Elaborarea metodica 1 “ Edentatia totala și aspectele câmpului protetic.

Tabloul clinic “
1. Definiția edentatiei totale :
Edentatia totala defineste starea patologica morfofunctionala a SDM produsa prin lipsa
tuturor dintilor din cavitatea orala de pe unul sau ambele maxilare, dupa perioada lor de
eruptie.
Edentatia totala este poate cea mai mutilanta stare patologica a sistemului stomatognat,
deoarece perturba toate functiile acestuia, avand consecinte asupra intregului organism.
Odata cu arcadele dentare dispare si apofiza alveolara, ceea ce implica propriu-zis o dubla
protezare.
Edentatia totala se caracterizeaza prin absenta tuturor unitatilor dento-parodontale de pe
unul sau ambele maxilare, cu perturbarea consecutiva a functiilor esentiale ale sistemului
stomatognat: masticatie, fonatie fizionomie, automentinere cu elementele ei de
autoaparare, autostimulare, autoreglare.
2. Aspectele câmpului protetic, elementele componente, caracteristica:
Ci ̂mpul protetic edentat total
Este i ̂mpărţit i ̂n două zone caracteristice: zona de sprigin şi zona de succiune
-Zona de sprijin – cuprinde crestele alveolare şi tuberozităti̧ le maxilare, bolta palatină, creste
edentate mandibulare acoperite de o mucoasă fixă.
-Zona de succiune – cuprinde mucoasa care vine i ̂n contact cu marginile protezei. Această
zonă este situată periferic faţă de zona de sprijin.

3. Clasificarea apofizelor alveolar în edentatia totala, caracteristica după Schroder și Koller :

Schröder deosebeşte trei tipuri de atrofii ale maxilei:
Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizează prin prezenţa unei apofize alveolare
pronunţate, semiovale, care uniform este acoperită cu o mucoasă normală depăşind cu mult
nivelul bolţii palatine, avînd tuberozitlţi bine exprimate, iar torusul palatin mai puţin exprimat
sau chiar lipsă. Plică trecătoare şi locul de inserţie a muşchilor se găsesc la distanţă destul de
mare de la suprafaţa apofizei alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru
tratamentul protetic, fiindcă formaţiunile anatomice de retenţie sînt destul de exprimate şi
nu împiedică fixarea protezei.
Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic prezenţa unei apofize alveolare
late, din cauza atrofiei medii, depăşind cu puţin nivelul bolţii palatine. Tuberozităţile maxilare
sînt mai puţin exprimate, plică trecătoare şi locul de inserţie a muşchilor se găsesc mai
aproape de suprafaţa apofizei alveolare, comparativ cu tipul I.
Condiţii pentru tratamentul protetic, de obicei, avem bune, însă contracţia bruscă a
muşchilor în unele cazuri poate duce la un eşec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest lip de atrofie esle dispariţia apofizei alveolare şi
prezenţa unei bolţi palatine aproape plată. Tuberozităţile maxilare sînt atrofiate esenţial.
Plică trecătoare şi locul de inserţie a frenumului buzei superioare şi a muşchilor se află la
nivelul coamei apofizei alveolare. Pentru tr-atamentul protetic acest tip de atrofie este cel
mai nefavorabil, fiindcă lipsesc formaţiunile anatomice retentive, iar inserţia joasă a fibrelor
musculare contribuie la detaşarea protezei.

Koller deosebeşte următoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare:

Tipul I. Apofiza alveolară prezintă o înălţime bine exprimată, egală pe toată întinderea,
rezorbţia producîndu-se într-o mică măsură. Această situaţie elinică se întîlneşte foarte rar şi
se presupune că ea poate surveni doar în cazul cînd pierderea dinţilor s-a produs simultan.
Creasta apofizei alveolare este rotunjită şi favorabilă pentru baza protezei, deoarece
împiedică microexcursia protezei ce poate avea loc la mişcarea mandibulei. Locul de inserţie i
muşchilor şi plică trecătoare a mucoasei sînt situate la o distanţă considerabilă de vîrful
apofizei alveolare. Această formă a apofizei alveolare este cea mai favorabilă pentru
tratamentul protetic.
 Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniformă pe toată întinderea, însă este destul de
avansată, afectînd în unele cazuri şi corpul mandibulei. Pe măsură ce procesul de rezorbţie se
accentuează şi ajunge pînă la linia oblică internă şi externă, apofiza se transfo¬mă înlr-o
depresiune. Apofiza alveolară în zona frontală deseori capătă o formă ascuţită, ce împiedică
protezarea. Locul de inserţie a muşchilor este situat aproape de marginea crestei. Astfel de
tip a apofizei alveolare reprezintă mari dificultăţi pentru protezare, fiindcă lipsesc
formaţiunile anatomice retentive, iar inserţia fasciculelor musculare aproape de vîrful crestei
alveolare duce ia mişcarea protezei. Prin urmare, şi stabilitatea protezei este compromisă,
deci trebuie căutate posibilităţi de a folosi orice formaţiune retentivă a cîmpului protetic,
oricît de redusă ar fi ca întindere.
Tipul III. Apofiza alveolară este atrofiata esenţial în sens lateral şi mai puţin frontal,
datorită faptului că dinţii laterali au fost pierduţi mai timpuriu decît cei frontali. Acest tip de
atrofie este relativ favorabil pentru tratamentul protetic, fiindcă atrofia apofizei alveolare în
zonele laterale nu împiedică microexcursia protezei în plan transversal. Zona de retenţie este
prezentă numai în regiunea frontală care şi împiedică mişcarea protezei în plan sagital în
direcţia anterio-posterioară.
Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuată în zona frontală şi mai puţin exprimaţi
în regiunile laterale. În aşa situaţie stabilitatea protezei este asigurată numai în direcţia
transversală, pe cînd în plan sagital este foarte slabă datorită posibilităţii de alunecare a
protezei înainte.

4. Clasificarea fibromucoasei câmpului protetic edentat total, caracteristica formațiunilor

după Suple și Gavrilov :
E. Gavrilov consideră că rezilienţa mucoasei depind mai mult de numărul vaselor sangvine ale
fibromucoasei. Însuşirea vaselor sangvine de a se deşerta şi umple cu sînge duce la
micşorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numită sistem tampon.
5. Amprentarea preliminara a câmpului protetic edentat total- scopul, materiale și utilaj
necesar :
Amprentarea preliminară ( anatomică, amprentă de orientare, primară) este operaţiunea
clinică de i ̂nregistrarea câmpului protetic.
Amprenta preliminară urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
1 - copierea cu maximum de exactitate a suprafeţei zonei de sprijin
2 - reproducerea cât mai precisă a poziţiei funcţionale, a formaţiunilor mobile de
la periferia câmpului protetic
3 - realizarea unei linguri individuale care v-a necesita cât mai puţine manopere
de adaptare.
Amprentarea preliminară necesită următoarele operaţiuni care se desfăso ̧ ară i ̂n
cabinetul stomatologic:
1. pregătirea amprentării
2. alegerea şi verificarea lingurii standard
3. alegerea materialului de amprentă şi a tehnicii de amprentare
4. proiectarea lingurii individuale.
Pregătirea amprentării i ̂ncepe după examinarea pacientului. Pcientului i se explică scopul şi
desfăsu ̧ rarea tehnicii de amprentare alese.
Pentru prevenirea reflexului de vomă pacientul este instruit să cuprindă cuamândouă mâinile
un genunchi şi să-l apropie de piept, controli ̂ndu-şi singur i ̂nlăturarea reflexului de vomă.
I ̂n caz că pacientul reacţionează greu la aceste indicaţii (areactiv, are o scleroză avansată), un
ajutor plasat i ̂n spatele lui presează cu ambele mâini pe umerii pacientului, obţinându-se
acelaşi rezultat. Pacientul este apoi instruit să execute anumite mişcări funcţionale pe care le
v-a repeta i ̂n timpul amprentării, ca: deschiderea largă a gurii, mişcării variate ale limbii.
6. Materiale de amprentare. Varietăți. Însușiri.
 Clasificarea materialelor de amprenta
1. Rigide si semirigide ireversibile
* Gips
* Polimeri acrilici si poliuretano-dimetacrilati si materialele de amprenta
* Paste ZOE (zinc-oxid-eugenol)
2. Rigide reversibile (termoplastice)
* Compounduri Stends (amestecul lui Stends)
* Gutaperca
* Cerurile
* Materiale bucoplastice
3. Elastice reversibile
* Hidrocoloizii agar-agar
4. Elastice ireversibile (cele mai folosite)
* Hidrocoloizi ireversibili (alginat)
* Elastomeri de sinteza - polisulfuri
- siliconi (de aditie, de condensare)
- polieteri

Cerinţele către materiale.

1. Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea bucală (max 500C).
2. Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 min).
3. Să aibă miros, gust şi culoare agreabile.
4. Să nu fie toxic sau iritant pentru ţesuturile cavităti̧ i bucale.
5. Să reproducă fidel cele mai mici amănunte ale câmpului protetic.
6. Să poată fi i ̂ndepărtată cu uşurinţă din cavitatea bucală.
7. Să aibă rezistenţă mecanică suficientă pentru a nu se deteriora la i ̂ndepărtarea din
cavitatea bucală.
8. Să prezinte stabilitate dimensională i ̂n condiţii de temperatură şi umiditate
obişnuite i ̂n cabinet, după amprentare şi i ̂n laborator, pentru un timp sificient
necesar turnării modelului.
9. Să nu altereze materialele din care se confecţionează modelele.
10.Să fie uşor de preparat i ̂n scopul amprentării, folosind un minimum de
echipament.
11.Să aibă o perioadă de depozitare şi distribuire adecvată posibilităti̧ i cabinetelor. 12.Să prezinte
un raport favorabil i ̂ntre calitate şi preţul de cost.
13.Să nu fie afectate de umezeala cavităti̧ i bucale.
14.Să poată fi dezinfectată fără a pierde celelalte calităti̧

7. Modelul preliminar. Scopul și metodica de confecționare :

Modelul preliminar este realizat in urmatoarele scopuri:
-pentru completarea examenului campului protetic
-pentru confectionarea portamprentei individuale necesara amprentarii de precizie si a zonei
de succiune a protezei
Tehnica de realizare:
-toate amprentele indifferent de materialul din care sunt realizate vor fi spalate la un jet de
apa din abundenta. Indepartarea tuturor urmelor de saliva de la nivelul suprafetei amprentei
este considerata obligatorie deoarece aceasta poate influenta calitatea stratului superficial al
modelului, acesta fiind mult mai putin rezistent
-modelul preliminar se realizeaza din gips alb obisnuit. In acest scop, pasta de gips de
consistenta fluida, rezultata din amestecul pulberii de gips cu apa, este introdusa progresiv in
cantitati successive in amprenta, pana la umplerea acesteia. Pasta de gips este depusa numai
intr-o singura zona mai inalta a amprentei. Prin vibrare continua, manuaa sau mecanica pasta
de gips va umple progresiv toate detaliile amprentei. Vibrarea continua a amprentei pe
parcursul umplerii ei cu gips favorizeaza in primul rand curgerea gipsului si umplerea tuturor
detaliilor amprentei si in al 2-lea rand impiedica retentia bulelor de aer in masa materialului.
Gipsul ramas se spatuleaza in contnuare pana se obtine o consistenta mai
crescuta(chitoasa) si se depune pe masa de lucru sub forma unei gramezi peste care se
rastoarna amprenta umpluta in prealabil si se modeleaza soclul modelului. Grosimea soclului
amprentei trebuie sa fie de 1,5-2mm pt a prezenta rezistenta mecanica necesara.
Elaborarea metodică 2 “ Lingura individuală de amprentare. Tehnici de confecționare. “
1. Caracteristica amprentelor funcționale .
Amprenta functionala reprezinta ultima reproducere negativa a campului protetic luata
cu lingura individuala si un material de amprenta care sa permita inregistrarea tuturor
elementelor campului protetic in conditiile modelarii functionale marginale.
In urma amprentarii functionale se obtine modelul functional, final, pe care se va
confectiona proteza mobila finita.
2. Testele funcționale după Herbst la mandibula și la maxilă
Autorul a sintetizat un numar de teste functionale pentru maxilar si pentru
mandibula, precizand zona care se modeleaza in functie de testul propus. Miscarile se
vor efectua lent, intr-o ordine fixata, cu revenire pe testul anterior pentru zonele de
trecere de la un test la altul, pana la obtinerea rezultatului dorit.

Testul Herbst pentru maxilar:

1. deschiderea usoara a gurii realizeaza modelare la nivelul molarului 1 si a
premolarilor1, 2.
2. deschiderea larga a gurii modeleaza punga lui Eisenring (molarul 2) si se pune in
tensiune ligamentul pterigomaxilar.
3. mimarea unui suras fortat realizeaza modelarea la nivelul zonei vestibulare laterale, in
regiunea premolarilor si a molarului 1.
4. mimarea fluieratului, sugere, se modeleaza in zona vestibulara frontala intre cei doi
canini.
5. Manevra Valsalva, tuse, testul Ah, se modeleaza in zona distala.
Testul Herbst pentru mandibula:
1. deschiderea usoara a gurii modeleaza zona anterioara a pungii lui Fish.
2. deschiderea larga a gurii modeleaza zona maseterina care vine in contact cu marginea
lingurii.
3. umezirea rosului buzelor, modeleaza zona laterala linguala in dreptul molarilor.
4. se duce varful limbii intr-un obraz si celalalt retrocomisural si se modeleaza zona
linguala in dreptul premolarilor si a glandelor sublinguale.
5. se ridica varful limbii spre nas modeland la nivelul frenului limbii si zona linguala
centrala.
6. mimeaza fluierat, sugere, se modeleaza zona vestibulara centrala.
7. deglutitia, se modeleaza zona retromolara.
3. Ce prezintă lingura amprentarea individuală .
LiNGURA INDIVIDUALA
- reprezinta suportul rigid al materialului de amprentare functional;
Caracteristici:
- rigiditatea
– calitatea ce-I confera nedeformabilitatea in timpul amprentarii;
- rezistenta mecanica la socurile ce tind sa o rupă;
- calitatea necesara sa mentina materialul de amprentare in contact cu suprafata
campului protetic;
- dimensiunea suprafetei egala cu dimensiunea campului protetic;
-adaptata la suprafata campului protetic, la nivelul zonei de sprijin si a zonei de succiune;
- grosimea marginilor de 1,5 – 2 mm, rotunjite si netede;
- existența sistemului de retentive pentru materiale de amprentare elastic;
-manerul situat pe linia mediana, in pozitie vertical, cu dimensiune egala cat doi incisivi
centrali;
- obținerea printr-un process tehnologic simplu;
- materialul utilizat sa fie eftin.
4. Particularitățile modelări din ceara de baza a lingurilor individuale de amprentare la
maxila și mandibula la confecționare prin tehnica de laborator
Ssuprafata modelului preliminar ,cu ajutorul creionului chimic, sint insemnate limitele
mucoasei fixe,fiind ocolite bridele, frenurile, creasta milohioidiana, si cele 2/3
posterioare ale tuberculului piriform
- izolarea modelului se face prin introducerea acestuia in apa pentru 3 – 5 minute,sau
este pudrata suprafatacu talc;
- baza portamprentei individuale acopera in intregime zona de mucoasa fixa si are o
grosime de 2mm.Placa de baza din schellac sau din polistiren este plastifiata la flacara
dupa care se adapteaza manual de la centru catre periferia suprafetei;
- marginile bazei sint adaptate pina la linia trasata cu creionul chimic, fiind lasate libere
limitele campului protetic.Marginile sint modelate incat sa prezinte o forma rotunjita si
grosime de 1,5 – 2 mm.
- intaritura ce se foloseste pentru rezistenta portamprentei este din sarma cu diametrul
de 1 – 1,5mm si o lungime de 8 – 10 cm,care este modelata in forma de semielipsa cu o
ansa la mijloc, ce intra in alcatuirea manerului. Armatura prin incalzire este introdusa in
grosimea bazei, corespunzator crestei.- Butonii sint suportii laterali de presiune sint
realizati numai la portamprenta individuala inferioara;
- Bordurile de ocluzie din Stents sint modelate numai cand se urmareste ca amprentarea
sa fie efectuata sub presiune ocluzala.
5. Particularitățile de confecționare din acrilat autopolerizabil a lingurilor individuale de
amprentare .
-Delimitarea zonei de sprijin - se efectueaza prin insemnarea cu creionul chimic limitele
mucoasei fixe;
- Izolarea suprafetei modelului cu ajutorul substantelor folosite pentru izolarea tiparelor
(solutii alginice sau lacuri speciale);
- dupa prepararea pastei de acrilat, dupa indicatiile producatorului, in faza plastica, este
presata intredoua placi de sticla vaselinate pentru a se obtine o folie de grosimea de 1,5
– 2 mm. Grosimea este dirijata prin aplicarea intre cele doua placi de sticla, a doua benzi
de ceara roz cu grosimea de 1,5 – 2 mm. Pe placa de sticla inferioara se mai aplica o foita
de celofan care se foloseste pentru ridicarea acrilatului modelat prin comprimare si
asezarea lui pe suprafata modelului
.- placa de acrilat in stare plasrica, se aplica usor pe suprafata modelului; este
indepartata excesul care depaseste limitele insemnate cu creionul;
- manerul si butonii sant realizati din restul de acrilat inca in stare plastica;
-rasina acrilica, in stare plastica, prezinta un grad de elesticitate; Lingura modelata este
tinuta in contact cu modelul sub presiune manuala inca 10 – 15 minute pana la
definitivarea reactiei de polimerizare,cand dispare starea de elasticitate;
- dupa polimerizare portamprenta este ridicata de pe model pentru rotunjirea si
netezirea marginilor.
6. Particularitățile de confecționare din acrilat termopolimerizabil a lingurilor individuale
de amprentare .
Tehnica de realizare:
- se delimiteaza zona de sprijin prin insemnare cu creionul chimic a limitelor maxime;
;- modelul se izoleaza prin introducerea in apa, apa saponata, apa cu detergenti;
- modelarea machetei viitoarei linguri din folie de ceara roz de1,5 – 2 mm ( baza, manerul
si butonii daca este pentru mandibula). Daca suprafata zonei de sprijin este foarte redusa
se adauga o nervura lata de 2mm si inalta de 3 – 4 mm, fixata corespunzator mijlocului
crestei alveolare. Aceasta nervura confera lingurii rezistenta necesara impusa de operatia
de amprentare;
- ambalarea amprentei in pasta de ghips utilizand chiuveta de la ambalarea protezelor
partiale acrilice;
 - izolarea tiparelor;
- prepararea pastei de acrilat dupa indicatiile producatorului;
- termopolimerizarea dupa introducerea pastei in tipar;
- dezmbalarea si prelucrarea
7. Liniile de orientare și limitele viitoarei proteze.
Liniile maxilei:
✓ linia mediana: se traseaza pe sutura palatului dur care imparte modelul in 2 jumatati
✓ liniile ce impart in 2 jumatati tuberozitatile maxilei si apofizele alveolare
✓ linia transversala: trasata pe centrul papilei interincisivale
✓ liniile medii ale apofizei alveolare anterioare: trasate de linia anterioara a papilei
interincisivale ce uneste punctele de proiectie a caninilor

Liniile mandibulei:
✓ linia mediana: trasata de la centrul apofizei alveolare din zona frontala prin centrul
liniei ce uneste tuberculii piriformi
✓ liniile ce impart in 2 jumatati tuberculii piriformi si apofizele alveolare din zonele
laterale
✓ linia transversala: trasata pe centrul apofizei alveolare din zona frontala si
perpendiculara liniei mediane anterioare si posterioare ale tubercurilor piriformi
8. Confecționarea modelului de lucru.
Se usuca bine amprentele, apoi se toarna in ele un gips special, de consistenta fluida,
care are o precizie si o fidelitate deosebita. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza
amprentele cu grija pentru a nu le fractura.
Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi plasate in relatia din cavitatea bucala cu
ajutorul amprentei ocluziei. Pentru aceasta, cele 2 modele sunt montate in articulatoare
9. Utilaj, instrumente și materiale necesare la etapa respectivă.
Materiale folosite:
-gips dur pentru soclu
-gips extradur pentru turnarea modelului propriu-zis.
Amprentele in care se toarnă modelele de lucru trebuie curăţate de sânge şi salivă după
indepărtarea lor de pe câmpul protetic.
Alegerea materialului din care se confecţionează modelul de lucru se face în funcţie de:
-proprietăţi mecanico-fizice şi chimice
-natura materialelor de amprentă-tehnologia de realizarea a modelului pentru care s-a optat.
 Elaborarea metodică 3 “Tehnica de amprentare a câmpului protetic “
1. Definiția amprentei funcționale.
Amprenta functionala reprezinta ultima reproducere negativa a campului protetic luata cu
lingura individuala si un material de amprenta care sa permita inregistrarea tuturor
elementelor campului protetic in conditiile modelarii functionale marginale.
In urma amprentarii functionale se obtine modelul functional, final, pe care se va confectiona
proteza mobila finita.
Fazele clinice de realizare a amprentei functionale:
1. pregatirea amprentarii functionale.
2. adaptarea lingurii individuale.
3. alegerea materialului pentru amprenta functionala.
4. alegerea tehnicii de amprenta functionala.
5. verificarea amprentei functionale.
6. stabilirea indicatiilor necesare confectionarii sabloanelor de ocluzie.
2. Materiale amprentare. Varietăți. Însușiri .
I ̂n general, pot fi folosite toate materialele produse pentru amprentare. Dar materialele
indicate pentru amprenta finală a câmpului protetic edentat total, posedă proprietatea fizică
de a prezenta i ̂n stare de pastă o viscozitate redusă (fluiditate).
Din punct de vedere a gradului de viscozitate materialele de amprentare sunt i ̂mpărţite,
astfel:
1. Cu viscozitate redusă – ghipsul, pasta de oxide de zinc eugenol, Repin, Dentol S,
Dentol M, S.S Whit, Kellys, alginatele, elastomerii de sinteză sub formă de pastă.
2. Cu viscozitate medie – bucoplasticele (Detiplastul, Adhesealul).
3. Cu viscozitate crescută (termoplasticele) Stents, Kerr, Akrodent, Xantigen, Ceroform,
Godiva.
4. Cu viscozitate lentă progresivă ( Hidrocast, Ivoseal, Coe-flex, Coe Confort).
Pasta de ghips. Plasticitatea este redusă la 2-3 min. Pasta are indicaţii limitate, este folosită
numai la maxilar. Este materialul care, datorită unei plasticităti̧ ideale, deformează foarte
puţin suprafaţa câmpului protetic şi reproduce toate elementele cu maximum de exactitate.
Pastele de eugenat de zinc. Repine, S.S White, Kellys, Dentol M, Dentol S. Sunt prezentate
sub formă de paste ambalate i ̂n două tuburi, având culori diferite. Pentru calităti̧ le
excepţionale pe care le au ( plasticitate, stabilitate volumetrică şi chimică, exactitate )
reprezintă materealele pentru care nu există conraindicaţii i ̂n ceea ce priveşte amprentarea
finală a edentului total.
Materealele elastice de tipul alginatelor sunt folosite mai puţin. Sunt indicate, i ̂n special,
pentru amprentarea câmpurilor moi, i ̂nsoţite de zone retentive. E necesar ca modelul să fie
turnat obligatoriu imediat.
Materealele elastice de tipul elastomerilor de sinteză ( siliconii, thiocauciucurile şi polieterii)
sunt materealele stabile, cu foarte mare exactitate de redare şi cu plasticitate favorabilă
pentru amprentarea câmpurilor protetice.
Matereale bucoplastice (Adheseal, Dentiplast, Rezinoplast, Ex.3N Gold) sunt indicate, i ̂n
special, pentru câmpurile protetice mandibulare. Are indicaţia majoră să se confecţioneze
imediat modelul, pentru a se evita deformarea amprentei. Materialele termoplastice (Stens,
Acrodent, Kerr, Xentigen, Ceroform, Godina) sunt indicate pentru amprentarea câmpurilor
protetice dure, deoarece prezintă vi ̂scozitate foarte crescută. Materealele termoplastice mai
sunt indicate pentru amprentări parţiale, pentru a se obţine i ̂nchideri marginale ( distală,
sublinguală, frontal vestibulară, etc.). Tehnica de amprentare solicită manevre foarte
pretenţioase, răbdare şi consum mare de timp, ceea ce a determinat ca ele să fie utilizate i ̂n
mod excepţional.
3. Tehnica de amprentare mucostatică. Particularități.
I ̂n această tehnică (recomandată de Granger, Page, Peutsch,Slack) amprenta
 este luată şi apoi menţinută i ̂n cavitatea bucală fără presiune (se recomandă insistent ca i ̂n
timpul amprentării să nu fie deformată mucoasa câmpului protetic), iar medicul sau
pacientul nu fac nici o mişcare de modelare funcţională.
Lingura funcţională v-a fi mult scurtată şi v-a fi distanţată de zonele asupra cărora nu trebuie
exercitată nici o presiune. Această protejare a zonelor respective ( torus maxilar sau
mandibular, linia milohiodiană, etc.) se face fie prin folierea lor pe modelul preliminar, fie
prin crearea de orificii i ̂n lingura individuală i ̂n dreptul lor.
Modelarea marginală sau i ̂nregistrarea limitei de reflexie a mucoasei se lasă pe seama
fluidităti̧ i materealului de amprentare.
Materealul folosit la amprentare este Mucoseal. După confecţionarea protezei urmează o
lungă perioadă de individualizare marginală, prin retuşări care presupun din partea nredicului
o foarte mare exepienţă.
Această metodă permite realizarea unor proteze cu margini scurte şi subţiri care neglijează
aportu tonicităti̧ i musculare i ̂n menţinerea protezei.
Având rezultate slabe i ̂n ceea ce priveşte menţinerea protezelor totale, metoda este rar
utilizată la ora actuală.
4. Tehnica de amprentare mucodinamică. Particularități.
Această tehnică utilizează o lingură individuală care v-a fi adaptată i ̂n cavitatea bucală,
urmărindu-se i ̂ntinderea marginilor până la limita dintre mucoasa fixă şi cea mobilă. Criteriile
după care se precizează i ̂ntinderea marginilor pot fi: anatomo- funcţionale ( după cum
recomandă Schreinemakers) sau mişcării test (probele Herbst). Amprenta finală, repetă de
regulă mişcările funcţionale utilizate la adaptarea lingurii individuale.
Tehnica mucodinamică utilizează pentru amprentare asocierea de matereale cu consistenţe
diferite. De exemplu:
1. Subrofix ( matereal bucoplastic) pentru i ̂nchiderea marginală + Adheseal (bucoplastic cu
plasticitate diferită ) pentru amprenta finală i ̂n tehnica Herbst.
2. Tehnica Schreinemakers: thiocauciuc de consistenţă medie ( Permbastic regular +
thiocauciuc cu consistenţă redusă (Permplastic bodied)
3. Matereal termoplastic Kerr sau Stents pentru i ̂nchidere marginală + Repin sau paste ZOE
pentru amprentă finală.
Intervenţia medicului este recomandată şi când se folosesc matereale vi ̂scoase (Stents sau
Kerr) care nu se pot modela uşor numai prin acţiunea pacientului. Toate tehnicile de
amprentare care recomandă modelări efectuate numai de medic sunt tehnici cu gura
deschisă.
Modelarea marginală se realizează:
1. Cu ajutorul tracţiunilor de buză superioară pentru zona vestibulară centrală
(există pericolul obţinerii unei amprente imprecise când mişcările sunt prea
energice).
2. Prin tracţiuni şi rotaţii pe modelul comisural (modiolus) se modelează aproape
i ̂ntreaga zonă vestibulară laterală.
3. Prin presiuni sau masaje pe obraz pentru zonele Eisenring şi Fish.
4. Prin presiuni cu degetul pe materialul de amprentă, care depăsȩ şte posterior
linia Ah.
5. Prin presiuni cu degetele, masaje submandibular şi lingual de-a lungul liniei
milohioidiene pentru marginea linguală a amprentei.
5. Ce reprezintă amprenta compresivă. Indicații, contraindicații .
Amprentele compresive se execută cu presiune manuala a operatorului sau prin inchiderea
gurii de catre pacient. Ideea de presiune selectiva rezida din faptul ca mucoasa nu poate fi
comprimata vertical fara a se deforma in sens orizontal, presiunea crescuta exercitata de
protezele realizate prin acest tip de amprentare a fost incriminata in resorbtii osoase rapide
si uneori iritatii tisulare
6. Amprentarea de despovărare, indicații
 Amprentele de despovarare apeleaza la folosirea unor presiuni minime care sa nu deplaseza
tesuturile. Argumentul major al adeptilor acestor tehnici este acela ca protezele se gasesc
sub presiune ocluzala doar cateva ore pe zi. In rest, ele se prijina pe tesuturi relaxate
7. Tehnica de amprentare după Schreinemakers avantaje, dezavantaje.
Metoda Schreinemakers. Pentru maxilar se notează pe amprenta preliminară cu creion
chimic poziţia foveelor palatine" şanţurile retrotuberozitare" şi se unesc cu două linii curbe
sub formă de acoladă cu convexitatea posterioară" conturând limita posterioară. Limita
vestibulară a lingurii individuale este situată la 1-2 mm spre interior faţă de convexitatea
maximă a marginilor amprentei.
Pentru mandibulă se trasează linia mediană în zona linguală centrală. În zona centrală
linguală se trasează pe convexitatea maximă a amprentei preliminare" de o parte şi alta a
liniei mediene pe o distanţă de 3 cm. Se trasează în fundul jgheabului direcţia crestei
edentate până la tuberculul piriform. De la punctele terminale linguale centrale se trasează
linii paralele către distal pe convexitatea maximă a marginii amprentei, se transversează
tuberculul lingual la unirea 1/3: posteriore cu 2/3 anterioreale tuberculului şi apoi se
curbează către vestibular. Limita vestibulară a lingurii se situiază la 1 mm spre interiorul
convexităţii maxime a marginii amprentei preliminare.
8. Tehnica de amprentare după Herbst, avantaje, dezavantaje
Tehnică de amprentare finală „cu gura deschisă“, foloseşte ca material de amprentare ceruri
bucoplastice. Amprenta preliminară maxilară se ia cu alginate, şi pe modelul realizat se
confecționează o lingură individuală din două plăci be bază suprapuse şi i ̂ntărite cu sârmă.
Adaptarea lingurii se face după următoarele mişcări test:
1. Deschiderea moderată a gurii. Desprinderea lingurii impune reducerea marginilor la nivelul
premolarilor şi al primului molar.
2. Deschiderea maximă a gurii. Desprinderea lingurii impune retuşarea marginilor i ̂n regiunea
celui de-al doilea molar şi degajarea ligamentului pterigomaxilar.
3. Pacientul va mima un surâs forțat, i ̂mpingerea marginilor lingurii necesită retuşarea lor la
nivelul primului molar şi al premolarului doi.
4. Mimarea fluieratului. Se intervine la nivelul marginii frontale dintre cei doi canini superiori.
5. Pacientul tuşeşte. Dacă lingura se desprinde, se retuşează la nivelul liniei Ah.
I ̂nchiderea marginală se completează i ̂n această zonă prin aplicarea unui rulou i ̂ncălzit de
Subrofix (material bucoplastic).
După efectuarea acestor teste, i ̂n lingura individuală se aplică prin pensulare Adheseal 15
verde (cu o plasticitate mai redusă) i ̂n interiorul jgheabului lingurii, cuprinzând şi marginile i ̂n
i ̂ntregime.
Astfel garnisită, lingura se aplică i ̂n cavitatea bucală fără a fi presată prea tare, apoi se repetă
testele descrise mai sus.
După răcire se verifică i ̂ntinderea materialului (dispariția lui i ̂n anumite zone şi nemodelare
care necesită retuşarea lingurii şi adăugarea de material).
Apoi se acoperă i ̂ntreaga suprafață internă a lingurii cu Adheseal 15 roşu. Acest material are
o plasticitate mai mare şi amprentează mai exact i ̂ntreaga suprafață a câmpului protetic.
9. Tehnica de amprentare după Pedro Saizar
El propune trei tehnici:
1. amprenta funcţională cu stents: se folosește o lingură individuală din acrilat
autopolimerizabil, distanțată de câmpul protetic, cu excepția zonei mucoasei pasiv-mobile;
mai i ̂ntâi se face proba lingurii, apoi se umple cu Stens și se aplică pe câmpul protetic corect
centrată, astfel i ̂ncât să preseze uniform mucoasa; materialul trebuie să acopere i ̂n i ̂ntregime
lingura și să amprenteze cât mai fidel detaliile mucoasei; apoi se i ̂ndepărtează excesul de
stens de pe fețele exterioare ale lingurii și prin i ̂ncălziri repetate se modelează marginal prin
mișcări de rotații ale nodului comisural; lingual modelarea marginală se face prin mișcări de
protracție a limbii și prin ridicarea ei către palat.
 2. amprenta funcţională cu pastă de eugenat de Zn: se ia amprenta preliminară cu alginat,
apoi se confecționează lingura individuală din acrilat cu contact intim cu modelul; se face
proba lingurii și cu stens se modelează marginii (se perfectează i ̂nchiderea marginală); se ia
amprenta finală cu pastă de oxid de zinc-eugenol fiind modelată marginal cu ajutorul
mișcărilor funcționale amintite mai sus.
Indicat atunci când mucoasa nu trebuie deformată.
3. amprenta funcţională combinată: se face o amprentă-bază din stens, apoi se
adaugă un strat subțire de pastă de oxid de zinc-eugenol (amprentă de spălare).
10. Tehnica de amprentare după Y. Ghilbert , M. Blandin .
Lingura individuală să fie stabilă pe câmpul protetic atât i ̂n repaus cât și la deplasările
buzelor, obrajilor, limbii
Amprenta finală se ia cu siliconi i ̂n felul următor:
Pe lingura maxilară se aplică un adeziv specific şi apoi, pe margini, un silicon cu vâscozitate
medie. Ruloul de silicon va fi i ̂n grosime de 3 mm i ̂n regiunea anterioară, de 4-5 mm i ̂n
regiunea medie şi de 7-10 mm i ̂n regiunea spațiului lui Eisenring şi posterior i ̂n interiorul
lingurii se mai plasează puțin silicon (ca un bob de năut) distilat la papila retroincisivă.
Modelările funcționale sunt următoarele:
- deschiderea largă a gurii şi balansarea mandibulei;
- mimarea fluieratului;
- coborârea buzei superioare şi tracțiunea ei i ̂n afară.
Aceste mişcări se repetă până Ia i ̂ntărirea materialului. La controlul amprentei, modelarea
marginală trebuie să fie perfectă. Se perforează apoi lingura la nivelul papilei retroincisive şi
se fac 4-5 orificii i ̂n regiunea palatină medie şi posterioară. I ̂n lingură se aplică apoi peste tot
un silicon fluid şi aceasta se introduce i ̂n cavitatea bucală. Se presează uşor pe câmpul
protetic, permițând refularea excesului de material prin orificii. Apoi se repetă mişcările
funcționale descrise până la i ̂ntărirea materialului.
La mandibulă, pe marginea vestibulară a lingurii, se aplică, de asemenea, un rulou de silicon
de vâscozitate medie (de 3 mm i ̂n regiunea anterioară, 4-5 mm i ̂n regiunea medie şi 6-7 mm
i ̂n dreptul pungii lui Fish). Se aplică apoi i ̂n cavitatea bucală şi se fac următoarele mişcări
funcționale:
- deschiderea mare a gurii;
- mimarea fluieratului sau suptului;
- ridicarea şi depărtarea i ̂n afară a buzei inferioare.
După priza completă a materialului, amprenta se scoate din cavitatea bucală şi se
examinează, apoi se aplică silicon şi pe marginea linguală. Modelarea funcțională a acestei
margini se face cu următoarele mişcări:
- cu vârful limbii se i ̂mpinge tare pe baza mânerului lingurii (se modelează treimea
posterioară);
- se plimbă limba dintr-un obraz i ̂n altul (se modelează treimea medie);
- cu vârful limbii se umezeşte marginea inferioară a buzei superioare şi apoi, tot cu vârful, se
atinge regiunea posterioară a palatului (se modelează treimea anterioară - zona linguală
centrală).
Modelarea continuă până la i ̂ntărirea materialului.
Scoasă din gură, amprenta este controlată, eventual corectată prin adăugări de material.
Apoi, i ̂n amprenta uscată se introduce siliconul fluid. Amprenta va fi funcționalizată cu
aceleaşi mişcări descrise mai sus.
Elaborarea metodică 4 “Șabloanele cu bordură de ocluzie “
1. Ce prezintă șablonul cu bordura de ocluzie .
Sunt piese auxiliare indispensabile în tehnologiaprotezelor totale, necesare pentru
determinarea şi înregistrarea relaţiei intermaxilare. Ele reproducaproximativ baza şi
arcadele dentare artificiale aleviitoarelor proteze.
Părţile componente:
–Baza şablonului
– Bordura de ocluzie
2. Indicați dimensiunile bordurii de ocluzie în zonele frontală și laterală în edentația
totală .
1.Forma şi dimensiunea sunt asemănătoare
cu alearcadelor dentare;
2. Poziţia e fixată corespunzător pe mijlocului crestei alveolare;
3. Sunt realizate din ceară roz (ceară cu punctul termic mai ridicat)
Dimensiunile obişnuite ale bordurii sunt:
Înălţimea:
• 10mm în zona frontală
• 6mm în zona molarului de 6 ani
• descreşte progresiv spre distal(10mm frontal→6mm lateralla molarul1)
Lăţimea:
• 5mm în zona frontală
• 8mm în zona laterală(molară)
5. Limita posterioară a bordurii e situată în dreptul feţei distale aprimului molar;
6. Muchiile bordurii sunt rotunjite iar suprafaţa e plană;
7. Bordura de ocluzie e foarte bine solidarizată la baza şablonului prin lipire cu ceară
foarte fierbinte
3. Care sunt cerințele față de șabloanele cu bordura de ocluzie .
 baza şablonului să fie adaptată intim la suprafața câmpului protetic, acoperind-o
i ̂n totalitate;
 baza şablonului să aibă o grosime de 1,5—2 mm, să fie rezistentă la presiune şi să
nu prezinte mişcări de basculare;
 i ̂ndepărtarea şi repunerea pe model să se realizeze cu uşurință, fără dificultăti̦ ;
 marginile bazei să fie rotunjite şi finisate, suprafețele să fie netede;
 extinderea bazei să corespundă cu limitele viitoarei proteze.
 bordurile de ocluzie să fie monolite şi bine solidarizate la baza şablonului
corespunzător mijlocului apofizei alveolare, să aibă formă şi dimensiuni
corespunzătoare;
 bordura la maxilă să fie ușor i ̂nclinată spre vestibular (frontal și lateral) (pentru că
așa sunt implantați dinții i ̂n alveole – coroanele i ̂nclinate pe vestibular);
 bordura la mandibulă să fie dreaptă i ̂n zona frontală și ușor i ̂nclinată spre lingual
i ̂n zona laterală;
 şablonul aplicat pe model, cât şi pe câmpul protetic să aibă un grad suficient de
menținere.
4. Caracteristica șabloanelor cu bordura de ocluzie.
Șabloanele cu baza din ceară sunt rigide dar i ̂n mediul bucal se i ̂ncălzesc și se pot
deforma, nemaiadaptându-se intim la suprafața câmpului protetic; baza acrilică nu-și
modifică forma pe toată durata probelor i ̂n cavitatea bucală.
Bordura de ocluzie este din material termoplastic și poate fi modelată la necesitate
(adiție și răzuire de ceară), apoi ramolită și adaptată la suprafața dinților antagoniști sau
celălalt șablon; de asemenea, datorită faptului că e moale, cu bisturiul pot fi trasate liniile
de ghidare.
 Dimensiunile bordurii de ocluzie:
I ̂n zona frontală: i ̂nălțimea 10-12 mm, lăti̦ mea 5-6 mm; I ̂n zona laterală; i ̂nălțimea 6-8
mm, lăti̦ mea 8-10 mm.
5. Părțile componente a șabloanelor cu bordura de ocluzie.
Este compus din bază și bordura de ocluzie. Baza se adaptează intim pe model dar
bordura de ocluzie se poziționează pe bază pe mijlocul apofizei alveolare și repetă
configurația ei, precum și forma aproximativă a arcadei dentare.
6. Materialele și tehnicile utilizate pentru confecționarea șabloanelor cu bordura de
ocluzie.
Baza se confecționează din ceară de bază sau din acrilat; dacă din acrilat poate fi din
auto, foto sau din termopolimerizabil; oricare ar fi materialul, modelul trebuie de izolat,
pentru a evita lipirea de model și deformarea bazei la i ̂nlăturare.
Baza din ceară se confecționează plastificând o plăcuță de ceară și adaptând-o pe model.
La maxilă adaptarea plăcii din ceară i ̂ncepe din mijlocul bolții palatine trecând treptat pe
centrul apofizei alveolare şi pe versantul vestibular al ei. La mandibulă adaptarea se face
simultan atat pe versantul lingual, cât şi pe cel vestibular al apofizei alveolare sau poate fi
i ̂ncepută de pe versantul lingual al câmpului protetic, trecând treptat pe cel vestibular.
După adaptarea finală (placa de ceară a căpătat contururile modelului) sunt i ̂nlăturate
prin tăiere porțiunile plăcii care depăsȩ sc limitele trasate pe model, iar marginile se
rotunjesc adaptând- o astfel din nou la model. Pentru a fi mai stabil și a evita
deformarea, se armează cu o sârmă care repetă configurația apofizei alveolare: aceasta
se i ̂ncălzește și se așează pe bază, i ̂nglobându-se i ̂n ceară (pentru că-i fierbinte). (apoi se
confecționează bordura de ocluzie);
Baza din acrilat autopolimerizabil se confecționează pregătind pasta acrilică, dându-i
forma de plăcuță de 2 mm (i ̂ntre 2 sticle menținute la depărtare de picături de ceară de
2mm grosime) și adaptând-o pe model; se polimerizează la temperatura camerei sau i ̂n
cratița cu presiune. (apoi se confecționează bordura de ocluzie);
Baza din acrilat fotopolimerizabil se confecționează adaptând o placă de acrilat pe
suprafața modelului, apoi polimerizarea (i ̂n aparatul de polimerizare). (apoi se
confecționează bordura de ocluzie);
Baza din acrilat termopolimerizabil se confecționează i ̂n mai multe etape: mai i ̂ntâi se
confecționează macheta din ceară, apoi se ambalează, se formează tiparul, se izolează,
se prepară pasta acrilică și se introduce i ̂n tipar, urmând polimerizarea conform
prospectului, după care se dezambalează, se adaptează pe model și se prelucrează. (apoi
se confecționează bordura de ocluzie);
Pentru a fi mai stabil și a evita deformarea, se armează cu o sârmă care repetă
configurația versantului oral al apofizei alveolare: aceasta se i ̂ncălzește și se așează pe
bază, i ̂nglobându-se i ̂n ceară (pentru că-i fierbinte), apoi se acoperă, și netezește.
Bordura de ocluzie se confecționează din ceară de bază sau din material amprentar
termoplastic (Stens).
Bordura poate fi confecționată prin turnarea cerei topite (sau Stens) i ̂ntr-un conformator
care redă forma corectă a bdo sau o plăcuță poate fi plastificată la foc, apoi i ̂ndoită
consecutiv formând un val, căruia, (cât e cald) i se dă forma de potcoavă și se așează pe
bază pe mijlocul apofizei alveolare, apoi se lipește cu ceară, după care se taie toate
surplusurile; la nivelul de implantare a molarului doi bordura se taie oblic spre distal; se
netezesc suprafețele și marginile.
7. Limitele șabloanelor cu bordura de ocluzie.
Sunt identice cu limitele lingurii individuale i ̂n caz de edentație totală
La maxilă acoperă palatul dur, se extinde până la fundul de sac vestibular, linia A,
ocolește
frenurile buzei și ale obrajilor, acoperă tuberculii palatini;
La mandibulă până la fundul de sac vestibular, fundul de sac lingual, acoperă 1/3
anterioară
a tuberculului piriform, ocolește frenurile buzei, limbii și ale obrajilor