Cum am învatat sa merg pe bicicleta Singur - nici pomeneala

sa te-avînti
Uite, pe dihania asta, calare ! "
mi-aduc bine aminte, - Vezi ca poti ?
toata povestea, rîse tata, din zare ...
de-a fir a par ... M-am uitat îndarat,
Eram cuminte, cu sfiala,
în adevar, si era cît pe-aci
de-o saptamîna, sa cad jos, de mirare :
desi nu-mi prea venea pedalam singur, dînd din picioare
la-ndemîna ! mai dihai decat ucenicii
Era primavara, lui Dumnezeu,
umblau razna pe-afara din aripile lor stralucitoare ...
subiecte ceva mai placute
decît aritmetica Asadar - pot si eu !
de-a patra primara
(" Daca trei trenuri De-atunci, am pedalat mereu
pornesc dintr-o gara ... ") de capul meu,
- Mai, facu tata, si nimeni, nicicînd,
sa nu te nu m-a mai sprijinit.
deochi ! Doar în gînd
Ce-ai patit ? murmuram cîteodata :
Ce-i cu tine ? - Da, tata !
Ti se cuvine, cred, Si pedalam singur,
o rasplata ! semet, fericit !
- Da, tata ! zisei
Si stiam
ca rasplata-i acolo, în pridvor :
îi vazusem pe geam
cum se furisau binisor,
mai adineauri - tata si ea ...
Si iata-ma-n sa,
tremurînd de placere,
de teama, de-o mîndrie netoata ...
- Baga de seama,
nu te uita la roata !
- Da, tata!
... Dar numai la ea ma uitam ,
ca vrajit ...
Negresit,
de n-ar fi fost tata
sa ma ajute,
s-alerge-n urma ocrotitor,
puternic si iute,
tinînd de sa,
de mult eram sub roti !
Si rotile sopteau suierator:
" N-ai sa poti,