Teoria formelor fără fond

Teoria formelor fãrã fond este una dintre cele mai rãspândite si cunoscute teorii din
cultura românã. Analizatã de figuri reprezentative ale spiritualitãții românești, ea s-a bucurat
de un mare numãr de comentarii și analize, însã fãrã sã fi fãcut obiectul unui studiu special.
Despre teoria formelor fãrã fond s-a scris mult, explicabil prin aceea cã personalitatea lui
Maiorescu s-a bucurat de studii temeinice. Parcurgerea lor și a lucrãrilor despre curente și
teorii sociale autohtone lasã impresia cã rolul mentorului Junimii în lansarea teoriei formelor
fãrã fond a fost supralicitat.
Este interesant faptul că foarte mulți dintre adepții explicațiilor oferite de teoria formelor
fără fond s-au remarcat printr-o activitate publică ce promova naționalismul drept cale
primară pentru păstrarea identității, dar în același timp pentru a ne adapta noilor condiții și
cerințe ale modernității. În opoziție cu aceștia dintâi, au activat ceilalți, care au încercat să
adopte un discurs pro-european ”de umplutură”, fără a privi în adâncul problemelor care
frământau cu adevărat societatea românească.
Consider că actualitatea teoriei lui Maiorescu este una
mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce privește
dezvoltarea României de astăzi. Cu toate că
”franțuzismele” au fost înlocuite de ”americanisme”, nici
măcar de cuvinte englezești adevărate, ne mișcăm în
aceeași direcție neavând o destinație anume, fiind prinși
într-un joc imitativ periculos care seamănă mai mult a
hipnoză. Așa se explică foarte multe dintre fenomenele
negative precum exploatarea resurselor naționale de către
străini, lipsa de locuri de muncă pe poziții de conducere,
migrația intensă în căutarea unui trai mai bun, chiar dacă
prestezi o muncă bine-plătită dar sub nivelul propriu de
competență și multe alte asemenea plăgi care au rolul de a
diminua caracterul național al unui popor. Iar de aici
decurg și celelalte urmări precum lipsa de solidaritate,
lipsa de repere reale, competiția contra-productivă și încercările de a supraviețui în
detrimentul tuturor și în pofida a tot.
Cu toate acestea, tind să cred că societatea românească va găsi o cale de a-și adapta
posibilitățile propriilor cerințe, dar și viceversa. Important este să fim ancorați în realitate fără
a ne ignora sinele și să ne mobilizăm resursele astfel încât să obținem un rezultat maxim.