Funcţiile basmului

În „Morfologia basmului”, V.I. Propp pune insistent în lumină stereotipia basmului rusesc în
special şi a celui universal în general.

Astfel, descoperă că acţiunile personajelor sunt aproximativ aceleaşi şi derulate în aceeaşi

ordine. El va numi aceste acţiuni funcţii: „Funcţiile personajelor constituie elemente fixe,
stabile ale basmului, independent de cine şi în ce mod le îndeplineşte.

Ele sunt părţile componente fundamentale ale basmului.” Numărul acestor funcţii este, în
concepţia lui Propp, limitat, mai exact 31.

1. Absenţa – „Unul din membrii familiei pleacă de acasă”. Este vorba de o plecare temporară,
la război, la pescuit, la lucru. Moartea părinţilor poate constituie o formă întărită de absenţă.
2. interdicţia – „O interdicţie este specificată eroului”; o cameră, a douăsprezecea uşă etc;

3. încălcarea – „interdicţia este încălcată”. De obicei, răufăcătorul îndeamnă la încălcare.

4. iscodirea – „răufăcătorul încearcă să iscodească cum stau lucrurile”; unde a ascuns un

obiect, cum confecţionează ceva, Poate exista şi o formă inversă de iscodire atunci când
victima interoghează răufăcătorul etc.

5. divulgarea – „răufăcătorul obţine informaţii asupra victimei sale”;

6. vicleşugul – „răufăcătorul încearcă să–şi înşele victima pentru a pune stăpânire pe ea sau pe
averea ei”;

7. complicitatea – „victima se lasă înşelată ajutându–şi astfel, fără să vrea, duşmanul; Eroul
acceptă, se lasă convins de răufăcător. O observaţie ar fi că interdicţiile sunt întotdeauna
încălcate, iar propunerile înşelătoare, dimpotrivă sunt întotdeauna acceptate şi îndeplinite.

8. a. prejudicierea – „răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii
familiei”; Această funcţie este extrem de importantă deoarece ea reprezintă factorul motor
propriu-zis al basmului. Absenţa, încălcarea interdicţiei, divulgarea, reuşita înşelăciunii
pregătesc această funcţie, o fac posibilă sau îi uşurează pur şi simplu concretizareab. lipsa –
„unuia din membrii familiei îi lipseşte ceva, doreşte să aibă un lucru oarecare”.

9. mijlocirea – „Nenorocirea sau lipsa sunt comunicate, eroului i se adresează o rugăminte sau
o poruncă, el este trimis undeva sau este lăsat să plece”: Această funcţie introduce eroul în
basm

10. contraacţiunea incipientă – căutătorul acceptă sau se hotărăşte să întreprindă

contraacţiunea → acest moment este specific doar pentru basmele în care eroul este un
căutător.

11. plecarea – eroul pleacă de acasă. Această plecare este diferită de absenţa temporară.
Plecarea căutătorului are drept scop tocmai căutarea victimei, în timp ce plecare eroului-
victimă constituie începutul acelui drum fără căutări, de-a lungul căruia eroul va trece prin
felurite aventuri.
 12. prima funcţie a donatorului – „Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat etc, pregătindu –
se astfel înarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan”

. 13. Reacţia eroului – eroul reacţionează la acţiunea viitorului donator. În majoritatea

cazurilor reacţia poate fi pozitivă sau negativă

14. Înzestrarea, obţinerea uneltei năzdravane – unealta năzdrăvană intră în posesia eroului;

15. deplasarea spaţială, călăuzirea – „Eroul este adus – în zbor, călare, pe jos – la locul unde
se află obiectul căutării lui”; De regulă, obiectul căutării se află într-o altă împărăţie, pe un alt
tărâm

16. lupta – eroul şi răufăcătorul intră în luptă directă;

17. marcarea, însemnarea – eroul este însemnat. I se face un semn pe corp sau i se dă un
obiect;

18. victoria – răufăcătorul este învins;

19. remedierea – nenorocirea sau lipsa iniţială este remediată;

20. întoarcerea – eroul se întoarce;

21. urmărirea, goana – eroul este urmărit, iar urmăritorul se transformă în animale, fenomene
ale naturii etc.;

22. salvarea – eroul scapă de urmărire; el presară obstacole, se transformă la rândul lui, evită
ispitele;

23. sosirea incognito – eroul soseşte acasă sau în altă ţară, fără să fie recunoscut;

24. pretenţii neîntemeiate – falsul erou formulează pretenţiile sale neîntemeiate;

25. încercarea grea – eroul are de făcut faţă unei grele încercări: mîncat / băut peste măsură,
foc, ghicit, ascuns;

26. soluţia – încercarea este trecută cu succes;

27. recunoaşterea – eroul este recunoscut;

28. demascarea – răufăcătorul sau falsul erou este recunoscut;

29. transfigurarea – eroul capătă o nouă înfăţişare;

30. pedeapsa – răufăcătorul este pedepsit;

31. căsătoria – eroul se căsătoreşte şi se înscăunează împărat. Propp atrage atenţia asupra
faptului că nu sunt obligatorii într –un basm toate funcţiile şi că ele se pot manifesta şi în
perechi, cum ar fi: interdicţie – încălcare, luptă – victorie, urmărire – salvare.
Povestea lui Harap Alb:
În „Povestea lui Harap – Alb”, se manifestă o bună parte din aceste funcţii:

1. Harap – Alb pleacă temporar ca să aducă salată, pietre nestemate, fata Împăratului Roş;

2. I se interzice, sub forma sfatului părintesc, să se ferească de omul spân şi omul roş.

3. Pentru că sfatul părintesc are valoarea unei porunci, nesocotirea lui seamănă cu păcatul
originar. Mântuirea se va obţine după grele încercări.

4. După ce pune capacul fântânii, Spânul pune întrebări.

5. El află totul despre erou.

6. Ca să –l poată înşela pe băiat, aruncă apa din ploscă şi –l face să ajungă la fântână foarte
însetat.

7. Naiv, fiul craiului se lasă uşor înşelat. La înşelarea lui contribuie şi slăbiciunea pe care o
manifestă în timpul probei labirintului