CURS 5

PROBLEME JURIDICE PRIVIND FACTORUL DE MEDIU APA

1. PROTECTIA CALITATII RESURSELOR DE APA

Protectia resurselor de apa de suprafata si subterane precum si a ecosistemelor
acvative are ca obiect ameliorarea si mentinerea calitatii naturale a acestora in scopul
evitarii unor efecte negative asupra mediului si sanatatii umane.
Administratia Nationala a Apelor Romane (ANAR) urmareste prin sistemul
national de supraveghere a calitatii apelor starea calitatii resurselor de apa de suprafata si
subterane precum si modul de respectare a concentratiilor de poluanti inscrise in actele de
reglementare emise utilizatorilor.
Stimularea economica a utilizarii durabile a resurselor de apa implica servicii
specifice de gospodarire a acestora, de protectie a calitatii apelor si de monitorizare
cantitativa si calitativa a poluantilor din apele uzate evacuate de utilizatori.
ANAR percepe pe baza de contract tarife pentru serviciile de monitorizare
cantitativa si calitativa a poluantilor din apele uzate evacuate. Sumele de bani incasate
sunt venit la Fondul de Apa, constituit de Ministerul Mediului, gestionat prin buget
separat, elaborat de ANAR.
Utilizatorii de apa care manifesta constant o grija deosebita cu privire la protectia
calitatii apelor si care realizeaza evacuarea apelor uzate epurate in concentratii mai reduse
de substante daunatoare decat cele inscrise in autorizatia de gospodarire primesc
bonificatii. Bonificatiile sunt procente de maxim 10% din valoarea anuala a serviciilor de
monitorizare a poluantilor din apele evacuate. Bonificatiile sunt calculate de ANAR.

2. MONITORINGUL CALITATII APELOR

Substantele prioritar periculoase conform regulamentului privind realizarea
monitoringului calitatilor apelor cuprind :
- substante periculoase cum sunt cadmiu, mercur, componente ale metanului;
- substante prioritar periculoase din programul de actiune pentru producerea poluarii
mediului acvatic si a apelor subterane cauzata de evacuarea unor substante periculoase;
- alte substante toxice sintetice si nesintetice.
Reteaua de monitoring pentru substante prioritar periculoase se imparte in 3
sectiuni:
- sectiuni de monitoring care descriu starea chimica a apelor intr-un subbazin hidrografic;
- sectiuni de monitoring care evidentiaza actiunea omului fata de substante chimice din
una sau mai multe surse punctiforme sau difuze de poluare;
- sectiuni de monitoring care nu prezinta poluare chimica semnificativa si care sunt
stabilite fie pe sectiuni de referinta pentru stare ecologica foarte buna si buna fie ca
sectiuni reprezentative ale presiunilor structurale.
Exista 3 tipuri de monitoring:
a) De supraveghere
b) Operational
c) De investigare

a) Monitoringul de supraveghere evalueaza starea tuturor apelor din cadrul fiecarui

bazin sau subbazin hidrografic. El furnizeaza informatii pentru proiectarea eficienta a
programului de mediu, pentru evaluarea tendintei de variatie pe termen lung a resurselor
de apa.
b) Monitoringul operational stabileste starea ecosistemelor acvatice ce prezinta riscul
de a nu indeplinii obiectivele de calitate pentru mediul acvatic. El evalueaza schimbarile
in starea unor astfel de ecosisteme datorate aplicarii programului de masuri. Se realizeaza
pentru toate acele cursuri de apa care fie pe baza evaluarii impactului fie pe baza
monitoringului de supraveghere sunt identificate ca avand riscul sa nu indeplineasca
obiectivele de mediu.
c) Monitoringul de investigare stabileste cauzele depasirii limitelor prevazute in
standardele de calitate precum si pentru stabilirea impactului poluarii accidentale.

Secţiunile pentru monitoringul operaţional trebuie stabilite pe baza criteriului

evaluării de impact, realizat în concordanţă cu rezultatele monitoringului de
supraveghere, astfel:
-secţiuni pe apele de suprafaţă, unde există risc de la presiuni semnificative ale surselor
punctiforme;
-secţiuni pe apele de suprafaţă, unde există risc reprezentativ de la presiuni semnificative
ale surselor difuze;
-secţiuni pe apele de suprafaţă, în care sunt evacuate substanţe prioritare.
Monitoringul de investigaţie pentru substanţele prioritar periculoase este definit
de:
-cazurile de depăşire a obiectivelor de calitate cu cauză necunoscută care trebuie
identificată;
-cazurile în care monitoringul de supraveghere arată că obiectivele de calitate nu se pot
atinge şi nu a fost stabilit încă monitoringul de supraveghere şi operaţional pentru
evaluarea cauzelor de nerealizare a respectivelor obiective;
-evaluarea mărimii şi impactului unei poluări accidentale;
-furnizarea de informaţii care să servească la stabilirea unor programe de măsuri pentru
atingerea obiectivelor de calitate.

3. CALITATEA APEI POTABILE SI SANATATEA UMANA

Reglementarea calităţii apei potabile are ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor
împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii ei
de apă curată şi sanogenă.
Apa potabilă reprezintă apa destinată consumului uman, astfel:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea
hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este
furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte
recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate
consumului uman;
c) apa provenind din surse locale, precum fântâni, izvoare etc., folosită pentru băut,
gătit sau în alte scopuri casnice. În funcţie de condiţiile locale specifice, autorităţile de
sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pot face excepţie de la
valorile parametrilor de calitate, dar fără să fie pusă în pericol sănătatea consumatorilor.
 În categoria apei potabile nu intră următoarele tipuri de ape:
- apele naturale minerale, recunoscute ca atare de către autorităţile competente, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
- apele care au proprietăţi terapeutice, în sensul prevederilor din reglementările sau
procedeele administrative referitoare la produsele farmaceutice.
Apa potabilă trebuie să fie sanogenă şi curată, să fie lipsită de microorganisme,
paraziţi sau substanţe care, prin număr sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial
pentru sănătatea umană.
Măsurile de aplicare a Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile
(Monitorul Oficial nr.552/29.07.2002) nu trebuie să conducă, direct sau indirect, la
deteriorarea calităţii reale a apei potabile, care să afecteze sănătatea umană, ori la
creşterea gradului de poluare a apelor utilizate pentru obţinerea apei potabile.
Calitatea apei potabile destinate consumului uman trebuie să corespundă valorilor
stabilite pentru parametrii de calitate microbiologici, chimici şi indicatori în următoarele
puncte de prelevare a probelor:
- la robinetul consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în cazul apei potabile
furnizate prin reţeaua de distribuţie;
- la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile furnizate în acest mod;
- în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în cazul apei potabile
îmbuteliate;
- în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie, în cazul apei utilizate în
industria alimentară.
Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către producător, distribuitor şi
de autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.
Producătorii şi distribuitorii de apă potabilă asigură:
- conformarea la parametrii de calitate şi finanţarea monitorizării de audit şi de control a
calităţii apei potabile,
- monitorizarea curentă, de control a apei potabile, conform unui program care trebuie să
cuprindă cel puţin controlul eficienţei tehnologiei de tratare, îndeosebi a dezinfecţiei, şi al
calităţii apei potabile produse, distribuite şi utilizate.
Autorităţile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
trebuie să asigure supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei potabile în scopul
verificării faptului că apa distribuită consumatorului se conformează la cerinţele de
calitate şi nu creează riscuri pentru sănătatea publică.
Acestea pot decide efectuarea unei monitorizări suplimentare dacă există dovezi
care atestă prezenţa în apă a unor substanţe sau microorganisme, care nu au fost stabilite
ca parametri şi care pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană.
Monitorizarea suplimentară se realizează individualizat pentru fiecare substanţă
sau microorganism în cauză.
În cazul neconformităţii cu valorile parametrilor, autorităţile competente vor
analiza dacă această neconformitate reprezintă un risc pentru sănătatea populaţiei şi va
dispune măsurile de remediere necesare pentru restabilirea calităţii apei în scopul
protejării sănătăţii.
Ministerul Sănătăţii Publice poate aproba derogări pe o perioadă determinată de la
valorile parametrilor stabiliţi până la o valoare ce va fi stabilită şi aprobată de către
acesta, luându-se în considerare riscul pentru sănătate şi alternativele de aprovizionare cu
apă potabilă a populaţiei din zona respectivă.
Derogările vor fi limitate la o perioadă cât mai scurtă şi nu vor depăşi o durată de
3 ani. În situaţia în care autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului
Bucureşti, solicită prelungirea derogării, se va înainta Ministerului Sănătăţii Publice
analiza situaţiei şi motivarea solicitării de obţinere a celei de-a doua derogări. Pentru o a
doua derogare nu se va depăşi termenul de 3 ani.
Pentru orice derogare acordată trebuie specificate următoarele:
- motivele derogării;
- parametrul în cauză, rezultatele relevante ale monitorizării anterioare şi valoarea
maximă permisă prin derogare;
- zona geografică, cantitatea de apă furnizată zilnic, mărimea populaţiei afectate şi
eventualele consecinţe asupra întreprinderilor producătoare de alimente;
- schema de monitorizare adecvată;
- un rezumat al planului măsurilor de remediere necesare, ce va include un calendar al
activităţilor şi o estimare a costului de evaluare a situaţiei;
- durata derogării.
În scopul informării consumatorilor Ministerul Sănătăţii Publice, prin Institutul de
Sănătate Publică Bucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, „Raportul naţional
asupra calităţii apei potabile”, care va cuprinde cel puţin:
- sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în
medie o cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000
de persoane;
- situaţia pe o perioadă de 3 ani consecutivi, publicarea efectuându-se la sfârşitul celui de-
al 3 an.

4. DESCARCAREA APELOR UZATE IN MEDIUL ACVATIC

Hotărârea Guvernului nr.188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile
de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate (Monitorul Oficial nr.187/20.03.2002)
reglementează conform normelor tehnice:
- colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane,
- epurarea şi evacuarea apelor uzate provenite din sectoarele industriale cum ar fi:
prelucrarea laptelui, fabricarea produselor din fructe şi legume, fabricarea şi îmbutelierea
băuturilor răcoritoare, prelucrarea cartofilor, prelucrarea şi industrializarea cărnii, fabrici
de bere, producerea alcoolului şi a băuturilor alcoolice, fabricarea hranei pentru animale
din produse vegetale, fabricarea gelatinei şi a cleiului din piele şi oase, fabrici de malţ,
prelucarea şi industrializarea peştelui.
Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali apele uzate colectate în reţelele de
canalizare vor fi supuse unei epurări secundare sau corespunzătoare, în vederea
conformării cu prevederile normelor tehnice.
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane trebuie construite, exploatate şi
întreţinute astfel încât să se asigure performanţe corespunzătoare în condiţiile climatice
locale normale.
Apele uzate epurate se pot reutiliza ori de câte ori acest lucru este posibil, cu
avizul autorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare.
Reutilizarea acestor ape trebuie să se facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor
negative asupra mediului.
Monitorizarea reprezintă o obligaţie a tuturor prestatorilor/operatorilor de servicii
publice ai reţelelor de canalizare şi/sau ai staţiilor de epurare a apelor uzate urbane, ai
staţiilor de epurare a apelor uzate industriale şi ai oricăror evacuări directe în receptorii
naturali.
Metodele de monitorizare utilizate sunt metode standard în vigoare.
Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încât din punctele de
control stabilite să se poată preleva probe reprezentative din influentul (apă care intră in
staţia de epurare) staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final, înainte de
evacuarea în receptori.