Moara cu noroc

Apartenenta la nuvela

Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de
inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al-XIX-lea. Din perspective sociala,
nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspectiva moralizatoare, prezinat
consecintele dramatice ale setei de inavutire, scriitorul considerand ca goanna dupa avere zdruncina tihna
sufleteasca si duce la pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de
Ghita, care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: cea de a ramane om
cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul nuvelei este
complex, de natura psihologica, morala si psihologica.
Titlul “ Moara cu noroc” este un topos literar care desemneaza un han aflat in pustietate,
la rascruce de drumuri. Locatia imaginara este o fosta moara (simbol al trecerii, al perisabilitatii),
iar “norocul” pe care il aduce este doar aparent, in esenta ea fiind purtatoare de ghinion.
Locul in care se afla “Moara cu noroc: “aici in vale”, este un simbol al infernului in care omul se
lasa dominat de patimi, care il determina sa-si piarda constiinta sis a actioneze in numele raului
(dezumanizarea individului). In fata morii se afla cinci cruci, la fel ca numarul memebrilor familei
lui Ghita; acestea anticipeaza destinul personajului. Langa carciuma se afla ramasitele unei paduri,
locul este plin de maracini si semnific aun spatiu malefic in care predomina raul, un loc in care
traiesc oameni de felul lui Lica, un om care a uitat de credinta si de valorile morale. Undeva in
apropiere se afla trunchiul unui copac ars din temelii: “axis mundi” – puntea de legatura intre
intre celest si telluric, ce simbolizeaza faptul ca legatura dintre om si Dumnezeu a fost intrerupta.
Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a-III-a, de catre un anrator
omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totusi in mod
linear, iar inlantuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la inceputul
nuvelei), descriere la timpul present (capitolele al-II-lea si al-III-lea), semnalarea unei relatii
temporale de anterioitate fata de cele povestite inainte (capitolul al-XVI-lea). Inlantuite temporal
si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii
(veridicitate) si d eobiectivitate.
Relatia incipit-final
Nuvela are o constructie simetrica, se dechide si se incheie cu vorbele batranei (tehnica
punctului de vedere), personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul
moralizator al nuvelei. Citatul din incipit: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba,
nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”, anticipeaza actiunea nuvelei, destinul tragic al
protagonistilor si reflecta tema operei literare. Iar in cel din final: “asa le-a fost data”, batrana
pune totul pe sema adestinului, nu se revolta impotriva situatie tragice, accepta cu resemnare cle
intamplate deoarece este constienta ca omul nu poate sa lupte impotriva propriei sorti. Batrana
este un “alter ego” al autorului, vocea delegate de acesta sa prezinte propria conceptie despre
viata, ea nu are identitate si este denumita simbolic astfel pentru a se evidential intelepciunea ei
izvorata dintr-o ampla experienta de viata.
Prin intentia morlaizatoare nuvela este realist-clasica.
Totodata, simetria incipitului cu finalul se realizeaza si prin descrierea drumului. Simbolistica
initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care se continua si dupa
tragedia de la Moara cu noroc: “Apoi ea (batarna) lua copiii si pleca mai departe”.
Nuvela este structurata in 17 capitole fara titlu, evenimentele sunt prezentate in ordine
cronologica , putem identifica momentele subiectului.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste si are loc in a doua jumatate a secolului al-XIX-lea.
Spatiul este reala, transilvanean, in apropiere de Ineu.
In expozitiune ne sunt prezentate vorbele batranei, care este adepta pastrarii traditiei, in
timp ce Ghita, capul familei, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma
de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Tot aici este descris si locul unde se afla situate
moara si a drumului spre aceasta.
Intriga o constituie aparitia lui Lica Samadaul al carciuma, care este un personaj ciudat,
charismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi.
In desfasurarea actiunii, Ghita se indeparteaza tot mai mult de fmailia sa, preocupat de
idea de a agonisi averea promise de Lica. Treptat, acesta este implicat, direct sau indirect, in
afacerile necurate ale Samadaului: jefuirea arendasului, uciderea femeii si a copilului in padure.
Atunci cand este chemat in fata tribunalului pentru a depune marturie, Ghita jura stramb si
devine, astfel, complice al Samadaului.
Totodata, are loc si alterarea relatiilor dintre el si Ana, sotia sa. Lica ii ia locul lui Ghita in familie,
care, preocupat cu propriile sale framantari, se indeparteaza de aceasta (de exemplu, Lica este cel
care se joaca cu copii si danseaza cu Ana).
Apoi, Ghita se imprieteneste cu janadrmul Pintea si face un joc dublu: ramane asociatul lui Lica,
incercand sa ascunda aceste lucru si , in acelasi timp, este de partea legii.
Punctul cuminant il constituie dorinta lui de-al da pe mana jandarmului pe Lica, care
venise la carciuam cu bani care ar fi putut dovedi vinovatia sa. El il trimite pe Ghita sa faca schimb,
insa acesta se duce sa-l avertizeze pe jandarm.
Deznodmantul este tragic si moralizator deoarece personajele car au incalcat normele
morale sunt aspru pedepsite de catre autor. Ana este ucisa de sotul ei pentru ca il inselase (insa
tot el o aruncase in bratele lui Lica). Ghita este impuscat de Raut, omul lui Lica, pentru a sterge
toate urmele si pentru a nu exista martori care sa ateste vinovatia sa. Lica se sinucide din orgoliu
si din dorinta sa de a nu fi prins de Pintea, dusmanul sau de-o viata. Singurele personaje care
supravietuiesc sunt batrana si copii, ele simbolizand inocenta, puritatea si intelepciunea. Din
aceasta perspective finalul poate fi considerat unul optimist deoarece copii au sansa unui viitor
mai bun, departe de infernul uman. Carciuma este arsa din temelii, iar acest lucru semnifica o
purificare de tot raul care a existat acolo.
Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi register stilistice: limbajul
regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea. Intelesul clasic-moralizator al nuvelei este
sustinut prin zicale si provorbe populare sau prin replicile-sentinta rostite de batrana la incpeutul
si sfarsitul nuvelei.
In concluzie, “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarce are toate
trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal si
urmareste procesul instrainarii acestuia de familie si degradarea morala a acestuia produsa de
ispita imbogatirii.
Iar in opinia mea, prin puternicul caracter moralizator, nuvela se constituie ca o pilda pentru
aprecierea corecta a valorilor in viata, intr-o societate degradata moral de puterea banului.