drenaj este cel întreţinut prin sifonare. Metoda poate fi aplicată atunci când înălţimea
maximă de aspiraţie nu depăşeşte cca. 7.00m.

(1) Drenajul descendent sau ascendent, prin foraje autodescărcătoare, reprezintă de asemenea o soluţie
frecvent utilizată, dacă condiţiile hidrogeologice din amplasament sunt favorabile.

1.3. Termeni de referinţă

1.3.1 Modelul hidrogeologic

Reprezintă forma de exprimare vizuală, bi sau tridimensională, şi descriptivă, din punct de vedere
litofacial, structural şi parametric, a masivului de pământ în care se includ structurile hidrogeologice
care interferează cu lucrările de epuizment.

1.3.2 Acviferul
(1) Se referă la volumul de pământ, de formă stratiformă, lenticulară sau masivă în care este cantonată
apa subterană liberă. Acviferul este delimitat cel puţin în bază de un strat impermeabil (culcuş).

(2) Principalele tipuri de structuri acvifere sunt prezentate în Fig.1. 1, Fig. 1.2 şi Tabelul 1.1

Fig.1. 1 Schema clasificării acviferelor

Fig.1. 2 Nivelul apei subterane în raport cu suprafaţa terenului
 Tabelul 1. 1 Tipuri de acvifere separate în funcţie de modul de închidere a structurii şi de nivelul apelor
subterane
Tipul
de Caracteristici
acvifer
Delimitat de strat impermeabil numai
Acvife Cu nivel liber.
în culcuş. În partea superioară
r Nivelul hidrostatic Nh este situat
acviferul este în legătură cu
freatic în interiorul stratului acvifer
atmosfera
Cu nivel ascensional
Sub presiune
Nivelul piezometric se află sub
Nivelul piezometric Np al
Acvife Delimitat de straturi impermeabile în cota terenului
apei subterane este situat în
r captiv culcuş şi în acoperiş
complexul de straturi din Cu nivel artezian
acoperişul stratului acvifer Nivelul piezometric se află
deasupra cotei terenului

1.3.3 Permeabilitatea k
(1) Proprietatea unui mediu poros de a fi traversat de către un fluid poartă numele generic de
permeabilitate.

(2) Permeabilitatea reflectă, pe de o parte, caracteristicile intrinseci ale mediului permeabil iar pe de
altă parte particularităţile fluidului care străbate mediul respectiv.

(3) Cuantificarea permeabilităţii se face pe baza a doi coeficienţi:

a) coeficientul de filtraţie kf (sinonim coeficient de conductivitate hidraulică), care reflectă atât
particularităţile intrinseci ale mediului permeabil cât şi caracteristicile fluidului care-l străbate. Are
dimensiuni de viteză.
b) coeficientul de permeabilitate k – Caracterizează numai mediul permeabil, are dimensiuni de
suprafaţă şi se exprimă în Darcy (D). 1D = 1,02 10-8 cm2

Corespondenţa între cei doi coeficienţi se face prin relaţia:

µ 1. 2
k =k f
γ
N ⋅s γ ( N3 ) greutatea specifică a fluidului
în care µ este vâscozitatea dinamică, exprimată în 2 , iar
m m
care străbate mediul permeabil.

(4) În cazul în care fluidul care străbate mediul permeabil este apa dulce, cu temperatura t=200C, şi
fără conţinut de fază gazoasă în stare liberă sau dizolvată pentru un coeficient de filtraţie kf=1 cm/s
corespunde un coeficient de permeabilitate k=1040 103 Darcy sau 1,0608 10-2 cm2.

(5) În hidrogeologia aplicată în construcţii, unde fluidul din acvifer este apa dulce, se obişnuieşte să se
utilizeze noţiunea de coeficient de permeabilitate cu înţelesul de coeficient de filtraţie kf, exprimat în
unităţi de viteză.

(6) Pentru un mediu poros, coeficientul de permeabilitate reprezintă volumul V de apă liberă care
străbate în intervalul de timp ∆t , după o direcţie normală, secţiunea A, sub un gradient hidraulic i:
 V 1 L 1. 2
k= ⋅
∆t Ai T 
Coeficientul de permeabilitate are dimensiunile unei viteze şi în mod curent se exprimă în cm/s, m/s
sau în m/zi.

1.3.4 Porozitatea totală n

(1) Se notează cu simbolul n şi reprezintă raportul dintre volumul total Vp al golurilor şi volumul total
al probei de pământ analizat. Se exprima în procente din volumul total al probei de pământ.
V 1. 2
n = p ⋅ 100 [ % ]
V

(2) Din totalul golurilor care aparţin unui volum de pământ o parte sunt închise prin cimentare sau
colmatare, astfel încât prin acestea nu poate circula apa liberă.

(3) Dacă din volumul total Vp al golurilor se scade volumul golurilor închise, Vpi, porozitatea remanentă
reprezentată prin suma golurilor care comunică între ele şi prin care apa liberă poate circula, raportată
la volumul total V al probei de pământ, poartă numele de porozitate efectivă (ne).

V p − V pi 1. 2
ne = ⋅ 100 [ % ] ≤ n
V

1.3.5 Coeficientul de cedare Kc (sinonim coeficient de înmagazinare)

(1) Reprezintă raportul dintre volumul de apă Vwc cedată gravitaţional de către un volum unitar V de
pământ saturat, la o scădere unitară a sarcinii hidraulice, şi volumul total al probei analizate.
V 1. 2
K c = wc ⋅ 100 [ %]
V

1.3.6 Coeficientul de reţinere Kr

(1) Se defineşte ca raportul dintre volumul de apă Vwr reţinută de scheletul mineral după drenarea
liberă a apei, şi volumul total V al pământului analizat.
V 1. 2
K r = wr ⋅ 100 [ %]
V
(2) Pentru pământurile saturate (Sr=1) suma volumului de apă cedată gravitaţional şi volumul de apă
reţinută de către scheletul mineral este egală cu volumul total al golurilor dintre granulele minerale care
comunică între ele.

(3) În cazul pământurilor saturate, suma coeficienţilor de cedare şi de reţinere reprezintă coeficientul
de porozitate totală.
V +V 1. 2
K c + K r = wc wr ⋅ 100 = n [ % ]
V

1.3.7 Transmisivitatea T
(1) Acest parametru semnifică potenţialul acviferului de a ceda sau înmagazina apă. Se calculează cu
relaţia:
T =k ⋅M 1. 2
în care k este coeficientul de permeabilitate iar M este grosimea stratului permeabil care cedează sau
înmagazinează apă. Se măsoară în m2/zi şi serveşte la estimarea debitelor ce pot fi pompte din forajele
de epuizment.

1.3.8 Gradientul critic de antrenare hidrodinamică icr

(1) Gradientul hidraulic la care începe procesul de dislocare şi evacuare a particulelor fine din
pământurile granulare necoezive, reprezintă gradientul critic icr.

(2) Procesul de antrenare hidrodinamică evoluează progresiv. Începe cu sufozia şi continuă cu

eroziunea hidraulicăşi prăbuşirea.

1.3.9 Absorbţia de apă q

(1) Reprezintă măsura permeabilităţii masivelor de roci fisurate şi ale rocilor granulare necoezive, şi se
determină prin injecţii de apă efectuate sub presiune, pe tronsoane din gaura forajului. Se calculează cu
formula
Q  litri  1. 2
q=
l ⋅ t ⋅ p  m ⋅ min⋅ at 
(2) Unitatea de măsură a absorbţiei de apă este Lugeonul (u.L.).

(3) O unitate Lugeon (u.L.) reprezintă volumul de apă Q=1 litru, absorbit pe un tronson cu lungimea
l = 1 metru din gaura forajului cu Φ= 50-70mm în timp de un minut sub presiune de injectare p= 10 at
(100m coloană de apă).

(4) Unei unităţi Lugeon îi corespunde un coeficient de permeabilitate:

k ≅1.5 ⋅10 −5 cm / s 1. 2
CAPITOLUL 2.

TESTE EFECTUATE IN SITU ŞI ÎN LABORATOR PENTRU DETERMINAREA

PERMEABILITĂŢII
2.1. Execuţia forajelor de investigaţii hidrogeologice. Instalaţii de foraj
(1) În practica curentă de şantier se poate utiliza o gama largă de instalaţii şi echipamente pentru
executarea găurilor de foraj, cu condiţia ca acestea să îndeplinească parametrii de performanţă
caracteristici acestor tipuri de lucrări.

(2) În Fig. 2. 1, Fig. 2. 2, Fig. 2. 3 şi Fig. 2. 4 se prezintă câteva modele de instalaţii de foraj care se
folosesc frecvent pentru executarea forajelor de epuizment.

Fig. 2. 1 Foraj cu circulaţie directă, prin pompare Fig. 2. 2 Foraj cu circulaţie inversă, prin
aspiraţie

Fig. 2. 4 Foraj cu circulaţie inversă, cu ejector

Fig. 2. 3 Foraj cu circulaţie inversă, cu aer lift
(3) Pentru investigaţii hidrogeologice este de preferat să se folosească apa ca fluid de foraj, utilizând
procedeul cu tubare concomitent cu forarea pentru a menţine stabilitatea nisipului purtător de apa. În
practica de şantier, însă, de cele mai multe ori forajele de pompare se executa cu noroi de foraj.

(4) După executarea găurii de foraj se introduce coloana de tubaj până în talpa acestuia şi se evacuează
noroiul din interiorul coloanei prin spălare cu jet de apă. În continuare, în interiorul coloanei de tubaj se
introduce coloana de filtre, prevăzută cu centrori, şi pietrişul mărgăritar, pentru a realiza un filtru invers
între stratul acvifer şi coloana filtrantă.

(5) Dacă programul de investigaţii prevede testarea mai multor acvifere în acelaşi foraj (Fig. 2.5),
execuţia forajului se va face începând de la suprafaţă, cu diametrul cel mai mare, până va fi traversat
primul acvifer, după care gaura forată va fi tubată cu coloană metalică. Continuarea forajului se va face
prin interiorul coloanei care închide primul acvifer, gaura forată va fi tubată pentru închiderea celui de
al doilea strat acvifer ş.a.m.d.

2.2. Pregătirea şi testarea forajelor de epuizment

(1) Dacă programul de investigaţii prevede testarea individuală a straturilor acvifere este necesară
închiderea fiecărui strat cu coloană plină, conform Fig. 2. 5:

Fig. 2. 6 Schema echipării unei găuri de foraj cu

Fig. 2. 5 schema de tubare a unei găuri de foraj.
I, II, III straturi acvifere; Np nivel piezometric
coloană filtrantă şi coroană din material filtrant:
1 - coloană filtrantă; 2 – coroană din material
filtrant; 3 – peretele găurii de foraj; 4 - strat acvifer
permeabil; 5 – strat impermeabil

(2) Testele de permeabilitate se efectuează ascendent, începând cu stratul de la baza găurii de foraj. Se
introduce coloana de pompare, prevăzută cu filtre în dreptul fiecărui strat ce urmează a fi testat şi cu
centrori pentru a fi coaxială cu gaura forajului.

(3) În jurul filtrului se realizează o coroană filtrantă, conform Fig. 2. 6.

Măsurarea denivelării apei în găurile de foraj se realizează cu dispozitive speciale prevăzute cu cablu
de lansare care permit identificarea adâncimii nivelului apei din foraj sub forma unui semnal optic,
acustic sau prin afişaj digital (Fig. 2.7).
 Fig. 2. 7 Dispozitive cu senzori pentru măsurarea nivelului apei în foraj.

(4) Pentru efectuarea probei de permeabilitate se extrage coloana de tubaj pe înălţimea

corespunzătoare stratului acvifer care va fi testat. Conform programului de testare se realizează prima
treaptă de denivelare şi se pompează apa până ce curgerea intra în regim staţionar şi apa pompată este
limpede. În mod asemănător se continuă testarea aceluiaşi strat la următoarele două sau mai multe
trepte de denivelare, conform programului prestabilit.

(5) Pentru pomparea apei din foraje pot fi utilizate pompe de aspiraţie (Fig. 2. 8), pompe submersibile
acţionate electric precum şi pompe cu aer-lift tip Mammoth (Fig. 2. 9).

Fig. 2. 8 Schema pompării experimentale executată
cu pompa de aspiraţie amplasată la suprafaţă: 1 –
sorb; 2 – conducta de admisie; 3 – pompa; 4 – vas
pentru măsurare a debitului
Fig. 2. 9 Pomparea cu aer lift, tip Mammoth: 1 –
compresor de aer (p=5-6 at); 2 – conductă de aer; 3
– sorb; 4 - coloană de pompare prin care circula
emulsie de aer cu apă; 5 – dezaerator; 6- conductă
de apă; 7 – vas pentru măsurarea debitului pompat

(6) După testarea primului strat, coloana filtrantă se obturează prin cimentare la nivelul stratului
pompat, se retrage coloana de tubare care etanşează următorul strat şi, în continuare, se procedează
asemănător ca la primul strat (Fig. 2.10). Testarea selectivă a straturilor acvifere se poate realiza şi în
sistem descendent, executând câte un foraj pentru fiecare strat ce urmează a fi testat. Din punct de
vedere tehnic acest procedeu permite obţinerea unor rezultate foarte bune, dar necesită cheltuieli mai
mari şi durată mai mare de timp pentru execuţie şi testare.
 Fig. 2. 10 Succesiunea de testare a straturilor acvifere:
a – testarea stratului I; b – testarea stratului II; c – testarea stratului III
1,2 – coloane de tubaj; 3 – coloana filtrantă; 4 – filtru din pietriş mărgăritar; 5 – conducta de refulare
a apei pompate; 6 – dop din argilă sau ciment

2.3 Clasificarea forajelor hidrogeologice după gradul şi după modul de deschidere a stratului
acvifer
(1) Clasificarea după gradul şi după modul de deschidere a stratului acvifer precum şi schemele de
execuţie şi de echipare a forajelor hidrogeologice sunt prezentate în Fig. 2. 11.

După Perfect Imperfect

gradul de
deschidere
După Perfect Imperfect Perfect Imperfect
modul de
deschidere
Scheme
de
execuţie şi
de
echipare a
forajelor

Observaţii Fără coloană Coloană de filtru pe toată Fără coloană Coloană de filtru pe toată
de filtru. grosimea sau numai pe parte de filtru. grosimea sau numai pe parte
Pereţii găurii din grosimea stratului Pereţii găurii din grosimea stratului
de foraj sunt permeabil interceptat de gaura de foraj sunt permeabil interceptat de gaura
stabili de foraj. stabili. de foraj.
Fig. 2. 11 Clasificarea forajelor după gradul şi după modul de deschidere a stratului acvifer. Scheme de
execuţie şi de echipare a forajelor
2.4. Scheme si formule uzuale pentru calculul coeficientului de permeabilitate

2.4.1 Pompări din foraje

2.4.1.1 Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber

• Foraj singular
R R
Q ⋅ ln Q ln
r0 r0
k= = 2. 3
(
π H − h0 π S 2 H − S
2 2
) ( )

Fig. 2. 12: Foraj singular

• Cu un singur piezometru
r
Q ln 1
r0
k= 2. 3
( )
π S − S1 ( 2 H − S − S1 )

S (2 H − S ) ln r1 − S1 (2 H − S1 ) ln r0
ln R =
( )
S − S1 ( 2 H − S − S 1 )
2. 3

• Cu două piezometre
Fig. 2. 13: Grup de pompare cu unul
sau două piezometre r
Q ln 2
r1
k= 2. 3
( )
π S1 − S 2 ( 2 H − S 1 − S 2 )

S1 (2 H − S1 ) ln r2 − S 2 (2 H − S 2 ) ln r1
ln R =
( )
S 1 − S 2 ( 2 H − S1 − S 2 )
2. 3
2.4.1.2 Foraj imperfect în strart acvifer cu nivel liber

Fig. 2. 14: Definirea zonei active a unui foraj imperfect în strat acvifer cu nivel liber

(1) În cazul forajului imperfect apare noţiunea de zonă activă care se defineşte ca adâncimea Ha, sub
nivelul hidrostatic, până la care se resimte influenţa denivelării apei în gaura forajului.

(2) În funcţie de grosimea acviferului, adâncimea zonei active poate fi mai mare decât grosimea
acestuia sau mai mică.
a) Pentru Ha>H coeficientul de permeabilitate se calculează cu formula lui Forchheimer
R
Q log
r0
k = 0.73 2. 3
[
H − (Ha − S )
2 2
]
h0 + 0.5r0 2( H a − S ) − h0
Ha − S
4
Ha − S

b) Pentru Ha<H coeficientul de permeabilitate se determină cu aceeaşi formulă, în care H se

înlocuieşte cu Ha.
În relaţia de mai sus se poate considera r0=0 daca r0≤h0 şi aportul de debit prin fundul găurii de foraj
poate fi neglijat în raport cu debitul care intră prin pereţii laterali.
Grosimea zonei active Ha se poate calcula prin încercări succesive cu relaţia
1 S
Ha =
2 h + 0.5r0 2( H a − S ) − h0
1− 0 4 2. 3
Ha − S Ha − S
sau din Tabelul 2. 1

Tabelul 2. 1 Determinarea zonei active Ha=f(S,h0)

S
0,2 0,3 0,5 0,8 1,0
h0 + S
Ha 1,3 1,6 1,7 1,8
2,00
h0 + S 0 0 0 5
2.4.1.3 Foraj perfect în strat acvifer sub presiune
• Foraj singular
R
Q log
r0
k = 0.366 2. 3
MS

Fig. 2. 15: Foraj perfect în strat acvifer sub

presiune

• Cu un singur piezometru
R
Q log
r1
k = 0.366 2. 3
M ( S − S1 )

S log r1 − S1 log r0
log R =
(S − S1 ) 2. 3

• Cu două piezometre
r
Fig. 2. 16 Grup de pompare cu unul sau doua Q log 2
piezometre r1
k = 0.366 2. 3
M ( S1 − S 2 )

S1 log r2 − S 2 log r1
log R =
(S1 − S 2 ) 2. 3
2.4.1.4 Foraj în strat acvifer mixt
• Foraj singular
R
Q ln 2. 3
r0
k=
π ( 2 M ⋅ H − M 2 − ho2 )

Fig. 2. 17: Foraj singular în strat acvifer

mixt

2.4.1.5 Foraj imperfect in strat acvifer sub presiune, infiltraţii numai prin peretele forajului
• Pentru l<0,3M
0.336Q 1.32l
k= log
lS r0 2. 3

Fig. 2. 18: Foraj singular cu filtru înecat

(l<0,3M)

• Pentru l>0,3M
0.336Q M  4M  4M 
k=   2 log − A  − log  2. 3
MS  2l  r0  R 

Fig. 2. 19:Foraj singular cu filtru înecat (pentru

l>0,3M)
 l 
Factorul A = f   se determină grafic din Fig. 2. 20
M 
Fig. 2. 20: Grafic pentru determinarea factorului
A

2.4.2 Turnări în foraje

2.4.2.1 Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber

• Foraj singular
R
0.735Q log 2. 3
r0
k=
h0 − H
2 2

• Cu două piezometre
x
0.735Q log 2 2. 3
x1
k=
(2 H + S1 + S 2 )(S 1 − S 2 )

Fig. 2. 21: Foraj perfect în strat acvifer cu nivel

liber
2.4.2.2 Foraj imperfect în strat acvifer cu nivel liber
• Foraj singular
R
0.366Q log 2. 3
r0
k=
h0 ( h0 − H )
• Cu două piezometre
x
0.366Q log 2 2. 3
x1
k =
h0 ( S1 − S 2 )
Fig. 2. 22: Foraj imperfect în strat acvifer cu nivel
liber

2.4.2.3 Foraj perfect în strat acvifer sub presiune

• Foraj singular
R
0.366Q log 2. 3
r0
k=
M ( h0 − H )
•
Cu două piezometre
x
0.366Q log 2 2. 3
x1
k=
M ( S1 − S 2 )
Fig. 2. 23: Foraj perfect în strat acvifer sub
presiune

2.4.2.4 Foraj imperfect în strat acvifer sub presiune

• Infiltraţii numai prin

peretele forajului

- Când l<0,3M (Fig. 2. 24)

0.366Q 1.6l
k= log 2. 3
lS r0

Fig. 2. 24: Foraj imperfect în strat acvifer sub

presiune(l<0,3M)

Când l > 0.3 M (Fig. 2. 25)

Q M  4M  4M 
k = 0.366   2 log − A  − log  2. 3
HS  2l  r0  r0 
 l 
în care A = f   se determina cu ajutorul graficului
M
 
din Fig. 2. 20.

Fig. 2. 25: Foraj imperfect în strat acvifer sub

presiune (l > 0.3 M)

2.4.2.5 Foraj imperfect, acvifer sub presiune, infiltraţii numai prin peretele forajului

R
0.366Q log
r0 Ma Ma
k= 4 2. 3
MaS l 2M a − l
în care mărimea zonei M a = f (l , S ) se determină din
graficul prezentat în Fig. 2. 27

Fig. 2. 26: Foraj imperfect în strat acvifer sub

presiune. Infiltraţii numai prin peretele
forajului. Zona activă mai mică decât
grosimea stratului.

Fig. 2. 27: Grafic pentru determinarea zonei active Ma

2.4.3 Raza de influenta a forajelor hidrogeologice
(1) Raza de influenţă se determină în timpul turnărilor sau pompărilor experimentale folosind grupuri
de foraje în care sunt incluse şi forajele piezometrice. De cele mai multe ori, însă, pentru turnări sau
pompări experimentale se foloseşte un singur foraj. În acest caz pentru determinarea razei de influenţă
se utilizează formule empirice stabilite pe baza unui volum mare de determinări experimentale ceea ce
a permis verificarea acestora.

(2) Câteva formule mai des utilizate în calculele hidrogeologice pentru determinarea razei de influenţă
sunt redate în Tabelul 2.2.
Tabelul 2. 2 formule uzuale pentru calculul razei de influenţă R[m]
Unitatea de măsură
Formula Domeniul de aplicabilitate
pentru k
R = 575S kH m/s
Foraje executate în straturi acvifere cu nivel liber
R = 2 S kH m/zi
R = 3000S k m/s
Foraje executate în straturi acvifere sub presiune
R =10.2 S k m/zi
R = ρ + 2 S kH m/zi Strat acvifer cu nivel liber Sisteme de drenare de
formă circulară, cu raza
R = ρ +10.2 S k m/zi Strat acvifer sub presiune ρ.
Notaţii: H – înălţimea apei în foraj; S – denivelare; k – coeficientul de permeabilitate; ρ – raza cercului pe care
sunt amplasate forajele dintr-un grup care lucrează în interferenţă.

2.4.4 Metode expeditive pentru evaluarea permeabilităţii in situ

2.4.4.1 Scheme de calcul propuse de Hvorslev

• Turnare cu nivel variabil, sub nivelul hidrostatic al acviferului (Fig. 2.28).
Acvifer cu nivel liber sau sub presiune
A H
k= ln 1 2. 3
F (t 2 − t1 ) H 2

Fig. 2. 29: Graficul de variaţie în timp

a vitezei de denivelare
Fig. 2. 28: Turnarea cu nivel variabil,
sub nivelul hidrostatic
 • Turnare cu nivel constant, sub nivelul hidrostatic al acviferului (Fig. 2.36)
q 2. 3
k=
FH e

În relaţiile 2.25 şi 2.26 A este aria

secţiunii coloanei de apă din foraj
(pentru foraj înclinat secţiunea este o
elipsă); F-factor ce depinde de condiţiile
din zona pătrunderii apei din gaura
forajului în stratul permeabil. Factorul F,
pentru diverse scheme de foraj, se
calculează conform relaţiilor date în
Tabelul 2. 3.

Fig. 2. 30: Turnare cu nivel constant, sub

nivelul hidrostatic

Tabelul 2. 3: Scheme şi formule pentru calculul factorului F

Schema forajului Condiţii Factorul F
Foraj cu coloană de tubaj până la F = 5,5r0
bază.
Rocă granulară sau stâncoasă cu
permeabilitate uniformă.

A
Foraj cu coloană de tubaj până la F = 4r0
limita dintre permeabil şi
impermeabil

B
Extinderea forajului pe o lungime 2πL
L sub capătul coloanei de tubaj F=
 L L2 
ln + 1+ 2 
 2r0 4r0 
 
C
Foraj extins pe lungimea L sub 2πL
coloana de tubaj în roca F=
mL
granulară sau stâncoasă, ln
r0
stratificată, cu permeabilitate
orizontală şi verticală m = k h / k v şi L > 8r0
D
 Foraj care pătrunde pe adâncimea 2πL
L sub coloana de tubaj care este F=
L L2 
încastrată în stratul impermeabil ln + 1 + 2 
superior  r0 r0 

E
Foraj cu coloană de tubaj până la 4r0
limita dintre permeabil şi F=
4L
impermeabil, cu partea inferioară 1+
πr0
a coloanei umplută cu nisip din
stratul permeabil
F
Foraj cu coloană de tubaj în 5.5r0
stratul permeabil umplută la F=
11 L
partea inferioară cu nisip din 1+
stratul permeabil π 2r0

G
Foraj executat în strat omogen cu F = 4πr0
cavitate sferică la bază

2.4.4.2 Metoda Lefranc

(1) Această metodă se recomandă pentru evaluarea permeabilităţii nisipurilor şi pietrişurilor cu
permeabilitate k ≥ 10 −2 cm / s .

(2) Schema echipamentului de încercare prin procedeul Lefranc este redată în Fig. 2.31. În interiorul
unei coloane metalice de tubaj (1), din material uşor, cu diametrul de 50 mm, prevăzută la bază cu un
şiu (2), se introduce o prăjină (3) care are la capăt un trepan (4) prevăzut cu orificii (5) pentru circulaţia
apei. Din haba (6), cu ajutorul pompei (7), se pompează apă prin interiorul prăjinii (3). Jetul de apă care
iese prin orificiile trepanului dislocă materialul de pe fundul găurii permiţând, prin apăsare şi rotire
uşoară, înfigerea coloanei de tubaj (1). Adâncimea găurii săpate sub şiul coloanei se recomandă să fie
de 50 cm. Apa care este pompată prin interiorul prăjinii (3) iese prin spaţiul inelar dintre prăjină şi
coloană şi deversează liber în haba (6). Cantitatea de apă absorbită în stratul permeabil este egală cu
consumul din haba (6), care reprezintă diferenţa dintre volumul de apă injectat şi volumul de apă
reîntors la suprafaţă.

(3) Cunoscând cantitatea de apă absorbită în strat, dimensiunile cavităţii de sub şiul coloanei şi
presiunea coloanei de apă la nivelul stratului permeabil se poate evalua permeabilitatea stratului pe care
îl traversează gaura forajului. Procedeul permite întocmirea unui grafic continuu de variaţie a
pierderilor de apă cu adâncimea, putându-se pune bine în evidenţă straturile cu permeabilităţi diferite.

(4) Coeficientul de permeabilitate la nivelul unui strat se determină cu relaţia:

Q 2. 3
k [m / s] =
Ch
în care: Q [m 3 / s ] este debitul de apă absorbit în strat; h[m ] - presiunea apei în coloană calculată la
nivelul apei subterane, exprimată în metri coloană de apă; C [m ] - un coeficient de formă care se
calculează în funcţie de forma şi dimensiunile d şi l ale cavităţii de sub şiul coloanei de foraj.
(5) Când cavitatea se asimilează cu o sferă, valoarea
coeficientului C se ia
C = 2πd
şi relaţia 2.27 devine:
Q 2. 3
k=
2πdh
(6) Când cavitatea se apreciază că are o formă
cilindrică cu lungimea l şi diametrul d, cu condiţia
ca l / d ≥ 2 , valoarea coeficientului C se va lua
astfel:
C = 1 pentru l / d = 2
C = 4 pentru l / d = 2.5
C = 5 pentru l / d = 3

(7) Presiunile recomandate pentru măsurători prin

procedeul Lefranc sunt funcţie de permeabilitatea
terenului. Ca ordin de mărime, presiunile care se
recomandă să fie folosite sunt redate în graficul din
Fig. 2. 32, fiind cuprinse între dreptele 1-1 şi 2-2.

(8) În mod obişnuit procedeul Lefranc se aplică

comod până la adâncimi de 25-30 m, însă adâncimile
investigate pot ajunge la 60-70 m şi chiar mai mult.

Fig. 2. 31 Schema de măsurare a permeabilităţii

prin procedeul Lefranc: 1-coloana de tubaj; 2-
şiu; 3-prăjină; 4-trepan; 5-orificiu; 6-habă; 7-
pompă

Fig. 2. 32: Domeniul presiunilor, exprimate în metri coloană de apă,

recomandate pentru măsurătorile efectuate prin procedeul Lefranc
2.4.4.3 Metoda Hooghoudt
Se aplică pentru permeabilităţi sub nivelul pânzei freatice, prin denivelare şi cu măsurarea vitezei de
revenire a nivelului apei la cota iniţială.
Schema de aplicare a metodei este redată în Fig. 2. 33 şi Fig. 2. 34.

2
r0 h0 S
k = 1,046 ⋅ 106
log 0 [ m / zi ] 2. 3
∆t ( 2h0 + r0 ) S1

Fig. 2. 33 Talpa forajului este situată deasupra

stratului impermeabil. Alimentare laterală şi
prin talpă.

2
r S
k = 5,23 ⋅ 105 o
log 0 [ m / zi ] 2. 3
∆t S1

Fig. 2. 34 Talpa forajului intersectează stratul

impermeabil. Alimentare numai laterală.

2.4.4.4 Metoda Biroului de Hidroamelioraţii SUA (metoda Nazberg)

Se utilizează pentru determinarea permeabilităţii în masivele de pământ fără apă, pentru

h
Tu > h si 200 ≥ ≥ 50 .
r0
Metoda constă în turnarea apei în foraj, menţinând nivelul constant până la intrarea curgerii în regim
staţionar. Se foloseşte un dispozitiv tip Boylle-Mariotte, conform modelului din Fig. 2. 35
 Fig. 2. 36 Schema de aplicare a metodei
Nazberg

Fig. 2. 35 Schema dispozitivului de turnare a apei în foraj,

cu menţinerea constantă a nivelului: 1-tub de preaplin; 2-
tubul de nivel; 3-tub de alimentare; 4,5,6-robineţi

• Cazul 1
Tu ≥ 3h
 h 2  
  h 
Q 2,303 log +   − 1  − 1
  r0  r0   2. 3
  
k=  [ m / zi ]
2πh 2

Debitul infiltrat Q se ia în m3/zi iar raza forajului r0 în metri.

• Cazul 2
3h > Tu ≥ h
h
2,2Q log
r0
k= [ m / zi ] 2. 3
h ( h + 2Tu )

2.4.4.5 Evaluarea coeficientului de permeabilitate în laborator

(1) Determinarea permeabilităţii în laborator se face în conformitate cu prevederile STAS 1913/6-76.

(2) O evaluare calitativă a permeabilităţii poate fi făcută şi pe baza curbei granulometrice a nisipului
(STAS 1913/5-85), folosind relaţia Allen-Hazen.
k = AC ⋅τd10 2
2. 3
 d 60
care este valabilă pentru 0.1 < d10 < 3mm şi < 5 , în care A este o mărime funcţie de unităţile de
d10
măsură în care se exprimă coeficientul de permeabilitate. Pentru k exprimat în m/zi, A=1.

(3) În relaţia 2.33, C este un coeficient care exprimă gradul de impurificare a nisipului cu fracţiune
argiloasă. Are valori de ordinul a 1000-700 pentru nisip curat şi 700-500 pentru nisip cu argilă; d10 este
diametrul efectiv al granulelor, în mm; τ – corecţia de temperatură care se determină cu relaţia
τ = 0.70 + 0.03t 0C .

(4) Înlocuind expresia corecţiei τ în relaţia 2.33 se obţine:

k = AC ⋅ d10
2
(0.70 + 0.03t 0C ) 2. 3

(5) Pentru variaţia coeficientului de permeabilitate în limitele 1-8m/zi, relaţia 2.33 conduce la erori în
plus de cca. 30-40%.

(6) Într-un caz simplificat, când se dispune numai de curba granulozităţii nisipului, evaluarea ordinului
de mărime a permeabilităţii se poate face cu relaţia
k [ cm / s ] = d10
2
2. 3
în care d10 reprezintă diametrul în mm al granulelor corespunzător conţinutului de 10% (diametrul
efectiv).

2.4.5 Calculul coeficientului mediu de permeabilitate în terenuri stratificate

(1) În cazul terenurilor stratificate, alcătuite din alternanţe de pământuri cu permeabilităţi diferite, dacă
se cunoaşte coeficientul de permeabilitate al fiecărui strat, atunci coeficientul mediu de permeabilitate
al întregului complex se determină cu următoarele relaţii:
n 2. 3
Σ k i hi
k mo = i =1
n
Σ hi
i =1
în care k mo este coeficientul de permeabilitate mediu pe direcţia paralelă cu stratificaţia şi
n 2. 3
Σ hi
k mv = i =1
n hi
Σ
i =1 k
i
în care k mv este coeficientul de permeabilitate mediu pe direcţia perpendiculară pe stratificaţie.

(2) Coeficientul de permeabilitate mediu al întregului complex se calculează cu relaţia

k m = k mo ⋅ k mv 2. 3
Ordinul de mărime al coeficientului de permeabilitate pentru unele tipuri de pământuri este dat în
Tabelul 2.4.

Tabelul 2. 4 Valori orientative ale coeficientului de permeabilitate pentru unele pământuri

Coeficientul de Coeficientul de
Tipul de pământ Tipul de pământ
permeabilitate k[cm/s] permeabilitate k[cm/s]
−7 Pietriş cu matrice argiloasă
Argilă < 10 prăfoasă 10 −5 −10−3
 Praf fin şi
mijlociu 10−7 −10−5 Pietriş cu matrice nisipoasă 10−4 −10−2
Praf mare 10 −5 −10 −3 Pietriş cu nisip 10−2 −10−1
Fin 10 −4 −10−2 Bolovăniş cu matrice
argiloasă nisipoasă 10−4 −10−2
Nisip Mijlociu 10−3 −10−2
Mare 10−2 −10−1 Bolovăniş cu pietriş > 10−1
CAPITOLUL 3.

PARAMETRII HIDROGEOLOGICI DE EXPLOATARE A FORAJELOR DE

EPUIZMENT

3.1. Saltul de nivel în foraje

(1) Prin coborârea nivelului apei în gaura forajului care interceptează un strat acvifer, curgerea apei din
strat prin gaura forajului întâmpină o rezistenţă care se materializează sub forma unei pierderi de
sarcină hidraulică cunoscută sub numele de salt de nivel piezometric, ΔS, în cazul acviferelor sub
presiune şi zonă de izvorâre sau înălţime de prelingere, Δh, în cazul acviferelor cu nivel liber.

(2) Rezistenţa hidraulică totală, ζ0, reprezintă suma a două componente:

a) ζ1 – rezistenţa hidraulică datorată imperfecţiunii forajului după gradul de deschidere
b) ζ2 – rezistenţa hidrauluică datorată imperfecţiunii după modul de deschidere, care
reprezintă un cumul de rezitenţe datorate imperfecţiunilor filtrului, şi coroanei filtrante
din jurul filtrului, contaminării stratului acvifer din zona adiacentă filtrului cu noroi de
foraj şi colmatării cu particule fine depuse în procesul de sufozie ş.a.

(3) Evaluarea saltului de nivel este importantă deoarece fără luarea în considerare a acestui parametru
se pot face erori de calcul privind coeficientul de permeabilitate al acvifereului, debitul de pompare şi
cotele de denivelare a apei subterane ce trebuie realizate conform proiectului de epuizment.

Pentru evaluarea saltului de nivel pot fi utilizate diverse scheme şi formule de calcul, astfel:

3.1.1. Foraj perfect în strat acvifer sub presiune

Rezistenţa hidraulică a forajului
 S − Sn r r  3. 5
ζ 0 = 2,3 0 log n +1 − log n 
 Sn − Sn +1 rn r0 

Saltul de nivel (piezometric)

S − S n +1 3. 5
∆S = −ζ 0 n
r
2,3 log n +1
rn

În relaţiile 3.1 şi 3.2, n reprezintă numărul

piezometrului.

Fig. 3. 1 Saltul de nivel în cazul forajului perfect

executat în strat acvifer sub presiune

3.1.2. Foraj perfect în strat acvifer cu nivel liber

Pentru straturile acvifere cu nivel liber, saltul de nivel Δh, cunoscut şi sub numele de zonă de izvorâre
sau de prelingere, se poate calcula cu formula lui Ciornâi – Şestacov, notaţiile corespunzând Fig. 3.1.
 Q/k Q 3. 5
∆h = (0.73 log − 0.51) + h02 − h0
r0 k

3.1.3. Foraj imperfect după gradul de deschidere. Pompare în regim permanent

(1) În cazul forajelor imperfecte după gradul de deschidere (Fig. 3.2) rezistenţa hidraulică totală se
determină în funcţie de: poziţia filtrului în raport cu patul şi acoperişul stratului acvifer, conform
Tabelului 3.1, raportul dintre grosimea stratului acvifer şi raza forajului M / r0 şi raportul dintre
lungimea filtrului şi grosimea stratului l / M (Fig. 3.3).

Fig. 3. 2 Foraj imperfect după gradul de deschidere

Tabelul 3. 1: Mărimea zonei oarbe C a coloanei filtrante în funcţie de poziţia filtrului în stratul acvifer
Caracteristicile stratului
Poziţia filtrului
acvifer
În interiorul stratului C0 < H 0 − l0
Cu nivel liber
Adiacent patului impermeabil C0 = H 0 − l0
Adiacent acoperişului impermeabil C = 0
Sub presiune În interiorul stratului 0<C < M −l
Adiacent patului impermeabil C = M −l
a) Filtru adiacent patului sau acoperişului stratului acvifer
Dacă pomparea se execută în regim permanent şi filtrul este adiacent patului sau acoperişului stratului
acvifer sub presiune rezistenţa hidraulică totală se determină din Tabelul 3.2.

Pentru stratul acvifer cu nivel liber, determinarea rezistenţei hidraulice totale se face tot pe baza
Tabelului 3.2, înlocuind M = H 0 − S 0 / 2, si l = l0 − S 0 / 2 , în care notaţiile corespund figurii Fig. 3.2.
b) Filtrul în interiorul stratului acvifer
Când filtrul este situat în interiorul stratului acvifer sub presiune rezistenţa hidraulică totală se poate
determina din graficele prezentate în Fig. 3.3. Pentru straturile acvifere cu nivel liber se folosesc
aceleaşi grafice punând M = H 0 − S 0 / 2, l = l0 , si C1 = C0 − S 0 / 2.

Pentru calculul coeficientului de permeabilitate în funcţie de caracteristicile forajului şi ale stratului

acvifer se folosesc relaţiile din Tabelul 3.3
 Fig. 3. 3 Grafice pentru determinarea rezistenţei hidraulice totale, ζ0, pentru cazul când filtrul este situat în
interiorul stratului acvifer sub presiune

Tabelul 3. 2 Valorile rezistenţei hidraulice totale, ζ0, în cazul unui strat acvifer sub presiune în care filtrul este
adiacent patului sau acoperişului stratului

M / r0 0,5 1 3 10 30 100 500 1000 2000

l/M
0,0021 0,067 1,15 6,30 17,75 39,9 63,0 74,5
0,05 84,50
2 5 0 0 0 5 0 0
0,0019 0,061 1,02 5,20 12,25 21,7 35,1 40,9
0,1 46,75
5 0 0 0 0 5 0 0
0,045 0,64 2,39 10,9 12,4
0,3 0,0148 4,600 7,25 14,10
4 5 5 0 5
0,0008 0,024 0,32 1,13
0,5 2,105 3,25 4,82 5,50 6,20
5 7 8 0
0,0002 0,008 0,11 0,44
0,7 0,845 1,34 2,01 2,29 2,59
7 4 9 0
0,000 0,02 0,06
0,9 0,0002 0,151 0,27 0,43 0,51 0,58
8 6 4
1,0 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

Tabelul 3. 3 Formule pentru calculul coeficientului de permeabilitate

Stratul acvifer Formula Observaţii
 R 
Q  ln +ζ 0 
r Foraj singular
k=  0 
πS ( 2 H − S 0 )
Cu nivel liber
 r 
Q  ln 2 +ζ 1−ζ 2 
k=  r1  Foraj cu două piezometre
π ( S1 − S 2 )( 2 H − S1 − S 2 )
  R 
Q  ln +ζ 
r Foraj singular
k=  0 
0

2πMS 0
Sub presiune
 r 
Q  ln 2 +ζ 1−ζ 2 
r Foraj cu două piezometre
k=  1 
2πM ( S1 − S 2 )
(1) În Tabelul 3.3, r1 şi r2 reprezintă distanţele de la forajul central la piezometre, iar ζ 1 şi ζ2 sunt
rezistenţele hidraulice calculate între forajul F0 şi un piezometru pn sau dintre două piezometre (pn –
pn+1).

(2) Un exemplu de calcul al rezistenţei hidraulice, saltului de nivel şi înălţimi de izvorâre (prelingere)
este dat în Anexa II.

3.2. Viteza de admisie a apei în gaura de foraj şi debitul critic de epuizment

3.2.1 Relaţia lui Sichardt

(1) Pentru evaluarea ordinului de mărime a vitezei admisibile cu care apa intră în gaura forajului, fără a
influenţa negativ starea fizică a stratului acvifer şi a filtrului invers din jurul găurii, se poate aplica
relaţia lui Sichardt:
k 3. 5
va = [m / s]
15
(2) Din practica hidrogeologică s-a constat că relaţia 3.4 conduce la valori prea mari ale vitezei
admisibile. Se recomandă ca pentru viteza admisibilă să se folosească relaţia:
k k 3. 5
va =  [m / s]
30 60
(3) Debitul maxim ce poate fi extras dintr-un foraj este:
Qmax = 2πr0 h f v a [m 3 / s ] 3. 5
în care h f reprezintă lungimea filtrului prin care apa pătrunde în gaura forajului.

3.2.2. Relaţia lui Truelsen

(1) Această relaţie ţine seama de granulozitatea nisipului din stratul acvifer. Conform recomandării lui
Truelsen, ţinând seama de diametrul eficace d 10 al nisipului din stratul acvifer, viteza admisibilă se
determină cu relaţia:
d
v a = 10 [ m / s ] 3. 5
280
în care d 10 se ia în mm.
(2) Debitul maxim ce poate fi extras din foraj, se determină cu relaţia:
d
Qmax = 2πr0 h f 10 m 3 / s
280
[ ] 3. 5

h f fiind lungimea coloanei filtrante prin care apa pătrunde în gaura forajului.

3.3. Denivelarea critică a apei în forajul de epuizment

(1) Din motive de prudenţă, pentru a nu exista riscul iniţierii proceselor de antrenare hidrodinamică a
nisipului din stratul acvifer, în practica de şantier se recomandă ca denivelarea maximă în timpul
pompării să nu depăşească jumătate din înălţimea coloanei de apă din foraj.

S cr ≤ H / 2 3. 5

3.4. Evaluarea riscului de antrenare hidrodinamică a nisipului în funcţie de gradientul hidraulic

al curgerii şi de coeficientul de neuniformitate al nisipului

(1) În acest scop se poate utiliza diagrama Istomina (Fig. 3.4)

Fig. 3. 4 Diagrama Istomina pentru determinarea gradientului critic

în funcţie de coeficientul de neuniformitate al nisipurilor

(2) Gradientul critic de antrenare hidrodinamică se determină în laborator conform STAS 1913/16-75.
Atât pentru gradientul critic determinat din diagrama Istomina cât şi pentru viteza critică de antrenare
hidrodinamică se ia un coeficient de siguranţă C=1,5-2.

(3) Pentru diminuarea riscului de antrenare hidrodinamică a nisipului din stratul acvifer, pompele
submersibile folosite la epuizment se pozează la cel puţin 1,00m deasupra limitei superioare a stratului
de nisip sau în zona filtrului, în dreptul unui segment de coloană oarbă cu lungime de minim 1,50m (v.
ANEXA II).

3.5 Formele de manifestare a procesului de antrenare hidrodinamică a nisipurilor

(1) În funcţie de viteza de curgere a apei prin mediul poros, care este condiţionată de mărimea
coeficientului de permeabilitate şi de gradientul hidraulic, antrenarea hidrodinamică a particulelor
solide se poate manifesta sub formă de sufozie, eroziune, afuiere, rupere hidraulică şi lichefiere.

3.5.1 Sufozia
(1) Acest fenomen se manifestă prin dislocarea şi transportul particulelor fine prin spaţiile
intergranulare, fără ca structura de rezistenţă a pământului să fie deranjată. În domeniul de desfăşurare
a fenomenului de sufozie permeabilitatea pământului creşte. Peste o anumită limită de producere a
sufoziei, structura pământului cedează prin prăbuşire. Pământurile cele mai susceptibile la sufozie sunt
nisipurile afânate, cu un grad mare de neuniformitate.
3.5.2 Eroziunea internă
(1) În unele situaţii, şi în deosebi la contactul construcţiilor cu terenul nisipos, prin acţiune erozivă,
curenţii subterani pot produce goluri cu dimensiuni variabile. Aceste goluri create prin eroziune sunt
foarte periculoase pentru stabilitatea construcţiilor, necesitând măsuri imediate de colmatare prin
injecţii cu suspensii solide sau produse chimice.

(2) Eroziunea se produce regresiv, începând de la suprafeţele libere către interiorul masivului de
pământ, curentul de apă antrenând în mişcare fracţiuni granulometrice din ce în ce mai mari, în funcţie
de viteza de curgere. În jurul golurilor create prin eroziune se realizează un filtru invers care, uneori,
poate contribui, într-o oarecare măsură, la refacerea stabilităţii pământului.

(3) Fiecărui tip de pământ îi corespunde o viteză critică de eroziune şi antrenare hidrodinamică.
Această viteză depinde, pe de o parte, de dimensiunile granulelor din care este alcătuit pământul
respectiv, iar pe de altă parte de forţele de coeziune care ţin legate între ele particulele minerale. Viteza
critică de eroziune scade odată cu reducerea dimensiunii granulelor minerale, dar la un moment dat,
scăzând în continuare dimensiunile granulelor, încep să acţioneze din ce în ce mai mult forţele de
coeziune, ceea ce necesită o viteză de curgere mai mare pentru a se produce eroziunea.

3.5.3 Afuierea
Afuierea reprezintă un proces de eroziune hidrodinamică a pământurilor necoezive (nisip şi pietriş)
generat de curgerea apelor de suprafaţă sau a curenţilor subterani concentraţi la contractul cu
elementele unei construcţii.

3.5.4 Ruperea hidraulică şi refularea nisipului

(1) Fenomenul se produce în cazul unor terenuri stratificate în care deasupra acviferului captiv, sub
presiune, sarcina geologică este egală sau mai mică decât presiunea acviferului

(2) Dacă subpresiunea depăşeşte sarcina geologică, straturile de deasupra acviferului încep să se
deformeze prin încovoiere, apar fisuri şi crăpături în boltă şi în final pot ceda prin rupere rapidă.
Concomitent cu ruperea acestui pachet de straturi, nisipul din stratul acvifer subiacent poate să treacă
brusc în stare de fluidizare şi să refuleze în groapa de excavare sub forma unei mase fluide de nisip cu
apă.

(3) Refularea nisipului este un fenomen care se produce foarte rapid. Dacă nu se anticipează şi nu se
iau măsurile necesare, refularea nisipului poate surprinde utilajele şi personalul muncitor care lucrează
în gropi de excavare, galerii, canale ş.a. Atenţie deosebită trebuie acordată şi forajelor care traversează
straturi de nisip afânat, deoarece denivelarea apei în gaura de foraj sub o anumită cotă poate crea
gradienţi hidraulici capabili să declanşeze refularea nisipului şi colmatarea parţială a forajului
respectiv.

3.5.5 Lichefierea
(1) Lichefierea reprezintă fenomenul de pierdere a capacităţii portante a nisipurilor submersate când
acestea sunt supuse la acţiuni dinamice ciclice provocate de cutremure, explozii puternice, utilaje care
produc vibraţii, trafic feroviar şi auto intens ş.a. şi se datorează creşterii presiunii apei din pori şi
reducerii frecării dintre granulele minerale şi fluidizarea nisipului.
(2) Evaluarea potenţialului de trecere a nisipului în stare de lichefiere, se face conform reglementărilor
tehnice specifice, aplicabile, în vigoare, privind pământurile necoezive, lichefiabile.
CAPITOLUL 4.

PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A UNUI SISTEM DE EPUIZMENT

4.1. Alegerea metodei de epuizment în funcţie de granulozitatea şi permeabilitatea pământului

din stratul acvifer

(1) Metodologiile de lucru adoptate la realizarea excavaţiilor în prezenţa apei subterane depind de o
serie de factori între care se menţionează dimensiunile construcţiilor, adâncimea de fundare a acestora,
natura terenului de fundare etc.

(2) În prezent echipamentele tehnice şi tehnologiile de lucru folosite în mod curent pe şantierele de
construcţii permit realizarea fundaţiilor directe la adâncimi mari, în condiţii geologice şi hidrogeologice
dintre cele mai dificile.

(3) Cu titlu informativ în Fig. 4.1 se prezintă o varinată de alegere a soluţiilor de coborâre a nivelului
apei subterane în funcţie de granulozitatea şi permeabilitatea pământurilor în care urmează să fie
realizate fundaţiile.

Fig. 4. 1 Grafic pentru alegerea soluţiilor de coborâre a nivelului apei subterane în funcţie de granulozitatea
şi permeabilitatea pământurilor

Simbolurile din Fig. 4.1 au următoarele semnificaţii:

A. Drenaj impracticabil. Posibilă evacuarea prin pompare a apei colectată în săpătura deschisă
B. Electroosmoză, eventual filtre aciculare cu vacuum
C. Filtre aciculare
D. Pompare din foraje echipate cu filtre
E. Soluţii combinate
a) Pomparea apei din foraje echipate cu filtre.
b) Executarea excavaţiilor direct sub apă, cu dragline, graifere, instalaţii de dragare, etc.
c) Evacuarea apei din incinte etanşe cu pereţi verticali, realizate din palplanşe, piloţi secanţi,
pereţi mulaţi, ecrane de injecţii, etc.
d) Drenaj descendent prin foraje autodescărcătoare, dacă există un strat inferior care să poată
prelua debitul de scurgere gravitaţională a apei din incintă.

4.2. Metode de epuizment

4.2.1. Epuizment direct din excavaţie

4.2.1.1. Executarea excavaţiilor cu taluzuri nesprijinite

(1) Excavaţiile cu taluzuri nesprijinite (Fig. 4.2), se pot executa, de regulă, pentru gropi de fundare cu
adâncime relativ mică sub nivelul apei subterane. Condiţiile în care se aplică acest sistem de epuizment
sunt determinate, pe de o parte, de limitarea afluxului de apă în groapa de excavare, pentru a nu
îngreuna desfăşurarea săpăturilor, iar pe de altă parte de asigurarea unor gradienţi de curgere la ieşirea
apei din taluzuri mai mici decât gradientul critic de antrenare hidrodinamică a particulelor solide care
intră în constituţia pământului respectiv.

(2) La stabilirea tehnologiilor de execuţie în acest sistem de excavare este necesară verificarea
stabilităţii taluzurilor, cu luarea în considerare a influenţei curbei de exfiltraţie a apei din masivul de
pământ către săpătură.

(3) Metoda de epuziment direct din groapa de excavaţie cu taluzuri nesprijinite poate fi aplicată numai
în cazul în care stabilitatea taluzurilor libere poate fi asigurată pe toată durata de desfăşărare a
epuizmentului.

Fig. 4. 2 Coborârea nivelului apei subterane prin epuizment direct din săpătură

(4) Pentru evaluarea ordinului de mărime al afluxului de apă în groapa de excavare prin taluzuri şi prin
fundul săpăturii se poate utiliza formula

Q[m 3 / h ] = qA 4. 4
în care: q este un debit specific ale cărui valori, în funcţie de granulozitatea nisipurilor, sunt redate în
Tabelul 4.1, iar A [m2] este suprafaţa gropii de excavare, prin care se produce exfiltraţia.
Tabelul 4. 1: Valori orientative pentru q în funcţie de granulozitatea nisipului
Tipul de pământ Valoarea debitului specific q [m3/oră m2]
Nisip fin 0,10 - 0,20
Nisip mijlociu 0,20 - 0,50
Nisip mare 0,50 - 2,00

(5) La executarea gropilor de excavare în pământuri coezive, puţin permeabile, este obligatorie
investigarea straturilor acvifere de sub fundul gropii pentru a lua măsurile necesare în cazul unor
subpresiuni, care, dacă depăşesc anumite valori, ar putea conduce la ruperea vetrei excavaţiei.

(6) Când excavarea gropilor cu taluzuri nesprijinite se face în pământuri necoezive, de tipul nisipurilor
grosiere şi pietrişurilor, unghiul β al taluzului provizoriu se poate evalua cu relaţia:

tg β = 1 / 2 tgφ 4. 4
în care φ este unghiul de frecare internă al materialului necoeziv, în stare uscată.

4.2.1.2. Executarea excavaţiilor, în incinte etanşe cu pereţi verticali

(1) În cazul pământurilor necoezive şi în mod deosebit al pământurilor slab coezive, de tipul prafurilor
şi nisipurilor prăfoase, excavaţiile sub nivelul apei subterane se execută sub protecţia unor sprijiniri.

(2) Cele mai uzuale metode de protecţie a excavaţiilor care se execută sub nivelul apei subterane sunt
reprezentate prin ecrane verticale din pereţi mulaţi, piloţi secanţi sau ecrane din palplanşe de diverse
tipuri.

(3) Elementele de sprijinire au dublu rol: ca elemente de rezistenţă capabile să preia împingerea
pământului pentru a putea executa săpăturile cu taluzuri verticale şi ca elemente de etanşare pentru
reducerea exfiltraţiilor de apă către săpătură.

(4) Dimensionarea sistemelor de sprijinire depinde de mărimea sarcinilor pe care acestea trebuie să le
preia din împingerea pământului precum şi de necesitatea de a asigura reducerea afluxului de apă în
excavaţii până la o limită acceptabilă şi coborârea gradientului hidraulic sub valoarea gradientului critic
la care se poate declanşa antrenarea hidrodinamică.

(5) Sprijinirile pot să străbată în întregime stratul permeabil şi să se încastreze în stratul impermeabil
(Fig. 4.3a) sau pot să străbată stratul permeabil numai pe o anumită adâncime dacă acesta are o grosime
mare (Fig. 4.3.b).
(6) În primul caz, dacă elementele de
sprijinire sunt bine încastrate în stratul
impermeabil, epuizmentul din interiorul
excavaţiei trebuie făcut numai pentru
volumul rezidual de apă care saturează
porii pământului de sub nivelul iniţial al
apei subterane şi pentru eventualele
exfiltraţii care se mai produc printre
palplanşe prin rosturile dintre panourile
Fig. 4. 3: Excavaţii executate sub protecţia ecranelor de etanşare pereţilor mulaţi sau printre piloţii
şi sprijinire: a- ecranul este încastrat în rocă impermeabilă;
secanţi.
b-ecranul se opreşte în stratul permeabil
(7) În cel de-al doilea caz epuizmentul trebuie să asigure evacuarea atât a volumului rezidual de apă din
incintă cât şi afluxul de apă care se produce pe sub ecran.

(8) Adâncimea de încastrare a elementelor de sprijin se determină astfel încât să fie satisfăcute două
condiţii: să fie preluată în întregime împingerea pământului şi să se elimine riscul de antrenare a
nisipului din fundul săpăturii.

(9) Conform schemei din Fig. 4.4, la o denivelare h lungimea minimă a liniei de curent este:
L = h + 2t 4. 4
şi corespunde gradientului hidraulic maxim
h 4. 4
imax =
h + 2t

(10) Dacă icr este gradientul critic la care nisipul

începe să fie antrenat, pentru a nu se produce
fenomenul de antrenare este necesar ca imax < icr.
Dacă se are în vedere şi un coeficient de siguranţă C,
condiţia de asigurarea a stabilităţii nisipului la
fenomenul de antrenare se poate scrie sub forma

icr 4. 4
imax =
C

Fig. 4. 4 Adâncimea de încastrare a ecranului

sub fundul gropii pentru a evita antrenarea
hidrodinamică

(11) Ţinând seama de relaţia 4.4. prin care se stabileşte gradientul critic de antrenare hidrodinamică
corespunzător unui curent ascendent, pentru valorile obişnuite ale caracteristicilor fizice ale
pământurilor: n=40%, γs=26.5kN/m3, prin egalarea relaţiilor 4.4. şi 4.5., aproximând i critic=1, rezultă
adâncimea minimă de încastrare a elementului de sprijin şi etanşare sub fundul excavaţiei.
h 4. 4
t= (C − 1)
2

(12) În mod obişnuit se ia în considerare un coeficient de siguranţă C=2 şi relaţia 4.6. devine

t = h/2 4. 4

(13) Pentru calculul afluxului de apă în groapa de excavare se poate utiliza formula

Q[m 3 / h ] = qhkL 4. 4

h +t h 
în care q = f  ;  este un debit specific dat în Tabelul 4.2.; h [m] – denivelarea; k [m/oră] –
 H h +t 
coeficientul de permeabilitate al terenului şi L [m] – lungimea peretelui de sprijin.

Tabelul 4. 2: Valorile debitului specific q=f(H,h,t)

 h +t
H 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 0,95
h
h +t
1,0 0,8 0,6 0,5 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2
0,00 0,20
2 0 7 8 0 2 8 1 4
1,0 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2
0,25 0,21
8 4 0 0 2 5 9 2 5
1,1 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4 0,3 0,2
0,50 0,22
2 9 4 4 6 8 1 4 7
1,2 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3
0,75 0,3 0,23
0 5 1 0 1 3 6 9
1,3 1,1 0,9 0,8 0,7 0,7 0,6 0,5 0,4
1,00 0,36
9 3 8 8 8 0 1 2 2

4.2.2. Executarea excavaţiilor cu taluzuri libere, sub protecţia ecranelor de etanşare

(1) În cazul unor fundaţii adânci care trebuie să se execute sub nivelul apei subterane, în orizonturi
acvifere puternic permeabile, excavaţiile se execută sub protecţia unor ecrane etanşe care, de regulă, se
duc până la primul strat impermeabil situat sub cota de fundare (Fig. 4.5.).Deoarece în acest caz
ecranele au rolul de a asigura numai etanşarea terenului permeabil, de regulă, acestea se execută din
noroi autoîntăritor.

(2) Distanţa d de la limita săpăturii până la ecranul de etanşare se stabileşte pe bază de calcule de
stabilitate a taluzurilor. Distanţa d trebuie să fie suficient de mare ca în cazul producerii unor alunecări
ale taluzurilor să nu fie afectat ecranul.

(3) Dacă ecranul este bine executat, volumul de apă

Vw ce trebuie evacuat prin pompare directă se poate
evalua cu relaţia

1 4. 4
Vw [ m 3 ] = neV
100
în care ne este porozitatea efectivă a pământului din
incintă, până la cota de excavare, iar V [m3] volumul
de pământ din incintă, situat sub nivelul apei
subterane.

(4) În cazul în care nu se poate asigura o etanşare

perfectă a incintei, datorită variaţiei litologice a
orizontului acvifer, in interiorul incintei de ecrane se
pot executa şi foraje de epuizment sau se pot folosi
filtre aciculare (Fig. 4.6).

Fig. 4. 5 Amplasarea ecranului de etanşare faţă de

taluzul excavaţiei: a-secţiune; b-vedere în plan;
1-ecran de etanşare; 2-pompă de epuizment
(5) După executarea ecranului de etanşare, excavarea terenului se poate face concomitent cu evacuarea
apei remanente din volumul de pământ cuprins în spaţiul din interiorul incintei de ecrane, cu condiţia
ca denivelarea apei subterane să aibă un avans faţă cota excavaţiei, de minimum 1,50m-2,00.

Fig. 4. 6: Scheme de lucru în cazul în care ecranul de etanşare este imperfect: a-cu foraje de epuizment; b-cu
filtre aciculare

4.2.3. Epuizment prin foraje amplasate pe conturul excavaţiei

(1) Acest procedeu de coborâre a nivelului apei subterane este foarte des folosit la executarea
excavaţiilor şi constă din realizarea unui şir de foraje de epuizment amplasate pe conturul excavaţiei şi
pomparea simultană a acestora.

(2) Proiectarea unui sistem de denivelare a apei subterane prin foraje de epuizment trebuie să
stabilească numărul de foraje necesar şi distanţa optimă dintre acestea astfel încât, prin pompare
simultană, să se poată realiza coborârea apei subterane până la cote stabilite în prealabil.

(3) Deoarece acest procedeu se aplică mai des în lucrările de construcţii, modul de dimensionare a unui
sistem de depresionare prin foraje de epuizment amplasate pe conturul excavaţiei este detaliat printr-un
exemplu (ANEXA II).

4.2.4. Epuizment cu instalaţii de filtre aciculare

(1) Procedeul de depresionare a straturilor acvifere cu ajutorul filtrelor aciculare se aplică la
pământurile slab coezive, de tipul prafurilor nisipoase şi nisipurilor fine prăfoase, cu permeabilitate
relativ scăzută, susceptibile de antrenare hidrodinamică.
(2) În principiu, metoda de depresionare cu filtre
aciculare constă în introducerea în teren, prin apăsare,
batere, vibrare sau spălare cu jet de apă sub presiune, a
unor ţevi de 2-3’’ (φ=5÷7.5cm), prevăzute la capătul
inferior cu un tub filtrant de 1-2m lungime, din ţeavă de
oţel perforată şi înfăşurată cu o sită din sârmă
inoxidabilă. Tubul filtrant are la partea inferioară un şiu
de forma unui pivot care favorizează înfigerea filtrului în
pământ.

(3) În cazul folosirii jetului de apă pentru înfigerea

filtrului, pivotul de la partea inferioară a tubului filtrant
Fig. 4. 7 Schemă de principiu pentru un este prevăzut cu o supapă care permite trecerea apei într-
capăt de înfigere a unui filtru acicular: a-în un singur sens, conform schemei din Fig. 4.7.
timpul înfigerii; b-în timpul depresionării
stratului acvifer (4) Înfigerea filtrului prin apăsare, batere sau vibrare are
dezavantajul că pământul din jurul filtrului se îndeasă,
ceea ce are drept consecinţă reducerea porozităţii şi, implicit, reducerea permeabilităţii.

(5) Introducerea filtrului prin jet de apă sub presiune prezintă o serie de avantaje tehnice care fac ca
acest sistem să fie preferat. Modul de introducere a filtrelor prin jet de apă sub presiune este ilustrat în
Fig. 4.8.

Fig. 4. 8: Succesiunea fazelor de înfigere a filtrelor acciculare cu jet de apă sub presiune: 1-filtru accicular; 2-
furtun; 3-filtru invers; 4-dop de argilă

(6) Jetul de apă introdus sub presiune de la 5-6 atm. până la maxim 8-10atm., dislocă materialul şi
provoacă antrenarea acestuia către suprafaţa terenului, prin exteriorul ţevii. În funcţie de viteza
curentului ascendent sunt transportate cu prioritate particulele fine creându-se în jurul ţevii, pe o rază
de 15-25cm, un filtru invers. Pe măsura dislocării şi antrenării materialului de către jetul de apă, filtrul
pătrunde în teren sub greutatea proprie, fiind dirijat şi manevrat de către un muncitor.

(7) Denivelarea apei în filtrul acicular se poate face prin aspiraţie de la

suprafaţă cu ajutorul pompelor.

(8) Dacă permeabilitatea terenului este mică, cum este în cazul prafurilor
nisipoase şi nisipurilor fine prăfoase, la suprafaţa terenului, în jurul ţevii
filtrului, pe o adâncime de 1.0-1.5m, se realizează prin batere un dop de
argilă. Filtrul se conectează la o pompă de vacuum care creează o
diferenţă de presiune între stratul acvifer şi interiorul filtrului acicular de
până la 0.7-0.8atm., favorizând trecerea forţată a apei din strat în instalaţia
de filtre.
Fig. 4. 9: Dispunerea
electrozilor în cazul (9) În cazul pământurilor fine nisipoase, prăfoase, cu un procent mai
drenării electroosmotice
 ridicat de particule fine argiloase, pământuri care cedează mai greu apa,
aplicarea vacuumului poate fi însoţită de drenarea electroosmotică.
(10) Drenarea electroosmotică se bazează pe crearea unei diferenţe de potenţial între doi electrozi
metalici introduşi în teren, dintre care unul, catodul, îl constituie ţeava filtrului acicular, conectată la
polul negativ al unei surse de curent continuu de 30-60 volţi, aceasta putând fi un convertizor de sudură
electrică sau un grup electrogen iar celălalt, anodul, o bornă sau ţeava metalică conectată la polul
pozitiv al unei surse de curent (Fig. 4.9.).

Fig. 4. 10 Schema de amplasare a filtrelor acciculare pe conturul excavaţiei

(11) Prin crearea unei diferenţe de potenţial între cei doi electrozi apa din porii pământului, împreună
cu cationii metalici, se deplasează către catod, adică spre filtrele aciculare, mărind eficacitatea acestora.

(12) Adâncimea de introducere a filtrelor aciculare este de ordinul a 5-9 m iar denivelările maxime ce
se obţin la peretele filtrului sunt de ordinul a 3-5 m.

(13) Pentru coborârea nivelului apei subterane se folosesc baterii de filtre aciculare dispuse pe conturul
excavaţiei, conform schemei din Fig. 4.10.

(14) Distanţa dintre filtrele aciculare se stabileşte în funcţie de permeabilitatea terenului şi ca ordin de
mărime, este de 1.0-1.5 m.
(15) În cazul în care filtrele aciculare vacuumate sunt
însoţite de instalaţia electroosmotică, barele metalice,
care constituie anozii, se introduc în teren după un
aliniament paralel cu filtrele aciculare (Fig. 4.11.) şi se
amplasează către taluzul excavaţiei astfel încât curgerea
apei să se facă dinspre taluz către interiorul masivului de
pământ contribuind în felul acesta la mărirea stabilităţii
taluzului.

(16) Dacă este necesară coborârea nivelului apei

subterane la adâncimi mai mari de 4-5 m, filtrele
aciculare se dispun în trepte astfel (Fig. 4.12):

Fig. 4. 11 Schema de amplasare a filtrelor

aciculare (catozi) şi a barelor metalica
(anozi) pe conturul unei excavaţii
a) se sapă în uscat prima bermă, la partea superioară a excavaţiei, până în apropierea nivelului apei
subterane;
b) se amplasează primul grup de filtre aciculare pe berma creată;
c) se denivelează apa şi se continuă excavarea terenului, creându-se o nouă bermă, pe care se
amplasează al doilea grup de filtre aciculare, care lucrează concomitent cu primul grup;
d) dacă este necesar se creează o a treia bermă şi se amplasează un nou grup de filtre aciculare
ş.a.m.d. până ce nivelul apei subterane poate fi coborât sub cota finală de excavare.

Fig. 4. 12 Schema de amplasare a filtrelor aciculare dispuse în trepte

4.2.5. Epuizment prin sifonare

(1) În cazul unor gropi de excavare de dimensiuni mari, dacă este necesar ca nivelul coborât al apei
subterane să fie menţinut pe o perioadă de timp îndelungată, se poate aplica un sistem de drenaj
conform schemei din Fig. 4.13.
 (2) Procedeul constă în executarea pe conturul
incintei ce urmează a fi excavată a unor foraje
hidrogeologice echipate în mod corespunzător
pentru a fi pompate.

(3) Forajele astfel executate se racordează la o

conductă colector închisă etanş, care coboară
cu un capăt într-un puţ de pompare cu fundul
şi pereţii etanşi, a cărui adâncime permite
coborârea nivelului apei sub cota la care se
preconizează denivelarea apei în fiecare foraj.

(4) Dacă morfologia terenului permite fixarea

Fig. 4. 13 Schema de coborâre a nivelului apei
subterane prin sifonare: 1-foraj de depresionare; 2-
colector închis etanş; 3-pâlnie de amorsare; 4-vane; 5-
puţ cu fundul şi pereţii etanşi; 6-pompă submersibilă
capătului liber al conductei colectoare sub cota
la care se doreşte coborârea nivelului apei
subterane şi evacuarea liberă a apei refulante,
executarea puţului colector şi utilizarea
pompei submersibile de evacuare a apei
colectată nu mai sunt necesare.

(5) Punerea în funcţiune a sistemului de drenaj se face prin etanşarea întregului sistem, umplerea
acestuia cu apă, printr-un punct de alimentare situat la cota cea mai ridicată, prevăzut cu o pâlnie şi o
vană de închidere, şi pomparea apei din puţul colector.

(6) Prin deschiderea vanei (4) de pe conducta colector, montată la intrarea acesteia în puţul de pompare,
în conducta colector se creează vacuum care provoacă absorbţia apei din foraje şi drenarea acesteia,
prin sifonare către puţul de pompare. Curgerea apei din foraje către puţul de pompare încetează când
nivelul apei din puţ se situează la cota iniţială a nivelului apei în stratul acvifer. Coborând nivelul apei
în puţul de pompare, sistemul de drenaj reintră în funcţiune. Reglarea denivelării apei în foraje se face
prin variaţia nivelului de pompare în puţul colector. Denivelarea posibilă a apei subterane prin sifonare
este de maximum 6-7 m.

4.2.6. Epuizment prin foraje autodescărcătoare, cu drenare descendentă sau ascendentă

(1) Drenajul prin autodescărcare poate fi descendent, când stratul colector se află la cotă inferioară
acviferului (Fig. 4.14), sau ascendent, când stratul acvifer se află sub presiune şi poate deversa liber,
artezian (Fig. 4.15).

(2) Drenajul descendent, prin foraje autodescărcătoare se aplică pentru evacuarea gravitaţională a apei
dintr-un strat acvifer superior, sau direct din groapa de fundare, într-un strat acvifer inferior în care
nivelul hidrostatic sau piezometric este inferior celui din stratul superior. Drenajul gravitaţional va
înceta când nivelurile apei din cele două acvifere se egalează.
 Fig. 4. 14 Schema de depresionare a unui acvifer freatic, prin foraje autodescărcătoare,
într-un acvifer captiv, cu nivel liber

Fig. 4. 15 Schema de reducere a subpresiunilor prin foraje autodescărcătoare ascendente: 1-pompă de

epuizment, 2-foraj autodescărcător
(3) Drenajul ascendent, prin foraje autodescărcătoare se aplică în cazul gropilor de fundare cu fundul
săpăturii situat în straturi de pământ impermeabil sub care se găsesc orizonturi acvifere sub presiune
(Fig. 4.15.), acest tip de drenaj se execută cu scopul reducerii subpresiunii pe care o exercită acviferul
captiv, sub presiune, situat sub groapa de excavare.

(4) În astfel de situaţii, pe măsură ce excavaţiile se adâncesc, grosimea orizontului impermeabil de la

baza excavaţiei se reduce treptat şi la un moment dat poate apărea pericolul ca subpresiunea care
acţionează asupra stratului impermeabil să producă ruperea acestuia. Această situaţie poate să apară
când
γ wh 4. 4
≥1
γh0
în care γw este greutatea specifică a apei iar γ este greutatea volumică a pământului de deasupra
orizontului acvifer.

(5) Pentru a îndepărta acest pericol este necesar ca raportul exprimat prin relaţia 4.10 să fie în
permanenţă subunitar. Acest lucru se poate realiza uşor prin coborârea nivelului piezometric al apei din
orizontul acvifer subpresiune cu ajutorul unor foraje autodescărcătoare care deversează liber în groapa
de fundare (Fig. 4.15.). Apa deversată liber din foraje este captată pe conducte sau rigole deschise într-
un bazin de unde este pompată în afara gropii de fundare.
4.2.7. Epuizment prin grupuri de foraje care intră în interferenţă

(1) Dacă două sau mai multe foraje hidrogeologice sunt exploatate simultan şi distanţa dintre ele este
mai mică decât suma razelor de influenţă ale acestora, forajele respective intră în interferenţă,
influenţându-se reciproc (Fig. 4.16).

Fig. 4. 16 Foraje hidrogeologice care lucrează în interferenţă

(2) În cazul în care forajele lucrează în interferenţă suprafaţa depresionată a acviferului,

corespunzătoare grupului de foraje, va căpăta o formă mai complicată. Cunoaşterea ecuaţiilor care
definesc această suprafaţă este foarte importantă pentru proiectarea sistemelor de coborâre a nivelului
apei subterane pentru executarea fundaţiilor construcţiilor.

4.2.7.1. Foraje perfecte în strat acvifer cu nivel liber

(1) Considerând curgerea apei în regim permanent, pentru determinarea cotei nivelului apei subterane
într-un punct M din zona de influenţă a grupului de foraje luat în consideraţie (Fig. 4.17) se aplică
relaţia:

Q0 1 4. 61
h 2 = H 2 − 0.73 [log R − log(r1 r2  rn )]
k n

în care termenii au următoarele semnificaţii:

h înălţimea apei subterane în punctul M, în timpul pompării în regim staţionar;
H înălţimea apei subterane în punctul M, în condiţii naturale;
Q0 debitul de epuizment însumat al tuturor forajelor din sistem;
R raza de influenţă a grupului de foraje care alcătuiesc sistemul de epuizment;
r1..rn distanţa de la fiecare foraj de epuizment la punctul de calcul M;
n numărul forajelor de epuizment;
k coeficient de permeabilitate
 Fig. 4. 17 Schema amplasării punctului M pentru calculul înălţimii h
(2) La limita zonei de influenţă a grupului de foraje r=R şi h=H.

(3) În cazul amplasării forajelor pe un contur circular cu raza ρ (Fig. 4.18), astfel încât distanţa de la
fiecare foraj la centrul grupului să fie

r1 = r2 =  rn = ρ 4.12

în centrul conturului h=hc şi ecuaţia 4.11 devine

2 Q0 R 4.13
h c = H 2 − 0.73 log
k ρ

(4) Când forajele sunt dispuse pe un contur de formă dreptunghiulară, de lungime L şi lăţime B (Fig.
4.19.), raza echivalentă a grupului de foraje se poate evalua cu relaţia lui N.K. Ghirinschi.

L+B 4.14
ρ[ m ] = η
4

în care η este un coeficient a cărui mărime depinde de raportul B/L şi se determină din Tabelul 4.3.

Tabelul 4. 3 Valoarea coeficientului η.

B/L 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6-1,00
1,0 1,0 1,1 1,1 1,1 1,1
η 1,18
0 8 2 4 6 7
Fig. 4. 18: Distribuţia forajelor de
pompare pe contur circular Fig. 4. 19: Distribuţia forajelor de pompare pe contur dreptunghiular
(5) Dacă forajele au o dispoziţie oarecare centrul grupului se admite a fi situat în centrul de greutate al
acestuia (Fig. 4.20). Calculul razei echivalente ρ a grupului de foraje dispuse neuniform se poate face şi
cu relaţia
ρ[m ] = A / π = 0.565 A 4.15

în care A este suprafaţa conturului delimitat de forajele de pompare, sau cu relaţia

ρ = n r1r2  rn 4.16

(6) Raza de influenţă R a grupului de foraje se

poate evalua pe baza relaţiilor din Tabelul 2.2, în
care S [m] este denivelarea calculată în centrul C
al grupului; H [m] este înălţimea coloanei de apă
în stratul acvifer şi k este coeficientul de
permeabilitate al acviferului.

(7) Când grupul de foraje se află în apropierea

unui râu, la distanţa b de acesta, în locul razei de
influenţă R a grupului, se ia în considerare
distanţa b.
Fig. 4. 20 Echivalarea efectului grupului de foraje
cu efectul unui foraj echivalent cu raza ρ şi raza de
influenţă R. Pentru cazul general, punctul C este
situat în centrul de greutate al grupului

4.2.7.2. Foraje perfecte în strat acvifer sub presiune

(1) Pornind de la ecuaţia corespunzătoare forajului perfect executat în strat acvifer sub presiune, şi
urmând acelaşi raţionament ca şi în cazul acviferului cu nivel liber, se ajunge la ecuaţia suprafeţei de
depresiune sub forma:

Q0 1 4.17
h = H − 0.73 [log R − log(r1 r2  rn )]
k ⋅M n

(2) Această ecuaţie corespunde suprafeţei de denivelare creată de foraje perfecte din care se extrag
debite egale.
(3) Dacă forajele sunt dispuse pe un contur circular de rază ρ înălţimea coloanei de apă în centrul
conturului este dată de expresia

Q0 R 4.18
hc = H − 0.73 log
k ⋅M ρ

(4) Pentru straturile acvifere mixte (Fig. 2.17) relaţiile de calcul sunt asemănătoare celor
corespunzătoare stratului acvifer sub presiune.

(5) Un exemplu privind calculul sistemului de epuizment printr-un grup de foraje care intră în
interferenţă este prezentat în ANEXA II.

(6) Pentru sisteme de epuizment de dimensiuni mari, aferente unor amplasamente dificile în ceea ce
priveşte complexitatea acviferelor şi prezenţa unor elemente de construcţii subterane (fundaţii adânci,
tuneluri şi staţii de metrou, reţele de canalizare, sisteme de drenare a apei subterane ş.a.) este
recomandabil ca evaluarea parametrilor hidrogeologici pentru dimensionarea şi verificarea eficacităţii
lucrărilor de epuizment să se realizeze şi experimental, prin grupuri de pompare.

(7) În funcţie de complexitatea sistemului de epuizment proiectantul trebuie să aibă pregătite soluţii de
rezervă ce pot fi aplicate în cazul în care sistemul de epuizment nu răspunde satisfăcător condiţiilor
reale din teren. Între astfel de soluţii de rezervă se menţionează creşterea debitului de pompare, prin
mărirea denivelării în limite admisibile sau prin suplimentarea numărului de foraje de epuizment.

(8) În situaţii speciale, ca de exemplu executarea fundaţiilor în sistemul ”top-down” de multe ori
suplimentarea forajelor de epuizment în interiorul incintei nu mai este posibilă. În astfel de situaţii
poate fi necesară suplimentarea numărului forajelor de epuizment amplasate în afara limitelor incintei,
pe proprietăţi care nu aparţin beneficiarului construcţiei. Pentru astfel de situaţii proiectul trebuie să
conţină soluţii suplimentare ce pot fi aplicate în caz de nevoie.
CAPITOLUL 5.

MONITORIZAREA LUCRĂRILOR DE EPUIZMENT

(1) Proiectul de epuizment reprezintă una dintre componentele proiectului general de execuţie şi
monitorizare a excavaţiilor şi în consecinţă trebuie corelat cu prevederilor normativelor privind
celelalte componente ale proiectului general.

(2) Monitorizarea care se referă strict la lucrările de epuizment priveşte doi parametri:
a) variaţia nivelului apei subterane în perioada de epuizment şi reflectarea acesteia în stabilitatea
generală a terenului din amplasamentul construit pentru care se efectuează epuizmentul cât şi a
zonelor adiacente acestuia în care se resimte influenţa epuizmentului (posibile tasări prin
subsidenţă, eventuale apariţii de antrenări hidrodinamice ale pământurilor necoezive,
concentrarea subpresiunilor pe anumite elemente ale gropilor de excavaţie care ar putea provoca
ruperi hidraulice şi refulări de nisip s.a.);
b) evoluţia fenomenelor de antrenare hidrodinamică a particulelor fine din orizonturile acvifere,
sub formă de sufozii sau eroziuni hidrodinamice.

(3) Monitorizarea variaţiei nivelului apei subterane se realizează prin măsurători sistematice ale
nivelului apei în foraje piezometrice. Două modele de foraj piezometric sunt redate în figura 5.1.

Fig. 5. 1: Piezometre deschise.

a- piezometru montat într-o gaură de foraj; b-piezometru înfipt prin presare
(4) Monitorizarea piezometrică se face în mod obligatoriu pe perioada efectuării epuizmentului şi
dacă există motive obiective, se poate prelungi şi în perioada post epuizment.
(5) Rezultatele măsurătorilor piezometrice pot fi valorificate sub formă de hărţi diferite: cu
hidroizofreate, hidroizohipse, hidroizopieze, evaluarea gradienţilor hidraulici, direcţii de distribuţie a
curenţilor subterani etc.
CAPITOLUL 6.

DEZAFECTAREA LUCRĂRILOR DE EPUIZMENT

(1) Dezafectarea unui sistem de epuizment poate începe numai după îndeplinirea unor condiţii
obligatorii:
a) Lucrările de excavaţii şi elementele de rezistenţă şi etanşare ale structurii fundaţiei sunt într-un
stadiu suficient de avansat pentru a fi eliminat orice risc privind instabilitatea prin flotare sau de oricare
altă natură a construcţiei în condiţiile în care nivelul apei subterane va reveni la cotele iniţiale (SR EN
1997-1 Eurocode 7, NP 120).
b) Sistemul de monitorizare generală privind înregistrarea deformaţiilor terenului şi construcţiilor
adiacente din zona de influenţă a lucrărilor de epuziment va fi în stare de funcţionare.
c) Coloanele filtru, neperforate, de deasupra radierului fundaţiei precum şi tuburile piezometrice
vor fi prelungite până la cel puţin 1,00 m deasupra cotei naturale a nivelului apei subterane, pentru a
preveni posibilitatea deversării apei în subsolurile clădirii în cazul opririi pompării.

(2) Scoaterea din funcţiune a sistemului de epuizment se va face prin oprirea eşalonată a pompelor,
după un program prestabilit, astfel încât să se poată asigura o ridicare uniformă a nivelului apei
subterane, cu o viteză de ordinul a cel mult 1,00 m / 24 ore.

(3) Pe parcursul revenirii nivelului apei subterane la cotele iniţiale, monitorizarea va fi atent
efectuată şi va consta din observaţii efectuate în spaţiile din subsolurile clădirii cu privire la existenţa
unor posibile exfiltraţii din pereţii fundaţiei, hidroizolaţii defecte, neetanşări eficiente la străpungerea
pereţilor de rezistenţă de către conducte, elemente de canalizare, cabluri ş.a. În cazul în care se vor
constata astfel de fenomene, sistemul de epuziment se va repune în funcţiune până la remedierea
viciilor constatate. Concomitent cu dezafectarea sistemului de epuizment se vor efectua măsurători de
deformaţii ale redierului din subsolul clădirii şi ale pereţilor verticali, precum şi în zonele din exterior,
adiacente construcţiei.

(4) Dacă se vor constata tendinţe de flotare sau împingeri orizontale care pot genera deformaţii
peste limitele admisibile se vor face evaluări privind securitatea construcţiei în exploatare şi, dacă va fi
cazul, se vor adopta măsuri suplimentare de sprijinire, lestare, ancoraje etc..

(5) Dezafectarea propriu-zisă a sistemului de epuziment va începe după oprirea tuturor pompelor şi
validarea eficienţei lucrărilor de etanşare prin concluziile Raportului de monitorizare întocmit pe baza
observaţiilor vizuale, înregistrări ale aparatelor de măsură şi control, măsurători de niveluri în
piezometre, prelucrarea şi interpretarea datelor şi va consta din:
a) întreruperea curentului şi dezafectarea instalaţiilor electrice de alimentare cu curent a pompelor
submersibile;
b) extragerea pompelor submersibile, a ţevilor de extracţie, cabluri etc. din coloanele de filtre;
c) demontarea reţelei de conducte de refulare a apei din forajele de epuizment şi evacuare către
emisari;
d) obturarea prin cimentare a coloanelor de filtre în zona în care acestea străpung radierul de la
baza fundaţiei;
e) tăierea coloanelor cimentate de deasupra radierului şi îndepărtarea acestora.

(6) Pe toată perioada de dezafectare a echipamentelor de epuizment, sistemul de monitorizare se va

afla în funcţiune şi va fi menţinut atât timp cât va fi necesar.
CAPITOLUL 7.

MODEL PRIVIND CONŢINUTUL UNUI PROIECT DE EPUIZMENT

(1) Conţinutul unui proiect de epuizment va fi stabilită de către proiectant în funcţie de

condiţiile geologice, geotehnice şi hidrogeologice ale amplasamentului, de particularităţile
construcţiilor pentru care se elaborează proiectul şi ale celor din zona de influenţă a lucrărilor de
epuizment.

(2) Proiectul de epuizment va fi corelat şi cu prevederile SR EN 1997-1:, Eurocode 7 şi NP 120.

(3) Cu titlu informativ, proiectul de epuizment va avea următorul conţinut:

7. 1. Memoriul tehnic care va cuprinde:

a) Date generale despre amplasamentul construcţiei
b) Obiectul lucrărilor de epuizment
c) Condiţiile geologice din amplasament
d) Modelul hidrogeologic al amplasamentului cu extindere până la limita de influenţă a
construcţiei şi a epuizmentului la depresionarea maximă
e) Parametrii hidrogeologici ai acviferelor din zonele de influenţă a epuizmentului
f) Proiectarea lucrărilor de epuizment

7. 2. Breviar de calcul privind proiectarea lucrărilor de epuizment

a) Date generale
b) Schema sistemului de epuizment
c) Parametrii hidrogeologici de calcul
d) Calcule de dimensionare a sistemului de epuizment (debitul grupului de foraje de epuizment,
debitul necesar pentru un singur foraj, denivelarea în punctele de control stabilite în prealabil,
viteza admisă de intrare a apei în foraj, debitul de pompare maxim admis pentru un foraj,
debitul maxim pentru întreg grupul de foraje, denivelarea maximă în centrul grupului pentru o
denivelare impusă
e) Calculul debitului de apă evacuat prin epuizment corelat cu debitul ce poate fi preluat de
emisar.

7. 3. Caiet de sarcini privind executarea lucrărilor de epuizment:

(1) Date generale
(2) Executarea lucrărilor
a. amplasarea şi echiparea piezometrelor din sistemul de monitorizare a evoluţiei nivelului
apei subterane pe toată perioada de funcţionare a sistemului de epuizment
b. execuţia, echiparea şi pregătirea forajelor pentru pompare
c. condiţiile de exigenţă privind programul de pompare
d. soluţii de evacuare către emisari a apei extrase prin pompare, eventuale posibilităţi de
valorificare
e. urmărirea derulării pompării cu privire specială asupra fenomenelor de antrenare
hidrodinamică a nisipului din straturile acvifere
f. durata de funcţionare a sistemului de epuizment
g. sistemul de monitorizare înainte, în timpul şi după epuizment
 h. măsuri de asigurare a continuităţii pompării în situaţii de forţă majoră (întreruperea
curentului electric, avarierea unor componente ale echipamentelor din sistem ş.a.)
i. măsuri ce se impun în cazul producerii unui seism, pentru protejarea sistemului de
epuizment şi securitatea personalului de execuţie, a lucrărilor în curs de execuţie şi a
vecinătăţilor
j. oprirea pompării şi dezafectarea forajelor de epuizment
k. măsuri de securitate şi protecţie a muncii

7. 4. Estimarea necesarului de utilaje şi materiale

7. 5. Borderou de planşe (urmat de setul complet de planşe de prezentare generală şi detalii de

execuţie corespunzătoare fazei de proiectare).

7.6. Lista care cuprinde: actele normative, reglementările tehnice, aplicabile, în vigoare, precum şi
standardele utilizate la întocmirea proiectului.
ANEXA I
Referinţe tehnice şi legislative
Notă:
1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborării reglementării tehnice.
2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima formă în vigoare a referinţelor tehnice şi
legislative.

1. Stanadarde
Nr.
Indicativ denumire
crt.
1. STAS 1629/1-81 Alimentări cu apă. Captarea izvoarelor. Prescripţii de proiectare
Alimentări cu apă. Captarea apelor subterane prin puţuri.
2. STAS 1629/2-87
Prescripţii de proiectare
STAS 1629/3-91 Alimentări cu apă. Captări de ape subterane prin drenuri.
3.
Prescripţii generale de proiectare
Alimentări cu apă. Nisip şi pietriş cuarţos pentru filtrarea apei şi
4. STAS 1712/1-91
prevenirea înnisipării.
5. STAS 1913/5-85 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
6. STAS 1913/6-76 Teren de fundare. Determinarea permeabilităţii în laborator
7. STAS 1913/16-75 Teren de fundare. Determinarea gradientului hidraulic critic
Teren de fundare. Urmărirea tasărilor construcţiilor prin metode
8. STAS 2745-90
topografice
Geologie, geologie tehnică şi geotehnică. Hărţi, secţiuni şi
9. STAS 3414-94
coloane. Indici, culori, seme convenţionale
10. STAS 4621-91 Hidrogeologie. Terminologie
11. STAS 8016-84 Hidrogeologie. Semne şi culori convenţionale
12. SR EN 1536: 2004 Execuţia lucrărilor speciale. Piloţi foraţi
13. SR EN 1538: 2002 Execuţia lucrărilor speciale. Pereţi mulaţi
Alimentări cu apă. Surse de apă subterane. Investigaţii studii de
14. SR 1628-1:1995
teren şi cercetări de laborator
Eurocode 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1 – 1: Acţiuni
SR EN 1991 - 1- 1:2004. NA
15. generale.Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru
2006
clădiri. Anexa Naţională
SR EN 1991 – 1 - 6:2005. NA Eurocode 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1 – 6: Acţiuni
16.
2005 generale. Acţiuni pe durata execuţiei
Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
17. SR EN 1997 - 1:2004 Eurocode 7:
Eurocode 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
18. SR EN 1997 - 1:2004/NB – 2007.
Anexa naţională
SR EN 1997 - 2:2007. Eurocode Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi încercarea
19.
7: terenului.
20 SR EN 12063:2003. Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pereţi din palplanşe
Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi clasificarea
21 SR EN ISO 14688-1: 2004.
pământurilor. Partea 1: Identificare şi descriere
Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi clasificarea
22 SR EN ISO 14688-2: 2005.
pământurilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare
 2. Acte normative
Nr.
crt Indicativ Actul normativ si publicatia
.
Normativ privind documentaţiile geotehnice
1. Proiect de reglementare tehnica notificat
pentru construcţii, indicativ NP 074-2013
Normativ privind proiectarea fundaţiilor de Proiect de reglementare tehnica în curs de
2.
suprafaţă , indicativ NP 112-2013 notificare
Normativ privind proiectarea geotehnică a Proiect de reglementare tehnica în curs de
3.
ancorajelor în teren, indicativ NP 114-2013 notificare
Normativ privind cerinţele de proiectare,
4. execuţia şi monitorizare a excavaţiilor adânci Proiect de reglementare tehnica notificat
în zone urbane, indicativ NP 120-2013
aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării ,
Normativ privind proiectarea geotehnică a regionale şi turismului nr.2691/2010 publicat
5.
fundaţiilor pe piloţi, indicativ NP 123-2010 în Monitorul Oficial al României Partea I nr.
158 şi 158 bis din 04 martie 2011
aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării,
Normativ privind proiectarea geotehnică a regionale şi turismului nr.2689/2010 publicat
6.
lucrărilor de susţinere, indicativ NP 124-2010 în Monitorul Oficial al României Partea I nr.
158 şi 158 bis din 04 martie 2011
 ANEXA II
(Informativă)

EXEMPLU DE CALCUL PENTRU UN SISTEM DE EPUIZMENT ALCĂTUIT

DIN FORAJE CARE LUCREAZĂ ÎN INTERFERENŢĂ ŞI SUNT DISPUSE
PE CONTURUL UNEI EXCAVAŢII DE FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ

Tema proiectului

Pentru execuţia excavaţiilor de fundare a unui nod hidrotehnic, conform schemei din Fig.II-1, este
necesară coborârea nivelului apei subterane la minimum un metru sub cota da fundare. Să se
dimensioneze sistemul de epuizment cu foraje de pompare amplasate pe conturul excavaţiei care să
asigure coborârea nivelului apei la cotele impuse.

Elementele hidrogeologice ale acviferului sunt: stratul acvifer cu nivel liber, coeficientul de
permeabilitate k=35m/zi, granulozitatea nisipului din stratul acvifer, este prezentată în din Fig. II-3.

Forajele de depresionare sunt perfecte după gradul de deschidere, au diametrul coloanei perforate a
filtrului Df=250mm şi adâncimea de 42m, iar raza de influenţă a unui foraj, determinată experimental
pentru o denivelare S=12 m, este R=840m.

În Fig. II-2 se prezintă schema de echipare şi exploatare a unui foraj din sistemul de epuizment.

Fig.II-1: Schemă pentru dimensionarea

unui sistem de foraje de epuizment
amplasate pe conturul excavaţiei: a -
vedere în plan; b - secţiune
Fig. II-2 Schema de echipare şi exploatare a unui foraj din sistemul de epuizment
Rezolvare

Se stabileşte în primul rând schema de echipare şi de exploatare a unui foraj

Diametrul coloanei filtrante impus de dimensiunile pompei submersibile care va fi folosită la pompare,
este Gf=250mm.
Dimensionarea filtrului invers din jurul coloanei filtrante. Se vor folosi normele germane DIN (Tabelul
II-1)
Tabelul II-1: Criterii de dimensionare a filtrelor inverse pentru pământuri necoezive
Criteriul Condiţii impuse Observaţii
d 15 f d 15 f
Terzaghi ≤ 4 5 ≤
d 85 d15
d 60 f
Uf = < 10
d 10
Pentru particulele de formă rotunjită Dacă Uf >10 se elimină particulele mari din
d d materialul folosit ca filtru până când este
U.S. Bureau of 12 ≤ 50 f ≤ 58 si 12 ≤ 15 f ≤ 40 îndeplinită condiţia impusă.
Reclamation d 50 d 15 Particulele din materialul filtrant cu d<0,074mm
Pentru particulele de formă colţuroasă să nu depăşească 5%
d d
9 ≤ 50 f ≤ 30 si 6 ≤ 15 f ≤ 18
d 50 d 15
Swek – d 15 f d 50 f
≤ 20 si ≤ 25 -
Davidenkoff d 15 d 50
d 50 f
Sichardt = 4 5 -
d 50
d15 f
Bertram =6 -
d 85
d 50 f
Karpoff = 5 10 -
d 50
- dc este diametrul de calcul al particulelor care
constituie stratul care se protejează;
Normele germane df d 60 - dacă U>5 se corectează curba granulometrică
≤ f ;U = ≤ 5; d c = d 90  d 95
DIN dc d10 prin eliminarea fracţiunilor mari până când U≤5;
- f reprezintă factorul filtrului, care este egal cu 4
pentru foraje şi 8…10 pentru alte tipuri de filtre

Din curba granulometrică prezentată în Fig. II-3 rezultă coeficientul de neuniformitate al nisipului din
d 60
stratul acvifer U n = = 7,5 > 5
d 10
Deoarece U n > 5 , se corectează curba granulometrică eliminând fracţiunile mari până se îndeplineşte
condiţia ca U n ≤ 5 . Se elimină, de exemplu, fracţiunile mai mari de 2mm şi se recalculează curba
granulometrică. Ceea ce în curba reală, pentru dimensiunea de 2mm corespunde la 72%, în curba
recalculată corespunde la 100%. Pentru trasarea curbei recalculate procentele corespunzătoare fiecărei
fracţiuni din curba reală se înmulţesc cu raportul 100/72=1,39. Pentru prima curbă recalculată a rezultat
un U n = 5,6 > 5 .
 Se trasează o nouă curbă
eliminând fracţiunile mai mari de
1mm. În curba reală la
dimensiunea de 1mm corespunde
45%. Pentru trasarea celei de a
doua curbe granulometrice,
procentele corespunzătoare
fiecărei fracţiuni din curba reală se
înmulţesc cu 100/45=2,22. Pentru
cea de a doua curbă recalculată a
rezultat U n = 4,76 < 5 .

Folosind cea de a doua curbă

recalculată pentru care este
îndeplinită condiţia U n ≤ 5 , se
determină diametrul de calcul dc,
rezultând d90=0,85mm şi d95=0,95.
Se ia în consideraţie valoarea
dc=0,95mm.

Fig.II-3: curbele granulometrice recalculate după eliminarea

fracţiunilor mai mari de 2mm şi respectiv 1mm.

Tabelul II-2: grosimea stratului filtrant în funcţie de granulozitatea filtrului

Fracţiunile
granulometrice Grosimea stratului filtrant Gf[mm]
ale filtrului df[mm]
0,75 … 4 60
4 … 12 70
12 … 35 80

df
Conform relaţiei ≤ f (Tabelul II-2), pentru materialul care se foloseşte la filtrul din jurul coloanei
dc
perforate diametrul granulelor este:

d f = 4d c = 4 ⋅ 0,95 = 3,8mm
iar grosimea filtrului invers, conform Tabelului II-2, este Gf=60mm. Rezultă că diametrul minim al
găurii de foraj trebuie să fie egal cu diametrul coloanei perforate la care se adaugă grosimea filtrului
invers.
D = D f + 2G f = 250 + 2 ⋅ 60 = 370mm

Determinarea vitezei de admisie a apei în foraj şi a debitului maxim admisibil. După formula lui
Sichardt reconsiderată (3.5), viteza de admisie a apei în foraj este:
35
k 86400 = 6,71 ⋅ 10 −4 m / s
va = =
30 30
Debitul maxim al unui foraj se determină pentru o denivelare S max ≤ 0,5 ⋅ H . Pentru exemplul de faţă
se admite S=12m, ceea ce corespunde la o înălţime a apei în foraj h=23m (Fig. II-1) şi se obţine:

Qmax = A v a = πDh f v a = 3,14 ⋅ 0,370 ⋅ 23 ⋅ 6,71 ⋅ 10 −4 = 179 ⋅ 10 −4 m 3 / s = 17,9 l / s = 1546,56m 3 / zi

Debitul Q de exploatare al unui foraj trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu debitul maxim
admisibil.

Calculul debitului grupului de foraje. Pentru a satisface condiţiile impuse: Q ≤ Qmax si hc ≤ 24m în
centrul conturului, debitul total al grupului de foraje se determină prin încercări succesive.

Pentru determinarea înălţimii apei în centrul grupului de foraje se foloseşte relaţia 4.13 pusă sub forma:
Q R
hc2 = H 2 − 0,73 total log 0
k re
în care, conform relaţiei 4.14 şi Fig. II-1, raza echivalentă a grupului de foraje este
L+B 180 + 120
re = η =η = 75η
4 4
Conform Tabelului 4.3 pentru B/L=0,67, rezultă η=1,18 şi
re = 75 ⋅1,18 = 88,5
iar raza de influenţă a grupului (Tabelul 2.2.) este:
R0 = R + re = 840 + 88,5 = 928,5m
Debitul total al grupului va fi
Qtotal = nQmax = n 1546,56m 3 / zi

Determinare numărului n de foraje. Admiţând că Q = Qmax , se poate scrie

nQmax = Qtotal = =
(
k ( H 2 − hc2 ) 35 352 − 24 2 )
= 30481,209m 3 / zi
R 928,5
0,73 log 0 0,73 log
re 88,5
din care rezultă
Q 30481,209
n = total = = 19,7 ≅ 20 foraje
Qmax 1546,56

Determinarea distanţei dintre foraje. Perimetrul conturului pe care sunt amplasate forajele, conform
Fig. II-1, este:
P = 2 ⋅ 180 + 2 ⋅ 120 = 600m
Distanţa dintre foraje va fi:
P 600
d = = = 30m
n 20
Verificarea înălţimii apei în forajele de pe contur. Se verifică, de exemplu, nivelul apei în forajul F19
(Fig. II-3) cu relaţia 4.13
Qtotal R
h192 = H 2 − 0,73 log 0,
k re

Fig.II-4: Schemă pentru calculul nivelului apei subterane într-un foraj de pe conturul excavaţiei

în care re’ se determină din relaţia

re' = n r19 −1r19−2  r19−20
care, prin logaritmare, capătă forma
1 1
log re' = log( r19 −1r19−2  r19−20 ) = ( log r19 −1 + log r19 −2 +  log r19−20 )
n n
Înlocuind valoarea lui n şi distanţele de la forajul 19 la celelalte foraje de pe contur, conform Fig. II-4
rezultă re = 70m , iar înălţimea apei în foraj este:
'

30481,209 928,5
h19 = 352 − 0,73 log = 511,2552 = 22,61m
35 70
faţă de 23m cât corespunde la denivelarea S=12m luată în considerare.

Determinarea înălţimii de izvorâre într-un foraj. Folosind relaţia Ciornâi-Şestacov (3.3)

 Q/k Q
∆h =  0,73 log − 0,51 + h02 − h0
 r0 k
şi înlocuind valorile cunoscute, se obţine:
 1546,56 
 
1546,56
∆h = 0,73 log 35 −0,51 +232 −23 = 23,152093 −23 = 0,152m
 0,185  35
 
 