Enigma Otiliei

-descrierea odăii-

Descrierea mediului ambiant, în care trăiesc personajele constituie o modalitate de

caracterizare indirectă. Astfel, descrierea odăii Otiliei devine o reflexie a caracterului și a pasiunilor
sale, creând imaginea acestui personaj rotund, enigmatic, în jurul căruia este construit romanul.
Conform cuvintelor naratorului, camera Otiliei are toate elementele unei ,,cabine de actriță,,.
Dezordinea descrisă de ,,sertarele trase în afară în felurite grade,, ,ghemuri de panglici, ,, cămăși
mototolite,, ,,flacoane de apă de Colonia destupate,, aruncate în dezordine pe masa de toaletă,
,,rochii și jupoane zvârlite în grabă,, printre care se regăsesc ,,păpuși de stofă.. , atestă caracterul
cochet al Otiliei, gustul pentru frumos și totodată trădează, la nivel mai înalt, exubernața juvenilă,
copilăroasă, vitalitatea, imprevizibilitatea personajului feminin, un personaj efervescent, spumos, ce
cântă la pian, sare și aleargă prin iarbă cu o energie debordantă, ce derutează și încântă deopotrivă.

Această dezordine caracteristică camerei personale este caracteristică de fapt lumii interioare
a Otiliei, trădând de fapt zbuciumul interior al personajului, unei vârste specifice împlinirii unei etape,
cea a copilăriei și intrării treptate în alta, devenirii unei femei mature. Păpușile de stofă rătăcesc
printre rochii, parfumuri și cutii de pudră, ca ultime rămășițe ale copilăriei, iar romanele de dragoste,
precum Mademoiselle de la Seigliere și Indiana reflectă noile sale interese, specifice vârstei.

Elementul feminin contrastează cu ,,aerul bătrânesc,, dat de restul mobilei din odaie, ce este
specific întregii casei, așa cum Otilia contrastează cu toți ceilalți locuitori ai casei, prin personalitatea
ei exuberantă, ce pune în mișcare, dă viață acestei lumi anoste și personajelor ei. Efectul de lumină al
lămpii ce răspândește ,,cercuri de umbre degradate prin casă,, descrie efectul, influența Otiliei
asupra celorlalți locatari, asupra celor ce pătrund în casă, iar motivul oglinzii, multi-oglinzilor,
sugerează ideea de pluriperspectivism și a reflectării poliedrice, ea fiind produsul reflectării în
conștiința celorlalte personaje.

În concluzie, odaia Otiliei, un spațiu al inocenței, copilăriei pierdute și al maturității, al femeii în

devenire, construind, tocmai prin intimitatea acestui ,,ascunziș feminin,, la care Felix are acces,
personajul enigmatic al Otiliei, caracterizat prin vitalitate și energie, imprevizibilitate și feminitate, un
personaj ce este privit prin ochii celorlalți.