“Despre oameni și cartofi”.

Regia și scenariul: Radu Afrim @ FNT

Povestea reală pe care o transformă Afrim în piesa “Despre oameni și cartofi” e

aceasta: în 2012, în Sfântu Gheorghe, nouă oameni au murit într-un accident de
muncă. Femei, barbați, cu rolurile lor de mame și tați. Remorca în care se aflau a
nimicită de un tren când se întorceau de la cules de cartofi. Erau de etnie romă și
munceau cu ziua. Mass-media a prezentat cazul pe scurt, iar telespectatorii au văzut
incidentul înlănțuit, recitat, în rând cu alte știri tragice. Autoritățile locale le-au dat
famiilor bani de înmormântare. Cam atât de volatilă e moartea. Au trecut 6 ani. Radu
Afrim a compensat ceea ce nu se răscumpără în realitate. Moartea devine în piesă o
poveste. Ca să redea oamenilor morți un paradis, un ritual, aici, pe pământ, pe scenă,
de fapt. S-a dus în casele famiilor și le-a filmat. Săracii cântă de jale. Nu sunt de
breaking news. Hai să vă zic cum începe piesa: o fată caută într-un container și găsește
un obiect. Micuț, material-imaterial, transparent, o fărămă, o substanță, nu se știe exact
ce este. Un obiect care parcă vrea să stea pe lumea asta, parcă nu. O așchie, un
peștișor de aur, o scamă. Ce e obiectul ăla? E tot ce nu poate fi spus despre moartea a
nouă oameni. E inefabilul, nu? Parcă așa-i zice. Radu Afrim îi filmează de aproape pe
membrii familiilor. Cei rămași în urmă. Lângă macaturile lor, păturile, carpetele cu Răpiri
din Serai sau păuni sau căprioare, cerbi și nimfe. În paturile lor îi filmează și-i lasă să
vorbească. În iarbă filmează o mamă cu două fete și-un băiat, fără niciun tată care să
mai strângă cartofi. Ce visează oamenii ăștia? Un băiat o visează pe maică-sa, ziliera
cartofilor, cum stă pe marginea patului din casa de chirpici. Ce să mai viseze? Tot ei se
vor duce să culeagă la rândul lor cartofi și zice Radu, regizorul: de fapt, pe lumea
cealaltă, un cartof e atât de mare încât nu încape într-un sac. Și acolo, în paradis, e și
foarte scump. Da, dacă-l tai pe din două, din partea de jos îți faci pat și rămâne partea
de sus ca să pui un acoperiș deasupra capului. Dacă ai un cuțitaș și te așezi în patul
făcut din cartoful paradisiac, tai puțin din pat și arunci în tigaie și ies cartofi prăjiți. Dar
câte nu poți să faci cu un singur cartof pe lumea cealaltă, în viața veșnică, poți să faci
avere și n-o să mori de foame, așa scrie Radu Afrim.