COMPONENTELE PRINCIPALE ALE UNUI

CALCULATOR

Partea HARDWARE a unui calculator personal cuprinde:

unitatea centrala;
monitorul;
tastatura.

Unitatea Centrala (UC) - este de fapt ’’creierul’’ care coordoneaza intreaga activitate
a unui calculator personal. De aici se solicita informatii pe care uitilizatorul le va
introduce de la tastatura sau se afiseaza rezultate pe monitor. Tot in unitatea
centrala sunt realizate prelucrarile de date prin executarea unui program. Importanta
deosebita a unitatii centrale e evidenta, asadar este usor de inteles de ce
caracteristicile principale ale unui calculator personal sunt legate de caracteristicile si
parametrii de functionare ai unitatii centrale.

Butonul de pornire al unitatii centrale se gaseste de obicei pe panoul frontal. Pornirea

este indicata de aprinderea unui LED langa butonul de pornire.
Ordinea de pornire a calculatorului este:
1. monitorul;
2. unitatea centrala.

1
Ordinea de inchidere a calculatorului este:
1. unitatea centrala;
2. monitorul.

Monitorul (Display) – este dispozitivul cu ajutorul caruia un PC poate prezenta

utilizatorului informatii in forma de text sau grafica si este bazat pe un tub catodic
sau cristale lichide (LCD).

Tastatura - este componenta hardware a calculatorului ce permite utilizatorului sa

introduca date prin apasarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi sunt
cele QWERTY. Denumirea vine de la primele sase taste de pe randul al treilea.
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare, ea existand inainte de
aparitia monitoarelor si evident inainte de aparitia mouse-ului. Fiecare tasta are
asociat un numar de identificare care poarta denumirea de cod de scanare. La
apasarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare
corespunzator tastei respective (un numar intreg de la 1 la n – numarul de taste). La
primirea codului de scanare de la tastatura, calculatorul face conversia intre numarul
primit si codul ASCII corespunzator.
Tastatura retine nu numai apasarea unei taste, dar si eliberarea acesteia, fiecare
actiune fiind inregistrata separat. Exista doua categorii de taste :taste comutatoare –
au efect indiferent daca sunt apasate sau eliberate; taste de control – au efect numai
atunci cand sunt actionate.

2
Grupuri de taste
Tastele sunt in mai multe grupuri si sunt asezate astfel incat sa usureze procesul de
introducere a informatiilor in calculator (amplasarea literelor pe tastatura a fost
facuta tinandu-se cont de frecventele diverselor litere intr-o anumita limba, de aceea
o tastatura pentru Germania are literele asezate altfel decat una americana).Cel mai
important grup este cel care ocupa cea mai mare parte a tastaturii si el contine atat
taste a caror apasare produce aparitia pe ecranul monitorului a unor litere (Q, W, E,
etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) sau simboluri (@, #, etc.), cat si taste speciale (Enter, Shift,
Control, Alt, etc.) a caror functionalitate variaza in functie de programul folosit si
care va fi explicata mai jos.
Deasupra grupului principal se afla un sir de taste numite „functionale” (F1,
F2, F3, etc.) al caror rol este sa lanseze in mod direct comenzi pentru calculator,
comenzi care sunt diferite in functie de softul pe care il folosim la un anumit moment.
Ele sunt folosite foarte mult in jocuri, dar si alte softuri le pun in valoare. La dreapta
grupului principal se afla un grup impartit in mai multe (de obicei trei) subgrupuri si
care contine taste folosite in principal pentru navigare pe ecran (tastele care au
desenate sageti pe ele, Tastele Page Up sau Page Down, etc.) dar si unele taste cu
functii speciale (cum este tasta Delete).
La extremitatea (marginea) dreapta a tastaturii se afla un grup de taste
care sunt folosite in special pentru scrierea de cifre si pentru efectuarea de operatii
aritmetice (adunare, scadere, etc.), tastele fiind asezate foarte comod pentru lucrul
cu mana dreapta. O parte a tastelor din acest 3amera grup are o functionalitate dubla,
ele putand fi folosite si pentru navigare. Unele taste (Shift, Ctrl, Alt, Windows) sunt
prezente in dublu exemplar si sunt asezate simetric fata de axul tastaturii, ambele
taste avind de obicei aceeasi functionalitate. Unele softuri (de ex. Jocurile) profita de
faptul ca o tasta este prezenta in doua exemplare si specifica cite o comanda
3amera3n care sa fie executata la apasarea tastei drepte, 3amera3nal stangi.
Tastaturile mai noi au o serie de butoane care sunt incluse special pentru a fi folosite
cu aplicatiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe internet. Ele nu vor fi
luate in discutie aici pentru ca nu sunt prezente pe majoritatea tastaturilor iar
asezarea lor nu este supusa nici unui standard, ele fiind grupate dupa criteriile de
ergonomie ale companiei producatoare a tastaturii.Caracterul 3amera3nal3c (litera,
cifra, simbolul) care poate fi scris cu ajutorul unei taste este imprimat pe tasta
3amera3nal si poate fi pus in 3amera3 cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad,
inclus in SO Windows) in care deschidem un nou document si incepem saapasam pe
taste. Anumite taste permit scrierea a doua caractere alfanumerice 3amera3n, dintre
care unul apare daca apasam tasta in mod obisnuit, iar celalalt doar daca se apasa si
tasta Shift impreuna cu tasta in cauza.

3
Unitatea de memorie (UM) – este montata pe placa de baza a calculatorului si
desemneaza componentele de stocare temporara a datelor imediat necesare
microprocesorului.Viteza sa de lucru este comparabila cu a microprocesorului.Este
alcatuita dintr-un numar mare de celule de memorare,fiecare celula putand memora un
bit de informatie.
Din punctul de vedere al mentinerii informatiei stocate,memoria interna se clasifica
in:
Memoria ROM (Read Only Memory),care nu-si pierde continutul la incetarea
trecerii curentului electric,dar nici nu poate fi modificata prin programele
utilizatorului.

Memoria RAM (Random Access Memory),care isi pierde continultul la incetarea

alimentarii cu curent electric.

Memoria ROM are capacitatea redusa is este folosita opentru a retine

informatiile absolute importante despre configuratia calculatorului is functiile de
baza din comunicarea acestuia (BIOS-Basic Input Output System).
Memoria RAM este utilizata pentru a stoca programele is datele in timpul unei
sesiuni de lucru.

4
 Transferul de date intre memorie si microprocesor se realizeaza pe grupele de
cate 8 biti.Un grup 8 biti se numeste octet sau byte.Primul octet fizic are asociat
numarul 0.aceste numere reprezinta adresele octetilor in memorie.Octetul este
unitatea adresabila in cadrul transferului de date.
Imprimanta -dispozitivul prin intermediul cariua rezultatele obtinute cu ajutorul
calculatorului pot fi tiparite pe hartie.Pe monitor,aceste informatii sunt volatile si
deseori nu pot fi utilizate ca atare.O dara tiparite pe hartie ele devin un bun
definitiv castigat.

Mouse-ul -ca functionalitate,este asemanator cu tastatura,deoarece prin

intermediul lui sunt comnunicate informatii catre calculator.Un mouse arata astfel:
Modul sau de folosire este urmatorul:
mouse-ul sta pe masa de lucru (pe o suprafata dura si neteda numita PAD) si
pozitia sa curenta corespunde cu pozitia unui cursor pe ecranul monitorului;
in momentul in care mouse-ul este miscat pe PAD spre stanga,cursorul de pe
ecran se misca si el spre stanga;la fel,mutand mouse-ul spre dreapta (in sus,in
jos) cursorul de pe ecranul monitorului se misca la dreapta (in sus,in jos);
astfel,mutand mouse-ul pe masa,cursorul de pe ecranul monitorului poate ajunge
in orice pozitie;

mouse-ul poseda un buton (eventual mai multe butoane);in momentul in care

sageata de pe ecran a ajuns deasupra cuvantului ce reprezinta actiunea pe care
doriti sa o realizati,apasati butonul mouse-ului si acea comanda se va lansa
automat in executie.

5
 Scannerul -dispozitiv care realizeaza ’’citirea’’ unei fotografii,a unui desen
etc.Imaginea (fotografia),citita cu ajutorul scannerului va putea fi apoi afisata pe
monitorul calculatorului,eventual prelucrata si apoi tiparita (sa zicem,cu o
imprimanata color).Scannerul largeste considerabil arai de utilizare a
calculatoarelor personale.

Pe langa aceste dispozitive,oarecum,un PC poate avea atasate si altele,mai rar

intalnite.Spre exemplu:microfon pentru comunicarea unor comenzi,boxe
(stereo),monitoare tridimensionale,echipamente folosite in industrie etc.

Interefete
Interfata poate fi definita drept o componenta care asigura o conexiune intre 2
elemente,astefel incat ele sa poata lucra impreuna.Interfetele sunt:
Seriale-utilizate in general pentru conectarea mouse-ului,a modem-ului,a
tastaturii.Ultimul tip este interfata seriala de mare viteza USB (Universal
Serial Bus).
Paralele–folosite pentru conectarea imprimantei,dar si pentru alte
dispozitive:scanner,CD-writer.

6
 Adaptorul grafic-interfata dintre monitor si microprocesor.Asigura afisarea
datelor,controleaza transformarea imaginii in semnale analogice necesare
monitorului,gestioneaza calitatea imaginii.Este echipat cu:
Microprocesor propriu (accelerator grafic)pentru procesarea imaginilor
Memorie proprie(memoria video,pana la 64 Mo)
Placa de sunet-interfata ce permite stocarea sunetelor in format digital si
redarea lor in format analogic pentru boxe(sau casti).Are 4 sau 5 conectori,dintre
care unul pentru joystick,iar ceilalti pentru mufe jack pentru microfon,boxe.
Interfata SCSI-(Small Computer System Interface)este o interfata
inteligenta care permite conectarea mai multor dispozitive similare.ea lucreaza ca o
interfata paralela de 8 biti.Printr-o astfel de interfata se pot conecta unitatea de
disc dur,de CD-ROM,imprimante rapide,plotter,scanner.
Placa de retea-permite interconectarea mai multor calculatoare in retea.Exista
mai multe tipuri,in functie de rata maxima de transfer a informatiei,de tipul cablului
de retea etc.

Dispozitive de stocare a informatiilor

discul flexibil-numit si FD-Floppy Disc sau discheta,este un suport pe care
stocarea datelor se face prin magnetizare.Are o capacitate de memorare de
1,44 Mo sau 2,88 Mo.Tipul de discheta folosit la ora actuala are diametrul de
3,5’’(3,5 inch).Timpul de acces la informatie este destul de mare in comparatie
cu celelalte medii.
discul dur-numit si HD-Hard Disc,reprezinta un dispozitiv cu mare capacitate de
stocare(10 Go-1 To).De obicei este situat in interiorul carcasei
calculatorului,dar exista si variante portabile.Viteza de accces la informatii
este foarte mare(85ms).
discul compact-numit si CD(Compact Disc)este un suport de disc mobil,ce are o
capacitate de memorare mai mare decat discheta(720Mo),procesul de
inregistrare a informatiilor pe suport folosind tehnici laser.
Dispozitivele care opereaza cu aceste discuri se numesc unitati:
CD-ROM-cele care relizeaza doar operatia de citire.
CD-RW-recordable-cele care relizeaza operatiile de citire si inregistrare.
CD-RW(CD-ReWritable)-disc acoperit cu o vopsea special ace poate fi
rescris,deoarece raza de laser nu mai “arde suportul “,ci modifica,prin
incalzire,proprietatile de reflexive ale stratului de vopsea.
DVD-Disc Video Digital-este un mediu de stocare similar al CD-ului,de
capacitate foarte mare(4,7 GB),destinat,in special,aplicatiilor
multimedia,cum ar fi,de pilda,filmele de lung metraj cu imagine de o calitate
superioara sau stocarii unor colectii foarte mari de date.
DVD-ROM

7
 DVD-RW
Dispozitive periferice de intrare:
Tastatura
Trackball
Lightpen,Joystick
Microfon
Scanner
Mouse
Touchpad
Tableta grafica
Dispozitive periferice de iesire:
Monitorul
Imprimanta
Plotter-ul
Dispozitive periferice de intrare/iesire:
Modem

8
Placa de bază mai este denumită şi motherboard. Aceasta este o placă
electronică - cea mai mare din computer - pe care sunt montate cipurile
electronice şi plăcile mai mici, şi care este decisivă în interconectarea tuturor
acestor componente. Pe placa de bază sunt montate procesorul, cipurile de
memorie, bateria, ca şi sloturile (prizele) în care se conectează plăcile mai mici
(placa video, de reţea, de sunet, modemul intern) şi cordoanele de tip bandă
care fac legătura cu mufe de diverse tipuri şi cu dispozitivele de memorie
externă (unitatea floppy, hard-disk-ul, CD-ROM-ul). Pe placa de bază se află şi
magistralele de date şi adrese, adică toate acele circuite prin care
componentele enumerate comunică între ele.
În concluzie, placa de bază are o importanţă vitală, ea fiind coloana vertebrala a
sistemului, care susţine mai toate componentele, şi totodată şi sistemul nervos,
prin care circulă informaţia între ele. Importanţa ei se simte şi la preţ, preţul
unei placi de bază variind în gama 50-150 de dolari, în funcţie de performantele
plăcii. Dacă se defectează placa de bază, computerul este ca şi mort, nimic nu
mai apare pe ecran, şi singura soluţie este schimbarea plăcii de bază.
O placă de bază este destul de flexibilă, în sensul că poate fi configurată, de la
montarea computerului, să funcţioneze în multe feluri, în funcţie şi de
componentele care vor fi montate pe ea. De pildă, o placă de bază poate
accepta numai anumite tipuri de procesoare. Dacă ai o placă de bază cu un
procesor AMD K6-2 la 350 MHz, este destul de probabil că poţi înlocui
procesorul, pe aceeaşi placă de bază, şi cu AMD K6-2 la 450 MHz. Dar această
operaţie nu se face doar schimbând procesorul, ci este necesară şi o
reconfigurare a unor comutatoare de pe placa de bază (jumperi), deci este o

9
operaţie mai complexă şi trebuie făcuta de un specialist. De asemenea, se pot
configura viteze de lucru diferite, în funcţie de cât suportă memoriile sau
procesorul. Ideea este că se pot face multe combinaţii între placa de bază şi
celelalte componente, cu condiţia să nu se facă o combinaţie imposibilă. De
aceea, este necesar să păstraţi cartea tehnică a plăcii de bază, care de regulă vi
se livrează odată cu placa de bază.

Fizic placa de bază, ea este acea placă mare cu multe circuite şi prize (sloturi)
de diverse forme, la care sunt conectate prin cabluri sau prin plantare în sloturi
celelalte componente din sistem. Dintre componentele ei principale, enumerăm:
chipsetul sistemului şi controlerele - acestea sunt componentele "inteligente"
ale plăcii de bază, nişte circuite integrate care dirijează traficul de informaţii
şi coordonează multele dispozitive din computer. De calitatea chipsetului depind
performantele întregului sistem, deoarece el impune tipul şi limitele altor
componente pe care le va suporta sistemul.
- magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între
componente, şi aceste căi includ atât circuitele trasate pe placa de bază, cât şi
diversele sloturi în care pot fi plantate diverse plăci şi integrate. Arhitectura
magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor
sistemului.
- BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - "sistem de bază de
intrare/ieşire") este un program înscris într-o componentă de pe placa de
bază. El este cel care intră primul în funcţiune atunci când porneşti
computerul, permiţându-ţi să preiei controlul asupra dispozitivelor din
sistem, şi apoi lansează în execuţie sistemul de operare, dacă este unul
instalat. Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul
să poată folosi mai bine dispozitivele hardware din el.
- resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice, dar sunt foarte importante
deoarece determină modul în care PC-ul îşi organizează accesul la zonele de
memorie şi la dispozitivele componente, iar pe de altă parte configurarea lor
permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse în el şi la
cerinţele utilizatorului. Iată care sunt ele:
- Întreruperile (IRQ) - un dispozitiv solicită atenţia procesorului folosind
cereri de întrerupere a activităţii sale curente. În sistemele tradiţionale,
fiecare dispozitiv are un număr IRQ diferit. Dacă două dispozitive încearcă
să folosească acelaşi număr IRQ, poate apărea un conflict. Tehnologiile
mai noi permit mai multor dispozitive să-şi împartă un IRQ.
- Canalele de acces direct la memorie (DMA) - unele dispozitive pot să
citească şi să scrie direct în memoria sistemului, în loc să ceară

10
procesorului să facă asta. Transferul datelor direct între dispozitive şi
memorie, fără a le mai trece prin procesor, îmbunătăţeşte eficienţa
sistemului. Fiecare astfel de dispozitiv are nevoie de propriul său canal
DMA.
•memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare
viteză, plasată între procesor şi memoria normală a sistemului. De fiecare
dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta este
căutată mai întâi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile
repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente.
- De câte ori intră sau iese o informaţie din computer, către modem,
către hard-disk sau către imprimantă, de pildă, ea foloseşte aceste
adrese I/O. La fel, fiecare dispozitiv are nevoie de propria sa zonă de
adrese de memorie I/O.
- Adresele de memorie - similar cu adresele I/O, multe dispozitive
folosesc blocuri întregi de memorie pentru funcţionarea lor normală. De
pildă, programul BIOS poate fi copiat în memorie, sau se pot folosi
zone de memorie pentru a păstra date temporare folosite de
dispozitive.

•Adresele de intrare/ieşire (I/O) - dispozitivele schimbă informaţii cu

sistemul plasând date la anumite adrese de memorie. De pildă, în
exemplul menţionat, când se apasă tasta M, codul tastat este stocat la o
anumită adresă de memorie până la momentul când procesorul îl poate
trata.
•memoria cache este o memorie de capacitate de mică dar de foarte mare
viteză, plasată între procesor şi memoria normală a sistemului. De fiecare
dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta este
căutată mai întâi în memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile
repetate cu aceeaşi informaţie, în general foarte frecvente.
Placa de baza Asus K8U-X, Socket 754.

11
 Procesorul este piesa cea mai importanta a unui calculator (cea care
face "calculele") si este alcatuit dintr-o multitudine de microcircuite
integrate, care sînt compuse la rîndul lor din tranzistori, rezistori (rezistente),
capacitori (condensatori) si diode. Toate aceste componente servesc la
alcatuirea unor circuite care formeaza porti logice (logic gates) ce stau la baza
principiului de functionare a 242x2317c microprocesorului.
Procesorul se mai numeste si CPU (Central Processing Unit). Puterea unui
procesor este data de de frecventa de functionare ("viteza cu care face
calculele"), de arhitectura sa interna si de cantitatea de memorie de pe pastila
procesorului. Frecventa de functionare este denumita de obicei "frecventa de
ceas" ("clock frequency") sau "frecventa de tact" si este masurata în
MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se refera in
principal la tipul de microcircuite si dispunerea lor în cadrul nucleului (nucleelor)
acestuia. Memoria existenta pe pastila procesorului se numeste memorie
"cache" de nivel 1, 2 sau 3, scrisa prescurtat de obicei L1, L2, L3. Memoria
cache ("cache" = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie rapida
folosita exclusiv de procesor, care în acest fel îsi scade dependenta fata de
memoria sistemului (memoria RAM) si devine mai rapid în executarea
instructiunilor sale. Memoria cache serveste la stocarea datelor accesate
frecvent de procesor si are o importanta deosebita în aplicatiile (jocurile pe
calculator, etc.) care utilizeaza frecvent aceleasi seturi de date. Frecventa de
functionare ("viteza") a unui procesor este data de produsul dintre frecventa
("viteza") magistralei principale de date ("Front Side Bus - FSB") si factorul de
multiplicare a acesteia ("multiplier"). De exemplu un procesor cu frecventa de
functionare ("clock frequency") de 1467 MHz are o frecventa a magistralei
principale de date de 133 MHz si un factor de multiplicare de 11.

12