Marin Sorescu ~ autor canonic Specia literara - drama ee Varianta propusa: lona 1. Evidentiaz’ tema giviziunea despre 1424+354+4454+748 B.llustreaza modalitatile de construc lume intr-un text dramatic. tie a unui text dramatic. 14+243444546+748 2. Evidentiaza particularitatile de constructie a unul persona). 14243444648 1 Incadrare in epocd Aparitie 2 Definirea genului literar 3 Definirea speciel literare Sursa de inspiratie Semnificatia titului ae este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice a literaturii, au i Opere vaste, care cuprinde toate cele trei genuri literare. Piesele sale ¢ teatru s-au bucurat de o primire exceptional nalionala si internationala, drama slona’ fiind reprezentata pe marile scene ale lumii. Aceasta a constituit debutul lui Marin Sorescu in ceea ce priveste dramaturgia. Este scrisa in 1965, fiind publicata in 1968, in revista ,Luceafarul” si inclusa in trilogia intitulata ,Setea muntelui de sare", alaturi de alte dou drame, anume »Paracliserul” si ,Matca”. Titlul trilogiei este semnificativ si sugereaza cdutarea perpetua a absolutului Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentarii scenice. Acestea sunt divizate in acte, alcatuite, la randul lor, din scene, prin care se marcheaz& intrarea sau iesirea unui personaj din scena ori schimbarea locului actiunii. Autorul prezinta, in mod indirect, gandurile si sentimentele, prin intermediul personajelor, care comunica intre ele, dialogul determinand inaintarea actiunii. Interventia direct a autorului este evidenta doar prin didascal Drama este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, care dezvolta un conflict puternic intre date contradictorii ale realitatii create, avand un final grav, care indeamna la meditatie. Piesa de teatru ,lona’, subintitulata ,tragedie in patru tablouri", are un singur personaj, care dialogheaza cu sine, intr-un solilocviu de natura filosofica, pe tema destinului uman. Aceasta opera literara este reprezentativa pentru teatrul modern. Drama lui Sorescu are drept sursa de inspiratie mitul biblic al lui lona. Personajului mitic i se incredintase misiunea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu in cetatea Ninive. Coplesit de povara misiunii, acesta fuge, imbarcandu-se pe o corabie, dar Domnul il pedepseste si trimite o furtuna puternica pe mare, ceea ce ji determina pe corabieri s-l arunce in valuri pe intrus, pentru a potoli urgia. lona este inghitit de un monstru marin, in pantecele caruia petrece trei zile si trei nopti, dupa care este iertat de Dumnezeu, care porunceste monstrului sa il elibereze pe uscat. Dramaturgu! adapteaz& valentele mitului la problematica omului_ modern, corelandu-I cu latura existentiala a destinului omeniri, autorul afirmand: ,imi vine sa spun ca lona sunt eu... Cel care traieste in Tara de Foc este tot lona, omenirea intreaga este lona, daca-mi permite. lona este omul in conditia lui umana, in fata ii si in fata mort". vet ete un substantiv propriu, care desemneaza numele personajului principal, maturgul are insa certitudinea cd, ,in vreo limba veche’, nume preluat din Biblie. Drat are | ea Io" tnbeamnd ,eu", devenind simbolic si reprezentand individul, in general 121Literatura romana - eseuri pentru clasele 9-12 5 Elemente de structurd Tabloul | Tabloul al Illea 122 Piesa este alcatuita din patru tablouri, are un singur personal si doi figurang | Pescarul | si Pescarul Il, Modul de expunere este solllocviul, numit si monoigg dialogat, in care individul vorbeste cu dublul sau. Autorul intervine, in mod din in didascalii, oferind explicatii asupra problematicii piesei ' Drama débuteazA cu indicalii scenice Imuritoare asupra naturii personajyiy, |Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebair gg Taspunde [...] Se dedubleaza si se «strange» dupa cerintele viet sale interioare, » Incipitul piesei se axeazé pe dorinta personajului de a-si — cau in timp og | isi striga numele, din nevoia aoe de ree Motivul dublului, ca unic tener de ,dialog’, deriva din cel al singuratati . Expozitiunea an primul tablou il prezinta pe lona ca find un pescar pasionat, day ghinionist, care se alla pe o mare bogata in peste. isi manifesta astte! dorinta de a pescui ,intr-o alta mare", cea ce tradeaza speranta sa intr-o compensatie a enorocului, dar intr-o alta existenta. Compensatia se iveste doar in vis, aceasta oferindu-i o prada bogata. Dupa epeoul pseu direct din mare, pescarul fara noroc prefera s@ prindg pesti dintr-un acvariu: |] de cate ori plec la pescuit, iau si acvariul. Cénd vad ca e lata rau, cA am stat o zi intreaga degeaba, scot undita si o arunc in acvariu’. Chiar daca ,au mai fost pringi o data", chiar si pestii captivi ,trag greu”. lona are astfel sentimentul ratari si al incapacitatii de a-si schimba destinul, fiind constrans sa-si accepte esecul, mullumindu-se cu pesti prinsi de oameni norocosi : Personajul este un idealist. El compara destinul oamenilor cu cel al pestilor, care «tree prin nade frumos colorate” in intentia de a prinde una. Rationamentul su este DO algorie, care face aluzie la tentatile viet, dar si la idealul pe care fiecare il cauta de-a lungul existentei. Totusi, inainte de a ajunge la implinirea sperantelor, intervine finalul, caci ,ni s-a terminat apa’, asa cum afirma in mod simbolic personajul. La sfarsitul primului tablou se contureaza intriga piesei, lona flind inghitit de pestele urias, pe a c&rui gura se afla cand a aruncat navodul. ,|Intrarea” simbolica in burta pestelui este marcata si de pierderea identitati si identificarea cu pest: Noi, pest, inotam...” Tabloul al doilea contureaza desfagurarea actiunii si debuteaza cu motivul ccaptivitatii umane intr-un spafiu claustrant, motiv asociat cu trecerea implacabil a timpului, Pentru personaj ,¢ tarziu’, fiind predestinat, fara posibilitatea de a se sustrage, Teama de necunoscut il determina s& invoce obiecte care apartin universului sau familiar, cum ar fi ,salcdmul din fata casei", papucii de Inga pat’, ,cuierul’ wtablourile’, iar intunericul total este asociat mori, cea ce il determina s& doreascd s& impart universul cu ceilalfi oameni, simtind nevoia de solidaritate, de comuniune. Constatarea ferma ca nu ji este somn denota increderea c& firul vei continua, in speranta unei compensatii, intrebandu-se totusi retoric: ,de ce trebuie 8 se culce tofi camenii la sfarsitul vietii?, intuind deci implacabilitatea destinului fiecaruia. Ca rod al unei iluminari divine, personajul revine la constiinta sinelui, afirmand: sunt inghitit”. Certificarea conditiei sale necesita dovezi palpabile; astfel, lona isi ja in stapanire eul, constatand c& poate merge, poate vorbi, neputand pasta tacerea ,de frica”. Linistea este echivalenta ,pustietti’”, care il inconjoara, iar el Se teme de singuratate si de aceea prefer s& comunice permanent cu dublul su. Tot in mod spontan, urmand sirul gandurilor, neintrerupt niciun moment, lona isi exprima propriul ideal, anume acela de a construi ,o banca de lemn in mijlocul mari’, pentru a se putea odihni ,pescarusii mai lagi" $i vantul. Inventivitatea, dar si naivitatea personajului determina ideea unei creati fara utitate practic&, utilé insa in planul spiritual, definita de personaj ca .un locas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.”tabloul al lIHea Tabloul al [Vea Inq Ua trellea prezinta drept cadru al actiunl interiorul Pestelui ll, care inghitise Pestele |, o metafora care face referire la existenta umana, printr-o Sugestie acvatica: .pestele cel mare inghite pestele cel mic’. Pe fundal este asezatd »© mica moara de vant”, simbol al zidarniciei existentei umane. Desi se afla claustrat in burtle pestior, personajul si demonstreaza latura optimist personalitati, traind cu speranta cd va iesi din captivitate, printr-o nastere simbolica. Recurge apoi la analogia dintre propria situate si cea a pruncului din burta mamel, Care simte, de asemenea, nevoia de a comunica permanent cu ceilati copii nenascuti. 'mplicatile benefice ale comunicari sunt resimite de individ de dinainte de a se naste. Dintr-o data isi fac aparitia Pescarul | si Pescarul I, cu cate o barna in spinare". 61 nu Sunt capabili si comunice, dar lona se bucura de prezenta lor si ar dori S&-i insoleasca pentru a scipa de singuratate, ins& acestia sunt atat de diferi incat fu-S! Pot asuma un destin comun. Personajul este un idealist, pe cand figurantti Sunt firi pragmatice, care preferd sai-si accepte soarta cu specific actional, decat s& comunice cu cei din jur, 'ona nu inceteaza sa creada in sine, atirmand: ,0 scot eu la capat intr-un fel si Cu asta, nicio grijal". Pescari ies din scena, iar personajul, aflat inca sub impresia intdlnicii surprinzatoare cu cei doi oameni, hot&raste s& puna in practica un gand anterior, anume acela de a face o fereastra, caci ,daca nu exista ferestre, ele trebuie inventate". in mod ingenios, acesta foloseste propria unghie pentru a crea ceea ce-si doreste, devenind insusi .o unghie", ,una puternica, neimblanzité, ca de la piciorul ui Dumnezeu’. Se transforma astfel intr-o arma de lupta contra unui destin neprielnic. Dar eliberarea din interiorul pestelui al doilea presupune captivitatea in stomacul pestelui al treilea Comunicand in continuare cu sine, lona se gandeste la mama sa si doreste si scrie un bilet prin care sa o roage s&-| nasca din nou. Sentimentul actual al esecului determina dorinta unei noi existente compensatori. Nasterea sa trebuie perpetuata la nesférsit, generand o multitudine de vieti pentru idealistul lona, care isi implora mama: ,naste-ma mereu". Gandul de ai scrie acesteia este pus in practic prin sacrificiu personal, c&ci el isi taie ,o bucata de piele’, pe care scrie cu propriul sange si asaza mesajul in basica pestelui. Fiind insa ghinionist, o sparge din greseala, iar comunicarea cu exteriorul devine iluzorie. Finalul tabloului al treilea este dominat de sentimentul spaimei spontane a personajului, care se simte privit de o multime de ochi ai ,puilor monstrului de mare’, ,cei nenascuti, pe care-i purta in pantec’. Cosmarul ca acestia il vor devora simbolizeaza suferinta claustrarii, care devine de nesuportat. Tabloul al patrulea il surprinde pe lona in gura ultimului peste spintecat: ,barba [sa] falfaie afara, unde se zareste o plaja.”. El se bucura sincer de momentul iesiri din captivitate, moment care prezinta punctul culminant al piesei, ajungand sa aprecieze simplitatea, banalitatea realitati, respirand aerul curat din exterior. Pustietatea se prelungeste insa si dincolo de granifele temnifei; lona este singur, cu excepfia catorva momente cand, prin fata sa, trec cei doi pescari ,muti”, purtandu-si in continuare barnele. Privind céitre zarea indepartata, personajul observa ca intreg orizontul nu este decat ,o burta de peste”, prelungiti la infinit printr-o multitudine de burfi. Se zareste astfel un sir nesfarsit de burti, ca niste geamuri puse unul lang’ altul’, o eterna claustrare. Eliberarea se contureaza ca 0 iluzie, claustrarea persist, iar lona se simte ,inchis intre toate aceste geamuri’. oo Finalul piesei const in constientizarea deplina a identitati, personajul afirmand cu tarie: ,lona. Eu sunt Iona”, el recurge la sinucidere, spintecandu-si burta cu un cutit, moartea reprezentand singura modalitate de eliberare. Cuvintele sale finale, care preced t&cerea vesnica, .Razbim noi cumva la lumina, exprima increderea acestuia ca, intr-o alta dimensiune existential, va dobandi libertatea spirituala. 123, Literatura romana - eseuri pentru clasele 9-12Literatura romana - eseuri pentru clasele 9-12 6 Constructia personajului Ipostaze Pescarul ghinionist Individul captiv 124 5 ime, conturat in mod simbolic, pri Jona este personal! principal al Gra iscall, ‘autorul Ti schiteaza tn mod direct tehnica inovatoare a solloviul, In didascal, em a orbeste tare ou see portretul moral, afirmand: .Ca Se se comporta ca si cand in scena ar fi doug insusi, igi pune Inlrebar a Per acesta dialogheaza permanent se contureaza personaje." Motivul dublulu cu care acesta diloghe et astfel ca 0 modalitate de a-si infrunta re eroul piesei se deosebeste insa, Pornind de la personajul biblic, de care Soll vnovatull Far ving ie dramaturgul contureaza un Pe iului personal, nicidecum ca pedeapsa, supus claustrarii, ca 0 etapa a Seairet idealist, dornic de a interactiona cu aly lona reprezinta individul insingurat, Mrehes ecte\ide fepeorsrat i de comunicare. Aventura sa initi te, © Perpetua ‘oameni, dependent de o¢ ionist, care, desi isi accepta soarta, nj cutare a sinelui, a identitatii pescarulul a oivilegiata 1 nu © agreeazé, dorindu-si sa renasca intr-o manier ee Sree elena Prima ipostaza a personajulli este ee personald a rata, dar care n acvariu, o simulare a vocatiei, denota o constiint& per rade a eaute leave a afecteaza darzenia Cee de a pescui in continuare, $i ‘in impasul existential in care se afla. ‘ies Fascinatia pe care o exercita marea asupra a an ieee eaneela a isporibitate sufleteasca, tubitor de frumos, capabil de a. gana! Tis! a, asemanata cu undele apei, pe care o priveste, avand nostalgia absol a - Imaginatia personajului este evidenta, caci imaginea marii trezeste in constiinta sa asocieri referitoare la problematica existentei insasi: .- Ce mare bogata avem! - Habar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - Cam cati? - Dumnezeu stie: mul. - (Cu uuimire) O suta? -Mai multi. - Cam cat a numara toata viata? - Mai multi. - Atunci, cét a numara toatd moartea? - Poate, ca moartea e foarte lunga. -Ce moarte lunga avem!. Imensitatea marii este comparata cu maretia vietii, iar pestii sunt ca ‘oamenii, intr-o permanenta cautare a sinelui si a idealului a ‘A doua ipostaza a personajului este aceea de individ captiv, care isi pastreaz& insa optimismul, concretizat in speranta unei eliberari. Aventura initiatica debuteaza prin instaurarea intunericului, prilej de luminare interioara, de luare in stapanire a sinelui, dar si de asociere sugestiva cu viata intrauterina a individului, aflat in starea de gratie a ocrotirii materne absolute Jona porneste cu teama in aventura initiatic&, iar logosul este cel care il insoteste pe tot parcursul calatoriei ctre sine. Dorinta acerb& de comunicare nu-| paraseste nicio clipa, fiind 0 modalitate de refulare a esecului existential. Solilocviul demonstreaza capacitatea intelectuala superioara a personajului, care trateaza probleme tilosofice variate intr-o maniera fireasca, gandurile insiruindu-se jin mod spontan, dar coerent. Personajul se autoiluzioneaz& permanent, dorindu-si libertatea si anihilarea spaimei de singuratate prin sugestie: ,fac ce vreau, vorbesc. S vedem daca pot si si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica”, __lona este un visator, care doreste si infaptuiasca ceva demn de sine in lumea limitata in care traieste gi, de aceea, propune construirea unei banci in mijlocul mari, pentru pescdirusi si vant, de fapt, un locas prielnic pentru spirit. renee devine increzator in capacitatea sa de a se elibera, spintecand data, gancure slo sunt cublate So boda oe oer tae De acest 5 lublate de imboldul de a actiona, el spintecdnd burtile pestilor cu propria unghie. Captivitatea sa pare interminabila, dar lona i ial a astreaza Jovialtatea, implorandu-si mama sa il nasca din n eres fata de viata. ‘ou, dovedind o dragoste puteric& Cu toate ca in ultimul tablou reuseste sa se elib it b ereze, personajul este nefericit Pentru ca, spune el, ,fericirea nu vine niciodata atunci and trebuie" De fapt, vesea ‘sa deriva din Constiinta imposibilitatii de a se elibera, caci universul este 0 mensa de peste. Singuratatea mistuitoare din interior se prelungeste $i inplanuil ext __ Literatura romana - eseuri pentru 12 nul exterior. fet Grier Spiritului oe cae mee vii onan inci se naste din limitarea sa, prin supunerea ‘lumi lacabile ale destinului, rdw ber ton” cae descoperirea sinelui, ona afirmand orgolios: ,Eu sunt reprezentata de ere emtull initiatice parcurse. Ultima ipostaza a eroului este destin. Piesa ee eliberat prin moarte simbolica, de temnita propriului asumari lular ee, Cu 9 feplica ce sugereaza fericirea regasini sinelui un act profund o a iy araniele sortii. Retragerea personajului in forul interior este ' ient, care deriva din i it ie singuratate si claustrare, riva din incapacitatea de a mai supravietul in conn Nicolae Manolescu ofera o interpretare sugestiva finalului dramei: Saitutal frees Grou nu e o sinucidere (finded el nu se da batut: Intoarcerea CaRU Impotriva-sitrebuie interpretata simbolic!), cio salvare. Singura salvare - a inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata.”. fina ovale a teatrului modern este reprezentata de absenta ator personaje, [ona lind nevoit s se dedubleze pentru a comunica. Cei doi figuranti sunt incompatibili spiritual cu acesta si de aceea ei nu pot stabil o relatie. Singurul cu care personajul se afla in stransa legatura este sinele, cu care poate imagina dialogul. Piesa de teatru ona” este 0 opera literara moderna, care se incadreazA ~ : curentului neomodernism, pentru ca intruneste trasaturi definitorii ale acestei Elemente clasificari: este o drama cu textura ideatica adanca, se fundamenteaza pe un mit moderne biblic, adaptat omului modern, o constiinta profunda, dilematica. Dezvolta tipologia insinguratului, inadaptat la realitatea careia ji apartine, prezentand framantarile launtrice ale constiintei, redate prin maniera inovatoare a solilocviului, imbinand motivul dublului, cu cel al sortii schimbatoare si al timpului; conflictul principal se petrece in planul constiintei. Drama soresciana se axeaz& pe evidentierea unui personaj-prototip al 8 umanitatii, care exemplifica, prin destinul personal, capacitatea de a se elibera incheiere spiritual de captivitate si singuratate, prin luarea in stapanire a sinelui. 125