Cheia Sincronicitatii

Scanned by CamScanner
CAPITOLUL 1
Că lă toria
P
robabil că ai cumpărat această carte, şi multe altele similare de-a lungul
anilor, încercând să descoperi o înţelegere nouă a lumii complexe în care
trăim. Pe măsură ce te vei adânci în ea, te vei înălţa într-un paradis al minţii
si al sufletului, eliberându-te de necazurile lumii de zi cu zi. Cuvinte frumoase
>
şi inspirate îţi vor umple mintea ca o cascadă de iubire, şi pentru câteva clipe -
oricât de efemere ar fi acestea - vei uita de probleme şi totul ţi se va părea bine.
Cu siguranţă ai amintiri frumoase din copilărie - deschiderea cadourilor frumos
ambalate, obţinerea unei victorii aparent imposibile, diferite privelişti magnifice
din natură, fiorul unei noi iubiri sau magia incredibilă a unui nou născut. în
astfel de momente viaţa ţi se pare minunată, Universul pare locul ideal, iar tu te
simţi inspirat şi optimist în legătură cu viitorul. Te simţi iubit şi crezi că viaţa are
valoare şi semnificaţie. Ştii că eşti un om bun şi eşti convins că meriţi să te bucuri
de tot ce are viaţa mai bun, mai frumos şi mai nobil de oferit. Uneori simţi că
experienţa respectivă îţi schimbă viaţa, îţi conferă o perspectivă nouă, te învaţă
să gândeşti diferit sau îţi permite să eviţi fundăturile din care altădată ţi se părea
imposibil de evadat. Eşti invadat de o stare de fericire autentică, ce pare să nu te
mai părăsească niciodată.
Ce se întâmplă însă în continuare? Mai devreme sau mai târziu, eşti lovit de
o tragedie. Te simţi umilit. îţi pierzi slujba. Ai un accident de maşină. Nu-ţi poţi
plăti facturile. îţi faci griji că îţi vei pierde casa. Te îmbolnăveşti de o boală cum-
plită. Copilul tău ţipă şi ar putea fi foarte bolnav. Fiica ta adolescentă te urăşte
cu o pasiune neobosită. Cineva te ameninţă cu violenţă. Totul ţi se pare foarte
întunecat. Te simţi ruşinat, ridiculizat şi batjocorit. Oamenii pe care i-ai iubit cel
mai mult şi în care ai avut cea mai mare încredere se întorc împotriva ta şi te simţi
trădat şi dureros de singur. în locul iubirii, recunoştinţei, respectului, onoarei şi
păcii de altădată simţi acum durere, suferinţă, tristeţe, depresie şi teamă. Faci tot
ce îţi stă în puteri să iei o gură de aer şi sa înţelegi ce s-a întâmplat, dar te simţi
pedepsit în mod oribil. Eşti convins că nimeni nu a mai suferit atât de profund
. , ' »/■ i' ’ . >■

i.v
y- . , ;
. -1 W .VvV> r- .- — ;-r , r "- ÎkSa*
4 CH£IA SINCRONICIIĂ Ţ 11
până la rine. Durerea ta fi se pare incredibil devasta, inimaginabilă, şi eşti convins

ca dacă altcineva ar trece printr-o suferinţă similară, s-ar simţi strivit.
Acesta este momentul unei alegeri fundamentale. încă mai crezi într-un viitor
pozitiv, în iubire şi în valoarea întrajutorării? Te laşi copleşit de suferinţă şi d e
disperare, sau continui să cauţi modalităţi prin care să transformi această lume într-
un Ioc mai bun? Eşti convins că dacă îi vei trata pe ceilalţi oameni cu iubire, cu
iertare şi cu acceptare, menţinându-ţi în acelaşi timp hotarele şi nelăsând pe
altcineva să te manipuleze, aceste răni personale şi globale vor sfârşi prin a se
vindeca? Mai ai încă încredere că dacă vei cultiva iubirea în inima ta, aceasta va
apărea inclusiv în viaţa ta exterioară? Te simţi suficient de puternic pentru a ierta şi
pentru a uita răul care ţi-a fost făcut, pentru a te elibera complet de durerea
interioară şi pentru a şti în inima ta că viaţa este minunată, că meriţi să te bucuri de
tot ce are ea mai bun de oferit şi că nu trebuie să fii furios, trist şi deprimat atunci
când qti lovit de criza sau când altcineva te insultă? Să spunem că prima ta alegere
prin care reacţionezi în faţa suişurilor şi coborâşurilor vieţii este cea a iubirii şi a
iertării. In literatura spirituală (despre care vom discuta în capitolul următor),
această alegere este numită „calea pozitivă” sau „calea serviciului adus celorlalţi”.
Pe această cale noi învăţăm cum să generăm iubire din interior, prin atitudinea
noastră, proces care are un efect vindecător, regenerator şi revitalizant asupra
tuturor aspectelor vieţii noastre.
A doua ta alegere ar putea fi aceea de a considera fiecare eveniment tragic ca
fiind ultimul dintr-o lungă serie de lucruri teribile care ţi s-au întâmplat în „lumea
reală”. în aceste momente dureroase, excluzi orice aspect pozitiv al vieţii tale şi
conchizi cu sarcasm şi cinism că viaţa este sordidă, că nu poţi avea niciodată
încredere în altcineva, că iubirea nu este decât un mit de care se folosesc oamenii
pentru a obţine ceea ce doresc de la tine, că singurul lucru cert pe care îl cunoşti
este că vei muri şi că în ultimă instanţă umanitatea este un eşec - un cancer al
Pământului? Te consideri puternic şi înţelept pentru că ai înţeles cum funcţionează
în realitate această lume, în timp ce pe ceilalţi oameni îi consideri slabi, ignoranţi
sau chiar lamentabili deoarece cred în minciunile stupide precum iubirea şi
iertarea? Te bucuri şi simţi plăcere văzând că altcineva suferă? Savurezi momentul
în care cineva care crede în iubire şi în realitatea spirituală este ridiculizat? împărţi
lumea în „noi” şi „ei” şi consideri că toţi cei din grupul tău sunt buni, în timp ce
toţi cei din afara lui sunt răi, aproape subumani? Studiezi cu atenţie cum îi poţi
manipula şi controla pe ceilalţi, inclusiv prin rostirea de minciuni atunci când
acestea ţi se par sigure şi utile, astfel încât să nu trebuiască să suferi din cau#
orbirii şi cruzimii celorlalţi? Eşti convins ca oţelirea celorlalţi prin mijloace durei
CĂ LĂ TORIA 5
astfel încât sa semene mai mult cu tine şi cu cei din grupul tău, reprezintă de fapt
un lucru bun, căci în acest fel îi ajuţi să îşi transforme slăbiciunea în putere? Aşa
cum vom vedea mai târziu, aceasta cale este numită „calea serviciului personal” sau
„calea negativă”. în ultimă instanţă, ea nu reprezintă decât o altă metodă de căutare
a energiei şi a vitalităţii în viaţa de zi cu zi, caracterizată în principal de absorbirea
energiei de la alte persoane.
Mai există şi o a treia opţiune pe care o poţi urma: negarea şi evitarea primelor
două căi. în astfel de momente întunecate, ţi se întâmplă să îţi fie dor de acea
încredere de copil cum că totul este bine, iar atunci când îţi aduci aminte de
lucrurile pozitive din viaţa ta, ţi se par acestea un basm iluzoriu? Simţi că nu poţi
accepta o viaţă marcată de atâta nefericire, de toată această teroare invizibilă, de
ruşina intolerabilă şi de realitatea aparent inevitabilă care face ca lucrurile rele să
continue să se întâmple la infinit? Simţi cum mintea ta se închide? Te forţezi să nu
mai priveşti în faţă realitatea? Te simţi disperat? îţi pierzi curajul? Eşti dispus să
faci orice pentru a evita privirea adevărului în faţă? Inventezi modalităţi stupide,
chiar ridicole de a te autoconvinge că ultimul eveniment traumatic care ţi s-a
întâmplat nu a fost real, şi cauţi sprijin la alţii, care îţi susţin povestea, pentru că
nici ei nu pot accepta adevărul? Cauţi cu disperare o cale de scăpare, o frânghie
care să te scoată din prăpastia disperării, astfel încât să te simţi din nou fericit?
Ignori realitatea care te priveşte în faţă? Ieşi din iadul personal învăţând să trăieşti
într-o stare de conflict între viaţa pe care ţi-ai dori să o ai şi cea reală? Eşti
incapabil să accepţi că un Creator plin de iubire ar permite vreodată petrecerea unor
lucruri atât de groaznice? Te ridici de jos, alungi amintirea durerii şi faci ceva care
te face să te simţi bine pe termen scurt, chiar dacă în final îţi va face mai mult rău
decât bine? Pe moment ţi se pare din nou că totul este bine, dar adevărul de care
încerci să te ascunzi sfârşeşte prin a apărea din nou în viaţa ta. Oamenii care repetă
astfel de experienţe fară să îşi schimbe perspectiva asupra vieţii, fară să înveţe
nimic din ele şi fară să aleagă calea iubirii sau cea a controlului, sunt consideraţi
„rătăciţi în haznaua indiferenţei” sau în „prăpastia neajutorării”, aşa cum este
descrisă această stare în literatura spirituală numită seria „Legii lui Unu”, pe care o
vom comenta pe larg în capitolul următor.
Aceste opţiuni ne apar în faţă ori de câte ori trecem printr-un ciclu al plăcerii şi
durerii, al bucuriei şi disperării, al iubirii şi fricii, al avântului şi recesiunii, al
fericirii şi agoniei, al iertării şi judecăţii critice, al încrederii şi trădării, al puterii şi
slăbiciunii, pe scurt, al „binelui” şi „răului”. Aşa cum vom vedea în continuare,
acest ciclu este inerent în orice film, în orice serial de televiziune, în orice poveste
spusă vreodată în mitologie şi chiar în fluxul şi refluxul evenimentelor istorice.
CH£IA SINCRONICITĂ Ţ II
6
Aceasta este Canea Vieţii. Este marea poveste prin care trecem cu toţii. Instinctiv,
noi recunoaştem această poveste şi alegerile pe care le facem în timp ce o trăim.
Ateii şi agnosticii depind. în egală măsură de acest ciclu ca şi credincioşii religioşi.
Când luminile din cinematograf se sting, mecanismele noastre de autoapărare trec
pe standby, iar noi ne abandonăm la fel ca şi copiii poveştii minunate din faţa
noastră - dacă aceasta este bine spusă. Din acest punct de vedere, orice film, orice
piesă de teatru, orice emisiune de televiziune şi orice mit reprezintă ceremonii
spirituale care evocă în noi amintiri profunde ce ies la iveală din acea parte a fiinţei
noastre care cunoaşte adevărul iară sa se gândească la el. Din păcate, relatările
moderne ale acestei poveşti măreţe nu revelează niciodată adevărurile încă şi mai
vaste şi mai profunde care se ascund în interiorul ei. Până când nu vom redescoperi
această nestemată a înţelepciunii eterne şi până când nu o vom aprecia la justa ei
valoare, noi vom continua să suferim de-a lungul unor cicluri nesfârşite ale
bucuriei şi suferinţei.
Partea cea mai frumoasă a poveştii noastre este că nimeni nu ne obligă să
suferim. Dacă înţelegem designul ascuns al Universului, noi putem începe să ne
controlăm experienţele şi să ne îmbunătăţim practic pe loc calitatea vieţii. Mulţi
oameni care o apucă pe această cale sfârşesc prin a simţi că aceste informaţii —
această înţelepciune atemporală - sunt vii. La fel ca o sămânţă fertilă, ele zac
adormite timp de sute sau mii de ani. La ora actuală putem înţelege ce înseamnă
acest ciclu - aşa-numita „Roată a Karma-â” - şi de ce se întâmplă el. Dacă vei pune
în practică aceste învăţături ale înţelepciunii eterne, tu poţi ajunge cu uşurinţă în
vârful ciclului, în punctul cel mai înalt, mai ideal, mai fericit şi mai triumfător al
poveştii, fără a mai cădea vreodată în prăpastia disperării. Poţi ieşi astfel din lumea
slăbiciunii, a durerii, tristeţii, umilinţei, trădării, mâniei şi fricii şi te poţi proiecta
într-o lume a fericirii, abundenţei, bucuriei, prosperităţii, păcii şi împlinirii,
rămânând pentru totdeauna aici.
Unii oameni cred că sentimentele pot vindeca întreaga durere şi pot crea o pace
durabilă. Căutarea bunăstării, a fericirii şi a inspiraţiei pare să conducă la soluţii
acceptabile pentru orice problemă. în realitate însă, sentimentele pot fi rănite
oricând, iar dacă nu încerci decât să te simţi bine, vei continua să fii dezamăgit.
Dependenţele se insinuează întotdeauna atunci când ne aflăm veşnic în căutarea
plăcerii, chiar dacă plătim pentru aceasta un cost din ce în ce mai ridicat. Dorinţa
de a ne simţi în permanenţă bine ne menţine de-a pururi în negare şi în evitarea
realităţii, stare în care devenim incapabili sa alegem între calea iubirii şi a
acceptării şi cea a manipulării şi a controlului, sau în care nu dorim să facem
această alegere.
CĂ LĂ TORIA 7
Alţii cred că misterul poate fi rezolvat prin intermediul gândirii. Viaţa este
o mare enigmă, iar dacă se vor gândi la problemele lor suficient de mult şi de
profund, vor găsi întotdeauna o soluţie. în realitate, noi ne trăim întreaga viaţă
într-o lume care crede şi gândeşte într-un anumit fel. Această condiţionare ne
afectează pe nivele foarte profunde şi este foarte uşor să îi cădem pradă, lucru
valabil inclusiv pentru cei care sunt foarte avansaţi pe calea spirituală. In lumea
animalelor, cantonarea de grup înseamnă adeseori diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Dacă devii un outsider şi refuzi să continui să mergi alături de restul turmei, rişti
să nu trăieşti foarte mult. Behavioriştii au înţeles de mult timp că oamenii au
foarte multe lucruri în comun cu animalele, iar această dorinţă constantă de a fi de
acord cu grupul este unul dintre cele mai înrădăcinate comportamente ale noastre.
Noi ne mândrim cu cunoaşterea noastră, iar şcoala şi slujba ne învaţă că dacă nu
adoptăm gândurile adecvate, vom eşua, iar viaţa ne va fi pusă în pericol. întreaga
noastră identitate este construită în jurul gândurilor noastre şi al cunoaşterii pe
care am dobândit-o şi pe care o considerăm adevărată. Dacă această cunoaştere
este pusa în pericol sau ni se dovedeşte că este incorectă, ruşinea pe care o simţim
ni se pare adeseori intolerabilă. Ulterior, aceasta se transformă într-o furie
incredibilă.
Dacă vom săpa suficient de adânc în interiorul nostru, noi vom descoperi că
suntem încă profund afectaţi de rănile pe care le-am simţit în trecut, de multe ori
într-o perioadă când nu eram încă adulţi (maturizaţi). Durerea pe care o purtăm în
interior este uneori atât de intensă încât ne poate afecta fiecare gând, fiecare
emoţie şi fiecare acţiune pe care o întreprindem. Noi ştim ce ne dorim de la viaţă:
să fim iubiţi şi acceptaţi. Din păcate, cu cât ne adâncim mai tare în negare,
încercând să forţam ascunderea adevărului, cu atât mai mult se acutizează proble -
mele noastre. Cu cât le cerem mai mult oamenilor din viaţa noastră să ne trateze
frumos sau cu cât ne ascundem mai tare de ei pentru a nu mai fi răniţi, cu atât mai
mult suferim. în această carte vom explora învăţăturile pline de înţelepciune care
ne pot ajuta să punem capăt acestei dureri.
Ciclurile istoriei
Cartea Investigaţiile referitoare la câmpul sursă a apărut în luna august a anului
2011, s-a bucurat de critici excelente şi a rămas pe lista de bestslelleruri a ziarului
New York Times timp de trei săptămâni, ajungând pe locul 16. Ediţia cartonată a
avut peste 500 de pagini, chiar dacă am decis să tai peste o sută de pagini din
manuscrisul original, astfel încât cartea să nu fie excesiv de lungă. Capitolele
8
i i ■ i ■
i i i
şterse conţineau un materialC Hfascinant,

£ I A S I N C în
R O care
N I C i Tam
Ă Ţ Idemonstrat
I riguros că cele mai
semnificative evenimente din istoria lumii nu sunt întâmplătoare, ci se repetă din nou şi din
nou, de-a lungul unor cicluri de timp foarte precise. Evenimentele care se petrec de-a lungul
acestor cicluri ne spun o poveste, care este chiar Cartea Vieţii pe această planetă. Povestea
ne prezintă suişurile şi coborâşurile clasice ale Roţii Karma-ei şi Călătoria Eroului, un mister
pe care îl voi explora foarte detaliat mai târziu în această carte.
Unul din aceste cicluri este era clasică de 2.160 de ani a zodiacului. Aşa cum vom
vedea, cele mai semnificative evenimente din istoria romană în timpul Erei Berbecului au
reapărut într-o manieră uluitor de asemănătoare în Era Peştilor, 2.160 de ani mai târziu, în
America. Erudiţii francezi Michèl Helmer şi François Masson au dezvăluit acest mare
adevăr ascuns încă din anul 1958, iar eu le-am descoperit lucrarea printr-o sincronicitate
pură. Savantul rus Nicolai A. Morozov a descoperit independent de cei doi alte tipare
repetitive din istorie, precum corespondenţele precise dintre regii ebraici care apar în
Vechiul Testament şi regii romani care au trăit mai bine de o mie de ani mai târziu, şi şi-a
publicat concluziile în cartea Apocalipsa între furtună şi vijelie, în anul 1907. în cele din urmă,
Morozov a publicat o serie enormă în şapte volume pe tema descoperirilor sale unice, între
1926-1932, subintitulată Istoria culturii umane din punctul de vedere al ştiinţelor naturale. Dr.
Anatoli Fomenko s-a folosit de modelul lui Morozov şi şi-a extins enorm propriile cercetări,
la nivel mondial, începând din anii 70, în timp ce studia pentru o diplomă de mat ematică
avansată. Fomenko a descoperit că aceste tipare au reapărut de-a lungul întregii istorii
scrise, încă din perioada Sumerului antic, cu 4.000 de ani înainte de Christos. în faţa unor
dovezi atât de uluitoare şi de misterioase, Morozov şi Fomenko au ajuns la concluzia că o
mare parte din istoria scrisă este o fraudă creată de istorici, care au aplicat aceleaşi tipare
unor epoci diferite. Cei doi au conchis că istoricii lumii au folosit toate detaliile importante
ale poveştii, dar au schimbat numele liderilor, oraşelor şi ţărilor în care s-au petrecut
evenimentele. Pe scurt, aceste cicluri reprezintă un mister atât de mare încât m-am decis să
scriu o carte nouă, separată de prima, pentru a le explica.
La început nu eram prea sigur ce anume determina apariţia acestor cicluri, deşi aveam
unele bănuieli. în această carte îţi voi supune toate dovezile pe care le-am descoperit şi îţi
voi prezenta un model de lucru referitor la maniera şi la motivele pentru care se petrec
aceste cicluri. Fără nicio îndoială, acesta este unul din cele mai ma~> mistere de pe Pământ,
îndeosebi pentru cei care au studiai dovezile, care pai de-a dreptul incomprehensibile.
Majoritatea oamenilor suni
CĂ LĂ TORIA 9
atât de obişnuiţi cu „realitatea convenţională” încât nu pot lua în calcul ideea de

timp ciclic sau de evenimente similare care se petrec în cicluri regulate, nici
măcar la modul ipotetic. Orice om care ar sugera o astfel de idee ar fi respins cu
sarcasm şi considerat nebun. Când vei termina de citit însă această carte, s-ar
putea să vezi altfel lucrurile. Nimeni nu ar trebui să evite misterele vieţii numai
pentru că par atât de greu de crezut. Dovezile sunt în sine destul de convingătoare,
dar pentru a le înţelege pe deplin, trebuie să ne schimbăm perspectiva ştiinţifică
asupra Universului, folosind un alt set de instrucţiuni. Există o întreagă varietate
de descoperiri care au fost fie complet trecute cu vederea, fie ignorate fară a fi
băgate în seamă. Dacă am cunoaşte aceste informaţii noi, perspectiva noastră
asupra lumii s-ar putea schimba radical.
Deşi acest concept nu are prea mulţi susţinători, există dovezi ştiinţifice
masive că Universul în care trăim este viu. El nu este altceva decât o fiinţă vie
imensă, cu care suntem mult mai interconectaţi decât am putea crede. Cosmosul
este generat de un câmp unificat şi conştient de energie, pe care îl putem numi pe
bună dreptate Câmpul Sursă. Potrivit acestei ştiinţe noi, galaxiile, stelele şi
planetele reprezintă forme de viaţă pe o scară pe care abia dacă putem să ne-o
imaginăm. Legile elementare ale fizicii cuantice aranjează ADN-ul şi viaţa
biologică din atomi şi molecule pe care în mod normal tindem să le considerăm
neanimate.
ADN-ul apare mai întâi ca o undă cuantică

Molecula de ADN este esenţială pentru orice înţelegere ştiinţifică a vieţii şi a
manierei în care apare aceasta. Un şir de ADN dintr-o singură celulă conţine
suficiente informaţii pentru a dona întregul organism. Noua ştiinţă ne spune că
ADN-ul apare mai întâi de toate sub forma unei unde, nu a unei molecule.
Această undă există ca un tipar în timp şi spaţiu şi este scrisă în întregul Univers.
Potrivit acestui model nou, noi suntem înconjuraţi în permanenţă de unde vibra-
torii de informaţii genetice invizibile, la fel ca o antenă de satelit, ca undele radio
şi ca telefoanele celulare sau semnalele Internetului. Fiecare din aceste unde
infime generatoare de ADN creează forţe gravitaţionale la o scară microscopică,
ce atrag apoi atomii şi moleculele din mediul înconjurător pentru a construi ADN-
ul. Dacă am putea crea instrumente pentru a le vedea, fiecare din aceste unde s-ar
dovedi replici exacte ale moleculelor de ADN pe care sfârşesc prin a le construi.
Atomii ajung în mod natural în locurile care le sunt predestinate pe măsură ce
sunt atraşi în interiorul undelor, la fel ca pietrele care sfârşesc pe fundul apei după
ce sunt atrase în curenţii rapizi de munte. După construirea moleculelor singulare
10
dc ADN, aceste forţe microgravitaţionale le determină să formeze clustere, iar apoi să se

integreze şi să dea naştere la forme mai mari de viaţa.
Unul din oamenii de ştiinţă care a surprins aceste forţe microgravitaţionale in acţiune
este dr. Serghei Leikin. In anul 2008, Leikin a aşezat diferite tipuri de ADN intr-o soluţie
obişnuită de apă cu sare şi le-a marcat prin culori fluorescente diferite. Moleculele colorate
de ADN au fost amestecate ca nişte confeti în recipientele cu apă. Spre surpriza lui Leikin
însă, moleculele similare de ADN au călătorit pe o distanţa echivalentă cu sute de mile în
minusculul lor univers pentru a se găsi unele pe celelalte. Nu a trecut mult şi el a văzut
întregi clustere de molecule de ADN adunându-se împreună. Fiecare cluster era alcătuit din
molecule având aceeaşi culoare fluorescentă. Ce forţă putea atrage moleculele pe distanţe
atât de Tiari? Leikin crede că. acest fenomen ar putea fi cauzat de sarcinile electrice. Există
isă alte experimente care arată limpede că natura acestui efect nu poate fi elec- omagnetică.
Răspunsul cel mai plauzibil în cadrul actualelor câmpuri energetice cunoscute de ştiinţa
modernă rămâne gravitaţia.
în anul 2011, laureatul premiului Nobel dr. Luc Montagnier a demonstrat că ADN-ul se
poate forma spontan din molecule de hidrogen şi de oxigen — fără nicio altă moleculă.
Montagnier şi-a început experimentele cu o eprubetă de apă pură sterilizată, sigilată ermetic.
El a plasat apoi o altă eprubetă sigilată în apropiere de prima, în care prin apă pluteau mici
molecule de ADN. în continuare, Montagnier a introdus un curent electric cu un câmp
electromagnetic slab de 7 Hz în ambele eprubete şi a aşteptat. 18 ore mai târziu, în eprubetă
originală s-au format molecule de ADN alcătuite din apă sterilizată pură. Să nu uităm că for-
mula apei este HÔ, molecula ei fiind alcătuită din oxigen şi hidrogen. Cum este posibil ca
ADN-ul, care reprezintă o moleculă infinit mai complexă, să se formeze din elemente atât
de simple? Aceasta este una dintre cele mai semnificative descoperiri din istoria ştiinţei,
făcută nici mai mult nici mai puţin decât de un laureat al premiului Nobel pentru biologie.
Din păcate, deşi i s-a făcut puţină publicitate în mass-media, ea a rămas practic ignorată
până astăzi.
Noua ştiinţă ne spune că Universul conspiră în mod constant să producă viaţa biologică,
ori de câte ori şi în orice condiţii poate, chiar şi în cele mai inospitaliere locuri. în orice zonă
din Univers, aceste unde microgravitaţionale ascunse încep să adune atomii şi moleculele
pentru a forma ADN. Undele dau astfel naştere la forme de viaţă care se pot adapta şi pot
înflori în mod natural în mediul respectiv, începând cu organismele unicelulare. In mod
incredibil, astronomii britanici Sir Fred Hoyle şi dr. Nalin Chandra Wickramasinghe au
descoperit că 99,9°/° din praful cosmic total care pluteşte în galaxia noastră este alcătuit din
bacterii
CĂ LĂ TORIA
11
îngheţate şi uscate. Sir Fred Hoyle a revelat implicaţiile profunde ale acestei des-
coperiri într-o prelegere pe care a ţinut-o pe data de 15 aprilie 1980, cu nu mai
puţin de 33 de ani înainte de publicarea acestei cărţi. Şi totuşi, în mod paradoxal,
surprinzătoarea sa descoperire nu a ajuns încă la conştiinţa publică.
Am putea spune că microbiologia a apărut prin anii 40 ai secolului

XX. Odată cu ea a început să fie revelată o lume nouă, de o
complexitate uluitoare. Mi se pare absolut remarcabil faptul că
microbiologii nu şi-au dat seama de la bun început că lumea în care au
ajuns respectă în mod necesar o ordine cosmică. Convingerea mea este
că această calitate cosmică a microbiologici le va fi evidentă
generaţiilor viitoare, la fel cum faptul că Soarele reprezintă centrul
sistemului nostru solar este evident pentru generaţia actuala.
Se ştie deja că praful cosmic din galaxia noastră apare la suprafaţa stelelor
similare soarelui nostru, unde se formează aşa-numitele „vânturi solare”. Dacă
99,9% din toate particulele de praf galactic reprezintă bacterii îngheţate şi uscate,
aşa cum au descoperit Hoyle şi Wickramasinghe, înseamnă că orice stea este prac-
tic o uzină a vieţii. Suprafaţa arzătoare a stelelor este plină de bacterii vii care
înfloresc la temperaturi foarte înalte. Când materia super-fierbinte expulzată din
stea ajunge în spaţiul cosmic extrem de rece, bacteriile sunt congelate şi uscate
instantaneu, fiind astfel prezervate. Mai devreme sau mai târziu, ele ajung pe
diferite planete, unde sunt hidratate şi încălzite, prinzând astfel viaţă. Oamenii de
ştiinţă au observat astfel de bacterii crescând nici mai mult nici mai puţin decât în
reactoarele nucleare ermetic închise. Aceste bacterii se hrănesc cu radiaţii. Cum au
ajuns însă aici? La ora actuală există suficiente dovezi ştiinţifice pentru a crede că
ele s-au format spontan, în interiorul reactorului, fiind concepute special pentru a
consuma radiaţii, pe care le descompun astfel încât să fie mai puţin dăunătoare
pentru celelalte forme de viaţă.
Oriunde au căutat pe Pământ, inclusiv la 2,8 kilometri sub scoarţă, oamenii de
ştiinţă au găsit bacterii vii. Din perspectiva actuală a paradigmei ştiinţifice, bazată
pe teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin, toate aceste bacterii au evoluat
„aleatoriu” pe Pământ, provenind dintr-o singură celulă originală. Potrivit noii
ştiinţe însă, Universul reprezintă el însuşi un organism viu, iar legile elementare
ale fizicii sunt astfel concepute încât să creeze viaţă, inclusiv microorganisme,
plante, insecte, peşti, reptile, păsări şi mamifere - ori de câte ori acest lucru este
12 C H 6 I A S I N C R O N I CI T Ă Ţ II
Mai mulţi oameni dc ştiinţa au surprins de asemenea acţiunea de atrage^ a fotonilor de

cârre ADN. Esre vorba de minusculele pachete de energie care alcătuiesc lumina vizibila din
Univers, Noua ştiinţă revelează faptul că fotonii sunt esenţiali pentru sănătatea şi
funcţionarea ADN-ului, fiind folosiţi după toate aparenţele pentru a transmite şi pentru a
recepta informaţii în interiorul corpului După cum a descoperit dr. Fritz-Albert Popp, fiecare
moleculă de ADN stochează pana la 1.000 de fotoni, la fel ca un cablu minuscul de fibră
optică. Fotonii oscilează cu viteza luminii în interiorul moleculei şi sunt stocaţi până când
pot fi folosiţi. întregul proces a fost observat în diverse experimente de laborator incredibile,
din care vom descrie o parte în această carte.
în anul 1984, savantul rus dr. Piotr Gariaev a descoperit că dacă plasează o moleculă de
ADN în interiorul unui container din cuarţ, acesta absoarbe în mod natural toţi fotonii din
cameră. La o altă scară, acest lucru ar echivala cu o persoană care stă în centrul unui stadion
absorbind într-un fel sau altul toţi fotonii din zonă, până când ar ajunge să strălucească de
lumină, în timp ce restul stadionului ar rămâne într-un întuneric deplin. Singura forţă care
poate atrage lumina, conform ştiinţei convenţionale, este gravitaţia, aşa cum se poate vedea
în jurul unei găuri negre. Prin urmare, ADN-ul pare să genereze un efect microgravitaţional
care atrage şi captează lumina. Leikin, în experimentele căruia moleculele de ADN s-au
atras unele pe altele, a crezut că forţele care au generat această deplasare a moleculelor de-a
lungul unor distanţe atât de mari erau sarcinile electrice, dar acestea nu ar fi putut atrage
niciodată lumina care se deplasează prin spaţiu. Singurul loc în care poate fi văzut efectul
energetic al curbării luminii este în jurul unei găuri negre.
Lucrurile nu au devenit însă cu adevărat misterioase decât atunci când Gariaev a scos
ADN-ul din containerul din cuarţ. El a crezut că experimentul s-a încheiat şi că trebuia să îşi
strângă lucrurile şi să se ducă acasă. Când s-a uitat însă la microscop pentru ultima oară, el a
constatat uluit că fotonii continuau să oscileze în spirala în locul în care fusese anterior
ADN-ul. Cum era posibil? De vreme mai exista nicio moleculă de ADN care să menţină
fotonii în poziţiile lor,
imediat, dar nu au facut-o, ci au rămas în acelaşi loc.
CĂ LĂ TORIA 13
o forţă invizibilă ce atrage şi susţine singură lumina. Dacă eliminăm ADN-ul,

câmpul nu dispare, ci continuă să menţină fotonii adunaţi.
Gariaev a descoperit că dacă scaldă „fantoma ADN-ului” în azot lichid super-
rece, fotonii pot scăpa în sfârşit din câmpul de forţă. Totuşi, după 5-8 minute sunt
capturaţi alţi fotoni, şi astfel apare o nouă fantomă după acelaşi tipar. Ori de câte
ori a încercat Gariaev să spulbere fantoma ADN-ului şi să elibereze fotonii,
fantoma a continuat să reapară timp de nu mai puţin de 30 de zile. Acest efect nu
poate fi explicat din perspectiva câmpurilor electromagnetice. Nu avem de-a fâce
cu o electricitate statică, cu o undă radio sau cu o plasmă. Gravitaţia este singurul
câmp pe care îl cunoaştem care ar putea genera acest efect, ceea ce înseamnă că
înţelegerea noastră actuală referitoare la această forţă este încă primitivă. Ceea ce
ştim noi este viteza de acceleraţie a obiectelor atunci când cad: de 10 metri pe
scundă la pătrat. Ştim de asemenea că în vid, o pană şi o cărămidă cad cu aceeaşi
viteză. După noile informaţii, gravitaţia pare să acţioneze inclusiv la nivel cuantic,
generând structuri ce persistă timp de cel puţin 30 de zile în aceeaşi locaţie, chiar
daca în aceasta nu există niciun fel de materie fizică. Acest lucru implică faptul că
gravitaţia nu necesită prezenţa materiei fizice pentru a exista. Ea este o forţă care
penetrează întregul univers. De vreme ce gravitaţia conţine unde ascunse care pot
genera ADN, iar ADN-ul generează viaţă inteligentă, înseamnă că gravitaţia însăşi
este vie şi inteligentă. De aceea, eu am numit gravitaţia Câmpul Sursă. Există
modalităţi de a surprinde acţiunea Câmpului Sursă la nivel cuantic, şi tocmai ţi-am
împărtăşit câteva dintre acestea.
Deşi descoperirea fantomei ADN-ului are o vechime de aproape 30 de ani Ia
data publicării acestei cărţi şi are implicaţii fantastice, ea nu a fost niciodată
popularizată. Această cunoaştere ar putea transforma masiv societatea dacă ar fi
acceptată pe scară largă. Ea ar pava calea către o tehnologie de vindecare complet
nouă, cunoscută sub numele de medicină energetică. Am integrat peste o mie de
referinţe academice pe tema acestui subiect în cartea Investigaţii referitoare la Câmpul
Sursă, care a apărut pe data de 23 august 2011. în aceeaşi zi am obţinut dreptul de
difuzare a unui slickshow în Huffington Post1, în care erau postate linkuri în primele
pagini ale secţiunilor „Cărţi” şi „Ştiri ciudate”. Bugetul mi-a permis să prezint
doar 13 diapozitive, fiecare a câte 150 de cuvinte, în care am încercat să sintetizez
această enciclopedie groasă de 534 de pagini de „ştiinţă sacră” pe care am
conceput-o şi pe care distinsul savant Graham Hancock a declarat-o
1
Site care prezintă ştiri, bloguri şi articole originale despre politica din Statele Unite, divertisment, stil,
tehnologie şi comedie, (n. tr.)
14 CH£IA SINCK0NIC1TĂ Ţ II
-.magnifică”. Voi prezenta în continuare o retipărire a introducerii şi a primelor cinci

secţiuni ale articolului, cu câteva editări minore pentru mai multă claritate. Vei vedea astfel
că prin introducerea unor instrucţiuni noi într-o moleculă existentă de ADN noi îi putem
schimba complet structura. Forţele micro gravitaţionale ale undei vor aduna atomii în
interiorul ADN-ului şi îi vor aranja într-o configuraţie nouă. Această paradigmă explică într-
o manieră complet diferită evoluţia speciilor, iar mecanismul ei a fost deja demonstrat în
laborator.
Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă

întreaga ştiinţă necesară pentru a explica şi pentru a înţelege fenomenul OZN şi mar ile
mistere ale civilizaţiilor antice este prezentată în cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă.
Profeţiile din antichitate au vestit o Eră de Aur care urmează să vină pe Pământ în viitorul
nostru apropiat, şi avem motive să credem că Guvernul Statelor Unite a codificat aceste
predicţii în diferite simboluri misterioase. Antigravitaţia, teleportarea, călătoria în timp,
evoluţia energetică a ADN-ului şi transformarea conştiinţei ar putea crea o lume pe care
puţini oameni şi-o pot imagina la ora actuală.
Spaţiul, timpul, materia, energia şi viaţa biologică ar putea fi rezultatul unui Câmp Sursă
conştient şi viu în maniera sa unică, pe o scară mult prea vastă pentru a putea fi pe deplin
înţeleasă de mintea umană limitată. Există mai mult de o mie de referinţe diferite, aparţinând
în marea lor majoritate unor oameni de ştiinţă convenţionali, care susţin această ipoteză.
Ce este conştiinţa?
Dr. William Braud este unul din numeroşii oameni de ştiinţă care au realizat studii
riguroase, controlate în laborator, care dovedesc că comunicarea directa între minţi este cât
se poate de reală şi poate fi repetată în laboratoarele ştiinţifice. Astfel, participanţii dintr-o
cameră au reuşit să producă schimbări la nivelul pielii subiecţilor aflaţi într -o altă cameră.
Aparatele ştiinţifice au înregistrat schimbări subite ale activităţii electrice la nivelul pielii
subiecţilor, schimbări care nu se petrec de regulă decât atunci când suntem emoţionaţi. In
cazul de faţă, persoanele care au manifestat această reacţie nu ştiau ce se întâmplă. Multe
experimente de acest fel au fost realizate în camere ecranate de orice influenţă
electromagnetică, dovedind ca acest fenomen nu poate fi explicat prin undele energetice
cunoscute din spectrul convenţional.
J
uraiupcuij muicipie au fost făcute în domeniul calculului matematic, al teoriei
evoluţiei, al fotografiei color, al termometrelor, telescoapelor, maşinilor de scris şi
vaselor cu abur. După toate aparenţele, gândurile noastre nu sunt chiar atât de
intime cum ne place să credem. Atunci când încercăm să rezolvăm o problemă, este
posibil ca noi să accesăm o bancă universală de date. Informaţia pe care o căutăm ne
apare apoi în minte ca şi cum ne-ar aparţine, fiind ideea noastră unică. Cele 148 de
cazuri dovedesc însă contrariul, întrucât inventatorii au patentat aceleaşi idei în
acelaşi timp.
Există numeroase dovezi care confirmă că percepţia extrasenzorială este un dar
natural pe care îl posedăm cu toţii. Din păcate, şi aceste studii s-au bucurat de o
publicitate foarte redusă. Ar putea fi oare energia cosmosului conştientă?
£ste ADN-ul o undă energetică ce dă naştere vieţii?

In anul 2011, laureatul premiului Nobel Luc Montagnier a demonstrat
„teleportarea ADN-ului”, un fenomen prin care moleculele obişnuite de apă dintr-o
eprubetă sigilată se asamblează şi formează un ADN. Savantul a amplasat o
eprubetă cu apă sterilizată lângă o altă eprubetă care conţinea apă şi mici urme de
ADN. Prin cele două eprubete a fost trecut un curent electric slab, de 7 Hz.
O parte din moleculele de oxigen şi de hidrogen din eprubetă cu apă curată s-au
transformat în ADN printr-un proces încă necunoscut ştiinţei occidentale.
Sir Edmund Hoyle şi dr. Chandra Wickramasinghe au remarcat că 99,9% din
praful cosmic din galaxia noastră prezintă proprietăţi optice particulare. Sigurul
material care a creat efecte identice în laborator au fost bacteriile congelate şi uscate.
în anul 1980, Sir Hoyle a declarat: „Eu cred că aspectul cosmic al microbiologici Ii se
va părea la fel de evident generaţiilor viitoare cum li se pare celor actuale faptul că
Soarele este centrul sistemului nostru solar.”
Poate fi transformat energetic ADN-ul

dintr-o specie în alta?
Divizia agricolă a corporaţiei Ciba-Geigy (actualmente Syngenta) a descoperit că
seminţele existente ale plantelor pot fi transformate în varietăţi dispărute
16 CH£IA SINCR0N1CITĂ Ţ II
prin simpla scufundare a lor intr-un curent electrostatic slab. S-a dovedit că acest
proces generează o specie de grâu mai puternică şi care creşte mai rapid, specii de
ferigi dispărute şi lalele cu spini. Savantul italian Pier Luigi Ighina a transformat
energetic un cais viu într-un măr, determinând efectiv metamorfozarea fructelor de
pe crengi din caise în mere în doar 16 zile. Ighina a făcut inclusiv un alt experiment:
a proiectat asupra unui cobai o undă energetică ce conţinea informaţii ADN
provenite de la o pisică, iar în numai patru zile şobolanului i-a crescut o coadă de
pisică. Omului de ştiinţă coreean dr. Dzang Kangeng i-a fost emis un patent
(NI828665) pentru un aparat care foloseşte microundele pentru transferul de
informaţii ADN de la o raţă într-o găină cu ouă. Rezultatul a fost că din aproximativ
80% din ouăle clocite de găină au ieşit nişte hibrizi pe jumătate pui de raţă, pe
jumătate pui de găină. Dr. Piotr Gariaev a captat informaţiile ADN ale ouălor de
salamandră cu ajutorul unei raze laser pe care a proiectat-o asupra unor ouă de
broască. Acestea din urmă s-au metamorfozat complet, iar din embrioni au crescut
salamandre adulte perfect sănătoase. Acestea au crescut şi s-au înmulţit, fară să mai
revină vreodată la forma de broască, nici ele si nici urmaşii lor.
}
>>
£xistă viaţă umană inteligentă în restul galaxiei?

Graţie acestor descoperiri ştiinţifice şi altora de acelaşi fel, putem sugera la ora
actuală că viaţa umană ar putea fi un tipar galactic sau chiar universal, putând să
apară pe orice planetă locuibilă din galaxie pe care există apă, datorită proprietăţilor
cuantice ale ADN-ului. Majoritatea culturilor antice din întreaga lume au descris
interacţiuni cu „zei” sau cu „îngeri” care arătau ca oamenii şi care le-au oferit
asistenţă pentru dezvoltarea agriculturii, creşterea animalelor, le-au îmbogăţit
limbajul şi le-au învăţat să scrie, le-au transmis tehnici de construcţie, le-au predat
matematică şi ştiinţe şi le-au transmis învăţături spirituale legate de moralitate şi
etică, învăţându-i pe oameni să devină mai plini de iubire. Majoritatea culturilor
antice susţineau de asemenea că istoria curge în cicluri mari de timp, două dintre
exemple fiind calendarul mayaş şi Erele Zodiacului.
în întreaga lume, inclusiv în Boskop, o regiune din Africa de Sud, au fost
descoperite cranii umane neobişnuite cu o capacitate cerebrală dublă faţă de cea a
oamenilor obişnuiţi, cu capete mari şi feţe mici, de copii. Craniile din Africa de Sud
au fost înmormântate cu mari onoruri, aşa cum a descris într-un articol revista
Discoverin anul 2009- Cranii ciudate, cu o formă mult alungită, au fost descoperite
inclusiv în Peru, Bolivia, Rusia şi în alte părţi, amintind mult de înfaţişarea
faraonilor egipteni timpurii; o parte din acestea sunt încă prezentate în diferite
muzee.
CĂ LĂ TORIA 17
Fig. 1: Bust din granit al lui Meritaten, fiica lui Akhenaten şi Nefertiti
£ste evoluţia generată de undele

energetice emise de galaxie?
Dr. David Raup şi dr. James Sepkoski au descoperit un ciclu de 26 de
milioane de ani al evoluţiei vieţii pe Pământ prin crearea celui mai exhaustiv
catalog al fosilelor realizat vreodată. Datele arată că la fiecare 26 de milioane de
ani, un număr masiv de specii noi apare după milioane de ani, fară ca pe Pământ
să se schimbe mare lucru. De teama oprobiului, cei doi cercetători au muncit din
greu ca să elimine acest tipar, dar cu cât au cercetat mai mult, cu atât mai evident
a devenit acesta. Ceva mai recent, dr. Robert Muller şi dr. Robert Rohde au
descoperit un ciclu mai mare de 62 de milioane de ani, folosind aceleaşi date
ştiinţifice, care se repetă încă de la apariţia vieţii pe Pământ, potrivit fosilelor.
Aceste evenimente ciclice ar putea fi declanşate de unde de energie galactică ce
reprogrameaza ADN-ul.
16
CfCLU DE 26 DE MILIOANE DE ANI CICLU DE 62 DE MILIOANE DE ANI
Fig. 2: Graficul combinat al ciclurilor de evoluţie de 26 şi de 62 de milioane de ani
Dr. William Tifft a descoperit în interiorul galaxiilor anumite benzi concentrice de

microunde care se extind lent pe măsură ce se îndepărtează de centrul lor. Ecuaţiile unice de
fizică ale doctorului Harold Aspden sugerează că fiecare din aceste regiuni galactice
alcătuite din microunde dispune de proprietăţi diferite la nivel cuantic. Obţinem astfel un
model energetic măsurabil care ar putea explica ciclurile evolutive pe termen lung ale vieţii
pe Pământ. Fiecare zonă galactică ar putea transmite informaţii care rescriu AJDN-ul în
funcţie de un tipar cosmic inteligent emis de galaxie. Viaţa pare să fie o lege naturală, un
„fenomen emergent” specific mecanicii cuantice. Universul însuşi este o fiinţă vie. Viaţa
apare ori de câte ori şi oriunde poate în Univers. întreaga viaţă este reprogramată periodic
prin intermediul unor forţe energetice care pot fi reproduse în laborator, creând un progres
continuu în evoluţia speciilor de-a lungul şi de-a latul Universului.
Un Univers conştient
Eu cred cu toată convingerea nu doar că Universul este viu, ci şi că este conştient
(inclusiv de sine). Există un plan şi un scop al vieţii noastre pe Pământ care depăşeşte cu
mult tot ceea ce înţelegem noi şi cu siguranţă nu suntem singuri.
CĂ LĂ TORIA 19
De asemenea, noi nu avem o singură viaţă pe care o trăim. Există dovezi ştiin-
ţifice indubitabile care confirmă faptul că ne reîncarnăm în mod repetat. De-a
lungul istoriei noastre, noi trecem prin aceleaşi lecţii, care se repetă respectând
anumite tipare incredibil de precise. Din fericire, războaiele şi atrocităţile pe care
Ie cunoaştem nu trebuie să continue în mod obligatoriu. Ele nu pot persista decât
atât timp cât le recreăm ca urmare a ignoranţei noastre legate de realitatea mai
mare care ne înconjoară. Adevărul poate fi înţeles fară ajutorul religiilor, dar nu
putem contesta faptul că tradiţiile spirituale din antichitatea îndepărtată conţin o
înţelepciune infinit mai mare decât au crezut multă vreme oamenii de ştiinţă
moderni. Sincronicitatea ne invită practic să explorăm această realitate mai mare.
Ea reprezintă cheia care deschide poarta misterelor Universului şi apare la scară
industrială, într-o formă măsurabila, în ciclurile istoriei sub forma evenimentelor
care continuă să se repete cu o mare precizie, de-a lungul unor unităţi de timp ce
pot fi de ordinul miilor de ani. Personal, am devenit conştient pentru prima dată
de acest lucru în anul 1996, când am început să studiez o bază unică de date
cunoscută sub numele de Legea lui Unu.
II I A« ..A J A IAA A ril
CAP ITO LU L 2
Ciclurile istoriei ş i Legea lui Unu
C
e s-ar întâmpla dacă Universul ar fi viu, dacă am fi înconjuraţi de unde
energetice invizibile care asamblează ADN-ul din materia anorganică? Ar
putea oare aceste forţe ascunse să ne reprogrameze ADN-ul şi să ne proiec-
teze pe următorul nivel de evoluţie umană? Există lecţii spirituale pe care trebuie
să le învăţăm pentru a ne armoniza cu această schimbare evolutivă la nivel pla-
netar? Sunt evenimentele din istoria lumii „programate” de o inteligenţă ascunsă
pentru a ne ajuta să retrăim acelaşi set de experienţe până când ajungem să ne
trezim la nivel colectiv, optând în mod conştient pentru a nu ne mai face rău unii
altora? Au fost construite aceste cicluri cu scopul de a fi descoperite de oameni?
Au fost ele create cu scopul de a ne ajuta să realizăm că acest coşmar colectiv prin
care trecem are la bază un motiv şi că putem face ceva pentru a-1 schimba? Există
vreo lecţie, vreun tipar, vreo poveste care se ascunde în spatele acestor cicluri pe
care ne este dat să le înţelegem în sfârşit, la nivel colectiv? Conţine această poveste
înţelepciunea de care avem nevoie pentru a ieşi din acest coşmar global - la scara
întregii lumi - şi pentru a trăi în sfârşit în pace?
Aşa cum am arătat în cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursa, dovezile
I care ne confirmă că trăim într-un univers organic sunt mai mult decât convingă-
toare. Pornind de la ele, noi putem să nu mai privim viaţa ca pe o anomalie rela-
tiv recentă care a apărut exclusiv pe Pământ, în mijlocul unui univers altminteri
„mort”, şi putem ajunge să înţelegem astfel că întregul cosmos musteşte literal-
nfipnre de viaţă, de la microorganismele unicelulare şi până la fiinţele inteligente
CICLURIL£ ISTORICI Ş l LEGEA LUI UNU 21
în interiorul ADN-uIui uman există toate informaţiile necesare pentru a con-

strui creierul, despre care ia ora actuală se crede că ar fi centrul minţii noastre
conştiente şi gânditoare. Dacă ADN-ul se poate forma într-o eprubetă cu apă
curată şi sterilizată, înseamnă că informaţiile care fac ca un organism să devină
conştient trebuie să existe de asemenea în jurul nostru, la fel ca undele radio,
semnalele TV emise de sateliţi sau Internetül de bandă largă. Conştiinţa şi ADN-
ul sunt inextricabil legate între ele. Oricât de revoluţionare ar părea aceste idei la
prima vedere, acesta este doar începutul poveştii noastre. Dintr-un anumit punct
de vedere, aceste revelaţii sunt un simplu şir de farâmituri care ne conduce către
mistere încă şi mai mari.
Seria Legii Lui Unu

Acest model al cosmosului viu a apărut iniţial într-o învăţătură provenită de
Ia o sursă extrem de neobişnuită numită seria (de cărţi a) Legii lui Unu. Este
vorba de cinci cărţi obţinute pe cale intuitivă între anii 1981-1983. Seria Legii lui
Unu este alcătuită din 106 dialoguri purtate de profesorul de fizica dr. Don Elkins
cu o presupusă sursă de inteligenţă superioară care s-a exprimat prin intermediul
asistentei profesorului Caria Rueckert pe când aceasta se afla într-o stare de
transă inconştientă. La fiecare şedinţă a fost prezent Jim McCarty, care a transcris
apoi benzile audio. După toate aparenţele, Don s-a adresat prin intermediul Cariei
unui grup mare de fiinţe care au fost cândva oameni ce au trăit pe Pământ şi care
au evoluat de-a lungul istoriei lor într-o conştiinţă colectivă unitara. Dacă le
privim din perspectiva biblică, le-am putea clasifica drept un serafim sau un
heruvim, adică unul din cele mai evoluate tipuri de prezenţe angelice care s-au
manifestat vreodată pe Pământ. Cuvântul înger2 derivă din grecescul aggelos, care
înseamnă „mesager”. Aceşti oameni nu mai aveau trupuri fizice, din carne şi
oase, ci au evoluat de multă vreme într-o formă de viaţă energetică.
Potrivit seriei Legii lui Unu, acest grup de fiinţe angelice, împreună cu altele,
a asistat la crearea principalelor religii ale lumii, inclusiv la cea a creştinismului.
Scopul lor nu a fost niciodată să ne vadă luptându-ne în numele diferenţelor
dintre aceste învăţături, dar la ora actuală există nu mai puţin de 38.830 de secte
creştine şi în jur de 10.000 de alte religii în lumea în care trăim. Grupul de fiinţe
care a revelat seria Legii Iui Unu a declarat - printre altele - că face parte inte-
grantă dintr-o organizaţie mai amplă ce lucrează „în serviciul Creatorului Infinit
2
Angel în limba engleză şi în cea spaniola, ange în franceză, etc. (n. tr.)
J
CHEIA SI NCRONI CI TĂŢII
22
Unic* şi care răspunde de călăuzirea, protejarea şi gestionarea evoluţiei colective pe

Pământ. Scopul ei esre de a ne ajuta să devenim mai conştienţi de adevărata noastră
identitate. Adevărata natură a identităţii noastre a fost revelată încă de la prima
şedinţă dc channeling, atunci când grupul a definit Legea lui Unu.
1.6 Voi sunteţi una cu tot ceea ce există, cu fiecare obiect şi fiecare
fiinţă, cu fiecare emoţie, fiecare eveniment şi fiecare situaţie. Voi sunteţi
unitate. Sunteţi infinitate. Sunteţi iubire / lumină sau lumină / iubire.
Sunteţi pur şi simplu. Aceasta este Legea Iui Unu.
Deocamdată, legile spirituale le impun acestor fiinţe să rămână ascunse. Ele nu

pot proiecta imaginea grandioasă a prezenţei lor în lumea noastră, căci ar - încălca
astfel legea universală a liberului arbitru. Până când nu le vom recunoaşte W
existenţa, întâmpinând-o cu bunăvoinţă la nivel planetar, lor nu Ie va fi permis să
apară în faţa noastră, căci prezenţa lor ar întrerupe cursul natural al evoluţiei
noastre. Sincronicitatea rămâne însă una dintre cele mai bune modalităţi prin care ne
pot ajuta să ne acomodăm treptat cu prezenţa lor şi cu realitatea mai mare în mijlocul
căreia trăim.
Aşa cum ţi-ai dat probabil seama, orice discuţie despre seria Legii Iui Unu
generează adâncirea rapidă şi profundă a „bârlogului iepurelui 3”. Când am început
să studiez aceste cinci cărţi în anul 1996, aveam deja trei ani de cercetare, aşa că am
început să fac imediat conexiune după conexiune, una mai uluitoare decât cealaltă.
Am înţeles rapid că seria Legii lui Unu reprezintă echivalentul literar al prăbuşirii de
Ia Roswell, un artefact care a apărut în lumea noastră printr-un proces misterios şi
care poate fi dezmembrat şi studiat bucată cu bucată, rezultatul lui fiind un progres
masiv al ştiinţei şi tehnologiei noastre. Există foarte mulţi oameni care pretind că au
un acces telepatic la astfel de surse, lucru vizibil îndeosebi după apariţia Internetului.
Marea majoritate a acestor surse se contrazic însă unele pe celelalte şi pot fi
contrazise cu uşurinţă, fie pentru că transmit un mesaj incorect evident, fie din cauza
profeţiilor quate, fie din aite motive la fel de evidente. După părerea mea, nicio altă
sursă nu prezintă informaţii atât de profunde, uşor de dovedit din punct de vedere
ştiinţific, cum o face seria Legii lui Unu. Dacă ar fi să o privim din punct de vedere
liniar, am putea spune că Legea lui Unu a luat-o cu mult înaintea timpului său.
CICLURILE ISTORIEI Ş l LEGEA LUI UNU 23
Personal, am început să studiez seria Legii lui Unu în luna ianuarie a anului
1996, după mai bine de trei ani de când am început să îmi notez şi să îmi analizez
dimineaţa visele şi după mai bine de 15 ani de cercetare plină de ardoare a
civilizaţiilor antice, a ştiinţelor alternative şi a metafizicii. Legea lui Unu mi-a
captat imediat atenţia, întrucât conecta tot ce înţelesesem deja într-o manieră de o
claritate pe care nu mi-o imaginasem posibilă, influenţând astfel întregul viitor al
cercetărilor mele de o viaţă. In mai puţin de un an, am început să trăiesc
experienţe personale extrem de profunde de contact cu sursa acestor cuvinte, atât
în vise cât şi prin mesaje telepatice directe. La acea vreme eram deja plenar
conştient de faptul că în Univers există o putere superioară. Prin urmare, am
invitat-o să mă contacteze şi m-am declarat dispus să respect cu stricteţe practi-
cile spirituale din seria Legii lui Unu. într-adevăr, am obţinut aproape imediat
rezultate.
Până atunci cercetarea mea fusese un simplu studiu academic, dar acum am
început să scriu pagini peste pagini de text provenind de pe un nivel foarte
profund de meditaţie, care s-au dovedit a fi o călăuzire spirituală incredibil de
valoroasă şi care au prezis viitorul cu o acurateţe uluitoare. Cuvintele care îmi
parveneau în minte îmi descriau cu o precizie aparent omniscientă cele mai
profunde probleme fizice, mentale şi emoţionale, indicându-mi limpede cum Ie
pot vindeca. S-a dovedit că aceste „lecturi psihice” ştiau adeseori ce urma să se
petreacă în viitorul meu şi cum puteam naviga mai uşor prin mijlocul acestor
evenimente. în acest fel, cercetarea mea a devenit mult mai personală ca la
început. Nu mai eram acum o terţă parte detaşată care studia contactele altor
oameni, căutând dovezi ştiinţifice pentru a le susţine, ci începusem să
experimentez evenimente la fel de bizare (şi de sublime în acelaşi timp) în propria
mea viaţă.
Când am început să citesc pentru prima dată seria Legii lui Unu, mă simţeam
adeseori obligat să mă concentrez intens timp de 45 de minute înainte de a mă
simţi suficient de confortabil pentru a trece la pagina următoare, dar nu m-am
simţit nicio clipă dezamăgit şi nu m-am plictisit niciodată în timpul lecturii. Pur şi
simplu aveam nevoie de tot acel timp pentru a înţelege ceea ce citeam.
Seria Legii lui Unu susţine că fiecare om care trăieşte pe Pământ împărtăşeşte
în ultimă instanţă aceeaşi minte, o minte infinit mai mare decât am putea crede
vreodată. Peste ani, aveam să descopăr dovezi ştiinţifice impresionante care
susţin acest concept. Spre exemplu, un grup de 7.000 de oameni care au meditat
la unison asupra unor gânduri de iubire, de pace şi de fericire au reuşit să reducă
în intervalul de timp respectiv actele de terorism la nivel mondial cu nu mai puţin
de 72%. Războaiele, crimele, evenimentele fatale şi problemele
24 CH £ IA S I N C H O N I C I T Ă Ţ I I
economice au scăzut la scară mondială pentru simplul motiv că un mic grup de

oameni au meditat Ia unison într-o localitate. Acest lucru a fost documentat în
cadrul unui studiu ştiinţific riguros şi profesionist, bazat pe metoda ştiinţifică,
acceptat şi publicat de revista Journal of Offender Rehabilitation. Toţi ceilalţi factori,
inclusiv ciclurile, trendurile, aspectele meteorologice, weekendurile şi sărbătorile
— au fost excluşi. Până în anul 1993, 50 de studii ştiinţifice diferite au demonstrat
acelaşi efect pe parcursul celor 30 de ani anteriori. Persoanele care au meditat au
reuşit să îmbunătăţească starea de sănătate globală şi calitatea vieţii tuturor
oamenilor de pe Pământ, să dinamizeze economia şi să reducă numărul de
accidente, de crime, de războaie şi de acte teroriste. Aproape trei sferturi din
oamenii care ar fi comis în mod normal un act de terorism violent au decis să nu
iaca acest lucru în perioada în care cei şapte mii de oameni meditau. De bună
seama, aceşti terorişti potenţiali nu aveau nicio idee că decizia lor de a fi violenţi
putea fi influenţată pe un nivel atât de profund de alţi oameni. Tot ce ştiau ei era că
se simţeau mai bine şi că puteau face alegeri mai bune. Gândurile şi sentimentele
lor nu erau nici pe departe atât de intime cum ar vrea să creadă ştiinţa
convenţională.
în seria Legii lui Unu ni se spune că Universul reprezintă o singură minte, că
„nu există decât o singură identitate” şi că fiecare dintre noi suntem o reflexie
holografică a Creatorului Infinit Unic. Ştiinţa convenţională ar vrea să ne facă sa
credem că „la început” nu a existat nimic. Această idee mi-a creat întotdeauna o
stare de mare confuzie. Peste toate, oamenii de ştiinţă doresc să ne convingă că deşi
la început nu exista decât „nimicul”, acest nimic a explodat şi în urma acestei
explozii a apărut întreaga materie şi întreaga energie din Univers, într-o singură
clipă. începând din acel moment triumfător, Universul se îndreaptă - chipurile -
către o „moarte termică”. Prin comparaţie, seria Legii lui Unu ne învaţă că materia
se formează încontinuu şi că timpul şi spaţiul reprezintă în ultimă instanţă o simplă
iluzie creată exclusiv cu scopul de a asista conştiinţa sâ evolueze.
Dincolo de aceste concepte filozofice, textul conţine foarte multe date concrete
care nu pot fi decât corecte sau incorecte, putând fi astfel confirmate sau infirmate
prin investigaţii ulterioare. Când am citit pentru prima dată seria de cărţi existau
deja sute de investigaţii ştiinţifice care validau modelul Legii lui Unu, iar volumul
dovezilor în favoarea acestuia nu a făcut decât sâ crească de atunci încoace. Imensa
majoritate a acestor date ştiinţifice nu era însă descoperită în momentul publicării
cărţilor. Mai mult, de-a lungul procesului de scriere a cărţii Investigaţii referitoare la
Câmpul Sursă şi de integrare a cercetărilor mele într-o
ştiinţă alternativă, am făcut personal numeroase descoperiri care nu erau incluse în

materialul Legii lui Unu, dar reprezentau extensii logice ale acestuia.
Am locuit de asemenea cu cei doi autori ai acestei serii în cinci volume din
ianuarie 2003 până în octombrie 2004 - cu Caria Rueckert, o creştină devotată care
a verbalizat cuvintele pe când se afla într-o stare de transă inconştientă, şi cu Jim
McCarty, cel care a transcris toate dialogurile dintre Don şi sursă. Materialul lor
nu a devenit niciodată foarte popular, în bună măsură datorită complexităţii sale.
Aşa se face că Jim trebuia să tundă gazoane ca să îşi plătească facturile. Locuind
cu Caria timp de aproape doi ani, am putut dovedi dincolo de orice îndoială că
aceasta nu a falsificat materialul Legii Iui Unu. Caria a fost încântată când i-am
descifrat multe detalii tehnice ale acestor revelaţii, pe care nu reuşise până atunci
să le înţeleagă. în ceea ce mă priveşte însă, trebuie să recunosc că am ajuns la cei
doi având aşteptări nerealiste, căci studiasem intensiv materialul timp de doi ani şi
eram convins că persoana care a rostit astfel de cuvinte nu putea fi decât o
întruchipare a lor, cel puţin într-o oarecare măsura. Cu alte cuvinte, mă aflam în
căutarea unui erou, a unei persoane cu calităţi supraumane şi glorioase care mie
îmi lipseau. Nu era însă cazul. Caria avea destule „distorsiuni” personale, ca să
folosesc chiar limbajul din seria Legii lui Unu. Spre exemplu, dacă cineva o punea
pe un podium, ea se dădea jos de pe el şi îl lovea cu piciorul, spre amuzamentul
sălii în faţa căreia vorbea. Am văzut acest lucru petrecându-se de mai multe ori.
Unul din cele mai interesante şi mai plăcute beneficii care există în acest
Univers viu este acela că de îndată ce începi să îi explorezi marile mistere, el îţi
vine în ajutor (dacă nu a facut-o deja inclusiv până acum). Acest lucru se petrece
în maniere inexplicabile şi fascinante. Multe din aceste experienţe pot fi clasificate
drept sincronicităţi, de care ne vom ocupa în detaliu în capitolul următor. De-a
lungul acestui proces, voi face toate eforturile pentru a te convinge ca nu trebuie
să te temi de aceste lucruri, astfel încât să nu rămâi traumatizat. Dimpotrivă,
scopul procesului este de a-ţi amplifica sentimentul iubirii, al bucuriei, păcii şi
fericirii, în speranţa că vei sfârşi prin a te elibera de ciclul nesfârşit al reîncarnă-
rilor. Sincronicitatea lasă loc inclusiv pentru îndoielile plauzibile, acordându-ţi
libertatea de a accepta sau de a respinge mesajul primit, după cum doreşti. Din
perspectiva Legii lui Unu, liberul arbitru este legea universală cea mai importantă
care trebuie respectată în acest Univers plin de iubire. Aşa cum vom vedea în
capitolele 6, 7 şi 8, legea karma-ei nu este o lege impersonală şi misterioasă, ci este
susţinută de o mare varietate de fiinţe nefizice care operează în interiorul şi în
jurul Pământului.
CH6IA SINCHONICITĂ Ţ II
26
Dovezi ştiinţifice care susţin conceptul

de cosmos conştient
Deşi nu mai puţin de 80% din informaţiile din Legea lui Unu sunt filozofice şi nu pot fi
dovedite, există totuşi dovezi ştiinţifice extinse care îi susţin principiile de bază. înarmaţi cu
aceste date ştiinţifice de ultimă oră, noi putem valida ideea că atunci când viaţa atinge
nivelul unei galaxii, al unei stele sau al unei planete, ea dispune de toate atributele
conştiinţei şi identităţii pe care le avem noi înşine, la care se adaugă însă multe altele.
Potrivit acestui model, noi nu suntem detaşaţi şi deconectaţi de Universul în care trăim, ci
suntem fundamental integraţi în el, iar gândurile noastre sunt mult mai puţin private decât ni
se pare. Dr. James Spotriswoode a realizat o meta-analiză a experimentelor de laborator
desfăşurate pe durata a 20 de ani pe tema „cunoaşterii cognitive neobişnuite” sau a
percepţiei extrasenzoriale şi a descoperit că puterile noastre psihice se amplifică de peste
patru ori atunci când poziţia noastră pe Pământ se aliniază cu centrul galaxiei, atingând
apogeul la ora siderală locală 13:30. Am văzut deja că 7.000 de persoane aflate în meditaţie
pot influenţa pozitiv majoritatea oamenilor care trăiesc pe Pământ, reducând terorismul la
nivel mondial cu 72%. Descoperirea lui Spottiswoode sugerează că mintea noastră
gânditoare este interconectată direct cu galaxia însăşi şi susţine ideea că ADN-ul nostru este
creat în ultimă instanţă de o inteligenţă galactică- Seria Legii lui Unu indică inclusiv faptul
că istoria evoluează într-o manieră ciclică, nu liniară. Există referinţe multiple Ia un „ciclu
de 25.000 de ani" care modelează evoluţia umană. Această idee m-a fascinat într-o
asemenea
*
măsură încât am petrecut foarte mulţi ani încercând să înţeleg ce înseamnă acest dclu de
25.000 de ani, cum se manifestă el pe Pământ şi ce putem învăţa din el. Când am scris cartea
Investigaţii referitoare la Câmpul Sursa nu rezolvasem complet misterul, dar mă apropiasem
destul de mult de acest lucru.
Am arătat deja că suprafeţele stelelor pot fi pline de microorganisme vii care sunt
aruncate în spaţiu, unde sunt îngheţate-uscate, devenind particule de praf galactic. De vreme
ce pot crea microbi cu ADN complet, pare evident ca stelele ar putea avea ele insele o formă
de conştiinţă, întrucât viaţa însăşi este conştienta. Microbii ar putea fi o parte foarte mica a
unei forme de viaţă infinit mai complexe, la fel cum bacteriile de pe pielea noastră nu ne
reprezintă pe noi ca organisme inteligente şi conştiente de sine.
Este oare posibil ca galaxiile şi stelele să aibă „personalităţi”? Pot avea ele propriile lor
gânduri? Pot emana gânduri diferite în regiuni diferite? Pot aceste gânduri să influenţeze
într-o măsură mai mare sau mai mică formele de viaţă care
liw* ------------- JL i J ------
organismele vii prin rescrierea codului lor genetic. Exact aşa descrii
Unu mecanismul evoluţiei de la hominizii de tip Neanderthal la forma curentă a
homo sapiens.
19.9 S-a produs o pierdere a părului corporal, după cum îl numiţi voi,
a acestui veşmânt corporal cu rol de protecţie, o schimbare a structurii
gâtului, maxilarelor şi frunţii pentru a permite o vocalizare mai uşoară şi o
dezvoltare mai mare a craniului de care are nevoie forma umană în
densitatea a treia. Acesta a fost un proces de transfigurare normal.
19.10 [Toate aceste transformări] s-au petrecut în decurs de o

generaţie şi jumătate.
i T ]• w 1 1*« w i ti 1 w «1« yj)

Acest lucru explica de ce antropologii nu au putut găsi mciodata „veriga-lipsa
care să explice dublarea subită a creierului uman. Pe de altă parte, evoluţia genetică
nu reprezintă decât un aspect la scară foarte mare şi pe termen foarte lung ai
manierei în care suntem influenţaţi de acest sistem viu al energiei celeste.
Prin urmare, este posibil oare ca pe măsură ce sistemul nostru solar trece prin
spaţiu, noi să fim supuşi unor influenţe foarte diferite, care ne afectează apoi modul
de a gândi şi de a simţi? Nu este exclus ca acest lucru să fie adevărat, chiar dacă
ştiinţa modernă nu a ajuns încă la această cunoaştere. Astrologia este un sistem
robust de cunoaştere care ne spune că mintea noastră este direct influenţată de
influenţele celeste, chiar dacă acest lucru nu este acceptat pe scară largă în era
noastră curentă. Istoria astrologiei este veche de cel puţin 5.000 de ani, din perioada
babiloniană. Ea a fost luată în serios ca ştiinţă de Tycho Brahe, Galileo Galilei,
Johannes Kepler şi Pierre Gassendi - pionieri ai fizicii şi astronomiei moderne.
Semnele zodiacului
Să vizualizăm acum orbita de 365 de zile terestre a Pământului în jurul Soarelui

03 pe un ciclu. Să spunem ca Soarele generează un câmp energetic care influenţează
28 CHEIA SINCRONICIIĂŢ11
ceea ce gândim şi simţim, ceea ce

înseamnă că poziţia noastră în cadrul
acestui câmp are un efect direct asupra
minţii şi corpului nostru. Acest lucru
înseamnă că zone diferite din câmpul
energetic al Soarelui ne fac să gândim
şi să simţim în mod diferit. Să spunem
că există 12 spaţii împărţite egal în
t
câmpul energetic al Soarelui prin care
/
trecem de-a lungul fiecărui ciclu de un
an terestru şi că fiecare din aceste regi-
uni are o „personalitate” unică ce ne
face să ne simţim într-un anumit fel.
Fig. 3: împărţirea câmpului de energie al
Această perspectivă ar putea explica
Soarelui în cele 12 semne ale zodiacului
cele 12 semne ale zodiacului.
Scepticii se grăbesc să afirme că naşterea într-un anumit semn al zodiacului nu
garantează un tip precis de personalitate cu o acurateţe demonstrabilă ştiinţific. în
realitate, punerea unui semn de egalitate între un semn zodiacal particular şi un tip
particular de personalitate nu reprezintă decât o „astrologie mediatică”, inventată
de R. H. Naylor în anul 1930. Naylor a fost un astrolog britanic care a făcut o
predicţie uluitor de precisă în rubrica sa de ziar. El a avertizat că avioanele
britanice s-ar putea afla în pericol, şi chiar în aceeaşi zi avionul britanic R101 s-a
prăbuşit în nordul Franţei. Acest lucru l-a catapultat practic peste noapte pe
Naylor în atenţia opiniei publice. Dorinţa publicului de a avea la dispoziţie o
rubrică astrologică permanenta în ziare a condus la apariţia unei metode excesiv
de simplificate, prin care Naylor scria descrieri personalizate pentru fiecare semn
al zodiacului. Până astăzi, majoritatea revistelor şi aproape toate ziarele fac
predicţii astrologice supergeneralizate pentru cititorii lor, după modelul lui
Naylor.
Adevărata ştiinţă a astrologiei este infinit mai complexă. De fapt, astrologii
moderni consideră că „astrologia mediatică” a lui Naylor a produs daune irepa-
rabile domeniului lor de activitate, căci cele 12 zone din jurul Soarelui pe care noi
le numim „semne” nu reprezintă decât una dintr-o serie întreagă de influenţe
concurente. Dacă nu ar exista influenţa planetelor, cel mai probabil puterea celor
12 zone solare ar fi mult mai puternică.
*r ---- o ----y i u
a antichităţii”. Fiecare semn zodiacal reprezintă un
arhetip, adică un tip specific de personalitate, despre
care vom vorbi pe larg mai târziu în această carte.
Potrivit seriei Legii lui Unu, aceste tipare sunt gra-
vate în mintea noastră de galaxia însăşi.
Dacă semnele din astrologie au un astfel de efect,
t t • i o u -j - Fie. 4: Dr. Cari Jung
ce putem spune despre planete şi luni? Haide sa 0 D
începem cu vecina noastră cea mai apropiată. Ideea că poziţia Lunii are un efect
asupra noastră este străveche şi reprezintă sursa cuvântului lunatic, Psihologul
Arnold Lieber de la Universitatea din Miami a studiat datele statistice referitoare
la omucideri din districtul Miami-Dade pe o perioadă de 15 ani (un total de 1.887
de crime), încercând să afle dacă există vreun efect al Lunii asupra acestor tipare.
Dr. Lieber, ale cărui rezultate au fost publicate în Journal ofClinicalPsychiatry, a
că rata criminalităţii creste şi descreşte într-adevăr în funcţie de fazele
Lunii, într-un mod foarte evident, lucru care s-a dovedit valabil pentru întreaga
perioadă pe care a studiat-o. Ziariştii de la Toledo Blade au făcut o analiză pe
calculator a tuturor rapoartelor poliţiei din districtul Cuyahoga dintre începutul
anului 1999 şi sfârşitul anului 2001 (un total de 120.000 de cazuri) şi au desco-
perit că în nopţile cu lună plină se produc cu 5,5% mai multe crime violente şi cu
4,6% mai multe crime legate de proprietate. în plus, spargerile produse în casele
neocupate cresc în medie cu 16 procente, opunerea de rezistenţă la arestare creşte
cu 34 de procente, iar agresiunile în formă agravată cresc cu 35 de procente. în
anul 2007, poliţia britanică a anunţat că a obţinut rezultate similare în propriile
sale studii referitoare la criminalitate şi a decis să desfaşoare pe teren mai mulţi
poliţişti în nopţile cu lună plină pentru a contracara acest efect. Inspectorul Andy
Parr a declarat: „Mă tentează să apelez la universităţi şi să văd dacă vreunul din
absolvenţii lor ar fi tentat să cerceteze mai profund această chestiune. Acest lucru
ne-ar fi de folos.”
deasupra orizontului cunspre esc in momentul naşicm, uumn ^ n
mijlocul cerului”, „de răsărit” sau „culminant”, punct situat chiar deasupra capului. Michel şi
sofia sa Françoise au analizat peste 60,000 de oameni din 11 profesii diferite şi au descoperit
corelaţii foarte puternice cu cinci planete diferite, Astfel, Mercur îi influenţează pe politicieni
şi pe scriitori; Venus îi influenţează pe pictori şi pe muzicieni; Marte îi influenţează pe medici,
sportivi, militari, directorii executivi şi oamenii de ştiinţă; Jupiter îi influenţează pe actori, pe
militari (alături de Marte), pe directorii executivi, pe politicieni, pe jurnalişti şi pe dramaturgi;
în sfârşit, Saturn îi influenţează pe medici şi pe oamenii de ştiinţă. Există inclusiv corelaţii
negative între anumite planete şi diferitele profesii, ceea ce înseamnă că planetele erau mai
departe de punctul culminant sau de răsărit în cazul acestor oameni decât în cel al altora.
Astfel, Mercur este mai îndepărtat în cazul sportivilor; Marte în cel al scriitorilor, pictorilor şi
muzicienilor; Jupiter în cel al medicilor şi oamenilor de ştiinţă; iar Saturn în cel al actorilor,
jurnaliştilor, scriitorilor şi pictorilor. Aceste date au fost obţinute iniţial prin studierea
oamenilor din Franţa, dar Gauquelin a demonstrat mai târziu că ele sunt valabile inclusiv
pentru americani sau pentru alţi europeni.
După moartea lui Michel Gauquelin din anul 1991, descoperirile sale au fost reiterate de
Suitbert Ertel şi Arto Miiller prin folosirea unor date referitoare la membrii Academiei
Naţionale Franceze de Medicină şi la o serie de autori italieni şi de medici germani. Alţi
sceptici şi-au adunat propriile date referitoare la sportivi şi au validat efectul lui Marte, uneori
într-o manieră şocantă. După 50 de ani, niciun sceptic nu a reuşit să infirme definitiv
concluziile lui Gauquelin. Dimpotrivă, în cartea lor, Tenacele efect al lui Marte, apărută în
anul 1996, Suitbert Ertel şi Kenneth Irving arată că dovezile ştiinţifice pe care le-au descoperit
s-au dovedit a fi chiar mai puternice decât cele iniţiale ale lui Gauquelin.
Ştiinţei nu-i pasă dacă unii oameni refuză să creadă anumite lucruri dovedite. Daca aceştia
îşi doresc cu orice chip să conteste o anumită realitate, din diferite
14 1
«
motive, nimeni nu îi va putea convinge vreodată de contrariu. Mulţi sceptici au

folosit metode ostile şi dubioase în încercarea de a infirma descoperirile lui
Gauquelin referitoare la efectele planetelor asupra personalităţii şi comportamen-
tului uman. Stă în natura oamenilor să atace cu ardoare tot ce îi face să se simtă
ameninţaţi. Ruşinea de a fi crezut cu tărie ceva ce se dovedeşte a fi incorect poate
fi uneori imposibil de suportat, mai ales dacă ai plătit zeci de mii de dolari şi ai
lucrat ani de zile pentru a dovedi respectivul lucru. în realitate însă, atacarea
noilor descoperiri reprezintă opusul absolut al adevăratei cercetări ştiinţifice, care
ne învaţă să urmărim datele, indiferent cât de nefamiliar sau de bizar se dovedeşte
a fi drumul pe care am apucat-o.
Influenţele celeste asupra conştiinţei umane

în canea. Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă am prezentat dovezi ştiinţifice
cuprinzătoare care confirmă că experienţele noastre colective pot fi influenţate de
anumiţi factori astrofizici. Spre exemplu, savantul rus Aleksandr Cijevski a
demonstrat dincolo de orice îndoială că ciclurile petelor solare au un efect extrem
de puternic asupra ascensiunii şi declinului civilizaţiilor. Cijevski a studiat nivelul
conflictelor şi activităţii în 72 de ţări diferite timp de aproape 2.500 de ani, din
anul 500 î.Ch. până în anul 1922. Studiul sau a inclus războaie, revoluţii, revolte,
crize economice, expediţii şi migraţii. Severitatea acestor evenimente a fost evalu-
ată în funcţie de numărul oamenilor implicaţi, astfel încât să putem avea o scară
măsurabilă de evaluare. Spre uimirea sa, „Cijevski a descoperit că nu mai puţin de
80% din totalul celor mai semnificative evenimente s-au petrecut în timpul celor
cinci ani de activitate solară maximă”. Ciclul petelor solare durează de regulă
aproximativ 11 ani, deşi acest interval de timp nu este întotdeauna acelaşi. Cu
toate acestea, Cijevski a descoperit că 80% din totalul evenimentelor majore prin
care a trecut umanitatea s-au petrecut atunci când activitatea Soarelui a fost la
apogeu. Energia solară amplificată din momentele apoteotice ale acestor cicluri
pare să ne facă să devenim mult mai agitaţi la nivel colectiv mondial.
Unul din motivele pentru care am scos paginile referitoare la ciclurile istorice
din cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă a fost că nu am reuşit să rezolv
plenar misterul care stătea la baza lor. Existau anumite indicii în seria Legii lui
Unu, dar în mod evident Don Elkins nu a pus grupului de suflete toate întrebările
ridicate de discuţia pe care o avea. O explicaţie rezonabilă pentru aceste cicluri nu
a apărut până în luna august a anului 2012, când am înţeles că toate aceste cicluri
pe termen lung ale istoriei pot fi modelate de mişcarea de rotaţie a
32 CH£IA SINCRONICITĂŢII
soarelui nostru în jurul unei alte stele de-a lungul ciclului de 25-920 de ani, formând ceea ce
oamenii de ştiinţa numesc un sistem solar binar. Eram deja familiarizat cu opera lui Walter
Cruttenden, care a dovedit cu argumente ştiinţifice serioase că noi trăim într-adevăr intr-un
sistem solar binar. De fapt, Cruttenden îmi trimisese deja un exemplar din cartea sa pentru
a-i face recenzia, dar nu avusesem timp până atunci să îl citesc. Acum am deschis cartea şi
am găsit în ea dovezile concrete care confirmau faptul că întregul nostru sistem solar s -ar
putea roti în jurul unei alte stele adiacente soarelui nostru. S-a dovedit că acest fenomen
explică perfect mai multe pasaje din seria Legii lui Unu care mi se păruseră inexplicabile
până atunci.
Ar putea fi vorba despre o stea maronie pitică, ceea ce înseamnă că nu este în întregime
vizibilă pentru telescoapele noastre, chiar dacă este foarte apropiată de noi. Şcolile
misterelor din antichitate vorbeau adeseori despre un „Soare Negru” din vecinătatea
sistemului nostru solar care ne influenţează foarte puternic, aşa cum vom arăta în Partea a
Patra, Aceasta stea aproape invizibilă are diferite efecte măsurabile asupra noastă, inclusiv o
atracţie gravitaţională. Există chiar oameni de ştiinţă care au emis speculaţia că trebuie să
existe un corp ceresc mare care gravitează în afara sistemului nostru solar. Cartea lui
Cruttenden explică perfect în ce fel atrage gravitaţional această stea învecinată cu noi axa
Pământului de-a lungul ciclului lent de 25.920 de ani pe care astronomii îl numesc
„precesiunea echinocţiilor”. Această mişcare graduală a Pământului în sens invers acelor de
ceasornic poate fi explicată în sfârşit prin ideea ca sistemul nostru solar se roteşte în jurul
unei alte stele învecinate timp de 25.920 de ani. Interesant este faptul ca acest ciclu a fost
numit de diferite civilizaţii de-a lungul istoriei: „Marele An”.
Istoricii Giorgio de Santillana şi Hertha von Dechend au demonstrat că peste 30 de
culturi antice din întreaga lume au avut cunoştinţe tehnice complexe referitoare la acest
ciclu „codificate” în mitologiile lor. Acest lucru pare să fi fost rezultatul unui efort concertat
la nivel mondial, nefiind nici pe departe o coincidenţă. Personal, am aflat despre acest
mister în anul 1995, când am citit Amprentele zeilor de Graham Hancock, după care am
petrecut foarte mulţi ani încercând să înţeleg de ce erau atât de interesaţi anticii de acest
ciclu pe termen lung. Dacă împărţim acest ciclu de 25.920 de ani în 12 secţiuni, obţinem
cele 12 Ere ale Zodiacului, fiecare având 2.160 de ani. începând cu data de 21 decembrie
2012, sfârşitul calendarului mayaş, se pare că am ieşit din Era Peştilor şi am intrat în Era
Vărsătorului. Acest ciclu al „precesiunii” cu o lungime de 25.920 de ani este aproape sigur
ceea ce seria Legii lui Unu numeşte „ciclul de 25.000 d e ani”, despre care sursa a afirmat că
guvernează evoluţia umană. Se pare aşadar cĂ
culturile din antichitate au fost contactate la scară globală, iar accastă informaţie a
fost codificată în miturile lor de un grup unificat de fiinţe angelice sau extrateres-
tre cunoscute sub numele de „Confederaţia” în cadrul seriei Legii lui Unu. După
toate aparenţele, acest mister antic ne-a fost transmis pe această cale pentru a ne
ajuta să redescoperim adevărul în lumea modernă, cu ajutorul tehnologiei actuale.
Dat fiind că orice informaţii puteau fi codificate în miturile antice, „Marele An” a
fost considerat atât de important tocmai pentru a ne atrage nouă atenţia asupra
acestui lucru.
La ora actuală, după ce m-am gândit la această chestiune timp de foarte mulţi
ani, am descoperit în sfârşit un sistem care permite modelarea fizică a forţelor ce
determină repetarea evenimentelor istorice. Acest sistem se potriveşte perfect cu
argumentul ştiinţific potrivit căruia trăim într-un univers inteligent, iar stelele şi
planetele exercită diferite influenţe asupra minţii şi corpului nostru, în cazul de
faţă, steaua care face pereche cu soarele nostru generează câmpuri energetice care
ne afectează gândurile şi comportamentele pe măsură ce trecem prin ele, iar acest
lucru se petrece în maniere surprinzător de specifice. Aceste câmpuri energetice
par să conţină inclusiv codurile necesare pentru a ne rescrie ADN-ul, astfel încât
să devenim mai inteligenţi şi mai evoluaţi, de-a lungul unor cicluri egale de timp.
Dovezi ştiinţifice solide care confirmă ciclul

evolutiv de 25.000 de ani
Există dovezi ştiinţifice solide care confirmă ideea ce apare în Legea lui Unu,
potrivit căreia umanitatea evoluează de-a lungul unor cicluri lungi de aproximativ
25.000 de ani. Mai întâi de toate, oamenii din Neanderthal au dispărut (sau s-au
transformat) într-o perioadă cuprinsă între 24-28.000 de ani în urmă. Cu 50.000 de
ani în urmă s-a produs o schimbare la fel de masivă. Anterior, oamenii primitivi
nu folosiseră niciodată unelte mai sofisticate de pietrele şlefuite grosolan. Potrivit
antropologului John Fleagle, cu 50.000 de ani în urmă oamenii din întreaga lume
au început să construiască subit instrumente muzicale, să creeze opere de artă şi
sculpturi religioase, să confecţioneze harpoane, capete de săgeţi, ace şi mărgele
înşirate pe aţă.
Mai mult, multe mamifere periculoase pentru oameni au dispărut peste
noapte în urmă cu 50.000 de ani, pe toate continentele cu excepţia Africii, în mod
evident, diferitele grupuri de oameni care au devenit subit infinit mai
34 CH£IA S1NCR0NICITĂŢII
creativ] nu erau în contact unele cu altele. Cu toate acestea, practic toţi oamenii din
lume au experimentat o amplificare masivă a coeficientului de inteligenţă în
aceiaşi timp.
Trecerea în densitatea a patra

Un fenomen similar de amplificare a coeficientului de inteligenţa se petrece din
nou la ora actuală şi este deja vizibil din diferite perspective demonstrabile, pe
care le vom comenta pe larg. Se pare că ne aşteaptă însă o surpriză şi mai mare.
Seria Legii lui Unu afirmă că vom face în scurt timp o tranziţie pe un nivel com-
plet nou de conştiinţă umană numit „densitatea a patra”, diferit de nivelul nostru
actual, aflat în „densitatea a treia”. Dacă vom analiza afirmaţiile din Legea lui Unu
referitoare la caracteristicile fiinţelor umane în noua densitate, devine evident ca
acestea descriu fiinţe ridicate la cer, asemănătoare lui Iisus după înălţare. Există
mii de cazuri documentate de oameni care au reuşit să facă prin meditaţie acest salt
evolutiv şi să îşi transforme corpul în ceea ce tibetanii numesc „Corpul de
Curcubeu”. Dat fiind ca ciclul de 25.000 de ani pare să ne împingă la nivel global
către acest gen de schimbare, trecându-ne în acelaşi timp prin cicluri istorice
repetabile, devine evident că identificarea şi înţelegerea acestui fenomen are o
importanţă absolut critică.
Este extrem de interesant de constatat că fiecare ciclu al istoriei se integrează
perfect în acest „Mare An” aşa cum au demonstrat Michèl Helmer şi François
Masson. Modelul sistemului solar binar ne oferă în sfârşit o explicaţie a motivului
şi manierei în care apar aceste cicluri: prin geometria simplă a câmpurilor
energetice ale stelei noastre învecinate. Unul din ciclurile de bază ale istoriei este
cel alcătuit din cele 12 Ere ale Zodiacului, fiecare având o lungime de 2.160 de
ani. Există de asemenea 12 semne ale zodiacului de-a lungul unui an terestru.
După ce am avut acces la modelul sistemului solar binar, am înţeles că cele 12 Ere
ale Zodiacului ar putea fi cauzate de acelaşi tip de câmpuri energetice pe care le
generează soarele nostru pentru a crea cele 12 semne ale zodiacului din astrologia
tradiţională. Singura diferenţă reală dintre aceste două cicluri zodiacale ar putea fi
lungimea timpului de care are nevoie planeta noastră pentru a completa o orbită în
jurul fiecăreia din cele două stele. La scară interstelară nu există alte planete sau
corpuri cereşti mari capabile să concureze cu câmpurile energetice ale stelei
învecinate cu noi, ceea ce înseamnă că efectele celor 12 zone de cate 2.160 de ani
ar putea fi mult mai puternice decât semnele tradiţionale ale zodiacului.
Exemple convenţionale de cicluri istorice

Dacă ai întreba un american de rând dacă cunoaşte două evenimente care să se
fi repetat ciclic de-a lungul istoriei, într-o manieră ciclică şi misterioasă, acesta fie
nu ar avea nicio idee, fie s-ar gândi instantaneu la singurele două exemple mai
cunoscute şi mai controversate, cel al morţii preşedinţilor americani Lincoln şi
Kennedy, şi cel al blestemului lui Tecumseh. Niciunul din aceste cazuri nu este
neapărat „real”, dar ambele sunt la fel de interesante. Scepticii refuză automat să
accepte aceste fenomene, dar este posibil ca atunci când vei termina aceasta carte
să nu mai fii de părerea lor. într-adevăr, este posibil ca timpul să nu fie deloc
liniar, ci complet ciclic. Evenimentele care se petrec în timpul unui ciclu ne pot
influenţa în continuare gândurile şi comportamentele în ciclurile ulterioare, într-o
manieră aparent misterioasă.
Conexiunea Lincoln-Kennedy
Mai întâi de toate, există o serie de conexiuni stranii între viaţa şi moartea
preşedinţilor americani Abraham Lincoln şi John F. Kennedy. în viaţa amându-
rora, dar şi în cea a apropiaţilor lor, s-au petrecut anumite evenimente specifice,
care s-au repetat într-un ciclu de 100 de ani. Nu trebuie să uităm că Nicolai
Morozov, primul om de ştiinţă rus care a descoperit ciclurile istorice în epoca
modernă, a remarcat existenţa unor similitudini uimitoare între relatările istorice
care apar în povestea regilor evrei din Vechiul Testament şi cea a unor regi romani
care au trăit peste o mie de ani mai târziu. în cazul lui Lincoln şi Kennedy, eve-
nimentele care i-au conectat nu s-au petrecut la exact o sută de ani distanţă, dar
putem vorbi de mai multe similitudini cheie. Spre exemplu, Lincoln a fost ales în
anul 1860, iar Kennedy în anul 1960. Amândoi au fost aleşi anterior în Camera
Reprezentanţilor (1846, respectiv 1946). Amândoi au candidat pentru nominali-
zarea ca vicepreşedinţi (în 1856, respectiv 1956). Ca preşedinţi, amândoi au avut
vicepreşedinţi (şi succesori) numiţi Johnson (unul născut în 1808, iar celălalt în
1908). Amândoi preşedinţii au fost preocupaţi de drepturile americanilor negri. Pe
data de 1 ianuarie 1863, Proclamaţia Emancipării scrisă de Lincoln a devenit lege,
punând capăt sclaviei: „Toate persoanele deţinute ca sclavi... vor fi... de-a pururi
libere... Guvernul executiv al Statelor Unite, inclusiv autoritatea militară şi navală,
vor recunoaşte şi vor menţine libertatea acestor persoane.”
O sută de ani şi şase luni mai târziu, pe data de 11 iunie 1963, Kennedy s-a
adresat naţiunii printr-un discurs esenţial referitor la drepturile civile. Site-ul John
F. Kennedy Presidential Library and Museum explică faptul că în cadrul
36 C H EI A SI N C R O N I C I T Â Ţ I I
acestui discurs, „Preşedintele a cerut Congresului să adopte legislaţia care prote^

jeaza drepturile de vot ale tuturor americanilor, oportunităţile juridice şi educa,
ţionale egale şi accesul la facilităţile publice, dar a recunoscut că legislaţia singu^ nu
va putea rezolva problemele ţării referitoare la relaţiile rasiale.” Acest lucru a pavat
calea către discursul „Eu am un vis” al lui Martin Luther King Jr. din 28 august
1963, pe care acesta l-a ţinut în faţa celei mai mari mulţimi care a mârşâ- luit
vreodată pe Colina Capitoliului din Washington D.C. în primele opt fraze ale
discursului său, King a făcut nu mai puţin de cinci referinţe diferite la suta de ani
care s-a scurs de la Proclamaţia de Emancipare a lui Lincoln. Patru din primele opt
fraze au început cu sintagma „o sută de ani mai târziu”.
Pentru a înţelege mai bine conexiunile dintre Lincoln şi Kennedy, trebuie să
explorăm istoria Băncii Rezervei Federale, cea care tipăreşte şi pune în circulaţie
moneda americană in momentul publicării acestei cărţi, în martie 2013. Termenul de
Rezervă Federală induce o stare de confuzie, Fed 4 nefacând parte integrantă din
guvernul federal al Statelor Unite. Un număr din ce în ce mai mare de oameni devin
conştienţi de faptul că Fed este un consorţiu privat de bancheri internaţionali.
Datorită insolvenţei sale perpetue şi crizelor financiare, Statele Unite au cedat
dreptul de control şi de management al sistemului său financiar acestui grup de
bancheri internaţionali în anul 1913. De atunci, Trezoreria Statelor Unite le-a permis
bancherilor de la Rezerva Federală să îşi pună în circulaţie bancnotele (dolarii
americani) ca mijloc legal de schimb. Potrivit senatorului Ron Paul, care a făcut o
investigaţie care a durat mai bine de 30 de ani, Rezerva Federală este adversarul
suprem din povestea noastră. Senatorul Paul este unul din numeroasele personaje
influente din ţara noastră care crede că Rezerva Federală este responsabilă pentru
multe dintre cele mai grave probleme cu care s-au confruntat Statele Unite în ultima
sută de ani.
Rezerva Federală este principalul vinovat responsabil pentru criza

economică. Puterea sa necontrolată de a crea cantităţi nesfârşite de
bani din nimic a creat un ciclu al dezvoltării şi al crizei, generând bule
Atât Lincoln cât şi Kennedy au încercat să recapete dreptul de a emite monedă din
mâinile băncilor private care au fondat Rezerva Federală în cele ale Trezoreriei Statelor
Unite. Deşi aceşti bancheri nu creaseră încă Rezerva Federală în vremea lui Lincoln,
aceleaşi dinastii controlau piaţa financiară şi în secolul XIX. Lincoln a autorizat tipărirea
de „bancnote verzi” de către Trezoreria Statelor Unite care să nu fie susţinute de rezerve
de aur şi argint pe data de 25 februarie 1862, prin legea First Legal Tender Act. Această
acţiune a condus la o creştere economică iară precedent a Statelor Unite, care nu putea fi
controlată şi impozitată de băncile străine, care îşi doreau să colecteze taxe de 24 -36%
pentru finanţarea infrastructurii şi datoriilor de război americane. Nu este de mirare că
centralizarea monedei americane în mâinile Trezoreriei de către Lincoln i-a supărat teribil
pe bancheri. Aproape o sută de ani mai târziu, Kennedy a blocat toate vânzările de argint
din Trezoreria Statelor Unite, pe data de 28 noiembrie 1961. Până atunci, argintul
depozitat în Trezorerie fusese vândut la preţuri foarte mici, apropiindu-se de epuizare.
Kennedy a redactat apoi Rezoluţia 5389, prin care a autorizat tipărirea de „certificate
pentru argint” de către Trezoreria Statelor Unite, care ar fi trebuit să devină o monedă
americană complet independentă de Rezerva Federală. Revoluţionara lege a lui Kennedy a
fost adoptată de Camera Reprezentanţilor pe data de 10 aprilie 1963 şi de Senat pe data de
23 mai 1963. Kennedy a semnat legea pe 4 iunie 1963 şi a emis Ordinul Executiv nr.
11.110 în aceeaşi zi. Acest ordin îl autoriza pe secretarul trezoreriei să emită certificate
proprii pentru argint, fară supervizarea Rezervei Federale. Deşi la prima vedere oprirea
tuturor vânzărilor de argint din depozitele Trezoreriei din anul 1961 părea să favorizeze
Rezerva Federală, argintul din Trezorerie i-a permis practic lui Kennedy să tipărească bani
complet în afara controlului impus de Rezerva Federală, în cadrul unui ciclu de o sută de
ani, tipărirea bancnotelor verzi de către Lincoln pe data de 25 februarie 1862 s-a suprapus
cu oprirea vânzărilor de argint de către Kennedy pe data de 28 noiembrie 1961, cu un
decalaj mai mic de trei luni.
Lincoln a fost împuşcat mortal de către un asasin pe data de 14 aprilie 1865, iar
Kennedy a fost asasinat pe 22 noiembrie 1963, cu un decalaj mai mic de un an şi jumătate
în cadrul ciclului de o sută de ani. Ambii preşedinţi şi eroi americani au fost împuşcaţi în
cap în prezenţa soţiilor lor, într-o zi de vineri, lucru a cărui semnificaţie nu o cunoaştem,
dar care este citat adeseori în articolele care îi compară pe cei doi. Mulţi cercetători
independenţi au emis speculaţia că Lincoln şi Kennedy au fost asasinaţi pentru că s -au
opus bancherilor străini care au creat în anul 1913 Rezerva Federală. Lincoln a fost
împuşcat în Teatrul Ford, iar Kennedy într-un automobil Lincoln produs de compania
Ford Motor Co. Amândoi preşedinţii au avut nume alcătuite din şapte litere şi ambii lor
asasini au avut trei nume
38 CH6IA SI NCRONICI IĂŢ11
cu un total de 15 litere: John Wilkes Booth şi Lee Harvey Oswald. Există şi alte
conexiuni care au fost prezentate de unii şi de alţii, dar care s-au dovedit a fi faJ Sc
sau cel puţin îndoielnice, fapt care i-a făcut pe sceptici să discrediteze întreaga
poveste, considerând-o o simplă „legendă urbană”.
Blestemul lui Tecumseh

Un alt caz extrem de cunoscut este aşa-numitul Blestem al lui Tecumseh. In
anul 1809, William Herny Harrison era guvernatorul Teritoriului Indiana în
perioada în care Statele Unite continuau să se extindă către vest. Prin Tratatul de
la Fort Wayne, Harrison a convins mai multe triburi de nativi să predea cea mai
mare bogăţie a lor guvernului american. Era vorba de terenuri uriaşe de pământ.
Harrison a convins triburile să se lupte între ele şi să accepte cedarea terenurilor
contra unor plăţi foarte mici. Ln unele cazuri, triburile mai puternice, precum
Wea, au fost convinse să silească triburile mai slabe precum Kickapoo să accepte
tratară! prin ameninţări, violenţă, terorism şi crime. Liderul tribului Shawnee,
Tecumseh, şî-a dat seama că indienii au fost înşelaţi şi că bogăţia terenurilor lor a
fost preluată prin mijloace imorale. El a colaborat cu fratele sau Tenskwatawa şi a
creat o alianţa a triburilor nariv-americane care a opus rezistentă expansiunii către
vest a Stazelor Unite- Tenskwatawa era mai degrabă un lider spiritual decât unul
militar si era cunoscut sub numele de -Profetul17. Tenskwatawa a condus armata
a '
fratelui său intr-o bătălie împotriva forţelor lui Harrison care s-a desfăşurat Ia
Tîppecanoe pe data de 7 noiembrie 1811, in timp ce Tecumseh recruta noi aliaţi.
In nnal, indienii au pierdut bătălia din cauza lipsei de muniţie.
Harrison a devenit preşedinte in anul 1840. Intre timp, majoritatea nativilor îşi
dăduseră seama ca au fost înşelaţi. îşi pierduseră cea mai mare comoară a lor, iar
putinii bani primiţi fuseseră cheltuiţi de mult. Profetul a lansat atunci un blestem
public pe care l-a aruncat împotriva lui Harrison şi a tuturor viitorilor preşedinţi
americani, ca act de răzbunare pentru furtul pământurilor indienilor. Tenskwatawa a
declarat că fiecare preşedinte ales în timpul unui an care se va termina cu zero, aşa
cum a fost cazul lui Harrison, va muri în timpul mandatului său. In acest fel, se crea
un ciclu de 20 de ani, în cazul în care blestemul avea sa funcţioneze, lucru pe care
foarte mulţi oameni l-au crezut. Harrison a murit de pneumonie în anul 1841, în
timpul mandatului său, confirmând astfel blestemul. Cel care a urmat a fost Lincoln.
Tiparul a continuat astfel cu o precizie de ceas elveţian până la Ronald Reagan şi
George W. Bush, care au reuşit să supravieţuiască unor tentative de asasinare.
Preşedinţii aleşi în ani care se terminau cu zero şi care au murit în timpul
mandatului au fost: William Henry Harrison, ales fa
1840, Abraham Lincoln, ales în 1860, James A. Garfield, ales in 1880, William
McKinley, ales în 1900, Warren G. Harding, ales în 1920, Franklin D. Roosevelt,
ales în 1940, şi John F. Kennedy, ales în 1960. Singurul preşedinte care a murit în
timpul mandatului şi care nu a fost ales într-un an care se termina cu zero a fost
Zachary Taylor, care a câştigat alegerile în anul 1848 şi a murit în 1850.
In anul 1998 am primit un manuscris îngălbenit, bătut Ia maşină în anul 1980,
dar nepublicat, în care erau descrise numeroase exemple uluitoare de istorie care
se repetă, infinit mai impresionante decât conexiunea Lincoln-Kennedy sau
Blestemul lui Tecumseh. Toate aceste cicluri erau subdiviziuni precise ale ciclului
de 25.920 de ani, pe care autorul nu şi le putea explica. Este vorba de François
Masson, care a prezis cu îndrăzneală colapsul Uniunii Sovietice prin simpla folo-
sire a ştiinţei ciclurilor. EI a anticipat corect până şi anul, 1991, deşi şi-a terminat
manuscrisul în anul 1980. Abia când am terminat cartea Investigaţii referitoare la
Câmpul Sursă în anul 2010 am revenit Ia acest manuscris şi am început să îl studiez
mai detaliat, pentru a vedea în ce măsură ciclurile descrise în el continuă să
opereze. Ceea ce am descoperit m-a impresionat la culme. Era vorba de o serie de
conexiuni specifice incredibile între evenimente istorice separate de sute sau chiar
mii de ani. Am înţeles rapid că atacurile de Ia 11 septembrie s-au petrecut la doar
câteva zile de Ia o suită similară de evenimente care s-au petrecut in anul 1462, cu
30 de ani înainte ca navigatorul Cristofor Columb să ajungă în America.
La sfârşitul lunii noiembrie a anului 2011, la scurt timp după publicarea cărţii
Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă, am avut un puseu neobişnuit de încredere în
sine şi am semnat contractul pentru o cane nouă, promiţând că voi scrie un
manuscris complet nou pornind de Ia capitolele şterse din prima carte în numai
trei luni. L-am asigurat pe editor că noua cane va fi gata de publicat până în luna
februarie 2012. Tidul iniţial pe care aveam de gând să i-1 dau cărţii era Arhitectura
ascunsă a timpului. Cel care mi-a sugerat titlul Cheia sincronicităţii a fost Brian Tan,
preşedintele editurii Dunon Books. Intr-adevăr, acest titlu mi-a permis să discut în
cane şi despre alte subiecte decât ciclurile istoriei. Ideea mi-a plăcut, aşa că am
acceptat noul titlu.
Ceea ce nu ştiam la vremea respectivă era faptul ca urma să mă confrunt faţă
în faţă cu forţa cea mai puternică şi mai negativă de pe Pământ la ora actuală,
având astfel ocazia să contribui Ia înfrângerea ei. înainte de a intra în detaliile
acestei poveşti fascinante, vorbind despre personajele care o populează, doresc să
explorez însă istoria şi ştiinţa sincronicităţii, inclusiv importanţa pe care a început
să o joace aceasta din urmă în viaţa mea, dându-mi astfel încredere că îi pot face
faţă Adversarului Global.
CAP ITO LU L 3
Ce este sincronicitatea?
D
eci, ce este de fapt sincronicitatea? Din perspectiva psihologică, termenul
de sincronicitate a fost creat de dr. Cari Gustav Jung în anii 20. Jung a
fost un psiholog elveţian care a studiat alături de legendarul pionier în
domeniu, dr. Sigmund Freud, dar s-a despărţit de acesta în urma unor diferenţe
ireconciliabile de opinie. Perspectiva doctorului Freud era mult mai convenţio-
nală, acesta necrezând în conceptul lui Jung de „subconştient colectiv”, respectiv
în acea conexiune fundamentală pe care o împărtăşim cu toţii la nivel mental,
de pildă în vise. Definiţia din dicţionar a sincronicităţii aşa cum este aplicat con-
ceptul în psihologie este următoarea: „întâmplarea simultană a unor evenimente
aleatorii şi fară vreo legătură cauzală între ele şi convingerea că această simultane-
itate are o semnificaţie ce transcende simpla coincidenţă”. Mai pe înţeles, sincro-
nicitatea este un eveniment misterios care face ca două sau mai multe lucruri să se
petreacă simultan, părând că sunt legate între ele, deşi în mod normal acest lucru
pare imposibil. Jung a vorbit despre acest concept încă de la începutul anilor 20,
dar nu şi-a concretizat gândurile într-o prelegere decât în anul 1951. Un an mai
târziu (1952), Jung şi-a publicat principala lucrare, Sincronicitatea: un principiu
al conexiunii acauzale, care apare în volumul 8 al Lucrărilor sale Colective. Jung
credea că sincronicitatea este un element cheie al trezirii spirituale, ajutându-ne
să ieşim din modul egocentric de a gândi şi să adoptăm o perspectivă din care să
ne considerăm mult mai interconectaţi.
Nu trebuie să uităm că Jung coresponda cu cei mai mari savanţi ai epocii
C£ £ST£ SINCRONICITAT£A? 41
Jung considera că sincronicitatea poate fi explicată ştiinţific prin aplicarea teoriei

relativităţii a lui Einstein şi a teoriei mecanicii cuantice pe care tocmai o dezvoltau Pauli şi
alţi fizicieni. La rândul lui, Pauli era fascinat de conceptul de sincronicitate. Era atât de
convins că acesta este adevărat încât şi-a publicat propria lucrare referitoare Ia acesta chiar
în cartea lui Jung din 1952. între timp, lui Pauli îi fusese decernat deja premiul Nobel în
anul 1945, după care i-au fost decernate alte două premii prestigioase de fizică: Medalia
Matteucci în anul 1956 şi Medalia Max Planckîn anul 1958.
Exemplul personal cel mai clasic de sincronicitate al lui Jung poate fi găsit în paragraful
843 din epica sa lucrare publicată în 1952. Am citit pentru prima dată acest pasaj când eram
la colegiu, în cadrul unei teme pe care am primit-o la un curs intitulat „Psihologia
percepţiei”, şi trebuie să recunosc că am fost foarte impresionat.
O tânără pe care o tratam a avut un vis într-un moment critic din viaţa ei în
care i s-a dat un scarabeu auriu. în timp ce îmi povestea visul, stăteam cu spatele
la fereastra închisă. Subit, am auzit un zgomot în spatele meu, ca un ciocănit uşor
în geam. M-am întors şi am văzut o insectă care zbura, lovindu-se de geamul
ferestrei. Am deschis fereastra şi am prins insecta. Aceasta s-a dovedit a fi cea
mai apropiată analogie a unui scarabeu auriu care poate fi găsită la latitudinea
noastră, un tip de cărăbuş (Cetonia aurata) care, contrar obiceiurilor sale, a
simţit nevoia subita să intre într-o cameră întunecată exact în acest moment
particular. Trebuie să recunosc că nimic similar nu mi s-a întâmplat vreodată
până atunci, nici de atunci încoace.
Deşi Pauli era considerat „conştiinţa fizicii” - scepticul absolut care desfiinţa ideile
tuturor celorlalţi, căutându-le defectele - şi în jurul Iui se întâmplau sin- cronicităţi
incredibile. Au existat foarte multe ocazii documentate în care colegii lui Pauli lucrau la un
experiment, iar atunci când savantul le facea o vizită pentru a verifica personal ce faceau,
echipamentele lor se defectau de îndată ce intra în cameră. Experienţa s-a repetat de atâtea
ori încât a ajuns să fie numită „efectul Pauli”. Distinsul fizician Otto Stern, căruia i-a fost
decernat premiul Nobel în anul 1943, i-a interzis politicos, dar ferm, lui Pauli să îi viziteze
laboratorul din
Hamburg, deşi era prieten cu el, pentru simplul motiv că nu dorea să oiardă rimn
42 CH£IA SINCKONICITĂ Ţ II
Jung a suferit în anul 1944 un atac de cord şi a trăit o experienţă în apropj. erea morţii
sau NDE5. (Vom analiza ştiinţa care stă la baza NDE-urilor în capi. toiul 8). Revenind Ia
Jung, acesta s-a trezit în prezenţa unei lumini minunate şi a trăit numeroase revelaţii care l-
au ajutat sa îşi structureze ideile referitoare la subconştientul colectiv, Ia sincronicitate şi la
arhetipuri. El a ajuns la concluzia că diferitele tipuri de personalitate reprezintă elemente de
bază în mintea Universului şi era convins că astrologia este o formă autentică de
sincronicitate. După această experienţă impresionantă, Jung s-a angajat să descopere dovezi
ştiinţifice care că confirme că astrologia poate fi o ştiinţă autentică. în acest scop, a studiat
hărţile astrologice ale unui număr de 483 de cupluri căsătorite şi a căutat în acestea cele trei
conjuncţii asociate cu o relaţie fericită de parteneriat în astrologia tradiţională. A amestecat
apoi hărţile în alte 31.737 combinaţii aleatorii. Jung a descoperit că conjuncţiile asociate cu
relaţia fericită de parteneriat au apărut de trei ori mai des în hărţile combinate ale cuplurilor
căsătorite decât în cele ale altor perechi aleatorii de indivizi. La fel, tiparul despre care se
crede că favorizează cel mai mult căsătoria a apărut cel mai frecvent în hărţile cu plurilor
căsătorite, în timp ce tiparul despre care se crede că influenţează negativ căsătoria a apărut
cel mai rar. Jung a calculat probabilitatea ca datele sale să se datoreze hazardului şi a ajuns
la concluzia că aceasta este de o şansă la
62,5 milioane.
Jung a definit sincronicitatea ca o „coincidenţă semnificativă”, respectiv o sincronizare
misterioasă a unor evenimente aparent fără legătură între ele. Astfel de experienţe zdruncină
cu blândeţe chiar şi cele mai rigide sisteme de convingeri referitoare Ia „lumea reală”.
Experienţa personală m-a învăţat că nu există substanţă chimică sau un alt eveniment care să
conducă la o euforie atât de persistentă, deopotrivă la nivel fizic, mental şi spiritual, ca şi
sincronicitatea. Odată petrecută, ea nu mai poate fi contestată. Nimic altceva nu te ancorează
mai bine în momentul prezent. Este uimitor. în cazurile cele mai dramatice, ţi se taie lite-
ralmente respiraţia. Ţi se pare că îţi va exploda capul din cauza extazului resimţit. Totul pare
să scânteieze în jurul tău. Realitatea se cristalizează într-o ordine ascunsă care nu ar trebui să
existe conform logicii noastre. Şi totuşi, există. Din lumea aşa cum o ştiai nu mai rămâne
decât o umbră - o umbră a unui Adevăr ascuns şi maiestuos pe care nu ţi l-ai fi putut imagina
niciodată.
5 Acronim consacrat; provine de la cuvintele engleze Near-Death Experience, (n. tr.)
J
C£ £S T£ S I NC RO NI CI T A T6 .A ? 43
Exemple personale dramatice de sincronicităţi

Pe data de 21 decembrie 1992, cu exact 20 de ani înainte de celebra dată de
final a calendarului mayaş, m-am întors acasă şi le-am spus colegilor mei de
liceu că nu am mai consumat nicio substanţă interzisă de trei luni. Am adoptat
această cură de dezintoxicare Ia scurt timp după ce am început anul doi de liceu,
iar acum îmi notam în fiecare dimineaţă visele avute peste noapte. Pe lângă
călăuzirea subtilă necesară pentru a-mi păstra sobrietatea, în aceste vise mi se
întâmplau tot felul de lucruri uimitoare. Primeam inclusiv mesaje cosmice de
speranţă şi profeţii specifice care se adevereau mai târziu. Prietenii mei s-au
uitat uimiţi la mine prin ceaţa provocată de bere şi de fumul de ţigară când le-am
spus că eram convins că am o menire spirituală pe acest pământ şi că aveam să
ajut foarte mulţi oameni. De îndată ce am terminat, tăcerea a fost ruptă de un
veritabil asalt verbal. M-au bombardat cu întrebări referitoare la intenţiile mele,
mi-au prezis că voi avea o slujbă fară nicio perspectivă, că mă voi însura cu o
femeie urâtă şi vicioasă, ca voi deveni sclavul copiilor mei care mă vor urî din
ce în ce mai tare pe măsură ce va trece timpul, iar în ultimă instanţă voi muri
singur într-un azil de bătrâni, înconjurat de membri ai personalului care abia vor
aştepta următoarea pauză de ţigară, în timp ce eu voi tânji după atenţia lor.
Oare asta mă aştepta? Eram nebun? Aveau prietenii mei dreptate? Cum
puteau fi atât de cruzi, după toţi anii pe care i-am petrecut împreună? Nu mai
puteam îndura să-i ascult şi să suport tot acest val de sarcasme care mă umilea.
I-am avertizat de mai multe ori că nu voi mai tolera acest lucru, dar niciunul din
ei nu s-a oprit. în cele din urmă, m-am ridicat demn în mijlocul unei fraze şi m-
am îndreptat către uşă, fară să-mi exprim mânia sau ostilitatea. De atunci, nu m-
am mai întors niciodată la ei. Unul singur a luat mai târziu legătura cu mine,
chiar când terminam această carte, pentru prima dată în 20 de ani, şi am avut
împreuna o conversaţie constructivă care ne-a ajutat să ne iertăm reciproc.
După o plimbare de zece minute, am ajuns la intersecţia dintre strada pe care
locuia prietenul meu şi strada mea. Eram complet devastat şi abia îmi puteam
reţine lacrimile. în această stare de spirit, m-am simţit inspirat sa îmi ridic
braţele către cer şi să spun:
Indiferent cine sau ce eşti... Ştiu că eşti acolo şi că mă poţi auzi.

Ştiu că mă aflu aici dintr-un motiv precis, că viaţa mea are un scop.
Mi-ai arătat deja acest lucru. Te cred şi am încredere în tine. Ştiu că
nu sunt nebun. Mi-am făcut alegerea. îmi voi dedica viaţa pentru a-i
ajuta pe
' ’• ! ■ ■ V v ; V v ■■ .
44
t r rai* :"ţ.i t ; . f r : j . „ «vsit * ,‘.J. tfct . rt T- vi îr

»m( U i'î»'w!iţ.*) r»*r.
fr fi->p vt ». rv< : , ■ < ■ ■ ■ ■" .-.o- m * ' •■ * ...:^*tî )i ,.'n î .. pii; ^

Sî?4f p< t <-ni= »V>pî (. ’ . ' " v - . *•'; *rr-. >.p . 1 > :o^' S* !f i _!t :i rlfû •neu'. ur "v -:\ rST . , K -IO- <Sc . ..i rr "-uir
«rihitut crr^! r. p;jj, ci..^
în rrf .;.;rT> f ca^t !
. ' ■•: ., •: t •- . «ie r*oo r.if-'.i'. I..rani î-;*cat /
(sar cd au* mk p Mi MrfkciaBV ■Maorii pc cur l-un vinn vryrwifj la viaţi deşi »i*--“ (W iX’T.
• •• }- •; - KTiii - *1 Jtc de pe
ase prcvsnd haJci 'V.Î ir v*i7>.xruic iîf rxiconţ V»r din iVne-nie din l.<n.niât Prin i-.'.'tp •' *-*
r
-ex~.: •« r. • . - i* « ■•*•*.-r > am ».mi.! t» pfcrcnţi
rituali- msc • -*xi C\* ‘ ■•-.a 4 sa <.:i «ie ;.*:iir:.i «ir bu«,unc 1 -sin ^.rf...
Unmrwlai. uruenin-1 rhpim A fna unul din ode nul pt : ..*u.r £ ■ r:. r . r ; djr.- met, v: -v _ r : • ;
?.i r.i >c pui ,* Jd de ter\n.îîv.atjv :r'.i iuuv Iu <>!* -cîiijul
O ahumdmţÂ insvrtî;htJLi Ar tincronicitâţi numcric t

Dijpi accs* r»rr rr*-**: iei*..".ut geniu! a ev *, «im yt;cJi. iar vincrt>ni«ti:-it au
ir.ccp\:r fi ar-i-?; mr m r.:*n dcbniiint în v.au mc-;.. Am început astfel îi vii prmitinder- '
rtre n^r-<.n.-e frpetîtnr. ousîi u !î ê’c ic pe iriHirilc d:j:iu3e. •* moment« ap.j«r.i
cr.ri.rr.r' i*- ire. Pini jjuiki, !cnon*.cr4 nu mi se intimp’iK decât o da:i pe cin^ e?im
5n jnui tre. de iicr-j. diî acrim mi kc Îmimpli
aprmpe ir. hccsiie 12 î êtcon dc mxi multe or; pe 7i. Spre exemplu, ori «ic ci:t or: c’icam
«Cfcrrre d.îr^te f^r.t%;Tc pixanormale unul din jubiccicle mele fa'k’o- nre ţ< ir.rirr.rl* -
»-i :rr.: r.d.c rrv.irea ţi ii mi uîî li cjcss exicr atunci cine soeRi aria npire r .r.TC.ce
repetitive de gen: 12:12« 3:33, 5:55 sau aiîc
crrnbn aţii ţ î:î 1 . 2 22 s; -1 Atrre: de iuciuri « in timp Iau după o oră sau ma: bme dc lecîuri
c»nce»;irati Cu aite «i:ii. mă marcam dinu-un vis Toarte intern ş cind mi ui ram la cea'
’■»edtam un^î din aceste tipare.
Am Începţi *ccnndeie ca:e au trecut după acetic evenimente fi
«m comutat ci de regulă »-edeam acr?:e tipare exact in dipa în care apăreau pc cea^
‘>dupâ schimbarea rr:nuru!ui anterior•. Seo*enţe!e numerice repetitive mi*au
Apirur fi in alte contexte, cum ar h ceaiurile de mână, ecranele televizoarelor,
panourile de krm i <i p'.âciiţeie dc Jr.marricurare ale maşinilor. Dc regulă nu roi
pncoccpa «rr.nincaţia Ir. sine a num erei or, ilar aceste evenimente păreau să in*.:
ofere un feedback invtar.tanru referitor La ceea ce gândeam în momentul respec- m,
cofi^rmindu-mi attfel ci mă aâm pe ca:ea era bună ş spunându-mi ca gârv Curiie mc't
erau benefice mă ajutau să r»*oîuez spiritual. Cu alte cuvinte, actf*
CÎ ÎSU SlSCROMClTATf K> *S
♦t:vrv<rn pire- t* st jxtrcju-i rt.; i !r: momentele In orc iv«ni glmiuri pojtitivc j: p:;nc
de juî'irr 1'ii i Începeam »i iiunec citrc o direcţie nejţ^tivi. %imfonici- tiţ;*r d-
.vpărriLi dtn \!SiJ mea uu vtxlnm 3 1 eleaţi sccvcnţe numerice. dar «\» un r*.:n«n
ir.a:n:c de produccrea Mncronicitiţii ica de e&cmplu: 3.32). Am «marcat ir i«:rr.r' ri
iic\^cnţi aêitor intimplâri pirca 'ă aibă o anumiţi legătură cu <iirra mea. C u ci«
conumum alimente mai pure ţi mai vanâtoave, cu atât mai iîroentc c:au wnaonidtăţile
din viaţa mea, Invers, cu cit consumam mai multe alimente prxxruie. produse lactate,
tiinâ albă ţi rahâr rafinat, cu atât mai greu imt aminteam \ iseîc ţi cu atât mai rare erau
sincroniciuţile care îmi apăreau de-a iunpuî îilei.
Te foj: mi creri ci nu îmi verificam obsesiv ceasul in speranţa dc a vedea Pirite
wxAenje numerice. Dc altfd, daci încercam acest lucru in mod deliberat, nu mi vc
Întâmpla niciodată să le surprind. În schimb, când mă aţtcptam mai puţin, Iwngî - îmi
apărea o astfel dc secvenţă: 3:33, 12:12. 5:55, 11:11. Acest lucru mi i i întâmplat dc
nenumărate ori, facăndu-mă de multe ori să izbucnesc in râs din cau?.a ţocului. Ştiu
ci marca majoritate a oamenilor refuzi si creadă că ;.ccste evenimente inwramnă
altccva decât o simplă coincidenţă, afirmând că este nerrionabil. ridico! ţi stupid să
crczi altceva. Ce nu ştiu ci este că teoriile moderne rrieritoare !a iincronicitate au fost
create exact de oamenii de ştiinţă cei mai discreditaţi dc colegii lor. în plus, atunci
când devii conşticnt dc sincronicităţi, acestea au tendinţa si se inmulţcascâ dc la sine.
Din acest punct de vedere, cartea de faţă chiar este o Cheie a Sincronicităţii pentru
tine, căci te ajută să participi direct 3a subiectul pe care ii tratează. Nu este exclus ca
Universul conştient să decidă că eşti in sfârşit pregătit să te cunoşti pe tine însuţi, cel
adevărat. Sute de cititori ai cărţii mele anterioare, Jmvstigjfii referitoare la Câmpul Sursâ,
mi*au scris că au trăit sincronicităţi uimitoare in timp ce citeau canea, aşa că acum se
focalizează mult mai intens asupra acestui subiect.
Douâ gloanţe!
După ce părinţii mei au divorţat în vara anului in care tocmai am terminat clasa a
cincca, am început sâ îmi alin suferinţa mâncând. Am devenit in scurt timp ».grăsanul
şcolii”, intr-o perioadă în care majoritatea elevilor nu erau incâ supraponderali. Din
această cauză, am devenit extrem de nepopular în rândul colegilor mei. Peste toate,
eram unul dintre cei mai inteligenţi elevi ţi un pacifist convins, dispus sâ facă orice
pentru a evita rănirea sentimentelor altei persoane. Această combinaţie intre grăsimea
corporală, inteligenţă, sensibilitate şi pacifism m-a transformat in ţinta ideală a
agresiunilor verbale (şi nu numai) şi a umilinţelor.
46 CM£ IA SI N CRO N IC I T Ă ŢII
încă mai am pe frunte o mică cicatrice rămasă în urma impactului cu o bucata de

gheaţă pe care un alt copil a aruncat-o în mine de la 12 metri, cu viteza şi precizia
unei lovituri de baseball. Durerea pe care am simţit-o atunci a fost incredibilă, iar
puştiul acela a râs sardonic când m-a văzut că plâng şi că încerc să mă ridic de jos.
Am de asemenea o cicatrice circulară în jurul urechii stângi, lăsata de un băţ de cort
care mi-a tăiat cartilajul la fel ca un cuţit. Băţul a fost aruncat în mine în joacă de
un prieten şi mi-a produs o tăietură circulară cu diametrul de un centimetru. Amicul
meu a râs de mine şi şi-a pus câinele să mă fugărească prin curte în timp ce ţipam
ca din gură de şarpe, ţinându-mă de urechea care îmi sângera. Nu şi-a dat seama ce
s-a întâmplat decât după ce şi-a văzut câinele lingându-mi sângele de pe mână în
timp ce mă prăbuşisem la pământ plângând. Accidentul a necesitat o operaţie de
urgenţă de chirurgie plastică, care m-a silit să port pe ureche un bandaj protector
luni la rând. Aproape toţi elevii din şcoală mă strigau „Vinnie”, făcând aluzie la
pictorul Vincent Van Gogh, despre care legenda spune că şi-ar fi tăiat urechea şi i-
ar fi trimis-o prin poştă unei femei. Mi-am lăsat părul să îmi crească foarte lung
pentru a-mi ascunde această cicatrice.
în anul 1989 aveam 16 ani, eram supraponderal (aveam o greutate de peste o
sută de kilograme la o înălţime de 1,74 m) şi nu mai suportam să fiu tachinat şi
umilit. De aceea, m-am apucat de o dietă foarte strictă şi extrem de periculoasă,
bând o stacană cu suc de legume la micul dejun şi neconsumând decât apă între
orele de clasă. Până la sfârşitul anului am slăbit 40 de kilograme fară să fac alte
exerciţii fizice, dar rănile psihologice ale umilinţelor pe care le-am îndurat atunci
nu m-au mai părăsit niciodată.
Cinci ani mai târziu, în iulie 1994, eram student la colegiu şi lucram la un
album muzical împreună cu cel mai bun prieten al meu, Jude, în apartamentul
acestuia. Eram acum suplu şi aveam un corp uşor atletic, iar de un an şi jumă tate
nu mai consumasem alcool şi tutun, dar nu avusesem încă o iubită. Pur şi simplu
nu aveam curajul să invit o fată la o întâlnire după atâţia ani de ameninţări,
umilinţe şi răni fizice produse de alţi copii. Stăteam aşadar pe o saltea murdară şi
rece din camera lui Jude şi mă uitam la tavan, încercând să adorm. Jude dormea în
dreapta mea, în patul lui obişnuit, la 60 de centimetri deasupra solului.
Apartamentul lui era prea mic pentru a putea avea o cameră a mea, iar vărul lui
Reuben dormea pe canapeaua din camera alăturată.
în timp ce stăteam acolo, am avut un vis ciudat în stare de veghe. Se facea ca
un bărbat gras şi monstruos, o caricatură evidentă a celui care am fost cândva mă
urmărea, încercând să mă ucidă. în timp ce fugeam de el, aveam un pistol 1* brâu.
Ştiam că îl pot împuşca pe acest bărbat, scurtându-mi astfel suferinţa,
C£ £S T£ S I NC RO NI CI T A T£ A? 47
dintr-un motiv sau altul nu am dorit să o fac. Nu doream să îi fac rău, deşi în
mod evident el dorea să mă rănească pe mine. De aceea, conflictul s-a prelungit,
iar eu am continuat să fug că mă ţineau picioarele, pierzându-mi din când în când
cunoştinţa. Subit, corpul adormit al lui Jude s-a întors către mine şi mi-a spus cu
o voce distantă, dar foarte agitată: „împuşcă-1... împuşcă-1 odată! Trage-i două
gloanţe!”
M-am simţit electrizat. Mi-am ieşit instantaneu din starea de vis. Simţeam că
nu mai puteam să respir. M-am uitat la tavan. Totul părea să strălucească de
viaţă. îmi simţeam corpul ca şi cum ar fi levitat. Prin minte îmi treceau milioane
de gânduri, dar pe fundalul lor trăiam o stare de extaz. îmi doream să îl trezesc
pe Jude şi să îi spun ce s-a întâmplat, dar ştiam că dacă o voi face, vom sta de
poveşti toată noaptea şi aveam o nevoie disperată de odihnă. Cum-necum, am
reuşit să aştept până a doua zi dimineaţă pentru a-i povesti, iar implicaţiile
poveştii ne-au uluit pe amândoi.
Visul părea să îmi spună că eram încă sub impactul „umbrei mele psiholo-
gice”. Chiar dacă am slăbit şi nu mai consumasem alcool de mai bine de un an şi
jumătate, mă simţeam încă prea nesigur pentru a invita o fată la o întâlnire. Mă
temeam atât de tare de respingere încât îmi era mult mai uşor să evit întreaga
chestiune. Cel puţin în acest fel nu aveau să îmi fie rănite sentimentele, şi deci
nu mai trebuia să mă simt din nou ca acel puşti umilit. Pe un anumit nivel de
conştiinţă, Jude a văzut visul meu chiar în timp ce acesta se petrecea. Eu
alergam, bărbatul uriaş mă urmărea, eu am optat pentru a nu-1 împuşca, deşi
aveam un pistol, iar Jude a asistat la întregul scenariu. Acest lucru mi-a sugerat
că respectivul eveniment nu s-a petrecut exclusiv în mintea mea, ci într-un spaţiu
împărtăşit inclusiv de Jude. Mai târziu aveam să descopăr că în anul 1973, dr.
Montague Ullman şi dr. Stanley Krippner au publicat un studiu cuprinzător din
care rezulta ca oamenii obişnuiţi se pot concentra asupra unor imagini specifice
în stare de veghe şi le pot transmite altor oameni care visează. Visătorul
experimentează apoi simboluri şi evenimente direct legate de mesajul transmis.
Acest efect fascinant s-a repetat în cazul a peste o sută de participanţi. Visul
părea să îmi spună să mă eliberez de orice durere, de răni, de teamă şi de ruşinea
refulată, şi să ucid simbolic, o dată pentru totdeauna, acea parte torturată a fiinţei
mele. Acest lucru ar fi însemnat să optez pentru a mă iubi aşa cum sunt,
indiferent de ceea ce credeau ceilalţi oameni despre mine. Două luni mai târziu,
mi-am deschis inima în faţa lui Yumi, o fată japoneză frumoasă, şi ne-am
îndrăgostit. Eram în ultimul an de colegiu. Yumi era atât de fascinată de ochii
mei albaştri încât chiar am lăsat-o într-o zi să îmi atingă un glob ocular pentru a
se convinge că acesta era real.
La doar o săptămână după incidentul cu „cele două gloanţe , pe aata de 17 iulie 1994, eram
încă în vacanţa de vară dintre penultimul şi ultimul an la colegiu, şi aveam un an şi jumătate de
când nu mai consumasem alcool sau alte substanţe interzise. Părinţii mei au insistat să îmi iau o
slujbă în fiecare vacanţă de vară, încă din al doilea an de liceu. Durerea de a fi în dezacord cu ei
mi s-a părut mai mare decât neplăcerea de a merge pe bicicletă prin ploaie sau de a lua
autobuzul până la serviciu. Eram deja obişnuit cu mirosul şi privirile curioase ale oamenilor
fără adăpost sau cu cele care treceau prin mine ale bărbaţilor în costume care călătoreau cu
autobuzul. Acum, tata mi-a împrumutat 2.000 de dolari ca să îmi cumpăr o maşină la mâna a
doua. Mi-am cumpărat o furgonetă veche, dar suficient de mare pentru a putea duce cu ea
întregul echipament muzical (al meu şi al lui Jude), inclusiv tot sistemul de tobe şi percuţie. M-
am grăbit să îmi instalez în ea un sistem stereofonic nou-nouţ, Radio Shack. Pereţii laterali ai
maşinii erau capitonaţi cu lambriuri false. Am făcut o curăţenie atât de atentă în interior încât
acesta părea nou. în timp ce lucram la instalarea sistemului stereo, auzeam în minte un cântec
al lui Michael Jackson:
„De ce? De ce? Spune-le că stă în natura umană. De ce? De ce... mi-a {acut
acest lucru?”
Când a sosit în sfârşit momentul adevărului, am conectat ultimul fir de boxă la sistem, l-am
înfaşurat cu o bandă izolatoare neagră, după care am apăsat pe butonul de pornire. Spre şocul
meu, la radio cânta exact melodia pe care o auzeam în minte, sincronizată la secundă. Nu aveam
plombe metalice în gură, deci nu aş fi putut capta în acest fel undele radio. în zonă nu se auzea
niciun radio pornit. De altfel, am auzit în mintea mea acest cântec timp de cel puţin 20 de
minute înainte să dau drumul Ia radio. M-am gândit luni de zile cum s-a putut întâmpla acest
eveniment, îndeosebi intr-un univers despre care majoritatea oamenilor cred ca este limitat de
constrângerile timpului liniar şi de mintea noastră, care se presupune că este separată de
mediul exterior.
Sincronicitatea este efemeră. Ea nu funcţionează întotdeauna. Scopul ei nu este în niciun
caz plăcerea egouluî tău. Dacă vei deveni conştient de posibilii' ţile existente şi daca vei da de
gustul ei, o poţi implora, poţi tânji după ea şi pop ruga marile forţe ale Universului să iţi mai
dea o şansă, dar sincronicitatea ty are propriile ei reguli. Timpul este irelevant pentru ea.
Următorul eveniment se poate petrece peste zece ani sau peste zece minute. Personal, am trăit
foarte puţine
C£ £S T£ S I NC RO NI CI T A T£ A? 49
experienţe de sincronicitate până când am renunţat să mai folosesc substanţe care

modifică mintea, inclusiv cafeina, nicotină şi alcoolul, adoptând o dietă foarte
pură. Am învăţat de asemenea că semnificaţiile profunde ale unei sincronicităţi
nu ne sunt dezvăluite întotdeauna pe loc.
Când mi-am condus pentru prima oară maşina către serviciu, m-am simţit
minunat. Am făcut drumul pe care în mod normal îl parcurgeam în două ore cu
trei autobuze diferite în numai 35 de minute. Cu toate acestea, Ia sfârşitul zilei
din maşina mea a ieşit un nor irespirabil de fum negru, care a învăluit o întreagă
familie ce mergea pe trotuar. M-am simţit devastat. O prietenă nouă pe care mi-o
făcusem la serviciu mi-a sărit în ajutor şi m-a dus până acasă. Maşina a fost
remorcată Ia service-ul din oraşul meu (care nu era deloc ieftin) şi a fost declarată
ireparabilă de la bun început. Se pare că întregul bloc motor crăpase. Nu mai era
nimic de făcut. Mă îngrozea gândul că bătrânul cuplu care îmi vânduse maşina
avea să păstreze banii pe maşină, pe care îi primisem cu împrumut de Ia tata. Mă
simţeam pierdut, singur şi confuz. Tata nu-şi putea permite să îmi dea un alt
împrumut, iar mie avea să îmi ia un an - întrucât eram student la zi - ca să câştig
destui bani pentru a-i plăti lui tata împrumutul iniţial şi pentru a-mi lua o altă
maşină. Cu toate acestea, nu puteam nega miracolul pe care îl trăisem. Oare foştii
proprietari ai maşinii aveau să păstreze banii mei? Era aceasta „natura umană” de
care vorbea Michael Jackson? Mă avertizaseră oare versurile melodiei sale despre
ceea ce avea să mi se întâmple? Sau puteam avea încredere în vibraţiile pozitive
pe care le-am simţit atunci când am cumpărat maşina, recuperându-mi banii?
După două zile de suspans şi de nelinişte, aproape că am izbucnit în plâns de
bucurie când foştii proprietari mi-au spus că îşi vor recupera maşina şi că îmi vor
da banii înapoi. Mi-au spus că nu au avut nicio idee că motorul era pe punctul de
a crăpa. Sincronicitatea pe care am trăit-o s-a dovedit a fi un mesaj că totul va fi
bine, înainte chiar de a şti că aveam să am probleme. Am fost protejat şi călăuzit
de acele forţe misterioase invizibile care pot influenţa natura umană şi care fac ca
miracolele să se petreacă. Timpul liniar nu a impietat cu nimic aceste forţe să îşi
facă datoria.
Este imposibil să anticipezi când şi unde se va produce o sincronicitate. Ea se
petrece pur şi simplu, când te aştepţi mai puţin, şi în acel moment scurt, dar
copleşitor, simţi că ai atins infinitatea, că ai gustat o realitate care nu poate fi gus -
tată pe Pământ, că ai surprins un crâmpei din ceea ce nu poate fi văzut în lumea
noastră, dar care este totuşi ia fel de real ca şi ochii care o privesc, ca şi urechile
care o aud şi ca şi mintea care o percepe. Nu există niciun loc în care să te poţi
ascunde de ea. Sufletele singuratice şi torturate care cred în suferinţă, în durere şi
30 Chiti A SINCRONICITĂ Ţ II
in separaţie se izolează singure şi se pun cu faţa la zid. Oricât de tare s-ar crampona însă de
dramele şi de statutul său de victimă, de disperarea şi de suferinţa lor, nici chîar acestea nu
mai pot cere noi dovezi aJe acestei realităţi atunci când trăiesc o sincronicitate după alta.
Adevărul le este astfel revelat. Lumea in care am fost învăţaţi să credem reprezintă o iluzie.
Universul este infinit mai misterios şi mai minunat decât credem noi, şi suntem iubiţi mai
mult decât ne-am putea imagina vreodată.
Mi-a spus o păsărică

Sincronicitatea apare adeseori pe fundalul celei mai negre disperări, ca o conexiune
ascunsă intre evenimente aparent nelegate între ele. Cu toţii trebuie să trecem prin ceea ce
participanţii la grupurile de sprijin în 12 paşi numesc „fundul prăpastiei”. Psihanaliştii care
îl urmează pe doctorul Cari Jung numesc această stare „noaptea întunecată a sufletului”.
Atunci când trecem prin această experienţă, ni se pare că este sfârşitul lumii, dar pe măsură
ce trece timpul ne dăm seama că ea nu a fost decât o părticică dintr-o suită mult mai amplă
de evenimente care ne marchează evoluţia. Această experienţă se poate petrece inclusiv la
nivel colectiv sau planetar, pe măsură ce trecem prin marile cicluri repetitive ale
războaielor, dezastrelor şi schimbărilor de proporţii epice. După toate aparenţele, gânduri,
decizii şi acţiuni aparent întâmplătoare din istorie se dovedesc a urma un scenariu precis,
dar ascuns. în ultimă instanţă, cu toţii cunoaştem acest scenariu şi căutăm în permanenţă
opere creatoare care ne spun aceeaşi poveste, aşa cum vom vedea în continuare. Dr. Jung a
descoperit o serie de simboluri şi de experienţe pe care le întâlnim cu toţii, îndeosebi în
vise. Acestea rămân neschimbate indiferent de originea noastră istorică sau geografică. Ele
sunt numite arhetipuri şi acoperă o gamă foarte largă, de la experienţa cea mai oribilă şi mai
dificilă cu care ne vom confrunta vreodată şi până la momentele cele mai transcendente şi
mai sublime de claritate şi de triumf. împreună, ele creează povestea supremă a iluminării,
pe care Joseph Campbell o numeşte Călătoria Eroului.
De-a lungul propriei mele Călătorii a Eroului către o mai mare înţelepciune şi
înţelegere, am trăit sute, dacă nu mii de experienţe care mi-au făcut praf egoul. Cândva îmi
plăcea ca alţii să aibă grijă de mine şi mă simţeam terifiat la gândul de a-mi asuma
responsabilităţile de adult. Când am absolvit colegiul cu o diplomă în psihologie,
experimentasem deja nenumărate sincronicităţi care de care mai uluitoare, dar nu apucasem
să trăiesc decât în campusul studenţesc şi în căminul părinţilor. Nu am plătit niciodată chirie
şi nu mi-am cumpărat singur mâncarea din magazin (zi de zi), căci mâneam la cantină şi nu
aveam
—^
Ci ÎSTC SIN CR ON I CI T A T£ A? 51
foarte mulţi bani pentru mine. Gândul absolvirii mă îngrozea, căci ştiam că era
imposibil să obţin o slujbă bine plătită în New York cu o diplomă in psihologie.
Erau prea multe variabile necunoscute. Cunoşteam destui studenţi care locuiau în
afara campusului şi care plăteau chirie şi îşi cumpărau singuri mâncarea cu bani
foarte puţini, dar majoritatea nu mâncau decât supe instant cu tăiţei, spa- ghete şi
sandviciuri cu unt de arahide şi dulceaţă, trăind într-o stare constantă de
anxietate.
în august 1995, imediat după absolvire, mama mi-a spus că nu mă mai pot
întoarce acasă. Atunci am ştiut, dincolo de orice îndoială, că am trecut pragul
stării de adult. Mama se săturase de mine şi nici nu se gândea să mă mai
primească acasă. Practic, nu mai aveam ce face. Nu mai aveam unde să mă
întorc. Trebuia să mă arunc în arena leilor din lumea corporatistă, încercând să
supravieţuiesc cu un salariu minim pe economie. Ştiam deja că există forţe
puternice şi sinistre care distrug în mod sistematic bogăţia şi prosperitate a clasei
mijlocii şi a celei sărace, îmi deschisesem mintea în timpul unui curs pe care l -
am urmat în anul 1992, de Probleme Sociale Contemporane, la care profesorul
nostru ne-a spus deschis că marile corporaţii americane au finanţat şi au susţinut
sistematic ascensiunea la putere a lui Hitler. Elita declarase război pe toate
fronturile publicului larg, iar mass-media nu ne spunea adevărul. Povestea
romantică a unei slujbe bune, a unei case cumpărate pe credit ipotecar şi a
întemeierii unei familii cu o singură sursă de venit era aproape imposibilă în
statul New York atunci când nu aveai decât o diplomă în psihologie, dar mama
mă silea să părăsesc cuibul părintesc. Toată anxietatea pe care am acumulat-o în
anii de dinainte a ieşit la suprafaţă, manifes- tându-se printr-o teamă absolută, la
limita vomei. M-am trezit astfel prăbuşit pe iarba din curtea casei, plângând
necontrolat. Eram atât de înspăimântat încât nu credeam că am să mă mai pot
ridica vreodată de la sol.
Un măcăleandru cu pieptul roşu a zburat de pe o creangă şi s-a aşezat lângă
mine, la doar o jumătate de metru de faţa mea. Şi-a întors căpşorul pentru a mă
privi mai bine şi a început să îmi spună ceva pe limba lui, ciripindu-mi la ureche.
Mă simţeam incredibil de singur, de confuz şi de speriat, iar acea păsărică a stat
cu mine timp de cel puţin zece minute, făcând tot ce îi stătea în puteri pentru a
mă consola şi pentru a mă înveseli. Acest lucru m-a făcut să suspin şi mai tare,
dar nu puteam contesta realitatea momentului. O pasăre crescută în casă îşi poate
iubi stăpânii, dar acest măcăleandru era sălbatic. Cu toate acestea, a stat lângă
mine, care eram prăbuşit pe iarbă, complet devastat, ca şi cum ar n gândit şi ar fi
avut sentimente. Pasărea părea extrem de conştientă de faptul că plângeam şi
facea tot ce îi stătea in puteri să mă convingă de faptul că nu eram singur.
52 CHEIA S1NCR0NICITĂ Ţ II
Cunoştea acea păsărică frigul? Cu siguranţă. Cunoştea ea foamea?

Incontestabil. Ştia ea însă ce înseamnă să te simţi singur şi speriat? Se pare ca da.
Propria ei mamă o aruncase cândva din cuib şi îi ceruse să supravieţuiască singură.
De atunci, a făcut tot ce a ştiut pentru a vâna insecte şi viermi, pentru a se adăposti
de frig şi de ploaie, pentru a-şi găsi un partener, pentru a-şi construi un cuib şi
pentru a-şi întemeia o familie. Era cu siguranţă capabilă să simtă iubire - pentru
alte păsări de pildă - şi durere, spre exemplu dacă una din aceste păsări pe care Ie
iubea murea sau când trebuia sa îşi arunce din cuib propriii pui atunci când sosea
vremea să se maturizeze. Iar acum, oricât de mult m-aş fi cramponat de propria
mea suferinţă şi de dezastrul prin care treceam, pur şi simplu nu puteam nega
realitatea din faţa mea. Această păsărică stătea chiar lângă mine şi în mod evident
îi păsa de mine. îşi dorea să mă facă să mă simt mai bine. Altcineva s-ar fi putut
gândi că înnebuneşte, dar toate aceste lucruri chiar se întâmplau.
Timp de mai bine de zece minute, păsărică mi-a vorbit în triluri şi ciripituri,
plecându-şi capul în diferite poziţii, mişcându-şi aripile şi picioarele, şi făcând tot
ce îi stătea în puteri pentru a mă convinge că nu eram singur. Experienţa era atât de
profundă, de bizară şi de inexplicabilă încât m-a făcut să izbucnesc din nou în
plâns. Eram conştient că această pasăre avea să se întoarcă în curând în ; lumea ei,
aparent negânditoare, şi că nu aveam să o mai văd niciodată. In mod ^ similar,
trebuia să mă integrez la rândul meu într-o lume dificilă, care nu accepta
compromisurile. Mă simţeam extrem de vulnerabil. Când pasărea şi-a dat seama că
făcuse tot ce putea pentru mine, şi-a luat zborul, părând destul de frustrată, iar eu
am rămas din nou singur. Lacrimile mi s-au transformat însă în uimire şi
neîncredere în faţa experienţei prin care tocmai trecusem. M-am ridicat de la sol,
am intrat în casă şi am început să dau telefoane pentru a vedea dacă mă pot muta
înapoi în orăşelul în care am făcut colegiul, găsindu-mi eventual o slujba. în mai
puţin de o săptămână mi-am găsit un loc în care sa stau, iar Ia numai 24 de ore
după ce m-am mutat mi-am găsit inclusiv o slujba.
Sincronicitatea poate lua multe forme, şi aşa cum am explicat în seria de filme
video intitulată „Accesează-ţi Şinele Superior”, poate fi inclusiv „codificata”. Cu
alte cuvinte, dacă te decizi să consideri că un eveniment sau un simbol arc
o anumită semnificaţie pentru tine, pe această cale îţi pot fi comunicate mesaje.
Foarte mulţi oameni au un număr favorit care începe să le apară în tot felul de
locuri, aparent aleatoriu. Alţii pot opta pentru o monedă găsită la sol ca mesaj de
răspuns la întrebările lor. Alternativ, poţi lua în mână o carte, de preferinţă una
inspiraţională, îţi poţi relaxa mintea, poţi pune o întrebare şi apoi poţi deschide
C£ £S T£ S I NC RO NI CI T A TE A ? 53
cartea, citind răspunsul în ea. în faţă îţi poate apărea o creatură vie cu o sem-
nificaţie simbolică, aşa cum i s-a întâmplat Iui Jung cu scarabeul, sau un totem
şamanic precum un şoim, o bufniţă, o căprioară sau un coiot. Poţi simţi un val de
energie într-o anumită parte a corpului cum ar fi abdomenul inferior, zona inimii
sau interiorul capului. Poţi auzi un ţiuit în urechea stângă sau în cea dreapta. Poţi
simţi o durere într-o anumită parte a corpului, ca şi cum ai fi înţepat cu un ac, Eră
niciun motiv aparent. Evenimentele telepatice pot fi considerate la rândul lor
sincronicităţi. Te poţi trezi că te gândeşti la cineva, şi chiar atunci îţi sună telefo-
nul şi îi auzi vocea, sau dai nas în nas cu el la magazin.
Scepticii fee tot ce le stă în puteri pentru a explica o sincronicitate ca pe
o simplă coincidenţă. Este extrem de frustram să încerci sa relatezi o astfel de
poveste unei persoane care insistă că trebuie să existe o explicaţie „ştiinţifica”
pentru ea. De bună seamă, nu toate experienţele de acest fel sunt sincronicităţi
autentice, dar cu cât îţi deschizi mai mult mintea şi inima, cu atât mai frecvent îţi
vor apărea ele. Dacă ai de-a face cu scepdci, reaminteşte-le că sincronicitatea a
fost discutată cu interes de câteva din cele mai mari minţi ale secolului XX,
printre care Albert Einstein, principalii fondatori ai mecanicii cuantice şi Cari
Jung. Personal, am asistat la sute de cazuri în care scepticii se conving singuri că
sincronicităţile pe care le-au trăit au fost simple coincidenţe, după care nu s-au
mai uitat niciodată înapoi. în unele cazuri, capacitatea lor de negare este atât de
profund înrădăcinată încât nu poţi face altceva decât să râzi. Dacă încerci să le
sugerezi că au trăit un eveniment paranormal, aceşti oameni se pot simţi chiar
insultaţi, sau se pot înfuria pe tine. în schimb, dacă îţi deschizi mintea şi începi să
te întrebi: „Şi dacă ar fi adevărat?”, nu o să-ţi vină să crezi cât de rapid se vor
manifesta sincronicităţile în viaţa ta. Acesta este momentul în care, aşa cum
spunea Jung, începi să te trezeşti din punct de vedere spiritual şi îţi lărgeşti per-
spectiva asupra Universului.
Sincronicitatea şi intuiţia au fost două instrumente foarte importante în
decursul investigaţiilor care m-au condus la publicarea primelor mele două cărţi.
Visele mi-au oferit foarte multe informaţii pe care le-am putut verifica mai târziu
printr-o simpla căutare pe Internet. Au existat sute de cazuri în care am căutat un
subiect online, dar am dat peste un altul de care eram mult mai interesat, în
legătură cu care nu reuşisem însă să găsesc informaţii, oricât de atent aş fi căutat.
Există foarte multe poveşti de acest fel, cu care aş putea umple 20 de cărţi pentru
a le explica, şi tot nu aş putea acoperi decât ABC-ul. De aceea, haide să vedem la
ce răspunsuri la întrebările mele m-au condus sincronicitatea şi studiul meu
referitor la Legea lui Unu.
CKEÎA SINCRONI CITAŢII
Si CJ:CI Luiversul e?re intr-adevăr o fiinţa vie şi conştientă? Dacă spânul,

rimp:~. mareria- energia şi viaţa biologică nu reprezintă decât corpul acestui
organism ioarte vast: Daci scopul suprem al \~ieţii este să realizăm că suntem
cu toţii una — reiiexii profunde ale acestei identităţi unice şi imense? Dacă tot
ceea ce există in Lnh*ers este viu şi conştient intr-o măsură mai mare sau mai
mica — inclusiv gazele- praful şi rocile din spânul interstelar? Dacă legile de bază
ale mecanicii cuantice sunt cele care creează ADN-ul şi viaţa biologică, iar forma
umană este comună in in eresul Univers?
Fig. 5: Câmpurile microgravitaţionale

pot construi ADN-ul din materia
neanimată.
Este oare posibil să experimentăm cu toţii o amnezie special asumată în legă tură cu
identitatea noastră cea mai profundă şi mai adevărată, care se estompează din ce în ce mai
mult, pe măsură ce ne continuăm evoluţia? Ar putea fi oare bunătatea, blândeţea, răbdarea,
iubirea, acceptarea şi iertarea cheile care ne pot pune într-o mai mare armonie cu
identitatea noastră reală? Ne transmite oare acest Univers conştient semnale prin
intermediul sincronicităţilor, al acestor evenimente bizare pe care cei mai mulţi dintre
oameni le consideră simple coincidenţei încercând să ne ajute astfel să ne atingem
potenţialul evoluţionist maxim? Este oare posibil să folosim cheile ştiinţei pentru a înţelege
aceste mistere uluitoare şi pentru a dovedi dincolo de orice îndoială că sunt adevărate?
C£ £S T£ S I NC H O NI CI T A TE A ? 55
Iluminarea este trăirea plenară a momentului prezent

în cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă am combinat 30 de ani de
cercetări extensive, încercând să răspund la cât mai multe din marile mistere ale
Universului, scop în care am prezentat peste o mie de referinţe academice pentru
a-mi susţine punctul de vedere. Ulterior am înţeles însă că simpla prezentare a
faptelor nu este întotdeauna suficientă. Pentru a înţelege cu adevărat cum ope -
rează Universul, noi trebuie să ne rafinăm studiul dincolo de nivelul gândurilor şi
al sentimentelor, intrând în arena experienţelor directe şi personale. Pe acest
nivel, sincronicitatea devine cheia care deschide poarta către marile mistere ale
Universului.
Sentimentele şi gândurile nu sunt duşmanii noştri. Nu este nimic grqit în a
dori să te simţi bine sau în a te folosi de gânduri pentru a contempla marile
mistere şi pentru a încerca să le rezolvi. Pe de aită parte, învăţăturile spiritu ale
străvechi ne-au spus dintotdeauna că adevărul nu poate fi descoperit decât prin
liniştirea minţii, prin deschiderea inimii şi prin eliberarea intuiţiei în stările
meditative de relaxare profundă. Atunci când creăm acest spaţiu plin de iubire în
mintea şi în inima noastră, noi deschidem practic poarta către manifestarea
sincronicităţilor. Oamenii care nu îşi doresc decât să se simtă bine nu experimen-
tează niciodată sincronicităţile. Alţii, care cred că mintea deţine controlul şi poate
rezolva orice problemă, sunt adeseori prea încăpăţânaţi pentru a permite intrarea
în viaţa lor a sincronicităţilor. în schimb, prin abandonarea poverilor şi prin rela-
xarea în momentul prezent, noi putem obţine răspunsuri imposibil de gândit sau
de simţit pe altă cale. Iată un citat din Legea Iui Unu pe acest subiect, care mi -a
sărit în ochi atunci când am citit pentru prima dată seria de cărţi în anul 1996:
17.2 Iluminarea poate fi găsită numai în momentul prezent. Ea

reprezintă o deschidere către infinitatea inteligentă şi nu poate fi
realizată decât de către sine, pentru sine. Un alt sine nu poate preda /
învăţa ce este iluminarea, ci doar diferite informaţii, inspiraţii şi
împărtăşiri ale iubirii, ale misterului şi ale necunoscutului. Acest
proces determină şinele să iasă în afara limitărilor sale şi să înceapă un
proces de căutare care se încheie întotdeauna în momentul prezent.
Cine poate şti însă când va reuşi o entitate să deschidă poarta către
momentul prezent?
Milioane de oameni trăiesc la ora actuală experienţe care nu se mai potrivesc cu

clişeele gândirii şi convingerilor colective. Dr. Jung a descris apariţia cărăbuşului
V HM A MNUONIt W'kţW
iw UU\n\l s,\u vx\ \\ ww ovowiiwoiu o,uo \l so iut.hupU w tliilii iw vtiiţil. »Itu |,i ^
*U \\,\,\W i\wW\ \\v VWWtmOUW' H SO jU'UOO t|lu 00 iw i 4' \W\\\ tU'N WlUUOUlllM
\w ù%\ aw *i iml iuiu\ \w oAsuţn \k mw \I suto vlo v ilsuvi< mulio illmiv olo iUmiMiu)
OWUtUWUtO uluiivMW hUV stMy\l4 UM wVit 00 <UU \ uv\\\ »u um,
Nn\s \\M\lv iw\uM u' tiM'\VtV<ţi sä \\\yw\ lnuolv\vl Jmow^so. Vw io *U*«'lU*ti* in
ipoyvrvi ţnmWU v>VU pn^vaiw* M\\\m \ww\W Ûvss ilsi\ Jo <Mtuowll J(' wo U\ \u<uv
xw^vwvA sMnu \'\\wm ohUi oumploi luomwtii ţl ú uíúiw \ww wîmo s^lvluwlÄ m\ mw\
u
tömto \\w\\w iniolo,ts{\ iw mwmomul |niwm, ln^ slo oAnJ ouwu s \uJ*'\u U w'lo^lu»
sluoumlohMHo so uwnlloswu \\\M »Ir (wovim iw vU\v\ uv>\ ^ \w wvAwUnv w\M Jo
uíiuIumuo liwto m m simţii ohliû û slvsw^v w m\\\w -so tmMupU ţl v\uv on\ xoiuulll* \\\U
<i« osWM owwlmomo \m\w\ \w\\\t ^ jvwwu vosml \\m\l. Nu os\o o\Ous U \ mm\ mmb o mw u
oMli*,^ ^ ùo \wm\ &v«sii\ \\\w\\\w iwuo Jo <t W \\\'\ VA iwwwb W A WAW m.ii m\i\ iw * «ulwtl NÄKvU
s\*\ü UUVU\i\ M \\\\m (\ IWuMJlmoWSiuuA'i.
VVwsOjMUl Jo w ou" OSlO i^HO |HHsUW*J ţî OSIIOIU Jo pioţlm, \ V' IwJiUÄ 00 in \U\^
V'A ÍWW'f Sv WWWttoSlO sluvW'Uh iÙ\ilo v Hohuio si\ <\1 |Mtl ÍlUl0l>iU0ill Hl '\\ W \0
,\SVUUvlo \w SţSUoV U'î" Nu 0UU\Vi\ v>\i ohltU \Uv l'O UU Ml ulvol »lo ÛMO \\\\ V\\\
t WMVţ\lv'\u? Nu vAUUV\\ y\\ uw «Mwo NujM'VKu" v'tuo \'^mlotusuÄ \\\w w\Ww mw\- wm\t A \ M \ W \\\ \*w so
\ww\\ \w \\w\x\ u\i Mwtw wh\ \ M \ W ww \wm
Uwj^viKÜ \lo W\WW\ \v j'loul'iv ţîu>'uu\ \\ \mKiW1 liu w\o Jo muîHui^ lw\iV|\H
0\U\0U\0^ \\ VS\U^(OU\tfîi Uhuiul ^ |\ i\ osiMtUi OVlMi» ^ Vtl WMUlmirt SÍ\ ovlslo Ul\ \
Wvm Mo^\ vU\^ OSW' Oh'U\i\ ţl \Á uwJov \ tW pUUM OsisM \IW till „ou" tUJl WW ^ UUWM
ţ
^\lt\l WV\\ u\ulu )MUO SÀ Jop^^s» \\vU 0 lu\^\lwil\iiv ÿl \l(\oA lUUiţl M u\M ww\\w
:
iJoiuHMlt \m\ luwho ^w\>illw\o v,wo mi|M'\vI#oiUi\ ovoutmoiuoloum' SO tuw\u\)sl,\ iw

jVUUU \IU sv\sp sphhllrtl (IM UUSf I'iUÄ rtn M mUUO|M t'UV
\Uu UU p.\s Í\UOIW\mIU\ Uus' ww Wlisu'l \\W\W w\\\\ lUtWOf Noilil l 0}\(i Iwl \'wu IK
sţuu\o yi\ o\i\iA o s(W|\\uÁ Mowùwms lu w\\\wú lws\iu\\í\ umo lilw\olo \ ti v* lúlo
v
1
SOM Jo (WOO^ţi \N>UîÍW\A \WW\W\ il j^Wtll» rt slw\\l \\ il il^íwWtl Suiuoiu I w \w\W

UUriv lmlÍvMUrtlÍUUS\ UUOsU'vIom\| \\ llutlis lihul nuuoput^ W uwioul h'^pu»vl y iUO t\
\M\ \'wiv>'lsul HA SO OVjHMllUOUW'tO po ol (UHU^l, \'Û\ \U\ Khoi Mww ţi ''
imlivMurtllUío t^tuviu,\ uu iu ovUw uMu opwnuwiuuo Jo ,i uh<i yiuo m\\*\w ^
wIoväwu \ Wí\ iUU (UVA un \\\>n rtuuuuiu U uuîKwţrt \u\KvniiiUi vlrt\.\ >w
iK i vvM »1 ÎMUlhwvVk Ûluuoti" UtnisUA no wjuiA sA in' \ wbw\ o puvosnv u
»äIäumI* lid no M un nuuiv sít orvônn si» A>ipl^m > Ww ww inni IimIu <l»' h
lwu|\wl wuiM vio\íi l.vôrt lllwuhil Mm osio un M«uulrthl univvis^l ţi lo ponnho
iinniulu" utunoni JovInA omumu *V uoûlvi, tlo n^ntpuli\nni *lo vK 4on\l *1 »lo
liull^l 1 y ÄMV tUIHwli I )oţi uooivoiÂ intui ylilli\lhí\\l» * tunpuhiunoiuul tu
vhwm Oium'wi ^
J
( í í M i MN( I I O N H 1 1 A I f A t *
sliimilniM I ti pulim há in 1 tini lm i uţmm ţl ná rvnlníún mai lapltl, pcnim ,i no

pilla i.» ilMlrl tie Mllt’liuţil )\ |u:|mil jl ţţ.W Minillllt ,1(111«' llldi |l|oluiulc illr
vlt'ţll, III mntl 4'viili-iiiI <tt cm um« *'|*i ilr „unlian" mi v>i |uiud li ilimulli
niiimliiiá, Iliiül un III liltwniit, nu hilinillit l*Ui,i minţi i» laiÂ validam tit' «lat?
fiiinţilur
i fii. nuntn.ua t a t Inlvi'itnl nn- Inn at It-vai vln )i « a a« nln HIM)«- Miluţa nu mai
am at 1 1 >> Im t'|t »Im mnit Haţilt'
I Inii u.mit'nl mln#a *a t n atla tn tin* mnit ii.iţl, tiai * nnmt Inaur mulie <lçn|Hn Iniţtlr m|\aiivt
taif n«anifmlta<a [minit «t, Imának *i man im'tlla in |u*>|uinl Im inii it v .Sa It* nan .ttk .nl,I h
iintplii nmin a tniupliaţiri »an u va mai mull tlísát anil? Inx* >»ii|tt%ţuU' nn If |i* unnál, mi
antlnnnnuiai tár«tUia Inn atlevái un Ailvvoat ' tln|t4»| ;.i » ,\ vin|Mn i mittUlu.m «Ir u vimk>a an aîa
pluiu'ia tnitMi) tu a m rlilu ia tl«< n ama jl tn a n*> *«nthum-t >lii>-1 t u „umlna" (ţitiţutriloi' tit'
1
uamrnl »an in* u întinai nt’ maul|ml» 1*a hi, \ Mm mnit iiaţili nu » ai li inaulltMai an\t tit' tlt'v in
1
viaţa im a, t * I mal |*m|* ilnl mi n It itvm nit Imlata » tnajul »If a lai t' au aMa înv* vtiţiailt ţl tit a
nltil yMin m. «Ii.nl« j*. mm n alianţa alt ai nil a ilin luO tit naţiuni t an <>l tlnn\« m (»mmm- . «>
|n.« n tla ţi «Imaltjla in in * mmA lunu*.
1 Jy I ccnaiţi sunt buni şi respectuoşi, sau cel puţin că au intenţii pozitive, I ▼ 1 Cu toţii ne
dorim sa credem că guvernele care ne conduc şi sistemele financiare sunt corecte şi echitabile, şi
că dincolo de un anumit nivel de corupţie şi de lăcomie, sunt responsabile şi putem avea
încredere în ele. La nivel global, tot mai mulţi oameni se trezesc însă şi încep să înţeleagă că
există oameni cu intenţii extrem de negative care au format grupuri de elită ce manipulează din
umbră politica, finanţele şi mass-media de generaţii întregi. Pe data de 2 aprilie 2013, un sondaj
efectuat de Institutul de Sondaje Publice 6, o instituţie americană prestigioasă care analizează
trendurile politice, a arătat că „28% dintre votanţii americani cred că o elită secretă a puterii cu o
agendă globalistă conspiră pentru a obţine un control total asupra lumii şi pentru crearea unui
guvern mondial totalitar sau a unei Noi Ordini Mondiale”. în rândul acestora s-au numărat şi
38% dintre votanţii republicani ai lui Romney. Dacă aproape o treime din publicul american este
dispusă să spună unui străin anonim la telefon că crede într-un grup de elită periculos, este
limpede că nu mai avem de-a face cu un fenomen la limita credibilităţii. Mii de ore de cercetări
academice pe tema acestui subiect pe care le-am cheltuit începând din anul 1992 m-au convins
definitiv că un astfel de grup din umbră există într-adevăr şi că trebuie oprit.
Pe data de 23 noiembrie 2011, cu doar câteva zile înainte de a semna contractul prin care mă
angajam să scriu Cheia sincronicitâţii, a fost deschis un proces juridic incredibil care s-a
dovedit a fi un act de război direct şi plin de curaj împO' triva multor jucători globali de top,
inclusiv a unora dintre bancherii internaţi' onali care au format Rezerva Federală. O alianţă
alcătuită din 57 de naţiuni, cu sediul în Asia de Sud-Est, şi-a propus să recupereze astfel o mare
avuţie, în matf parte sub formă de aur, care le-a fost furată şi „depozitată” în Rezerva Federali*
ÎN Ţ£L£ G£R£ A SO C IO PA Ţ ILO R 59
De atunci, această alianţă a crescut la 160 de naţiuni, începând din aprilie 2012.
După ce am devenit un personaj public după lansarea site-ului meu în anul 1999,
am câştigat încrederea unui grup de insider-i7 patrioţi de pe nivele înalte care au
acces Ia informaţii clasificate şi care doresc să restabilească libertatea şi pacea pe
Pământ. Potrivit acestora, această alianţă alcătuită din 160 de naţiuni este spriji -
nită de o majoritate semnificativă din cadrul armatei Statelor Unite, care a jurat
să protejeze şi să apere Constituţia acestei ţări împotriva tuturor duşmanilor, nu
doar a celor din exterior, ci şi a celor din interior. Mi s-a spus astfel că anumite
ramuri din armata Statelor Unite sprijină în proporţie de sută la sută expunerea
manierei în care bancherii din Rezerva Federală s-au infiltrat în guvernele şi în
politica ţârilor din lumea modernă.
Pe data de 25 aprilie 2013, hidosul adevăr a început să iasă la iveală odată cu
scoaterea la lumină a unui nou scandal financiar masiv, realizată în urma investi-
gaţiei curajoase a jurnalistului MattTaibbi de la revista Rolling Stone.
Adepţi ai teoriei conspiraţiei din întreaga lume, care aţi crezut

dintotdeauna în controlul ascuns al Rothschild-ilor, al masonilor şi al
Illuminati8, noi scepticii vă datorăm scuze. Aţi avut dreptate. Eroii
principali ar putea fi uşor diferiţi, dar premisa voastră s-a dovedit
corectă: lumea este un joc de şah. Noi am descoperit acest lucru în
ultimele luni, când o serie de poveşti de corupţie au ieşit Ia lumină în
sectorul financiar, sugerând faptul că cele mai mari bănci din lume
fixează practic toate preţurile.
Probabil aţi auzit de scandalul Libor, în cadrul căruia cel puţin trei
(poate chiar până la 16) bănci cu nume de brand, prea mari pentru a
putea da vreodată faliment, au manipulat ratele globale ale dobânzilor,
dând peste cap preţurile unor instrumente financiare în valoare de
7
Termen consacrat din limba engleză. Este vorba de un membru al unui grup limitat, la care
puţini oameni au acces. Termenul este folosit în contextul informaţiilor secrete, privilegiate,
ascunse sau ezoterice, insider-\A fiind un „membru care cunoaşte secretele grupului din interiorul
acestuia (lucruri pe care numai membrii săi le cunosc)”, (n. tr.)
8
Nume consacrat pe care şi l-a asumat elita care conduce din umbră destinele Pământului. Se
traduce prin „Iluminaţii”, dar întrucât adepţii teoriei conspiraţiei îi consideră malefici, nicidecum
iluminaţi în sensul spiritual al cuvântului, este preferată această denumire latină (pentru a-i
diferenţia de adevăraţii iluminaţi), (n. tr.)
CVltlA SINCRONICITAŢII
aproximativ 500 de trilioane (cu „t”) de dolari. Când această escrocherie a ieşit la
iveală anul trecut, ea s-a dovedit cel mai mare scandal financiar din istorie. Profesorul
Andrew Lo de la MIT a declarat chiar că ea „depăşeşte de câteva ori orice altă
escrocherie financiară din istoria pieţelor 4.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost suficient de rele, la ora actuală Libor are un
frate geamăn... Nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul ca printre jucătorii
implicaţi în acest joc piramidal... se numără aceleaşi megabănci — printre care
Barclays, UBS, Bank of America, JP Morgan Chase şi Royal Bank of Scodand -
care fac parte din comitetul Libor, cel care fixează ratele globale ale dobânzilor.
De fapt, în ultimii ani multe din aceste bănci au plătit deja amenzi de multe
milioane de dolari pentru diferite manipulări anticompetitive de diferite feluri...
Singurul motiv pentru care acest lucru nu a ajuns în atenţia publicului este că
magnitudinea fenomenului este atât de uriaşă încât oamenii obişnuiţi pur şi simplu
nu o pot vedea.
Un război la o scară atât de mare nu ar putea fi dus prin mijloace de luptă con-
venţionale, căci aceste bănci au resurse financiare nelimitate cu care pot riposta.
Procesul juridic nu a reprezentat însă decât unul din aspectele cheie ale unei operaţii
mult mai ample pe care a declanşat-o alianţa pentru a bloca legal şi financiar
Adversarul Global, împiedicându-1 să mai facă vreun rău şi expunându-i cele mai mari
secrete. Acest proces a fost declanşat la exact 200 de ani şi 16 zile de la atacul alianţei
triburilor nativ-americane conduse de Profet împotriva forţelor lui Harrison în cadrul
bătăliei de laTippecanoe, pe data de 7 noiembrie 1811, lucru pe care nu l-am realizat
decât atunci când am început să scriu acest capitol. în cadrul bătăliei de laTippecanoe
din 1811, nativii americani cereau retrocedarea terenurilor masive care le fuseseră
furate. în anul 2011, alianţa dorea retrocedarea cantităţilor masive de aur furat pe
nedrept. Şi de această dată, cele două evenimente au fost separate de doar 16 zile în
cadrul unui ciclu de 200 de ani sau zece cicluri de 20 de ani. Rămâne de văzut dacă
această iniţiativă va eşua, la fel cum s-a întâmplat în ciclul precedent, sau nu.
Şi de această dată, bătălia trebuie purtată prin folosirea unor mijloace nelfi' tale
multiple, cum ar fi accesul ilegal şi ştergerea conturilor bancare, declanşa' rea unor
procese juridice importante, expunerea corupţiei, blocarea fluxului <1®
I - ....................... J
ÎN Ţ£L£ G£ K£ A S OC IO PA Ţ ILO R 61
bani şi ameninţarea membrilor cheie cu expunerea publică, forţându-i astfel să se

retragă paşnic şi să îşi dea demisia. Cel care a declanşat procesul juridic pe data
de 23 noiembrie 2011 în numele alianţei de ţări asiatice a fost omul de afaceri
internaţional Neil Keenan. Gestul s-a dovedit a fi un atac direct la adresa tiraniei
financiare, slujind în schimb idealul păcii şi libertăţii tuturor oamenilor, iar data a
fost aleasă în mod deliberat astfel încât să coincidă cu aniversarea a 48 de ani de
la asasinarea lui Kennedy. Am scris o recenzie detaliată a procesului la numai tei
zile de la declanşarea lui şi am fost surprins când am constatat că alianţa m-a
contactat direct pentru a-i furniza noi dovezi. Unul din lucrurile pe care le-am
aflat cu această ocazie a fost faptul că preşedintele Kennedy a planificat emiterea
de certificate pentru argint în afara controlului Rezervei Federale cu ajutorul
preşedintelui indonezian Sukarno, pentru a restaura astfel Constituţia Statelor
Unite, acesta fiind principalul motiv pentru care Kennedy a fost asasinat în anul
1963.
începând de la 1 decembrie 2011 am primit o serie de informaţii fascinante de
Ia alianţă, marea majoritate putând fi dovedite, inclusiv un cufăr cu sute de
documente şi fotografii originale. Singura problemă era că indiferent daca poves-
tea era sau nu adevărată, ea era considerată atât de periculos de investigat, atât de
clasificată (ţinută la secret) şi atât de complicată încât nicio persoană publică nu
era dispusă sau capabilă să o pună cap la cap. Liderii şi oficialii guvernamentali
din cadrul alianţei au fost ameninţaţi că întreaga lor familie va fi torturată şi
ucisă dacă vor continua să se opună acestui Adversar Global. Când aceste email-
uri şocante au început să îmi umple căsuţa poştală, nu aveam nicio idee că voi fi
atras să scriu o întreagă carte pe tema Adversarului Global. Nu am primit
niciodată vreun ban de la persoanele sau grupurile implicate în această
operaţiune, tocmai pentru a rămâne complet independent, astfel încât nimeni să
nu îmi poată cere mai târziu favoruri. La vremea respectivă nu aveam nicio idee
că dificultatea şi seriozitatea letală a acestei investigaţii avea să mă distragă de la
terminarea cărţii Cheia sincronicitâţii timp de mai bine de un an, dar acest preţ mi s-
a părut minor prin comparaţie cu libertatea pe care am câştigat-o.
Deşi conceptul de Adversar Global este considerat aberant de către foarte
mulţi oameni, l-am urmărit personal încă de la acea oră din timpul colegiului (din
anul 1992) în care un profesor ne-a revelat adevărul, iar acum procesul şi
documentele primite mi-au dovedit autenticitatea lui. Cu această ocazie, am înţe-
les că dacă planurile alianţei de a expune corupţia şi de a schimba lumea vor avea
succes, acesta ar putea deveni cel mai important eveniment din istorie. în loc să
ma limitez să observ ciclurile istoriei, aveam astfel ocazia de a sări direct în caru -
selul Roţii globale a Karma-ci. Puteam asista direct o alianţă internaţională din
62 CH EI A S IN CR O NI CI T Ă Ţil
care făceau parte marea majoritate a ţărilor lumii, luptând împotriva bancherilor
globalişti care deţin controlul asupra sistemelor financiare ale mai multor ţâri
occidentale de prim rang. Ştiam că înţelepciunea străveche care sta la baza con-
ceptului de Roată a Karma-ei ne spune că dacă ne vom învăţa lecţiile predate de
aceste cicluri ale avântului şi declinului economic, putem opri roata în punctul ei
culminant fără a mai trebui să reiterăm aceleaşi suferinţe şi dureri. Există trei citate
din seria Legii lui Unu (preferatele mele) care explică perfect acest lucru:
17.20 Oprirea roţii acţiunii — sau a ceea ce voi numiţi karma —

devine posibila prin iertare.
18.12 Iertarea unui alt sine echivalează cu iertarea propriului sine.

înţelegerea acestui lucru insistă asupra iertării plenare de sine şi a
celuilalt sine la nivel conştient, căci cele două sunt una. Cu alte cuvinte, o
iertare plenară a altui sine nu este posibilă fară includerea propriului sine
(şi invers).
1.9 Distincţia dintre voi şi ceilalţi nu este vizibilă pentru noi. Noi ^
nu considerăm că există vreo separaţie între... distorsiunea pe care o
proiectaţi de pe nivelul personalităţii voastre şi distorsiunea pe care o
proiectaţi de pe nivelul unei alte personalităţi.
In cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă am prezentat o suită incredibilă de

informaţii ştiinţifice „suprimate”, vorbind inclusiv despre tehnologia energiei
libere, despre antigravitaţie, teleportare şi medicina energetică. Fie din cauza
ignoranţei colective, fie în mod deliberat, aceste descoperiri care ar fi putut
schimba faţa lumii nu au primit niciodată vreo publicitate în mass-media, ceea ce
înseamnă că foarte puţini oameni ştiu despre ele. întotdeauna am crezut că
străvechea viziune referitoare la o nouă Eră de Aur nu va putea fi instaurată plenar
în lumea noastră modernă, întrucât există prea multă corupţie instituţională, iar
presiunea de a menţine statiis quo-ul este prea mare. Aşa se întâmplă de pildă cu
companiile petrolifere, care nu îşi doresc cu niciun chip revelarea dispozitivelor de
producere a energiei libere.
în anul 1997, Institutul pentru Noua Energie a anunţat că „Oficiul de Patente
al Statelor Unite a clasificat peste 3.000 de patente referitoare la aparate şi aplica -
ţii, în virtutea Ordinului referitor la secrete de stat, Titlul 35, din Codul Statelor
I
Unite (1952), Secţiunile 181-188”. Până la sfârşitul anului fiscal 2010, numărul
patentelor suprimate a crescut la 5.135 de invenţii, potrivit Federaţiei Oamenilor
de ştiinţă Americani. Orice celulă solară cu o eficienţă mai mare de 20% sau
orice sistem electric cu o eficienţă a conversiei energiei mai mare de cea dc 70-
80% sunt blocate şi etichetate „oprit pentru analiză şi posibilă restricţie”. După
înregistrarea procesului juridic al lui Neil Keenan la Tribunalul Districtului de
Sud din New York pe data de 23 noiembrie 2011 şi după ce alianţa a început să
îmi trimită documente începând cu 1 decembrie 2011, am scris prima mea mare
investigaţie pe acest subiect, intitulată „S-a confirmat: Procesul în valoare de
trilioane de dolari care poate pune capăt tiraniei financiare”.
Aşa cum am arătat în mai multe articole lungi şi complexe pe site-ul meu,
Divine Cosmos, am petrecut foarte mulţi ani cercetând aceste subiecte, şi pe
măsură ce am devenit o figură publică am început să fiu contactat de diferiţi
oameni care au acces la informaţii clasificate pe nivele foarte secrete. Ori de câte
ori am descoperit că cineva mă minte sau încearcă să mă manipuleze în mod
deliberat, am întrerupt orice contact cu el şi am continuat să lucrez numai cu
oameni care par să fie preocupaţi sincer de bunăstarea umanităţii. De îndată ce
am început să înţeleg ce întrebări trebuie să le pun, insider-ii mi-au confirmat că
tot ce am aflat de la alianţă era adevărat. Există într-adevăr un mare secret - mai
clasificat şi mai bine păzit decât oricare altul din istorie... chiar şi decât cel refe-
ritor la OZN-uri.
Calea separării
Oamenii obişnuiţi nu pot suporta sa păstreze un astfel de secret. Rostirea
unor minciuni atât de sfruntate le-ar distruge viaţa, facându-i să devină atât de
anxioşi încât mai devreme sau mai târziu ar ceda şi ar spune adevărul sau s-ar
sinucide. Există însă aproximativ un procent dintre oamenii acestei lumi care
sunt socio- paţi. Umanitatea în ansamblul ei abia începe să înţeleagă că există
oameni care gândesc, simt şi se comportă în acest fel. Renunţarea la această
negare reprezintă un pas foarte important pentru vindecarea noastră la nivel
colectiv. Sociopaţii cred cu toată sinceritatea că nu fac nimic rău, iar din
perspectiva Legii Iui Unu, ei sunt angrenaţi pe calea „serviciului pentru sine”,
cunoscută şi sub numele de calea separării.
36.14 Calea negativă este cea a separării. Dorim să vă reamintim

acest lucru. Care este prima separaţie produsă? Cea de propriul sine.
I ■ 1 I | U I 1 L I ■ I J I 1 I ■ I I 1 1 1 I 1 >
CH£IA SINCRON I CITAŢI I
Li începerui capitolului i am aratat pe scurt cum au tendinţa si gândeas^ să simrl

5: acţioneze oamenii ,pokrizan negativ*. In acest capitol doresc s- exploram ca:
aminunţit acest lucra. Seria Legii Iui Unu fece o analogie limpe^ inê calea pozitivi si
cea nesaâva.
i > C
19.17 Unii oameni iubesc lumina. Aid prefera întunericul. Creatorii

unic fi infinit variar optează şi se joaca astfel cu experienţele sa!e : ia tel ca
un copil ia un picnic. Unii copii de bucura de picnic fi consideri d soaiele
este minunat, mâncarea delicioasa şi jocurile îndnmoare, savurând astfel
bucuria creaţiei. Alţii prefera noaptea, .picnkuF lor nind durerea,
dificulrinle, suferinţa celorlalţi şi atracţia taţi de perversităţile narării.
80.15 Adepţii serviciului pentru sine se simt satisfacuţi de umbre, iar

arunci când dau de lumina zilei îşi feresc capul cu un rânjet, căci preferi
inrunericuL
S Mai devreme sau mai târziu, trebuie să o apuci pe calea

pozitivă dacă doreşti să rămâi în viaţă
O altă referinţă foarte importantă din seria Legii lui Unu este aceea că o entitate
nu poate merge foarte departe pe calea negativă şi ca mai devreme sau mai
târziu trebuie si revină pe calea pozitiva şi sa integreze în viaţa sa iubirea, iertarea
-..*
şi aprecierea celorlalţi oameni. In caz contrar, ea se va dezintegra în energie pun şi va

înceta si mai existe, trecând printr-un aşa-numit proces de „entropie spirituală’3.
Potrivit cosmologiei Legii lui Unu, Universul viu s-a împărţit în şapte nivele sau
„densităţi” principale, cu scopul de a crea un sistem cuprinzător pentru evoluţia
sufletului. Sufletul poate urma acest curs timp de milioane de ani în timpul nostru
liniar. După toate aparenţele, spectrul luminii vizibile - roşu, portocaliu.
I*- -iKastru, ^digo şi violet - are scopul de a servi ca oglindă a aces-
ÎNŢ £L£G£R£A SOCIOPAŢ ILOR 65
patra, care corespunde razei verzi şi cbakra-ei inimii. Este important de remarcat
faptul că nicio fiinţă negativă nu a reuşit vreodată să treacă de începutul celei de-a
şasea densităţi, localizată in centrul glandei pineaie din mijlocul creierului. Cu
toate acestea, toate sufletele trebuie să atingă şi să controleze cea de-a şaptea
densitate pentru a se reunifica cu Creatorul său.
36.15 Entitatea negativă aflată în densitatea a şasea este extrem de

înţeleaptă. Ea observă fenomenul entropiei spirituale [adică
dezintegrarea propriului suflet] datorită incapacităţii sale de a manifesta
unitatea specifică celei de-a şasea densităţi. Prin iubirea faţă de Creator
şi prin înţelegerea faptului că acesta nu se manifestă exclusiv prin şinele
său, d şi prin şinele celorlalţi, această entitate optează mai devreme sau
mai târziu pentru o reorientare energetică instantanee, pentru a-şi putea
continua astfel evoluţia.
36.12 Entităţile orientate negativ au o dificultate pe care

cunoaşterea noastră nu a putut-o depăşi niciodată, căci dincolo de cea
de-a cincea densitate [mai bine zis odată cu atingerea acestui nivel de
conştiinţă] înţelepciunea trebuie compensată cu o cantitate egală de
iubire. Această stare de iubire / lumină este foarte, foarte greu de atins
atunci când mergi pe calea negativă, iar în prima pane a evoluţiei lor
prin cea de-a şasea densitate, entităţile negative din sodetate vor opta
pentru eliberarea plenară a potenţialului lor şi pentru integrarea în
această densitate pe calea pozitivă.
47.5 Polaritatea pozitiv / negativ dispare pe cel de-al şaselea nivel

de conştiinţă, devenind istorie.
într-un sens mai profund nu exista polaritate. în orientarea sa generală,

Universul este mai degrabă pozitiv decât negativ. Când o entitate din densitatea a
patra, a cincea sau a şasea optează pentru a o apuca pe calea pozitivă, ea a plătit
deja un preţ atât de mare pentru karma sa negativă încât putem spune că echilibrul
a fost restabilit, astfel încât nu mai este nevoie să plătească în continuare. Acest
aspect este important. Entităţile negative nu sunt scutite de legea karma-ti. Cu alte
cuvinte, tot ce le fac altora se întoarce asupra lor cu o putere egală. Vom analiza
mai detaliat acest proces în capitolele 6, 7 şi 8.
66 CH£IA SINCRONICITĂ Ţ ll
Expunerea sociopaţilor
Psihologii se referă la acest tip de personalitate extrem de negativă ca la un „psihopat;’
sau -sociopat”. Oamenii din această categorie şi-au pierdut aproape complet capacitatea de
empatie şi de afecţiune pentru ceilalţi, sau cel puţin faţă de cei din afara grupului lor.
Durerea şi traumele din viaţa lor sunt atât de profunde încât nu Ie mai pasă de sentimentele
celorlalţi oameni, ba chiar se desfată controlându-i şi manipulându-i pe ceilalţi. Sunt
capabili de cele mai criminale acte fără nicio remuş- care. De regulă sunt extrem de
egocentrici, au mecanisme de autoapărare laborioase şi impenetrabile, se cred superiori
celorlalţi şi perfect îndreptăţiţi să se bucure de beneficii şi privilegii care celorlalţi Ie sunt
interzise. In mod paradoxal, pot fi extrem de carismatici, extravertiţi şi atractivi în ochii
celorlalţi. De aceea, majoritatea oamenilor nu îşi dau seama de la bun început de latura
negativă a personalităţii lor, căci aceasta este foarte bine ascunsă. Sociopaţii se luptă
constant cu plictiseala, motiv pentru care caută tot timpul senzaţiile tari. Dar drogul suprem
care îi ameţeşte cel mai tare este puterea asupra celorlalţi. Cu cât au mai multă putere, cu
atât mai multă îşi doresc, căci nimic nu le poate satisface vreodată setea insaţiabilă de
putere. Spre exemplu, criminalii în serie trăiesc o stare de euforie similară drogu rilor atât de
mare atunci când ucid o altă persoană încât devin complet dependenţi de ea. chiar dacă ştiu
că ar putea fi prinşi. Desigur, marea majoritate a sociopaţilor nu sunt neapărat criminali. Ei
preferă să sugă viaţa din semenii lor pe o cale mult mai lentă. In inima lor, se simt profund
deprimaţi şi sunt dispuşi să îşi rişte viaţa sau chiar să ii pună capăt numai pentru a
experimenta un nou fior senzaţional.
Interesant mi se pare faptul că unii astrologi profesionişti sunt capabili să identifice
criminali in serie pornind de la anumite configuraţii care apar in hărţile lor natale- Spre
exemplu, lui Carolyn Reynolds, o astroloagă binecunoscută, i s-au dat 20 de harţi
astrologice de către producătorii emisiunii de televiziune Mistere nerez/Avate. Printre acestea
se aflau patru hărţi ale unor criminali in serie: Jeffrey Dahmer, Da vid Berkowitz,
supranumit „Fiul lui Sam”, David Ramirez, supranumit „Urmăritorul din noapte”, şi Ed
Kempcr. Pară să cunoască identităţile posesorilor acestor hărţi astrologi ce şi fără să le fi
studiat viaţa dinainte, Carolyn Reynolds a reunit să i) identifice pe patru dintre ei ca
potenţiali criminali in serie- O altă. astroloagâ profesionistă, Edna. RowJand, a făcut parte
dintr-un experiment similar si a reunit să identifice cu succes şase criminali in scrie pornind
de la studi' erea unui grup aleatoriu de hărţi astrologi ce pe care nu Je mai văzuse până
atunci' Rezultatele au fost publicate in cartea Predestinaţi pentru crimă: projilele a criminali in serie
însoţite de comentarii astrologice.
Sociopaţii sunt exemple extreme de oameni care merg pe calea negativă.

Aşa cum arată Dale Carnegie în cartea sa devenită clasică Cum să îţi câştigi prieteni
ţi cum să îi influenţezi pe oamenipublicată în anul 1937, criminalii condamnaţi la
moarte, inclusiv cei în serie, insistă adeseori că sunt oameni buni şi că nu au
făcut nimic rău. Atunci când sunt întrebaţi cum justifică faptul că au luat viaţa
altor oameni, ei invocă o întreagă gamă de pretexte, iar uneori nici măcar nu
recunosc că au comis aceste crime. Oamenii care au un comportament sociopat
consideră morala, etica şi conştiinţa simple slăbiciuni care trebuie exploatate. Ei
simt nevoia obsesivă de a controla totul, de a-i conduce pe ceilalţi şi de a-i
domina. Extrasele următoare dintr-un articol semnat de Maxwell C. Bridges aduc
mai multă lumină asupra felului în care gândesc sociopaţii.
La nivelul întregii umanităţi, aproximativ 3% dintre bărbaţi şi 1%

dintre femei sunt sociopaţi... Aceşti oameni pot deosebi binele de rău,
dar nu simt nicio remuşcare atunci când comit fapte malefice.
Dimpotrivă, ei îi dispreţuiesc pe cei care au mustrări de conştiinţă. Din
punctul lor de vedere, adevărul este subiectiv, putând fi manipulat în
avantajul lor...
Mulţi dinte ei pot fi carismatici şi simpatici dacă doresc acest lucru,
dar manipulatori şi vicioşi atunci când nu sunt supravegheaţi. Ei pot
„citi” ca pe o carte limbajul corpului şi expresiile faciale ale oamenilor
care îşi ascultă conştiinţa. Pot mima emoţiile, caută compasiunea şi
afecţiunea celorlalţi oameni, chiar dacă ei nu sunt nimic faţă de aceştia,
şi îşi seduc victimele înainte de a le exploata sau de a le răni in mod
intenţionat. Se folosesc de oameni, după care îi abandonează, la fel cum
ne folosim noi de un şerveţel, după care îl aruncăm.,.
Dat fiind că nu sunt preocupaţi de nenumăratele calcule
subconştiente ale conştiinţei morale şi ale iubirii, se simt aproape tot
timpul plictisiţi şi nu pot scăpa de această stare decât prin asumarea
unor comportamente seriale şi riscante, precum şi prin manipularea
elaborată (prin tortură, umilire şi trădare) a „inferiorilor" lor înzestraţi
cu o conştiinţă. De regulă se trezesc singuri, faliţi şi dispreţuiţi de toată
Jumea la bătrâneţe, inclusiv de către familiile lor. Mulţi sunt ucişi sau
anihilaţi social de un protector puternic al uneia din victimele Jor sau de
cineva care doreşte să se răzbune pe ci. Foarte puţini mor în patul lor,
înconjuraţi dc oameni care ii iubesc.
I
68 C U £ I A SI N CK O NI CI T Ă ŢI I
Redirecţionarea comportamentelor sociopate

Dorcsc să subliniez faptul că orice om are - prin însăşi natura sa - tendinţe
sociopate, intr-o măsură mai mare sau mai mică. Cu toţii suntem capabili de cru-
zime faţă de alţii şi de ignorarea sentimentelor lor, continuând să ne considerăm
sută la sută buni. Geneticianul behaviorist dr. Dávid Lykken a ajuns Ia concluzia
că copiii cu tendinţe sociopate, cum ar fi lipsa de teamă, agresivitatea şi căutarea
senzaţiilor tari, pot fi direcţionaţi de către părinţii lor plini de iubire şi capabili să
instituie reguli către un comportament mai pozitiv. Când eram la şcoală, am învăţat
în cadrul unui curs de Psihologia Adaptării că statutul de părinte bun presupune o
„paradigmă a pedepsei” foarte consistentă, prin care copilul trebuie să ştie foarte
exact care îi sunt frontierele permise. El trebuie să înţeleagă foarte clar că ori de
câte ori încalcă aceste hotare va suporta aceeaşi pedeapsă. Părinţii permisivi sau
copleşiţi de comportamentul copiilor lor şi care nu îi pedepsesc de fiecare dată
atunci când grcşcsc reprezintă una dintre cele mai grave forme de abuz împotriva
copiilor din câtc există.
în anumite circumstanţe, caracteristicile comportamentale sociopate pot fi
transformate în calităţi pozitive chiar şi în starea de adult. Un grup de oameni de
ştiinţă condus de Scott O. Lilienfeld a identificat caracteristicile comportamentale
cheie ale sociopaţilor, printre care se numără şi „dominanţa lipsită de teamă”, dar a
descoperit că dacă sunt focalizate pozitiv, aceste trăsături pot crea lideri foarte
cficicnţi. Printre aceste caracteristici se numără inclusiv capacitatea de a gândi
limpede şi de a conduce eficient în vremuri de criză. John F. Kennedy a fost unul
din cci mai iubiţi lideri americani care au fost înzestraţi cu o capacitate de
„dominanţă lipsită de teamă”. Steve Jobs a avut la rândul lui multe din aceste
trasaturi şi chiar dacă a fost considerat extrem de abuziv, a adus multe inovaţii
valoroase. Iată un citat din studiul lui Lilienfield care sintetizează perfect acest
lucru: „Dominanţa lipsită de teamă, care reflectă curajul asociat cu psihopatii) a
fost corelată cu performanţele preşedinţilor cei mai apreciaţi, cu capacitatea de
lider, cu cea de convingere, cu managementul în timp de criză, cu relaţiile bune cu
Congresul şi cu alte variabile similare... Dominanţa lipsită de teamă... po atc
conduce la criminalitate şi violenţă, dar şi Ia o capacitate de lider ideal în vremun
1 • V J1
de criza.
Orice om oscilează de-a lungul unui spectru cuprins între pozitiv şi negată iar
recunoaşterea acestui lucru poate fi un instrument foarte eficient de trezia
spirituală. Oamenii cu atribute sociopate nu sunt neapărat „răi” sau irecuperabili*
Totuşi, în cazurile extreme ei necesită o reabilitare extensivă, inclusiv împiedicare 3
lor prin orice mijloace să le facă rău altora, înainte ca o schimbare personală să devină
posibilă. Marea majoritate a oamenilor nu sunt sociopaţi, dar sunt capabili de un
comportament egocentric, manipulativ şi agresiv, îndeosebi dacă se simt ruşinaţi sau
dacă. au avut traume emoţionale.
Bogăţia şi puterea pot conduce la un

comportament sociopat
Personal, sunt absolut convins că atitudinea şi comportamentul sociopat se pot
dezvolta la fel de bine inclusiv la oamenii care nu au avut nicio configuraţie astrologică
specială sau alte indicaţii genetice de acest fel la naştere. Oamenii care dobândesc o
bogăţie şi o putere semnificative pot dezvolta cu uşurinţă trăsături sociopate, mai ales
dacă nu au un fundament puternic bazat pe relaţii pline de iubire. Marea problemă a
puterii lumeşti este că este dorită inclusiv de alţi oameni. Orice persoană faimo asă şi
bogată ştie că foarte mulţi oameni se apropie de ea doar în încercarea de a-i deveni
prieten. Cu cât ai mai mulţi bani şi mai multă putere, cu atât mai interesaţi devin oamenii
cu care ai de-a face. Toată lumea doreşte o parte din banii tăi. Toţi doresc să se
folosească de tine pentru a obţine o poziţie socială mai bună. în realitate, lucrurile nu
stau chiar aşa (nu chiar toţi oamenii din lume se comportă astfel), dar celor bogaţi şi
puternici li se pare ca aceasta este realitatea.
Foarte mulţi oameni adoră să îi urască sau să îi dispreţuiască pe oamenii bogaţi şi
puternici, întrucât acest lucru îi face să se simtă mai bine în pielea lor. Noi citim adeseori
poveşti despre viaţa celor bogaţi şi puternici şi ne dorim să aflăm pe pielea noastră cum
este viaţa lor. în realitate, chiar dacă ai o casă uriaşă, o maşină de lux şi suficienţi bani
pentru a mânca în fiecare zi la restaurant şi pentru a vizita orice loc din lume, fericirea
rămâne în continuare o alegere personală, nefiind garantată automat. Dacă oamenii cu
care interacţionezi încearcă în permanenţă să te manipuleze şi să profite de pe urma ta,
poate fi foarte greu să optezi pentru fericire. Toate comorile din lumea materială nu
înseamnă nimic dacă nu dispui de iubire. Când Beatles-ii se aflau în plin proces al
ascensiunii lor meteorice către celebritate după succesul melodiei „I Want to Hold Your
Hand”, Paul McCartney s-a aşezat la pianul din holul hotelului de cinci stele George V
din Paris, aflat sub o presiune uriaşă de a scrie un nou hit, şi a compus „Cant Buy Me
Love”. Acesta este cel mai popular cântec din istoria modernă care afirmă pe şleau că
bogăţia materială şi succesul nu-ţi pot cumpăra iubirea pe care o cauţi. Dimpotrivă, de
cele mai multe ori au exact efectul opus.
70 CTH6IA SINCKONICITĂŢII
Aşa se explica de ce majoritatea câştigătorilor la loterie sfârşesc prin a fi mai nefericiţi

decât înainte şi ajung la concluzia că banii câştigaţi au fost cel mai râu lucru care Ii s-a
întâmplat vreodată. în anul 2006, Sandra Hayes, o fostă asistentă socială la Protecţia
Copiilor, a împărţit un premiu de 224 de milioane de dolari pe care i-a câştigat la Powerball
cu 12 colegi de muncă. După plata impozitelor, i-a rămas suma impresionantă de şase
milioane de dolari. Iată ce a relatat ea mai târziu: „A trebuit să îndur toată lăcomia şi
nevoile celorlalţi, care au încercat cu orice chip să mă convingă să le dau din banii mei.
Acest lucru mi-a produs o durere emoţională foarte mare. Există oameni pe care i-am iubit
sincer şi care s-au transformat în nişe vampiri care au încercat să sugă viaţa din mine.”
Studii făcute în laborator referitoare la comportamentul

sociopat al oamenilor obişnuiţi
în anul 1971, profesorul de psihologie dr. Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford
a creat celebrul Experiment al închisorii de la Stanford (după cum a ajuns să fie cunoscut),
care a adus mai multă lumină asupra unei alte modalităţi de a dezvolta un comportament
sociopat. Zimbardo şi colegii săi au creat o închisoare fictivă în subsolul clădirii Jordan Hali
şi au dat un anunţ prin care solicitau voluntari în vederea unui experiment antropologic.
Voluntarii au fost împărţiţi aleatoriu în gardieni şi deţinuţi. Studenţii participanţi au fost
plătiţi cu 15 dolari pe zi timp de două săptămâni. La interviu s-au prezentat 70 de voluntari,
care au fost puşi să răspundă la un chestionar şi au fost supuşi la anumite teste psihologice.
în final, au fost aleşi 24 de bărbaţi consideraţi a fi cei mai normali, sănătoşi şi cu un
comportament mediu. într-o zi de sâmbătă, pe data de 17 august 1971, un număr de ofiţeri
de poliţie autentici din Palo Alto s-au prezentat la domiciliile bărbaţilor desemnaţi să devină
prizonieri şi i-au „arestat”. Unii participanţi au fost prezentaţi chiar Ia ştirile de seară cu
mâinile în cătuşe, imaginile fiind privite cu mare uimire de vecinii şi prietenii lor. Ei au fost
duşi într-o închisoare reală, după care au fost legaţi la ochi şi au fost duşi în închisoarea
fictivă creată pentru ei la Stanford. Studenţii desemnaţi să fie gardieni au primit uniforme şi
li s-a spus că sarcina lor era să menţină controlul în închisoare fară a folosi violenţa.
Gardienii au devenit însă din ce în ce mai cruzi cu deţinuţii, îndeosebi dupâ ce aceştia
au organizat o revoltă în cea de-a doua zi a experimentului. După ce gardienii au înăbuşit
revolta, „ei şi-au amplificat şi şi-au rafinat încontinuu tacticile de agresiune cu forţa, de
umilire şi de dezumanizare a prizonierilor >
_______ J
ÎNŢ £L£G£R£A SOCIOPAŢ ILOR 71
povesteşte Zimbardo. Ei i-au forţat pe prizonieri să cureţe veceurile cu palmele

goale sau să acţioneze în diferite scenarii degradante. Cele mai rele abuzuri se
petreceau noaptea, când gardienii erau convinşi ca nu sunt supravegheaţi de
cercetători. Unii gardieni le-au spus prizonierilor că nu era vorba de niciun
experiment, că erau închişi „pe bune”, că aceasta era noua lor viaţă şi că aveau să
treacă ani până când vor scăpa. Aceste abuzuri le-au cauzat un stres atât de mare
celor nouă prizonieri încât cinci dintre ei au trebuit sa fie eliberaţi prematur, câte
unul pe zi.
La cinci ani după acest experiment, iubita doctorului Philip Zimbardo,
Christina Maslach, care tocmai îşi luase doctoratul la Stanford şi fusese angajată
ca asistent universitar la Berkeley, s-a prezentat să vadă cum decurgea experi-
mentul. După ce iniţial l-a declarat „stupid şi plictisitor”, ea s-a îngrozit de ceea
ce a urmat. Totul a început după o conversaţie pe care a avut-o cu un tânăr
„fermecător, amuzant şi inteligent” care lucra ca gardian al închisorii. Maslach
auzise de la ceilalţi cercetători că unul din gardieni se dovedea cu deosebire sadic,
fiind poreclit John Wayne atât de deţinuţi cât şi de ceilalţi gardieni. După ce
tânărul fermecător şi-a părăsit tura, Maslach le-a cerut celorlalţi cercetători să i-1
arate pe John Wayne şi a rămas şocată să constate că acesta era chiar tânărul cu
care tocmai vorbise. „Acest bărbat era complet transformat. Vorbea chiar cu un
accent diferit, sudist, pe care nu i-1 auzisem. Se mişca cu totul altfel şi vorbea
complet diferit, nu doar cu accent, dar mai ales în felul în care interacţiona cu
prizonierii. Era ca şi cum i-aş fi văzut simultan pe Jekyll şi Hyde... Pur şi simplu
mi s-a tăiat respiraţia.”
Unul din prizonieri a avut apoi o altercaţie cu John Wayne în timp ce era dus
cu forţa la baie într-un moment când cercetătorii nu erau de faţă. Prizonierul l-a
acuzat pe acesta că îşi savurează sarcina, dar John Wayne i-a ripostat că daca ar
slăbi presiunea asupra lor, rolul său de control ar fi compromis. Maslach i-a văzut
pe gardieni ducându-i la baie pe prizonieri cu saci de hârtie pe cap înainte de cul-
care şi i s-a făcut rău de la stomac, spre amuzamentul colegilor ei cercetători, care
au tachinat-o. în noaptea respectivă, ea s-a certat foarte tare cu Zimbardo şi i-a
cerut sa pună capăt experimentului. în final, acesta şi-a dat seama ca şi-a pierdut
compasiunea faţă de prizonieri, la fel ca şi colegii săi, şi că trebuia într-adevăr să
pună capăt experimentului. A făcut într-adevăr acest lucru a doua zi. Maslach şi
Zimbardo s-au căsătorit în anul 1972, iar ea a ajuns profesor cu drepturi depline
Ia Berkeley, făcând cercetări în domeniul dezumanizării. Concluziile ei,
exprimate în citatul următor apărut într-un comunicat de presa al Universităţii
Stanford, continuă să fie extrem de relevante pentru lumea în care trăim:
72 CHEIA SINCRONICITĂŢII
„Am înccput să intervievez gardieni de închisoare reali, dar şi

oameni din sistemul îngrijirii medicale. Aşa s-au născut foarte multe
studii pe tema dezumanizării la locul de muncă”, a declarat ea. Munca
ei a facut-o să observe cum „oamenii care sunt responsabili pentru
îngrijirea şi tratamentul semenilor lor ajung să îi privească pe aceştia ca
pe nişte obiecte, unii ajungând să se comporte într-o manieră extrem de
insensibilă, lipsită de afecţiune, brutală şi dezumanizantă.”
Interesant este şi faptul că un coleg de clasă al lui Zimbardo, Stanley Milgram,

a realizat la rândul lui un experiment revoluţionar cu implicaţii similare, în anul
1965. Un cercetător le-a spus participanţilor la experiment să îi administreze
şocuri electrice unei persoane străine ori de câte ori dădea răspunsuri incorecte
la un chestionar. Persoana stătea într-o cameră alăturată, în spatele unei oglinzi
dincolo de care nu putea vedea nimic, în timp ce participantul putea vedea şi auzi
totul. Deşi şocurile electrice nu erau reale, „străinul” era învăţat să ţipe ca din gura
de şarpe ori de câte ori era „electrocutat”. Dacă participantul se simţea stingher
şi încerca să îi riposteze cercetătorului de lângă el, i se spunea că experimentul
trebuie să continue. In pofida strigătelor de agonie pe care le scoteau străinii, din
ce în ce mai puternice pe măsură ce şocurile „administrate” se apropiau de doza
maximă de 750 de volţi, dedesubtul căreia scria clar „pericol de şoc sever”, nu
mai puţin de două treimi dintre participanţi au administrat această doza. Mulţi
dintre participanţi au rămas ei înşişi îngroziţi de propriul lor potenţial întunecat
atunci când le-a fost revelată natura reală a experimentului. După experimentele
lui Milgram şi Zimbardo au fost adoptate legi care au interzis experimentele psi-
hologice care încalcă etica. De aceea, la ora actuală astfel de experimente se orga-
nizează exclusiv prin chestionare la care participanţii răspund pe hârtie.
Experimentele lui Zimbardo şi Milgram au arătat că dacă sunt puşi în circum-
stanţe neobişnuite, oamenii se pot dezumaniza foarte uşor. Noi asociem anumite
roluri, cum ar fi cel de gardian sau de figură autoritară, cu un anumit tip de
comportament. Atunci când dobândeşti putere şi bogăţie şi începi să interac-
ţionezi în mod regulat cu oameni din aceeaşi categorie socială, este uşor sa le
adopţi gândurile, sentimentele şi comportamentele. Chiar dacă la început res-
pingeai astfel de atitudini şi practici, dorinţa de a asculta voinţa egalilor tăi poate
fi extrem de puternică, aşa cum a arătat experimentul cu şocuri electrice al lui
Milgram. Dificultatea provocată de prietenii de o viaţă care se întorc împotriva
iii şi care doresc «ă Je dai din banii tăi poate fi extrem de dramatică, &şa cum
a descoperii Saniira Hayes, la fel ca mulţi alţi câştigători la loterie. Cercetările
- "M " "-Pi

Christinei Maslach după experienţa ei cu Experimentul închisorii de la Harvard

s-au extins asupra persoanelor din sistemul de îngrijire a sănătăţii care devin pla-
cide şi complezente la locul de muncă, în condiţiile în care ar trebui să fie
preocupate de bunăstarea persoanelor pe care le îngrijesc. Dorinţele şi nevoile
constante ale persoanelor de care se ocupă sfârşesc prin a da naştere aşa-zisei
„oboseli a compasiunii”.
£fectu1 spectatorului
Efectul spectatorului demonstrează la rândul lui cum se poate declanşa
comportamentul sociopat la oamenii obişnuiţi atunci când sunt în grup. Kitty
Genovese a fost înjunghiată mortal de un violator şi criminal în serie pe data de
13 martie 1964. Din estimările iniţiale s-a stabilit că deşi victima a ţipat şi a
implorat timp de cel puţin o jumătate de oră, 38 de martori oculari au ştiut de
crimă, dar nu au intervenit şi nu au chemat poliţia decât atunci când era prea
târziu, iar Genovese era moartă. O investigaţie ulterioară făcută de un ziarist de
la revista American Psychologist a sugerat că anumite detalii au fost exagerate de
mass-media. Cel puţin un spectator a chemat poliţia, iar alţi martori au auzit-o
ţipând, dar nu au văzut-o cu ochii lor, deci nu ştiau cu precizie ce se întâmplă.
Totuşi, concluzia a rămas valabilă: foarte multe crime ar putea fi prevenite dacă
oamenii din jur ar interveni mai rapid. John Darley şi Bibb Latane au creat
primul experiment de laborator pentru a studia acest fenomen în anul 1968.
Rezultatele obţinute au confirmat întru totul această concluzie. într-unul din
experimentele lui Darley şi Latand din anul 1969, numai 40% din oamenii dintr-
o mulţime i-au oferit ajutor unei femei care se prefacea că ar fi căzut şi care
striga după ajutor, în schimb, dacă trecătorii erau singuri (nu în grup), 70% dintre
ei au chemat ambulanţa sau s-au dus să o ajute.
Sindromul Elvis-Marilyn
Indiferenţa extremă poate apărea şi în cazul celebrităţilor. Aşa se explică de
ce există atâtea persoane faimoase sau publice care sfârşesc în ghearele depresiei
Şi anxietăţii. Pentru a descrie această condiţie, am inventat expresia: sindromul
Elvis-Marilyn. Mass-media ne învaţă să ne dorim cele mai bune lucruri pe care le
arc de oferit lumea materială, dar oamenii cei mai faimoşi din secolul XX au
sfîlrşit inevitabil fie în braţele depresiei clinice, fie în cele ale abuzului de sub-
stanţe chimice, murind din cauza unor supradoze. Cu toate acestea, foarte mulţi
Uupa cum s-a exprimat caştigatoarea la loterie jduu.» .1-,—, ----------------------------------- lV8
subită a şase milioane de dolari i-a determinat pe prietenii ei să devină nişte „vampiri care îi
sugeau viata din ea'. Comportamentul lor exprima clar tendinţe sociopate, iar ea a simţit că îi
secătuiesc forţa vitală. Această idee are o valabilitate mai mare decât am putea crede la prima
vedere, dar pentru a înţelege mai bine acest lucru trebuie să examinăm o serie de date ştiinţifice.
In capitolul 1 am arătat că ADN-ul se foloseşte de lumină ca principală sursă de vitalitate.
Dr. Piotr Gariaev a descoperit că molecula de ADN absoarbe in mod natural toţi fotonii dintr-un
container mic de cuarţ. Gravitaţia este singura forţă care poate curba lumina conform fizicii
convenţionale, iar efectul ADN-uIui fantomă pare să aibă o natură gravitaţională. Povestea
devine şi mai ciudată daca ne aducem aminte că o undă invizibilă a continuat să menţină fotonii
la locul lor timp de nu mai puţin de 30 de zile după înlăturarea ADN-uIui. Acest lucru reprezintă
o dovadă indubitabilă că ADN-ul este cel puţin influenţat, dacă nu cumva chiar creat de undele
invizibile ale energiei gravitaţionale. Cu cât vom înţelege mai bine acest lucru, cu atât mai multe
teste ştiinţifice vom putea concepe pentru a-1 dovedi.
ADN-ul pare să aibă funcţia inerentă de a absorbi şi de a transmite lumina. Dacă această
cunoaştere va deveni mai larg răspândită, ea va avea efecte fantastice asupra unei mari varietăţi
de domenii, inclusiv asupra medicinii, vindecării» psihologiei şi chiar a rezolvării conflictelor.
După toate aparenţele, sociopaţii se folosesc de acest sistem de bază pentru a absorbi energie de
la ceilalţi, deşi avem nevoie de mai multe date ştiinţifice pentru a dovedi acest lucru. De altfel,
dat
*
fiind că acest sistem operează prin simpla intenţie conştientă, nu este necesar nicio cunoaştere
ştiinţifică pentru a ne folosi de el în viaţa de zi cu zi. Nu trebuie să ştim cum funcţionează acest
mecanism pentru a obţine rezultate, aşa cum gp' vitaţia a funcţionat fără probleme până când
Isaac Newton a „descoperit-o” când i-a căzut un măr în cap.
Ceea ce nu ştia Gariaev era c ă dr. Fritz-Albert Popp a studiat cauzele ascun# ale cancerului şi
a descoperit încă din anii 70 că ADN-ul stochează fotoni. P°PP
a descoperit că toate formele de viaţa absorb fotoni în ADN-ul lor, inclusiv

bacteriile, plantele, insectele şi peştii. în anumite cazuri, Popp a observat direct
schimbul de lumină între organisme. Daplmia, o specie comună de muscă de apă,
emite lumină care este absorbită apoi de vecinele sale. Acelaşi efect a putut fi
observat în cazul peştilor mici. Fotonii păreau direcţionaţi de o forţă inteligentă,
ca şi cum ar fi ştiut unde trebuie să meargă şi ca şi cum ar fi fost ghidaţi de la un
organism la altul.
Mai mult, când Popp a deschis o moleculă de ADN cu ajutorul unei substanţe
chimice numite bromură de etidiu, din el a ieşit un flux de aproximativ 1.000 de
fotoni. Acest lucru sugerează că fiecare moleculă de ADN poate fi comparată cu
un cablu în miniatură de fibră optică. Fotonii oscilează în interiorul ADN-ului cu
viteza luminii, până când corpul are nevoie de ei. Popp a mai descoperit şi făptui
că există o conexiune strânsă între aceşti fotoni şi starea de sănătate. în zonele
corporale slăbite sau dezechilibrate cantitatea de lumină stocată de ADN este
considerabil mai mică, iar uneori poate fi complet absentă. O altă observaţie
fascinantă a fost că pe măsură ce suntem supuşi unui stres din ce în ce mai ma re,
ADN-ul nostru eliberează din ce în ce mai multă lumină, devenind din ce în ce
mai întunecat. Stresul lezează ţesuturile corpului şi poate fi la fel de toxic ca şi
fumatul. Ori de câte ori avem nevoie de un proces de vindecare, ADN-ul nostru
eliberează fotonii pentru ca aceştia să facă reparaţiile necesare.
Un alt mare pionier din acest domeniu este dr. Glen Rein, un biochimist care
a absolvit Universitatea din Londra. Rein a descoperit că noi putem controla
direct câtă lumină este stocată în ADN-ul unei alte persoane. Gândurile pline de
iubire şi de afecţiune creează o reacţie de vindecare, amplificând numărul fotoni-
lor din ADN, în timp ce mânia subită şi agresivitatea extrag lumina din molecula
de ADN. în cazul de faţă, ADN-ul a fost preluat din placenta unei alte persoane.
Subiecţii care au participat la experimentul doctorului Rein au reuşit să contro -
leze în mod conştient vindecarea sau nu a ADN-ului. Când şi-au propus să vin-
dece ADN-ul din placentă, procesul a funcţionat, dar dacă s-au focalizat exclusiv
asupra iubirii, fară a o direcţiona în mod specific asupra ADN-ului, numărul de
fotoni din acesta a rămas neschimbat.
Lumina este vie

Dacă ne imaginăm Universul ca pe o fiinţă vie şi foarte mare, rezultă că toate
aspectele sale sunt vii. Universul este astfel construit încât să producă viaţă
biologică la nivel cuantic. Prin urmare, lumina este ea însăşi vie. Acesta
înrormaţii decar am putea crede că este posibil, inclusiv codul genetic complet
ce permite construirea unui anumit tip de organism. Aceste informaţii genetice
rămân codificate în foton indiferent de distanţele cosmice pe care le parcurge
acesta. Din câte se pare, mişcarea prin spaţiu nu perturbă cu nimic structura
interioară a fotonului. Lumina reprezintă de asemenea o sursă foarte valoroasă de
energie vitală necesară pentru a menţine organismele vii şi sănătoase.
Iubirea: forţa care transportă lumina

în cadrul acestui model al cosmosului viu, lumina are nevoie de un vehicul
inteligent pentru a fi transportată dintr-un loc în altul. Experimentele ştiinţifice
ale doctorului Rein sugerează că ori de câte ori nutrim un gând despre altcineva
sau chiar despre un simplu material biologic, noi creăm în mod automat un tunel
între corpul nostru şi viaţa asupra căreia ne focalizăm atenţia. Lumina începe
imediat să treacă prin acest tunel. Aceste pasaje energetice nu sunt vizibile şi nu
au fost măsurate ştiinţific, dar la nivel teoretic trebuie să existe pentru a ne putea
explica observaţiile multor experimente repetabile realizate în laborator.
Se pare aşadar că există două forţe diferite care colaborează în cadrul acestui
nou model al „biologiei energetice”. Pe de o parte avem lumina, care asigură pute-
rea empirică a vitalităţii, iar pe de altă parte avem o altă forţă, care modelează,
dă formă şi direcţionează lumina prin tunelele invizibile. Deşi la ora actuală ţi $ c
poate părea un concept ciudat, seria Legii lui Unu face o referire directă la forţa
care modelează, dă formă şi direcţionează lumina, creând tunele între formele de
viaţă: este vorba de „iubire”.
în acest caz, iubirea devine o forţă foarte activă care generează structuri invizi'
bile asemănătoare unor tunele, ce permit transferul luminii de-a lungul diferitelor
distanţe. Cele care creează aceste tunele sunt gândurile noastre. Ori de câte ori
avem un gând legat de altcineva, noi creăm automat un tunel în Câmpul Sursa
dintre noi şi persoana respectivă, iar fotonii încep să circule prin el. Aceşti foton*
pot fi apoi codificaţi cu informaţii provenite de la gândurile noastre, creând asi
Din punct de vedere hlozohc, acestor două forţe le pot u au... w |
- lumina fiind forţa masculină care se proiectează către exterior şi care asigura
puterea brută, în timp ce iubirea este forţa feminină care modelează, dă formă şi
direcţionează lumina. Din punct de vedere psihologic, noi trebuie să echilibrăm
în viaţa noastră aceste caracteristici ale personalităţii sau „arhetipuri” pentru a fi
sănătoşi. Din perspectiva filozofiei Legii lui Unu, genurile din viaţa biologică nu
sunt altceva decât reflexii holografice ale structurii energetice de bază a
Universului, lucru explicat în sesiunea nr. 92 a seriei Legii lui Unu. Este
interesant de remarcat ca sursa nu a dorit să dea un răspuns complet la această
întrebare, lăsându-ne să rezolvăm singuri misterul.
92.20 Cel care se întinde către altceva sau altcineva poate fi

considerat un principiu masculin. Ceea ce aşteaptă să fie atins poate fi
considerat un principiu feminin. Complexitatea sistemului masculin-
feminin al polarităţii este interesantă, dar nu dorim să oferim mai multe
comentarii pe această temă, lăsând studenţii să reflecteze singuri asupra
ei.
In sesiunea nr. 67, Don Elkins a sintetizat ce a înţeles el din tot ce i s-a spus
despre natura arhetipului masculin şi a celui feminin. Ce nu a înţeles el a fost
faptul că cele două principii, masculin şi feminin, lumina şi iubirea, au şi alte
calităţi energetice în afara fluxului de sarcini electrice de la negativ la pozitiv.
Totuşi, ^tmaţia următoare reflectă o parte din ceea ce i s-a spus:
67.28 Arhetipul Tatălui corespunde aspectului masculin şi pozitiv al

energiei electromagnetice, fiind activ, creativ şi radiant, la fel ca
Soarele nostru. Arhetipul Mamei corespunde aspectului feminin sau
negativ al energiei electromagnetice, aşa cum este Pământul, care
primeşte razele Soarelui şi dă naştere vieţii prin fertilitatea sa
tridimensională.
78 CH£IA SINCRONICITĂ Ţ II
Arhetipul masculin şi cel feminin sunt extrem de importante atunci când analizăm
simbolismul viselor noastre şi semnificaţia mai profundă a conflictelor noastre interioare şi
exterioare. Marea majoritate a bărbaţilor trebuie să îşi dezvolte mai plenar latura feminină
şi învaţă acest lucru prin implicarea lor în relaţii cu femei. Marea majoritate a femeilor sunt
atrase de bărbaţi din cauza necesităţii de a-şi dezvolta latura masculină. Totuşi, este posibil
ca un bărbat sâ fie mai degrabă feminin decât masculin şi să se simtă atras de femei cu o
latura masculină mai pronunţată. Atracţia sexuală are adeseori funcţia subconştientă de a ne
orienta către oamenii de la care avem cel mai mult de învăţat. Oamenii slabi, pasivi, care se
sabotează singuri şi care sunt predispuşi către anxietate simt de multe ori o atracţie sexuală
irezistibilă faţă de cei puternici, lipsiţi de teamă, dominanţi şi narcisişti. Aceste relaţii pot fi
extrem de dureroase dacă persoanele narcisiste refuză să se schimbe.
Vindecare şi absorbţie
La modul ideal, după ce ne-am creat un tunel între noi şi altcineva prin gândurile
noastre, schimbul de fotoni curge în ambele direcţii. în cazul în care vindecam pe altcineva,
noi trimitem mai mulţi fotoni în interiorul corpului său, iar atunci când absorbim energie,
atragem mai mulţi fotoni din corpul altcuiva. Ori de câte ori ne direcţionăm gândurile pline
de mânie asupra unei alte persoane, noi creăm automat un tunel prin care încercăm să
atragem fotonii săi. Pentru a reuşi, trebuie să îi înfrângem spiritul, facându -1 să simtă o
emoţie negativă precum vinovăţia, teama, ruşinea, tristeţea, mânia, dezgustul, teroarea sau
şocul. Dacă persoana respectivă rămâne însă ancorată ferm într-o stare de iubire, refuzând
sa se lase terorizată sau să se complacă într-o emoţie negativă, ea îşi va proteja energia
vitală şi nu va pierde niciun foton. Aceasta este una din învăţăturile cele mai importante din
seria Legii lui Unu, care trebuie neapărat integrată de către cei care doresc să îşi protejeze
şi să îşi prezerve energia vitală.
Dacă reuşim să absorbim energie de la altcineva, iar această persoană se ofi' leşte în
prezenţa mâniei noastre, noi extragem lumină din depozitul ADN-ului răspândit în întregul
său corp. Acest lucru ne asigură o sursă rapidă de energie- Devenim astfel mai lucizi şi mai
vitali, dar metoda nu se compară nici pe departe cu cea naturală a iubirii autentice, care este
infinit mai bogată şi mai complet Din perspectiva Legii lui Unu, absorbţia energiei de Ia o
altă persoană reprezintă calea negativă şi îţi garantează că tot ceea ce iei de la altcineva îţi va
fi luat într-o manieră similară.
Acest mecanism a fost observat limpede de dr. Glen Rein în cadrul

experimentelor sale cu ADN-ul. Oamenii mânioşi au extras fotonii din placenta
umană, iar cei plini de iubire au reuşit să furnizeze fotoni suplimentari acesteia.
Aceste tunele energetice invizibile nu au fost măsurate până la ora actuală şi
nimeni nu a văzut cu ochii cum le creează prin gândurile sale, dar efectele acestui
mecanism au fost foarte bine documentate.
Experimentul cu icrele al lui Burlakov

Noi dovezi în sprijinul acestui concept au fost aduse de dr. A. B. Burlakov,
un alt savant rus. Burlakov a plasat nişte icre de peşte fecundate unele lângă
altele, astfel încât fotonii să poată circula liber între ei. Când a aşezat icre mai
vechi şi mai mature lângă cele mai tinere, primele au extras literalmente energia
vitală a celor din urmă, care s-au îmbolnăvit, s-au ofilit, au suferit deformări, iar
unele chiar au murit. Practic, icrele mai vechi şi mai puternice s-au hrănit cu
energia vitală a celor mai tinere şi mai slabe pentru a-şi asigura astfel propria
supravieţuire. Acelaşi mecanism ne permite şi nouă să Ie transferăm altora o stare
de sănătate mai bună. Când Burlakov a aşezat icre doar cu puţin mai tinere lângă
altele mai bătrâne în cadrul experimentelor sale, primele şi-au accelerat practic
procesul de dezvoltare, crescând mult mai repede, până când au atins acelaşi
nivel de dezvoltare ca şi cele mai bătrâne.
Interesant este şi faptul că aceste efecte de slăbire sau de vindecare au putut fi
complet blocate prin aşezarea unui perete de sticlă între cele două containere care
conţineau icrele. Acest lucru se datorează aproape sigur faptului că sticla
blochează lumina ultravioletă. Sticla nu a reuşit să blocheze atragerea fotonilor
din icrele mai slabe de câmpul microgravitaţional al icrelor mai puternice.
Aceştia s-au lovit însă de peretele de sticlă, s-au reflectat înapoi în container şi au
fost absorbiţi de alte icre. în acest fel, nu s-a produs nicio pierdere de energie,
chiar dacă forţa gravitaţională a icrelor mai puternice a continuat să extragă
fotonii din cele mai slabe.
Vindecarea: o meta-analiză a studiilor ştiinţifice

Dr. Daniel Benor a analizat 191 de studii ştiinţifice diferite referitoare la
vindecarea spirituală, în cadrul cărora subiecţii şi-au propus să vindece prin
intenţie un ţesut viu. încercarea de vindecare s-a făcut pe o varietate largă de
forme de viaţă, inclusiv bacterii, alge, plante, insecte, animale şi oameni. în mod
surprinzător,
!
I
Î
^ ---------------- -------------------------------------------------------------------------------- — ^
V
80 CH fcl A SI N CRO N IC IT Ă ŢI I
64% din aceste 191 dc studii au condus la rezultate semnificative, chiar şi în caz^ în carc
oamenii vindecaţi s-au aflat la o distanţă considerabilă de subiecţi, cum ^
ii oraşul New York faţă de Los Angeles.
încă o dată, acest lucru înseamnă că atunci când ne direcţionăm gândurile şi emoţiile,
îndeosebi cele pline de iubire, asupra unei alte forme de viaţă, noi deschidem un tunel carc
permite trecerea fotonilor de lumină. Acest efect este foarte consistent şi a fost observat cu
claritate în majoritatea studiilor referitoare la procesul de vindecare. Mai mult, potrivit Legii
lui Unu, atunci când vindeci pe altcineva nu trebuie să renunţi la propriii tăi biofotoni, ci
poţi acţiona ca o lentilă care focalizează energia universală, lăsând-o să curgă prin tine.
Acest lucru este indicat limpede în şedinţa nr. 66 din seria Legii lui Unu.
66.10 Vindecătorul nu vindecă. EI este doar un canal prin care curge energia
inteligentă, direcţionând-o către o entitate pentru ca aceasta să se vindece
singură... Acest mecanism este valabil inclusiv pentru vindecătorii mai
convenţionali din cultura voastră. Dacă aceşti vindecători ar înţelege că nu sunt
responsabili decât pentru oferirea unei oportunităţi de vindecare, nu pentru
vindecarea propriu-zisă, mulţi dintre aceştia s-ar elibera de o povară enormă a
unei responsabilităţi greşit înţelese.
4.14 Este foarte important să precizam că cei a căror viaţă nu egalează

munca pe care o prestează au unele dificultăţi în a absorbi energia infinităţii
inteligente. Echilibrul lor este astfel perturbat, generând dizarmonie în ei înşişi şi
în ceilalţi, iar uneori blochează complet procesul de vindecare.
Legea lui Urm despre lumină şi iubire

Seria Legii lui Unu ne învaţă că lumina este vie. Fotonii sunt cele mai elementare forme
de viaţă din Univers, iar la ora actuală există instrumentele ştiinţifice pentru a dovedi acest
lucru. ADN-ul fantomă — forţa feminină a iubirii - este energia în formă de vortex care
înconjoară şi modelează lumina. în seria Legii Iu* Unu ni se spune că Universul este alcătuit
din lumină şi din iubire — adică dintr-un principiu masculin şi unul feminin — şi că
iubirea este forţa care modeleaza lumina. întregul nostru Univers este construit de lumină şi
de iubire, cele doua
manifestări primordiale ale „infinităţii inteligente”, după ce aceasta se transformă

în energie inteligentă. Materia şi biologia sunt consecinţele jocului dintre lumină
şi iubire, tot ceea ce există fiind în ultimă instanţă viu. Iată câteva citate cheie
care revelează aceste conexiuni.
13.9 Lumina... este cărămida care stă la baza materiei. Ea este

inteligentă şi plină de energie.
2.4 Pietrele sunt vii. Oamenii din cultura voastră nu înţeleg acest
lucru.
64.6 Din perspectiva noastră, singurul material care există este

lumina.
28.5 întrebare: Ce determină... lumina să se condenseze în

elementele noastre fizice şi chimice?
Răspuns: ...Trebuie să înţelegeţi funcţia acelei intenţii focalizate
cunoscute sub numele de Iubire. Această energie are o natură care o
determină să ordoneze tot ceea ce atinge.
27.13 Iubirea foloseşte lumina şi are puterea de a o direcţiona.
6.4 Iluzia [adică universul vostru material] este creată de lumină,

sau mai bine zis, deşi mai greu de înţeles, de lumină / iubire.
1.6 Voi sunteţi tot ceea ce există: fiecare fiinţă, fiecare emoţie,
fiecare eveniment şi fiecare situaţie. Sunteţi unitate. Sunteţi infinitate.
Sunteţi iubire / lumină sau lumină / iubire. Sunteţi pur şi simplu.
Aceasta este Legea lui Unu.
Cercetări referitoare la vederea la distanţă

şi noi elemente referitoare la calea negativă
Atunci când ne direcţionăm atenţia în altă parte, din noi emană un vortex creat de
iubire, prin care transmitem lumină. Acest efect se poate petrece inclusiv

Cheia Sincronicitatii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cheia Sincronicitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scanned by CamScanner

. , ' »/■ i' ’ . >■

până la rine. Durerea ta fi se pare incredibil devasta, inimaginabilă, şi eşti convins

şterse conţineau un materialC Hfascinant,

atât de obişnuiţi cu „realitatea convenţională” încât nu pot lua în calcul ideea de

ADN-ul apare mai întâi ca o undă cuantică

dc ADN, aceste forţe microgravitaţionale le determină să formeze clustere, iar apoi să se

Am putea spune că microbiologia a apărut prin anii 40 ai secolului

Mai mulţi oameni dc ştiinţa au surprins de asemenea acţiunea de atrage^ a fotonilor de

o forţă invizibilă ce atrage şi susţine singură lumina. Dacă eliminăm ADN-ul,

-.magnifică”. Voi prezenta în continuare o retipărire a introducerii şi a primelor cinci

Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă

£ste ADN-ul o undă energetică ce dă naştere vieţii?

Poate fi transformat energetic ADN-ul

£xistă viaţă umană inteligentă în restul galaxiei?

£ste evoluţia generată de undele

CfCLU DE 26 DE MILIOANE DE ANI CICLU DE 62 DE MILIOANE DE ANI

Fig. 2: Graficul combinat al ciclurilor de evoluţie de 26 şi de 62 de milioane de ani

Dr. William Tifft a descoperit în interiorul galaxiilor anumite benzi concentrice de

Ciclurile istoriei ş i Legea lui Unu

în interiorul ADN-uIui uman există toate informaţiile necesare pentru a con-

Seria Legii Lui Unu

Unic* şi care răspunde de călăuzirea, protejarea şi gestionarea evoluţiei colective pe

Deocamdată, legile spirituale le impun acestor fiinţe să rămână ascunse. Ele nu

economice au scăzut la scară mondială pentru simplul motiv că un mic grup de

ştiinţă alternativă, am făcut personal numeroase descoperiri care nu erau incluse în

Dovezi ştiinţifice care susţin conceptul

19.10 [Toate aceste transformări] s-au petrecut în decurs de o

i T ]• w 1 1*« w i ti 1 w «1« yj)

Să vizualizăm acum orbita de 365 de zile terestre a Pământului în jurul Soarelui

ceea ce gândim şi simţim, ceea ce

motive, nimeni nu îi va putea convinge vreodată de contrariu. Mulţi sceptici au

Influenţele celeste asupra conştiinţei umane

Dovezi ştiinţifice solide care confirmă ciclul

Trecerea în densitatea a patra

Exemple convenţionale de cicluri istorice

acestui discurs, „Preşedintele a cerut Congresului să adopte legislaţia care prote^

Rezerva Federală este principalul vinovat responsabil pentru criza

Blestemul lui Tecumseh

Jung considera că sincronicitatea poate fi explicată ştiinţific prin aplicarea teoriei

5 Acronim consacrat; provine de la cuvintele engleze Near-Death Experience, (n. tr.)

Exemple personale dramatice de sincronicităţi

Indiferent cine sau ce eşti... Ştiu că eşti acolo şi că mă poţi auzi.

t r rai* :"ţ.i t ; . f r : j . „ «vsit * ,‘.J. tfct . rt T- vi îr

fr fi->p vt ». rv< : , ■ < ■ ■ ■ ■" .-.o- m * ' •■ * ...:^*tî )i ,.'n î .. pii; ^

O ahumdmţÂ insvrtî;htJLi Ar tincronicitâţi numcric t

încă mai am pe frunte o mică cicatrice rămasă în urma impactului cu o bucata de

experienţe de sincronicitate până când am renunţat să mai folosesc substanţe care

Mi-a spus o păsărică

Cunoştea acea păsărică frigul? Cu siguranţă. Cunoştea ea foamea?

Si CJ:CI Luiversul e?re intr-adevăr o fiinţa vie şi conştientă? Dacă spânul,

Fig. 5: Câmpurile microgravitaţionale

Iluminarea este trăirea plenară a momentului prezent

17.2 Iluminarea poate fi găsită numai în momentul prezent. Ea

Milioane de oameni trăiesc la ora actuală experienţe care nu se mai potrivesc cu

iJoiuHMlt \m\ luwho ^w\>illw\o v,wo mi|M'\vI#oiUi\ ovoutmoiuoloum' SO tuw\u\)sl,\ iw

SOM Jo (WOO^ţi \N>U^iÍW\A \WW\W\ il j^Wtll» rt slw\\l \\ il il^íwWtl Suiuoiu I w \w\W

sliimilniM I ti pulim há in 1 tini lm i uţmm ţl ná rvnlníún mai lapltl, pcnim ,i no

Adepţi ai teoriei conspiraţiei din întreaga lume, care aţi crezut

bani şi ameninţarea membrilor cheie cu expunerea publică, forţându-i astfel să se

17.20 Oprirea roţii acţiunii — sau a ceea ce voi numiţi karma —

18.12 Iertarea unui alt sine echivalează cu iertarea propriului sine.

In cartea Investigaţii referitoare la Câmpul Sursă am prezentat o suită incredibilă de

36.14 Calea negativă este cea a separării. Dorim să vă reamintim