lltu*ll'ltlir. r'u;rr.l'li: ,'\rlr r.rrr ('r,rr lrr.

r
( iot't'r'lot': ltnxiutil lllrr lrrr
'l'clt trorcditr:tltn.l Ml i rt,lir Nr,1',oi ir
{

Pentru comenzi qi informa{ii: 0341 18t11.64,7

www.edituraeduard.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romflniei

DELAVRANCEA, BARBU $'t'IiFiN ESCU
Buniculo bunica : nuvclc, povcstiri, basme / Barbu
BUNICUL. BTINICA
$telincscu l)clavrancca. - ('onstan{a : Editura Eduard,
NUVELE, POVESTIRI, BASME
20t7
IStlN 97ti-606-.57 I --549-3

l{ll I}5 I

l rp,rr: All l l)lllN l

I nr,ril: ollir crr,trlprint.ro

t, t !i ( '. l,rlrr.rr,l I'rrl,lr'.lrrrr;i f, li I

'lo;tlr' rltr'1rlrtt rlr r rrrr r'.rlr'

CUPRINS

255
 NUVELE SI POVESTIRI
Bunicul
e scuturi din salcAmi o Ploaie de
miresme. Bunicul sti pe PrisP[. Se
gAndegte. La ce se gAndegte? La nimic.
innumirl florile care cad. Se uitl-n fundul
gridinii. Se scarpini-n cap. Iar lnnumflrl
florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe qi crele parc5. sunt niqte
ciorchini de flori albe; sprAncenele, mustlfile,
barba... peste toate au nins anii mulli qi grei.
Numai ochii bunicului au rirnas ca
odinioar[: blinzi gi mAngAietori.
Cine trAnti poarta?
-Credeam ci s-a umflat vAntul... o, bati-vi
norocul, cocoqeii moqului!
Un biietan qi o fetif6, roqii qi bucilai,
sirutari mAnele lui,,tata-moqu'i
- Tati-moqule - zise fetifa - de ce zboar[
pislrile?
Fiindcl au aripi, rS.spunse bltrinul,
sorbind-o din ochi.
 - Poi, rafele n-au aripi? De ce nu zboarl?
- -
Zboara zise biiatul - dar pe jos.
BitrAnul cuprinse intr-o mAni pe fatd qi in
cealaltl pe biiat.
- O, voinicii moqului!...
$i zAmbi pe sub must[!i, qi-i privi cu atAta
dragoste, c[ ochii lui erau numai luminl qi
binecuvAntare.
- Tati-moqule, da' cocorii un'se duc cdnd
se duc?
- in fara cocorilor.
- in lara cocorilor?
- Da.
- Da'rAndunelile un'se duc cAnd se duc?
- in qara rAndunelilor.
- in gara rAndunelilor?
- Da.
- Tatl-moqule, ag vrea s[-mi creasca gi
mie aripi qi s[ zbor sus de tot, pini in slava
cerului, zise bdiatul netezindu-i barba.
- Dac[ !i-o creqte lie aripi - zise fata - mie
si-mi prinzi o presurl qi un sticlete.
Da... hi... hi..., poi ce fel... qi mie?
Fata se intristi.
BitrAnul o mAngAie qi zise bdiatului:
- Bine, si prinzi gi pentru tine, s[ prinzi qi
pentru ea.
8
- Tie doui qi mie dou[... nu e-a$a, tat[-
mogule?
- Fireqte, lie dou[, lui doul qi mie una.
- Vrei qi tu, tatl-moqule? intrebi biiatul
cu mAndrie.
- Cum de nu?!... Mie un scatiu.
Ce fericifi sunt!
B[iatul incilecl pe un genuchi gi fata pe
altul. Bunicul ii joacl. Copiii bat din palme.
Bunicul le cAnti ,,Mei cazace, chzhcele, ce cafi
noaptea prin argele.. J'
O femeie uscllivi intr[ pe poarti cu dou[
donifi de ap[. Copiii ticur[ din rAs qi bunicul
din cAntec.
E muma lor qi fata lui.
Cum il vizu incepu:
- I... tata, qi d-ta... iar ii r6zgiti... o si fi se
suie in cap...
Bunicul ridici mAna in sus, aducAnd
deqtele ca un preot care binecuvinteazl., qi
zise prelung:
- L[safi pe copii si vie la mine!
- Biiine, tat[, biiine... dar si qtii... o, batl-i
focul de copii...
Femeia intr[ in cas[.
- S[-i bati norocul qi slnltatea, qopti moqul
ca qi cum ar fi mustrat pe cineva, qi sirut[ in - AmAndou[ sunt deopotrivi.
creqtetul capului qi pe unul, Si pe altul. - $-a mea, q-a ei!
$i iar incepu rAsul, qi jocul, gi cAntecul. - $-a mea, q-a lui!
Se osteni bunicul. Stitu din joc. Copiii La obraji, cearta se aprinse mai tare.
incepuri s[-l mAngiie.
Din vorbi in vorbi, copiii se flcurl st[pini
- Partea mea e mai frumoasi.
pe obrajii bunicului.
- Ba a mea, ci e mai albi!
Bunicul zAmbi.
- Partea asta este a mea. - Ba a mea, ci e mai caldi!
- $i partea asta, a mea! * Ba a mea, ci e mai dulce!
- Mustafa asta este a mea. -Baamea,c[nuecaata!
- $i asta, a mea! - Ba a mea, c[ are un ochi mai verde!
La barbi se-ncurcar6. Bunicul ii implc[
zicAndu-Ie: - Ba a mea, ci are un ochi qi mai verde!
Bunicul abia se tinea de rAs.
- Pe din dou[.
$i copiii o gi despicar[, cam repede, c[ - Ba a mea!
bitrAnul strAnse din ochi. - Ba a mea!
- fumitate mie. $i b[iatul, infuriindu-se, trase o palm[ in
partea fetei.
- $i jumatate mie. Fata !ipi, s[ri de pe genuchiul bitrAnului,
$i dupa ce o impirlira frifegte, incepu
lauda. se repezi qi trase o palmi in partea bliatului.
Bliatul: B[iatul, cu lacrimile in ochi, slruti partea
- Mustafa mea e mai lungi. lui, qi fata, suspinAnd, pe a ei.
Fata: Mama lor ieqi pe uq[ Ei intreb[ ristit:
- Ba a mea e mai lungl! - Ce este asta, viermi neadormifi?
$i biiatul intinse d-o mustafi, qi fata de Obrajii bunicului erau rosii qi calzi. $i,
alta, ba a lui, ba a ei s[ fie mai lungi. surAzAnd fericit, rispunse fie-sei:
Pe bunic il trecur[ lacrimile, dar ticu qi-i - Llsafi pe copii si vie la mine!
impici, zicAndu-le:
10 11
 Ea igi infigea furca cu caierul de in in brAu
Bunica gi incepea si tragi qi si r5.suceasci un fir lung
gi subqire. Eu m[ culcam pe spate gi l[sam
viz, ca prin vis. alene capul in poala ei.
O vhz limpede, aqa cum era. Naltl, Fusul imi sfArAia pe la urechi. Me uitam
uscifivi, cu pirul alb qi cre!, cu ochii la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se
ciprui, cu gura strinsl qi cu buza de sus p[rea c[ se scuturi o ploaie albastrl.
crestatl in dinfi de pieptene, de la nas in jos. Ei, ce mai vrei? imi zicea bunica.
Cum deschidea poarta, ii sdream inainte. SurAsul ei rn[ gAdila in creqtetul capului.
Ea biga biniqor mAna in sAn qi-mi zicea: - Se spui...
- Ghici... $i niciodati nu isprivea basmul.
- Alune! Glasul ei dulce m[ leglna; genile mi se
prindeau qi adormeam; uneori treslream q-o
- Nu.
intrebam cAte ceva; ea incepea sl spuie, qi eu
- Stafide!
visam inainte:
- Nu.
- Ndut! - A fost odatl un impirat mare, mare...
* Cat de mare?
- Nu.
- Turti-dulce! - Mare de tot. $i-qi iubea imp[rlteasa ca
- Nu. ochii din cap. Dar copii nu avea. $i ii plrea
PAn[ nu ghiceam nu scotea mina din sAn. r[u, ii plrea r[u c[ nu avea copii...
$i totdeauna sAnul ei era plin. - Bunico, e r5.u s[ nu ai copii?
ii sirutam mAna. - Fireqte ci e riu. Casa omului firl copii e
Ea-mi da pirul in sus qi mi siruta pe cas[ pustie.
frunte. - Bunico, dar eu n-am copii qi nu-mi pare
Ne duceam la umbra dudului din fundul riu.
gridinii. Ea lisa fusul, rddea, imi desficea p[rul
L2 13
cArlionfat in dou[ qi m[ slruta in creqtetul
capului.
Cite-o frunz6, se desprindea din ramuri
qi c[dea leginAndu-s€. Eu mi luam cu ochii
dupl ea qi ziceam:
- Spune, bunico, spune.
- $i aqa, ii p[rea grozav de r[u c[ nu avea
copii. $i... nu mai putea de p[rere de riu ci nu
are copii... intr-o zi, veni la el un mo$ bitrAn,
bltrAn, ci-qi tAra barba pe jos de bltrAn qi de
cocoqat ce era. $i era mic, mic de tot...
- Cat era de mic?
- Poate s[ fi fost, o$&, cam ca tine.
- Va s5, zicl' nu era mic, mic de tot...
- Era mic, da' nu aqa mic de tot. $i cum veni
ii zise: ,,M[ria-ta, ai doi meri in gr[dini, unul
lAngi altul, ci nu gtii care sunt ramurile unuia
qi care sunt ale altuia; $i cAnd infloresc nu qtii
care sunt florile unuia qi care sunt ale altuia; qi
lqti doi meri infrunzesc, infloresc, se scuturl qi
mere nu fac. Mlria-ta, s6 qtii ci atunci cAnd or
lega rod lqti doi meri, implriteasa o si r[mAie
grea qi o s[ nascl un cocon cu totul qi cu totul
de aur"... Piticul se duse, qi impiratul alerg5. in
grddinl, qi ciutl, c[ut[ peste tot locul, pAni
dete peste [i doi meri. Merii se scuturaserl
L4
de flori, c[ sub ei parci ninsese, dar rod nu
legaser[.
- De ce nu legau rod, bunico?
- $tiu eu?... Dumnezeu qtie...
Era aqa de cald... aqa de bine in poala
bunicii... o adiere incetinic[ imi rS.corea
fruntea... norii albi, alunecind pe cerul
albastru, m[ amefeau... inchideam ochii...
Ea spunea, spunea inainte, mulgAnd
repede qi uqurel firul lung din caierul de in.
- $i se gAndi imp[ratul ce s[ fac6' ce sa
dreagl ca merii si faci mere. Unii il stituiau ci
s[-i ude mereu; qi i-a udat mereu; algii ziceau
si le dea mai mult soare; qi implratul a tliat
tofi pomii de jur imprejur. $i merii infloreau
in fitece s[ptimAni, qi se scuturau, qi rod nu
legau. intr o zivenila impirat o babd b[trAn[,
bitrAnd qi zbircitl, ca mine de zbdrcit[, qi
mic[, mic[, ca tine de mici...
- Ca mosu de mici?
- Da, ca mo$u...
- Atunci nu era micl de tot...
Aqa mic[ de tot nu era. $i zise impiratului:
,,M5.ria-ta, pAn[ n-oi mulge un ulcior de lapte
de la ZdnaFlorilor, ce doarme dincolo de Valea
PlAngerii, intr-o cAmpie de muEefel, qi n-oi uda
l5
merii cu laptele ei, merii nu leagi rod. Dar si te
pilzeqti,mlria-ta, ci indat[ ce te-or simfi florile,
incep si se miqte, s[ se bati, qi multe se apleaci
pe obrajii ei, qi ea se diqteapt[, c[ doarme mai
ugor ca o pasire; gi vai de cel ce l-o vedea,
ci-l preface, dupi cum o apuca-o toanele, in
buruiani pucioasi or in floare mirositoare, dar
d-acolo nu se mai miqc5,,'i..
- Dar ce, ai adormit, fliciul mamei?
Treslream.
* A, nu... qtiu unde ai rlmas... la-a-a...
Zina Florilor...
Auzisem prin vis.
Pleoapele-mi cldeau incircate de lene,
de somn, de mulfumire. $i mn simfeam ugor,
ca un fulg plutind pe o api care curge incet,
incetinel, incetiqor...
$i bunica spunea, spunea inainte, qi fusul
sfAr-sfir pe la urechi, ca un bondar, ca acele
cAntece din burienile in care adormisem de
atAtea ori.
- $i imp[ratul a incllecat pe calul cel mai
bun...
- Cel mai bun... ingAnam eu, de frici ca si
nu mi fure somnul.
...$-a luat o dlsagl cu merinde gi a
plecaaat...
T6
- ...S-a plecaaat...
- $i s-a dus, s-a dus, s-a dus...
- ...s-a dus, s-a dus...
PAni a dat de o pidure mare qi
intunecoasi...
- ...intunecoasi...
- ...de nu se vedea prin ea. $i acolo qi-a
legat calul d-un stejar bitrAn, q-a pus disagele
cipltAi qi a inchis ochii ca si se odihneasc[.
$i... pasimite pidurea cinta qi vorbea, c[
era fermecati. $i... cum ii aducea qoapte de
departe, de pe unde ea era ca un fum, impiratul
adormi, qi dormi, qi dormi...
CAnd m-am diqteptat, bunica isprlvise
caierul.
Dar basmul?
Cu capul in poala bunichii niciodati n-am
putut asculta un basm intreg.
Avea o poali fermecati, gi un glas, qi un
fus care mi furau pe nesimfite qi adormeam
fericit sub privirile qi zAmbetul ei.
L7