Monica Stoica

Regie Teatru, Anul I

Some Explicit Polaroids de Mark Ravenhill

- povestire -

Nick e fost terorist politic care tocmai a fost eliberat din închisoare, unde
fusese încarcerat din 1984 pentru înjunghierea unui capitalist bogat din upper class
(în piesă se dezbat capitalismul, de traficul de arme, dictatura, socialismul). Se
întoarce la Helen, fosta lui prietenă și activistă. Nick e deziluzionat. O acuză că s-a
reformat și că a devenit o membră a consiliului local, cu aspirații de a candida
pentru un post în Parlament.
Tânăra generație britanică trăiește într-o promiscuitate optimistă. Nadia și
gay-ii Tim, care are SIDA, un accent regional impenetrabil și iubitul lui neamț
Victor pe care l-a cumpărat drept sclav sexual. Nadia și Victor sunt în aeroport.
Victor îi arată fotografiile polaroid pe care i le-a făcut fratele său. Își venerează
trupul, spune că ar fi putut să joace în filme porno. Nadia îi destăinuie că Tim e
bolnav și că are nevoie de afecțiune. Tim îi aduce mâncare trashy, se modelează
după Victor excentricul, care se declară împotriva iubirii.
Nick o ajută pe Nadia să scape de fostul ei iubit violent. Fata este bătută în
mod regulat de unul dintre prietenii ei. Nick vrea s-o protejeze. Cu tentă
masochistă, Nadia îi mărturisește că seamănă cu un pușcăriaș sau un pedofil. Deși
e plină de sânge, se sărută. Rămâne cu ea.
Helen se întâlnește pe terasa Camerei Comunelor a Parlamentului Britanic
cu Jonathan, capitalistul pe care Nick l-a atacat. Apare ca un înger răzbunător. Îi
cere să-i înlesnească o întâlnire cu Nick și o amenință că ar putea să-i ruineze
cariera dacă nu-l convinge pe fostul activist politic.
 În apartamentul Nadiei, Tim și Victor îl inițiază pe Nick în utopia lor
disperată. Se conving că sunt fericiți, așa trăiesc cei doi alături de Nadia. Tot o
utopie le dezvăluie și Nick. El crede în socialism. Află că Tim are SIDA. Victor
critică socialismul. Vorbește de ruine muncitorește. Clădirile urâte și căzute.
Magazinele urâte, goale. Oamenii urâți care urmează regulile și apoi batjocoresc și
se plâng că nimeni nu-i ascultă. Nick crede în principiile socialismului, dar Victor
vorbește despre haloul de big fuckin lie al socialismului: „Totul se îmbunătățește.
Oamenii merg în ritmul istoriei”.
Nadia intră în casă cu fața vânătă și tumefiată. E dansatoare exotică într-un
club. Fostul prieten o bătuse din nou. Totuși, fata neagă durerea, se
autosugestionează că e fericită. Nick vrea să-i spulbere iluzia, dar Nadia refuză.
Nick pleacă. Nadia le spune băieților că începe să devină un pattern: e mereu
abandonată.
Nick se refugiază din nou la Helen ca un parazit în căutare de persoane pe
care să le protejeze. Îi face cumpărăturile, îi spală hainele. Încearcă să-l convingă
să se întâlnească cu Jonathan. Urmează interviul pentru postul în Parlament. Nick
deplânge timpul petrecut în închisoare, dar Helen îl contrazice. În societate,
dincolo de gratii, viața s-a arătat mai crudă. Comunitățile care au dispărut. Lăcomia
și frica peste tot. Senzația că începi să faci parte dintr-o societate care se sfârșește
cu indivizi care duc o luptă antisocială. Îi vorbește despre degradarea treptată a
vieții din jur, despre deziluzie. Își justifică destinul. A făcut concesii, acum vrea să
lucreze pentru oameni din eșaloanele puterii politice. Nick nu vrea să vorbească cu
Jonathan. O contrazice. Politica e goală de sens, crede Nick.
Tim e în spital. Nu mai vrea să-și ia pastilele. Demontează concepția despre
fericire pe care o hrănea alături de Nadia și Victor. Deși Victor îi mărturisește că-l
iubește, Tim neagă posibilitatea iubirii. Îi împinge pe Nadia și Victor să se atingă.
Victor acceptă, îi face Nadiei cunnilingus. Tim acceptă să-și ia pastilele, dar
vorbește în continuare despre boala și tragedia morții lui anunțate.
Pe stradă, Jonathan o ajută pe Nadia să-și spele sângele de pe față. Fata îl
imploră să n-o lase singură. Nu poate suporta senzația că e singură pe lume. Își
oferă trupul. Dansează. Jonathan o împinge să-i spună ce gândește de fapt, să nu se
mintă singură. Recunoaște că se simte într-adevăr singură pe lume și inutilă.
Jonathan nu e interesat de corp, de sex. Îi demonstrează cum se cufundă și
îmbrățișează el haosul. Vede frumusețea în modul în care se scurg banii. Fiecare
secundă e o nouă oportunitate sau un nou dezastru și fiecare e măturat de mareea
pieței, crede Jonathan. Fata îi spune că e îndrăgostită de Nick, iar Jonathan îi arată
cicatricile rănilor pe care i le-a făcut Nick.
Tim a murit în spital. Victor vorbește cu el post-mortem. Îi atinge explicit
trupul mort. Nadia stă și ea la căpătâiul lui, dar nu-l aude. Abia după moarte Tim
recunoaște că-l iubește pe Victor.
Nick se întâlnește într-un club cu Victor. Desfidă socialismul, vrea să facă
parte din lumea lor, să fie fericit. Dar Victor nu mai crede în fericire. Helen îl caută
pe Nick. Îl roagă să vorbească cu Jonathan, care îl urmărește și amenință că va
dezvălui toată povestea în presă. Ajunge și Nadia care îi spune lui Nick că Tim a
murit. Nadia îl respinge. Victor anunță că va pleca în Tokyo pentru că Londra e o
văgăună. Nadia îl îndeamnă pe Nick să-l vadă pe Jonathan.
Nick se întâlnește cu Jonathan într-o sală de ședințe. Jonathan se aștepta să
vadă un bărbat furios, puternic, însă îi mărturisește că vede doar un om slab pe care
nu mai vrea să-l confrunte. Îl îndeamnă să-și facă un duș, îl invită să-l însoțească în
Europa de Est unde trebuia să încheie niște afaceri, îi spune că singura posibilitate
viabilă de a trăi în lume decurge din capitalism.
Nick se întoarce la Helen. Ea se pregătește pentru interviu. Vrea să-l vadă
din nou furios și revoltat, dar Nick nu mai e același. Se sărută.