Pentru că nu doare, nici nu prea-l băgăm în seamă.

Și, în caz că e bolnav, nu ne dăm

seama. Aflăm cum se simte ficatul abia în urma unei consultații detaliate, care include
și analize de sânge. De multe ori, e cam târziu când depistăm ficatul bolnav.

Cum se testează funcțiile hepatice

Mergi la medic pentru un control de rutină și, când colo, te trezești, în cel mai fericit caz,
cu avertismente serioase din partea medicului. De fapt, starea sănătății tale ți-ar fi putut
da de bănuit că suferi de ceva, dar nimic nu te-ar fi dus cu gândul tocmai la ficat. Așa e
acest organ intern: „mut” și „secretos”. Nu dă niciun semn, până când e atât de bolnav, că
nici nu se prea mai poate face mare lucru. Iată de ce este imperios necesar să-l mai
verifici, din când în când, mai ales dacă te numeri printre persoanele predispuse la
afecțiuni hepatice. Un nivel al colesterolului crescut e un semnal de alarmă. Dacă mai ai
și kilograme în plus, lucrezi în mediu toxic, consumi alcool, alimente „nesănătoase” sau
iei regulat medicamente, anticoncepționale, suplimente alimentare, riscul îmbolnăvirii
ficatului e mult mai crescut. La fel se întâmplă și în cazul celor care au avut hepatită, icter
sau al bolnavilor de diabet. Prin urmare, un set de analize potrivite, te pot scăpa de griji.

Ce e de făcut dacă ai ficatul bolnav

La fel ca și în cazul altor organe interne, există mai multe metode de testare a funcțiilor
hepatice. În primul rând, analizele de sânge sunt relevante. Însă, ficatul poate fi examinat
și prin intermediul ecografiei, prin tomografie și RMN, prin analize virusologice, adică
markeri virali, prin fibrotest, actitest sau fibroscan. Când se suspectează o afecțiune
serioasă, scoasă la iveală de restul analizelor, medicii recurg la biopsia hepatică, în urma
căreia vor putea diagnostica precis stadiul de evoluție a bolii, tipul de celule dintr-o
tumoră, încărcarea ficatului cu diferite substanțe, structura exactă a organului intern.

Ce spun analizele de sânge

Atunci când vrei să afli cu exactitate starea ficatului, trimiterea de la medicul de familie
va trebui să conțină următoarele analize de sânge: hemograma, electroforeza,
colesterolul, trigliceridele, bilirubina, fibrinogenul, protrombina, fosfataza alcalină, AST,
ALT, GGT. În cele ce urmează, vom încerca să ne lămurim împreună cum stau lucrurile,
„traducând” termenii de specialitate.

1.Hemograma stabilește compoziția sângelui, numărul și tipul celulelor din este alcătuit.
Este un examen de sânge uzual, de rutină, care se face în orice situație.

2.Electroforeza este o analiză de sânge specifică afecțiunilor hepatice și înseamnă

examinarea proteinelor serice din sânge. Asta înseamnă testarea albuminelor, alfa-1 și
alfa-2 globulinelor, beta-globulinelor și gamma-globulinelor. Valorile normale sunt: la
albumine 52-65%, la alfa-1 globuline 2-5% , la alfa-2 globuline 6-9%, la beta-globuline
8-11% și la gamma-globuline 14-21%. Când valorile sunt mai mici decât cele normale, se
poate suspecta o afecțiune a ficatului.
3.Colesterolul și trigliceridele pot oferi detalii importante pentru medici. De preferat ar
fi ca limita valorilor colesterolului să nu depășească 200 mg/dl. Totuși, când valorile
colesterolului sunt foarte mici, trădează posibilitatea insuficienței hepatice. Pe de altă
parte, valorile trigliceridelor care depășesc limitele normale, cuprinse între 30-135 mg/dl,
pot indica boli hepatice, dar și pancreatita, diabetul, hipotiroidismul.

4.Bilirubina rezultă în urma degradării hemoglobinei din sânge. Este secretată de fiere,
de unde și culoarea galbenă care declanșează icterul. Valorile normale sunt cuprinse între
0,2 și 1,5 mg/dl. Când valorile sunt mai mari, înseamnă că pacientul fie suferă de hepatită
acută sau cronică, de ciroză, de pietre la bilă ori de cancer, fie este vorba despre un ficat
alcoolic.

5.Fibrinogenul și protrombina sunt proteine sintetizate de ficat, cu un rol important în

coagularea sângelui. Valorile normale sunt cuprinse între 200 și 400 mg la 100 ml sânge
la fibrinogen și 11-13 secunde timp de reacție la protrombină. Scăderea sub limitele
normale a fibrinogenului duce la declanșarea hemoragiilor la bolnavii de ficat.

6.Fosfataza alcalină este o enzimă ale cărei valori normale sunt cuprinse între 25-115
UI. Creșterea valorilor peste limitele normale conduce spre ipoteza unor afecțiuni
hepatice severe, dar și a unor boli de rinichi, de oase sau de pancreas.

7.AST și ALT sunt enzime hepatice cu rol în metabolizarea proteinelor și aminoacizilor.

Valorile lor normale sunt între 0 și 40 UI. Când sunt depășite aceste valori, înseamnă că
celulele hepatice sunt distruse de afecțiuni precum hepatita, ciroza sau chiar cancerul.

8.GGT sau gamma glutamil transferaza este o altă enzimă hepatică, cu valori normale
între 10 și 50 UI. Acestea cresc peste limite numai în caz de hepatită, metastaze hepatice,
ciroză, alcoolism, traumatism hepatic, pancreatită acută.

Pentru că nu dau dureri, afecțiunile hepatice nu pot fi prevenite decât prin analize
de sânge periodice.