Masivul Hasmas

1. Introducere

În introducere, voi face referire la importanța temei abordate și anume „Relieful carstic de
suprafață (exocarstul) în România”. Acesta are o importanță științifică deosebită, întrucât se
vorbește în toată literatura de specialitate despre exocarst, cu toate formele lui diferite și
arealele în care îl regăsim. Este notabil modul prin care au luat naștere aceste forme variate,
înălțimea pe care o ating în anumite masive și multitudinea de zone în care se întâlnesc pe
teritoriul României, prin prezența calcarelor și dolomitelor.

2. Noțiuni de bază și areale studiate

Exocarstul sau relieful carstic de suprafață reprezintă formele de relief carstice, situate la
suprafața rocilor.

Acesta evidențiază evoluția pliocen-cuternar, ce a dat o complexitate de forme cu dimensiuni

și evoluții diferite. Existența lor este pusă pe seama mai multor etape de modelare carstică. În
Carpați, amintim finele triasicului și jurasicului, cretacicul mijlociu (Ielenicz și Pătru, 2005).

Relieful carstic se dezvoltă în principal pe calcare și dolomite, roci în care dizolvarea este
asociată cu eroziunea (lineară, în suprafață), ducând la crearea unei morfologii aparte în mai
multe unități de relief de pe teritoriul României, însumând aproximatix 4400 km². În unele
masive, calcarele dispuse în straturi groase alternează cu roci necarstificabile (Ielenicz și
Pătru, 2005).

Studiul meu se va îndrepta către formele carstice care au luat naștere în Masivul Hășmașu
Mare, din Carpații Orientali, respectiv Podișul Mehedinți, delimitat de Munții Mehedinți la
nord și Podișul Getic la sud.

3. Masivul Hașmaș

Masivul Hășmaș face parte din grupa centrală (Carpații Moldo-Transilvani) a Carpaților
Orientali. Sunt limitați de Munții Giurgeului la vest, Munții Tarcău la est, Depresiunea
Ciucului și Giurgeului.

În acest masiv montan, vorbim despre prezența calcarelor și dolomitelor triasice și jurasice,
dar și cele ale cretacicului mediu (Ielenicz și Pătru, 2005).

Arealul reprezintă o aglomerare de roci cristaline îmbinate cu roci sedimentare mezozoice.

Masa de calcare concentrate în centru și în Bazinul Bicazului a facilitat un relief carstic, bogat
în sectoare de chei - Bicaz, Bicăjel, Surduc (Ielenicz și Pătru, 2005).

Munții Hășmaș prezintă extensiunea cea mai mare din Carpații Orientali (peste 20 km
lungime și 5-10 km lățime), reprezentată de culmi și martori. În nord și est întâlnim vârfuri
izolate, iar în vest se întinde o culme continuă între Olt și Bicăjel (vezi fig. 1). Este un
exemplu de carst evoluat, cu forme diferite și variate (doline, uvale, depresiuni carstice), care
au luat naștere pe calcare jurasice, odată cu exhumarea lor în neogen (Posea et. al., 1974).