Nr.

Cite]te textul, apoi raspunde cerin\elor de mai jos :

“ Nu mult` vreme, daca s-au întorsu }tefan vod` de la Pocutiia la

scaunul s`u, la Suceava, fiindu bolnav ]i slabu de ani, ca un om ce era
într-atâtea r`zboaie ]i osteneal` ]i neodihn`, în 47 de ani în toate p`r\ile
s` b`tea cu to\ii ]i dup` multe r`zboaie cu noroc ce au f`cut, cu mare
laud` au muritu, mar\i, iulie 2 zile.
Fost-au acestu }tefan vod` om nu mare de statu, mânios ]i de
grabu v`rs`toriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospe\e omorâea
f`r` jude\u. Amintrilea era om intreg la fire, nelene]u, ]i lucrul s`u îl ]
tiia a-l acopieri ]i unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de r`zboaie
me]ter, unde era nevoie însu]i se vârâia, ca v`zându-l ai s`i, s` nu s`
înd`r`pteze ]i pentru aceia raru r`zboi de nu biruia. }i unde-l biruia
al\ii, nu pierdea n`dejdea, c` ]tiindu-s` c`zut jos, s` r`dica deasupra
biruitorilor. Mai apoi, dup` moartea lui ]i ficiorul s`u, Bogdan vod`,
urma lui luas`, de lucruri viteje]ti, cum s` tâmpl` din pom bun, road`
bun` iese.
Iar` pre }tefan vod` l-au îngropat \ara cu mult` jale ]i plângere în
m`n`stire în Putna care, era zidit` de dânsul. Atâta jale era, de plângea
to\i ca dup` un p`rinte al s`u, c` cuno]tiia to\i c` s-au sc`patu de mult
bine ]i de mult` ap`r`tur`. Ce dup` moartea lui, pân` ast`zi îi zicu sveti
}tefan vod`, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, c` el
înc` au fostu om cu p`cate, ci pentru lucrurile lui cele viteje]ti, carile
niminea din domni, nici mai nainte, nici dup` aceia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui }tefan vod` într-acela]i anu
iarn` grea ]i geroas`, câtu n-au fostu a]a nici odinioar`, ]i decii preste
var` au fostu ploi grele ]i povoaie de ape ]i mult` înecare de ap` s-au
f`cut.
Au domnitu }tefan vod` 47 de ani ]i 2 luni ]i trei s`pt`mâni ]i au
f`cut 44 de m`n`stiri ]i însu]i \iitoriu preste toat` \ara.
Iar` cându au fost aproape de sfâr]itul s`u, chiemat-au vl`dicii ]i
to\i sfetnicii s`i, boierii cei mari ]i al\i to\i câ\i s-au prilejitu, ar`tându-le
cum nu vor putea \inea \ara, cum o au \inut-o el, ci socotindu din to\i
mai puternicu pre turcu ]i mai în\eleptu, au datu înv`\`tur` s` s`
închine turcilor. }i decii au st`tut la domnie fiiu-s`u, Bogdan vod` cel
Grozav ]i Orbu. “
 ( Grigore Ureche, Letopise\ul |`rii Moldovei )

1. Transcrie dou` arhaisme lexicale din fragmentul citat.

2. Scrie c@te un sinonim pentru fiecare dintre urm`toarele cuvinte
din textul dat : osteneal`, r`zboi, pl@ngere, prilej .
3. Motiveaz` utilizarea cratimei [n structura : v`z@ndu-l .
4. Construie]te trei enun\uri prin care s` eviden\iezi polisemia
verbului a (se) bate .
5. Alc`tuie]te un enun\ [n care s` folose]ti o expresie/locu\iune cu
verbul a purta .
6. Indic` pesonajul principal al fragmentului citat.
7. Nume]te un indice temporal ]i un indice spa\ial din textul dat.
8. Selecteaz` dou` figuri de stil diferite.
9. Precizeaza tema fragmentului citat.
10. Caracterizeaz`, [n 10-12 r@nduri (100-120 cuvinte),
personajul }tefan cel Mare, a]a cum apare [n textul dat.
Nr. 2

Cite]te textul, apoi raspunde cerin\elor de mai jos :

“ C`tre cititoriu

Începutul \`râlor acestora ]i neamului moldovenescŭ ]i

muntenescŭ ]i câ\i sunt ]i în Ț`rile Ungure]ti cu acest nume, români ]i
pân` ast`zi, de unde suntŭ ]i de ce semin\ie, de când ]i cum au
d`sc`lecat, aceste p`r\i de p`mântŭ, a scrie, mult` vreme la cump`n`
au st`tut sufletul nostru. S` înceap` osteneala aceasta, dup` atâta veci
de la disc`lecatul \`râlor cel dint`i de Traian împ`ratul Râmului, cu
câteva sute de ani peste mie trecute, s` sparie gândul. A l`sa iar`]
nescris, cu mare ocar` înfundat neamul acesta de o seam` de scriitori,
ieste inimii durere. Biruit-au gândul s` m` apucu de aceast` trud`, s`
sco\ lumii la vedere felul neamului, din ce izvor ]i semin\ie suntŭ
l`cuitorii \`râi noastre, Moldovei ]i Ț`râi Muntene]ti ]i românii din Ț`rile
Ungure]ti, cum s-au pomenit mai sus, c` to\i un neam ]i o dat`
disc`leca\i suntŭ, de unde suntŭ veni\i str`mo]ii lorŭ pre aceste locuri,
supt ce nume au fostŭ înt`i la disc`lecatul lor ]i de cândŭ s-au osebit ]i
au luat numele cest de acum, moldovan ]i muntean, în ce parte de
lume ieste Moldova, hotar`le ei p`n unde au fostŭ întâi, ce limb` \in ]i
p`n-acum, cine au l`cuit mai nainte de noi pe acestŭ p`mântŭ ]i supt
ce nume, scot la ]tirea tuturorŭ, carii vorŭ vrea s` ]tie neamul \`rilor
acestora.(…)
Îndemnatu-m-au mai multŭ lipsa de ]tiin\a începutului ace]tii \`ri,
de desc`licatul ei cel dintâi, toate alte \`ri ]tiindŭ începuturile sale.
Laud osârdiia r`posatului Urechie vornicul, carile au f`cut de dragostea
\`râi letopise\ul s`u, îns` acela de la Drago]-vod`, de disc`licatul cel al
doilea al \`râi ace]tiia din Maramoro]ŭ scrie. Iar` de disc`licatul cel
dint`i cu români, adec` cu râmleni, nimica nu pomene]te, numai
ameli\` la un loc, cum c` au mai fostŭ \ara o dat` disc`licat` ]i s-au
pustiit de t`tari. Ori c` n-au avut c`r\i, ori c` i-au fostŭ destul a scrie de
mai scurte veacuri, destul de dânsul ]i atâta, câtŭ poate s` zic`
fie]tecine c` numai lui de aceast` \ar` i-au fostŭ mil`, s` nu r`mâie întrŭ
întunerecul ne]tiin\ei, c` celelalte ce mai suntŭ scrise ad`os`turi de un
Simeon Dascalul ]i al doilea, un Misail C`lug`rul, nu letopise\e, ce oc`ri
suntŭ.”

(Miron Costin, De neamul moldovenilor)

1. Scrie c@te un sinonim contextual pentru fiecare dintre

urm`toarele cuvinte din fragmentul citat: [nceputul, trud`,
hotar, veacuri .
2. Transcrie patru arhaisme lexicale.
3. Explic` utilizarea cratimei [n structura: biruit-au .
4. Alc`tuie]te patru enun\uri prin care s` demonstrezi polisemia
verbului a f .
5. Construie]te dou` enun\uri [n care s` folose]ti expresii/locu\iuni cu
substantivul nume .
6. Motiveaz` folosirea virgulei [n structura: Traian, [mparatul
R@mului .
7. Selecteaz` o enumera\ie.
8. Indic` dou` m`rci ale subiectului dn fragmentul citat.
9. Nume]te tema textului.
10. Comenteaz`, [n 6-10 r@nduri (60-100 de cuvinte), secven\a:
Începutul \`râlor acestora ]i neamului moldovenescŭ ]i
muntenescŭ ]i câ\i sunt ]i în Ț`rile Ungure]ti cu acest nume,
români ]i pân` ast`zi, de unde suntŭ ]i de ce semin\ie, de când ]i
cum au d`sc`lecat, aceste p`r\i de p`mântŭ, a scrie, mult` vreme
la cump`n` au st`tut sufletul nostru.