Note de Curs Poetic A 2017

Livia Teodorescu-Ciocănea: Stilistică și poetica muzicii moderne si
contemporane. Note de curs
Coexistența curentelor și stilurilor la începutul sec. XX
Curentele artistice sunt orientari estetice care exprima spiritul timpului la un moment dat in
istorie. Ele pot fi curente principale, care domină percepția generală sau secundare, derivate
din acestea.
Sentimentul general al artistilor la inceputul secolului al XX-lea se poate rezuma prin

expresia: infinitatea posibilului sau abisul libertății1creatoare.
La inceputul secolului XX apar transformari radicale in ceea ce priveste atitudinea creatorilor
fata de opera de arta, perceptia ei si fundamentele ei. Apar stiinte și concepte noi cu
importanta deosebita asupra tuturor domeniilor gandirii. Inceputul secolului XX a
reprezentat terenul unor descoperiri tehnologice si stiintifice remarcabile care au influentat
in mod dramatic artele.
Direcțiile artistice s-au diversificat si au coexistat având totusi o idee comuna: desprinderea
de traditie si adoptarea progresului. Conceptul de progres, aparut in tehnologie si stiinta, a
influentat profund comunitatea artistica. Se pune, totuși, întrebarea dacă există cu adevărat
progres în artă?! Creatorii începutului de secol XX sunt fascinați de infinitatea posibilitatilor
ca expresie a avangardei estetice.
Ideea de progres in arta porneste de la negarea unei realitati existente. Modernismul în

muzică s-a exprimat prin negarea si respingerea Romantismului de la sfârsitul sec. XX. Pe
lângă adoptarea unor noi atitudini estetice, tonalitatea a constituit platforma care trebuia
inlocuita in ideea obtinerii unor noi lumi sonore.
1
Auner, Joseph. Music in the twentieth and twenty-first centuries. Western music in context.
A Norton History, Walter Frisch series editor, W.W. Norton Company, 2013, pag. 3
1
O schimbare radicală a atitudinii estetice la începutul secolului XX dar și pe parcursul

acestuia a fost aceea dinspre subiectivitate spre obiectivitate. Apar științe umaniste cu
impact puternic asupra intelectualității, precum:
 structuralismul - reprezentant Claude Levi-Strauss, antropologist, autorul
teoriei structuralismului și a antropologiei structurale
 lingvistica - reprezentanți: Ferdinand de Saussure (1916, Curs de lingvistică
generală), Roman Jakobson (s-a ocupat cu analiza structurală a limbajului și
cu fonologia)
 narativitatea - reprezentant Roland Barthes (lucrarea Introduction to the
Structural Analysis of Narratives – studiază corespondența dintre structura
frazelor și narativitate)
 semiologia – studiul semnelor
 semantica – studiul sensurilor
 semiotica – studiază relația dintre cod și mesaj (Naom Chomsky, Studii de
semantică și Gramatică generativă 1972; Probleme de semantică 1975)
 post-structuralism
 deconstructivism (Jacques Derrida)
Muzicienii încep să pună accentul pe obiectivitatea limbajului si pe modalitățile de

tranformare ale acestuia.
Termenul de structură (definiție DEX: ansamblu de relații dintre elementele unui sistem) se
difuzează în majoritatea domeniilor de gândire. Claude Levi-Strauss introduce termenul în
analiza sistemelor culturale, reducând informația la elementele esențiale și observând
relațiile dintre acestea. Levi-Strauss a extins teoria structuralismului la sistemele de
comunicație precum limbajele naturale (lingvistica structurală), asupra teoriei informației și
ciberneticii.2 În psihologie, Freud vorbește despre structurile ierarhizate ale psihicului uman
în The Structure of the Unconscious3 (conștientul, inconștientul și preconștientul precum și
id-ul, ego-ul și supraego-ul).
2
http://www.britannica.com/biography/Claude-Levi-Strauss
3
Sigmund Freud, The Structure of the Unconscious – from An Outline of Psychoanalysis,
1940, translated by James Strachey, N.Y. Norton
http://webspace.ship.edu/cgboer/freudselection.html
2
Termenul este folosit și în filozofie, teoria literaturii, religia comparată sau în artele plastice.
Nichita Stănescu, în volumul Noduri și semne, definește astfel poezia (Semn 1):
Plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte.
În poezia Ars poetica (volumul Dreptul la timp, 1965), Nichita Stănescu vorbește despre
obiectivitatea gândirii care trebuie să devină poezie:
Îmi invatam cuvintele sa iubeasca

le aratam inima
si nu ma lasam pina cind silabele lor
Nu incepeau sa bata.
Le aratam arborii
si pe cele cara nu vroiau sa fosneasca
le spinzuram fara mila, de ramuri.
Pina la urma, cuvintele
au trebuit sa semene cu mine
si cu lumea.
Obiectivismul în muzică este argumentat de muzicologi precum Eduard Hanslick4, care

afirma ca muzica trebuie sa se exprime numai prin ea insasi, fara referiri la idei sau imagini
extramuzicale. Muzica de nivel înalt este muzica absoluta, pura.
Expozitia Universala de la Paris (1889) a reunit elemente etnografice ale unor culturi
extraeuropene din zonele coloniilor franceze și ale altor popoare. Această expoziție a
exercitat o mare influență asupra oamenilor de cultură ai vremii. Muzicienii au introdus în
muzică idei filosofice de factură orientală asupra timpului (contemplația, Nirvana, timpul
suspendat) care vor contrazice conceptul de dezvoltare asociat cu acțiunea și tensiunea
proprii muzicii vest europene. Sunt împrumutate și o serie de elemente exotice
intonaționale precum scări modale (pentatonii, hexatonii) sau ritmuri indiene și africane.
În pictură apar o serie de curente influențate de culturile extraeuropene, precum: exotismul,
primitivismul, impresionismul. Toate acestea vor avea corespondențe în lumea muzicală.
3
Stilul muzical este reprezentat de un ansamblu de procedee muzicale proprii unor

compozitori. Stilul este legat de ethos si de o anumita orientare estetica, fiind incorporat
unui curent muzical.
Stilul se delimiteaza :
 prin atitudinile fata de raporturile disonanta-consonanta
 influente culturale
 tipuri de ritm
 cantitatea de informatie pe unitatea de timp
 coerenta-incoerenta
 constructie-deconstructie
Interferența curentelor artistice
Literatura și muzica
SIMBOLISMUL în literatură (reprezentanți: Stephane Mallarme, Arthur Rimbaud, Paul

Verlaine and Charles Baudlaire) considera mai importanta sonoritatea cuvantului decat
intelesul imediat al acestuia. In poezia simbolista se produce extragerea imaginii poetice din
4
muzicalitatea cuvantului. Mallarmé vorbeste despre esenta pura a cuvantului, care este
sonoritatea acestuia. În Art poetique, Verlaine afirmă: De la musique avant toute chose!
Poeții au în vedere ‘muzica poeziei’. Un exemplu reprezentativ de muzicalizare a versurilor
prin aliterații și fluiditate a ritmului îl găsim în celebra poezie Chanson d’automne de Paul
Verlaine.
Simbolismul în poezie face trimiteri la senzatiile generate de simturi: auditiv, olfactiv, tactil.
Impresionismul din muzică și pictură este asociat cu simbolismul din literatură.

Impresionismul porneste de la ideea de prioritate a senzatiilor. In pictura, impresionismul se
bazeaza pe sugestie – culori estompate (tente), lipsa contururilor, difuzul (ceata).
Compozitorii au inteles ca armonia, respectiv acordurile pot fi vidate de functionaliatea

tonală si gândite doar prin culoarea lor. Acordurile devin independente, exprima culoarea
armonica si nu functionaliatea față de un centru tonal. Se incearca destabilizarea sistemului
tonal. In ideea de slabire a coeziunii tonale, unul dintre mijloace a fost folosirea acordurilor
complexe obținute prin adăugarea de terțe: acorduri de nona, undecima sau tertiadecima. O
altă modalitate a fost utilizarea acordurilor eliptice de terță, acorduri construite prin
suprapunere de cvinte și/sau cvarte, cu sau fără secunde adăugate.
Debussy, în Preludiul la dupa amiaza unui faun, se focalizeaza pe senzatiile generate de

armonii si nu de functionalitatea acestora. Boulez afirma ca Debussy-Preludiul la dupa-
amiaza unui faun-“este inceputul modernitatii in muzica “
Pictura și muzica
Cele mai importante curente în pictură din prima jumătate a secolului XX au fost
următoarele:
 Impresionismul (Claude Monet)
 Cubismul (Picasso)
 Pointilismul (Georges Seurat si Paul Signac)
 Exotism, orientalism (Gaugin)
 Primitivismul (Claude Rousseau)
 Pictura abstracta (Robert Delaunay, Kandinski, Henri Matisse)
5
Corespondențe în muzică:
 Debussy, Ravel: impresionism, exotism
 Stravinsky: cubism, obiectivism, primitivism (folclor precrestin dar si muzica
populara ruseasca mai recentă).
 Schoenberg, Berg, Webern: muzica abstracta, nonfigurativism, pointilism
Progrese tehnice și științifice generatoare de idei muzicale:

 Cinematografia
 Inregistrarea audio
 Telefonul
 Aeroplanul
 Noi teorii asupra timpului
 Teoria subconstientului
 Psihanaliza lui Freud
 Fizica cuantica
 Teoria incertitudinii (Heisenberg)
 Teoria catastrofelor
 Teoria probabilităților
 Fractalii
 Teoria grupurilor
 Teoria vagului (Fuzzy logic)
Principalele curente estetice muzicale ca reacții împotriva romantismului și

postromantismului la începutul secolului XX
 IMPRESIONISMUL – culoare, atmosferă, sugestie, fluiditate, transparență
 EXPRESIONISMUL - accentuarea emotiilor extreme, instinctuale
 NEOCLASICISMUL – reinterpretarea purității stilistice ale Barocului
 EXOTISM - influente din culturi extraeuropene
 SCOLILE NATIONALE – afirmarea și conservarea muzicii nationale (a aparut o
noua stiinta-etnomuzicologia)
 ATONALISMUL - schimbarea paradigmei intonaționale
 MUZICA URBANA – cotidianul ca sursă de inspirație
6
CAPODOPERE care releva coexistenta multitudinii stilistice de la inceputul secolului XX
 1900 – Tosca - Puccini – verism, exotism, postromantism

 1902 – Pelleas et Melisande – Debussy – drama lirică, impresionism
 1903- La mer - impresionism
 1904 - Madama Butterfly – Puccini – verism, exotism,
 1904 - Jenuffa –Janaceck – neofolclorism - Scolile Nationale (al doilea val)
 1905 SALOMEE-RICHARD STRAUSS-Post-romantism
Mijloacele componistice legate de estetica impresionismului în creația lui Debussy

Exemple comentate: Debussy – 24 Preludes pour piano
Elementele de limbaj inovatoare care corespund noii estetici a impresionismului în creația lui
Debussy se pot studia și reliefa în cele 24 de Preludii pentru pian.
Caracteristici generale:
 Toate preludiile au un titlu care reprezinta o sugestie programatica
adresata diferitelor simturi: sugestii vizuale, olfactive (ex. Les sons et
les parfumes turnent dans l’air du soir) sau auditive (in finalul acestui
preludiu se aud ca din departare sunete de corni).
 Toate titlurile apar la sfarsitul preludiilor, ca sugestii…
 Sistemul intonational reprezinta o intrepatrundere intre tonalitate si
modalism.
 Toate preludiile sunt scrise ca avand un centru tonal (sugerat de
alteratiile de la cheie), dar relatiile dintre armonii sunt preponderant
modale.
7
Elemente inovatoare de limbaj:

 relatii tono-modale
 melodia acordica
 figuratii armonice pe suprafete largi
 pentatonii, hexatonii.
Armonia
 Debussy foloseste functionalitatea tonala doar la nivelul articulatiilor
formei, cand pot aparea cadente autentice, nu numai plagale.
 Limbajul modal este exprimat prin favorizarea relatiilor plagale dintre
acorduri.
 Complexitatea acordica: acorduri de 7, 9, 11, acorduri micsorate
 Suprafete mari de figuratii melodico-armonice.
 Acordurile isi pierd functionalitatea - ele devin entitati independente
cu rol de culoare armonica
 Acorduri complexe plutitoare - fara rezolvare
 Pedale peste care apar acorduri in succesiune paralela
Modalismul
 Pentatonii
 Gama de tonuri
 Moduri diatonice (Dorian, Frigian, Lidian, Mixolidian, etc.)
 Oligocordii (moduri cu cateva sunete)
 Moduri octatonice (ton, semiton, ton, semiton, etc.)

Melodica
Debussy foloseste:
 Motive scurte transformate in diferite contexte armonice
 Melodia acordica (tehnică prin care melodia nu este acompaniata
omofon ci fiecare sunet al melodiei face parte dintr-un acord,
rezultând o succesiune acordică)
 Influente hispanice, exotice, de jazz
8
Ritmica
 Este legata de procesul armonic, in general simpla.
 Structuri ritmice ostinate.
 Ritmuri exotice, de jazz sau hispanice
Forma
 Variatiuni continue
 Toate tipurile de lied,
 Rondo
 Ciacona.
Comentarii analitice:
• „Danseuses de Delphes”- melodie acordică

• „Voiles” – hexatonie. E o piesa eliptica de semitonuri.
• „Le vent dans la plaine” – figuratii
• „Les sons et les parfumes tournent dans l’air du soir”
• „Les collines d’Anacapri”
• „Des pas sur la neige” – structura ostinata + variatiuni
• „Ce qu’a vu le vent d’ouest” – figuratii largi.
Conceptul de Post-tonalitate5
La inceputul sec XX s-au experimentat mai multe modalitati de largire, inlocuire sau negare a
tonalitatii.
Modalități de lărgire a tonalității:
• Tonalitate cu inflexiuni modale (limbaj tono-modal)
5
Strauss, Joseph. Post-tonal theory. Third Edition, Pearson Prentice Hall, 2005.
9
• Folosirea acordurilor complexe de nona, undecima sau tertiadecima

• Suprapuneri de acorduri și tonalități: bitonalitate sau politonalitate
• Acorduri mixte obținute prin suprapunere
• Acorduri de cvarte, cvinte, secunde
• Cromatismul
Modalitati de inlocuire a tonalitatii:

• Moduri diatonice
• Moduri octatonice (1,2,1,2,....sau 2,1,2,1)
• Moduri populare
• Sistemul axelor (Bartok)
• Moduri artificiale (Messiaen)
Modalitati de negare a tonalității:

• Atonalitate
• Nontonalitate
• Total cromatic
• Dodecafonism
• Serialism dodecafonic
Un procedeu de lărgire și îmbogățire a relațiilor tonale a fost, începând încă din clasicism
(Beethoven) utilizarea mediantelor inferioare sau superioare atât in relatiile dintre teme cât
si intre partile unei lucrari multipartite (Sonata, Simfonie). Mediantele pot fi diatonice sau
cromatice, dând nastere unor planuri tonale diatonice sau cromatice6.
O noua relatie cromatica apare odata cu introducerea cvartei marite, respectiv a cvintei
miscorate in relatia dintre tonalitati (Bartok teoria axelor7) în cadrul unei lucrări.
6
Kostka, Stefan. Materials and Techniques of Post-Tonal Music. Pearson, 2012.
7
Strauss, Joseph. Post-tonal theory. Third Edition, Pearson Prentice Hall, 2005, pag. 136
10
Exemplu comentat:
Opera „Pélléas et Melisande” de Claude Debussy. Operă in 5 acte, a cărei premiera a avut loc
în 1902. Compozitorul considera această lucrare o drama lirica.
La inceputul secolului XX apare un curent antiwagnerian si antiromantic cu efecte asupra
genului de opera. Debussy revoluționează genul liric printr-o reacție contrară tipului de
operă wagneriană care avea un caracter exteriorizant și emfatic. El doreste sa elimine
dramatismul, grandilocventa, subiectele istorice, tragedia, propunând în schimb o lume
mitica, fantastica, atemporală și o estetică a interiorizării, a visării. Vocalitatea este fluidă,
lipsită de dramatism.
Transformarea limbajului muzical in sec XX

Centricitate/Noncentricitate8
Compozitorii au incercat sa gaseasca alte solutii de centrare a discursului sonor, ignorând

functionalitatea tonala. Modalismul a fost o solutie intermediara in a slabi gravitatia
centrului tonal. Modurile exotice (pentatonii, hexatonii), modurile populare precum si
modurile artificiale au imbogatit planul armonic al lucrarilor muzicale. Modurile cu 6 sunete
rezultă din desfășurarea unor trisonuri suprapuse. Exemple: Gama de tonuri (hexatonia)
rezulta din desfasurarea a doua trisonuri marite suprapuse (do-mi-sol# și re-fa#-la#);
desfășurarea a două trisonuri majore suprapuse (do-mi-sol și reb-fa-lab) rezultă modul de 6
sunete: do, re bemol, mi, fa, sol, la bemol.
Emanciparea Disonantei
Unul din factorii care au transformat limbajul muzical al secolului al XX-lea a fost
emanciparea disonantei.
Au existat mai multe directii de emancipare armonica:
1. Infiltrarea unor relatii modale:
8
Strauss, Joseph. Post-tonal theory. Third Edition, Pearson Prentice Hall, 2005.
11
Muzica tonala a operat cu functionalitatea acordica. Armonia a fost exprimata prin

trisonuri care se supuneau unei ierarhii bazate pe functionalitatea tonala (tensiunea
si rezolvarea armonica) din relatia I-IV-V-I. Unii compozitori introduc si relatii plagale,
preum Chopin, Schumann, care au folosit si relatii modale, dar supuse ierarhiei
tonale. Debussy evită relațiile autentice în favoarea celor plagale.
2. Adaugarea tertelor si obtinerea acordurilor complexe de septima, nona, undecima

(7, 9, 11, 13)
Obs. Trisonurile sunt gandite prin suprapunerea a două terte (în stare directă).
Acordurile complexe se constituie din suprapunerea mai multor terte mari sau mici
(cu răsturnările lor) ducand la acorduri instabile, care necesita, intr-un limbaj tonal,
rezolvare armonica.
Wagner este considerat primul compozitor care a incercat disolutia tonala, prin perpetuarea
nerezolvarii acordurilor disonante. In Preludiul operei Tristan si Isolda, Wagner reuseste sa
destabilizeze conceptual de tonalitate, slabind gravitatia tonala.
Acordul “TRISTAN” de la inceputul preludiului a dat nastere mai multor interpretari analitice,
fiind considerat acordul care rupe coeziunea tonala. Din acest moment s-a nascut ideea de a
trata acordurile individual si nu prin relatiile lor functionale din cadrul tonalitatii.
Wagner creeaza tensiunile paroxistice prin inlantuiri de acorduri de none si undecime
combinate cu intarzieri ale sunetelor constitutive.
Exemplul nr: Acordul Tristan din Preludiul operei Tristan și Isolda de Richard Wagner
De la Wagner la Debussy s-a facut un pas spre obtinerea imponderabilitatii tonale, dar fara
abolirea totala a unui centru, abolire ce se va face in momentul elaborarii teoriei serial-
dodecafonice.
3. Eliminarea tertei din acord si obtinerea unor suprapuneri de cvarte, cvinte, secunde
12
Acorduri obtinute prin suprapunerea altor intervale decat terta. Debussy foloseste aceste
acorduri complexe, prin suprapuneri de cvarte, cvinte, sau secunde. Muzica de jazz moderna
este armonizata prin acest tip de acorduri mixte.
4. Acorduri-entitati cu impact major in limbajul muzical post-tonal (obtinerea unor

acorduri mixte (policorduri) prin suprapunerea a doua sau mai multe acorduri
independente).
Acordul Elektra - Richard Strauss, este obținut prin suprapunerea acordurilor de Mi major cu
Do# major.
Acordul Petrushka (Igor Stravinski) – este obținut prin suprapunerea unui acord Fa# major cu un
acord Do major.
Eexemplul nr. : Acordul Petruschka
Bartok (teoria axelor) – teoretizeaza relatia de triton intre fundamentale, obinând 2 axe pe
cercul cvintelor. Bartok utilizeaza un centru (lucrarea incepe si se termina cu acelasi sunet),
dar relațiile tonale sunt ignorate.
13
Conceptul de tonalitatea referentiala apare în legătură cu operele lui R. Strauss și simfoniile

lui G. Mahler.
In lucrari de mari dimensiuni R. Strauss atribuie unor tonalitati virtuți referentiale, legându-le
de un personaj sau de o situatie. Asemenea unui leitmotiv care caracterizeaza un moment al
unei opere, tonalitatile sunt folosite ca sa descrie și să caracterizeze un personaj sau un
moment dramatic.
Mahler destabilizeaza centrul tonal al unei simfonii prin caracterul ei deschis la nivelul
partilor (ultima parte este intr-o tonalitate indepartata).
Exemple comentate:
• R. Strauss scrie “Asa grait-a Zarathustra”(dupa Nietzsche) – un preludiu si 8 sectiuni
pentru 100 muzicieni instrumentisti si orga. Este descris un rasarit ca o noua cale
spre umanitate. Strauss introduce naratiunea muzicala, tonalitatile capata puterea
de idei si nu sunt matrici gravitationale.
Debussy - tonalitati-culori / Strauss – tonalitati-idei.
In opera “Salome”(1905) Strauss abordează o estetică expresionistă. Folosește
leitmotive, tonalitati-idei, cromatizare intense, instabilitate tonală.
• R. Strauss – liedul “Morgen” – cromatizare, acorduri marite. Fraza de debut a
solistului are caracter de încheiere (consecvent și nu antecedent), ca o forma de
concluzie.
• Debussy – Preludiul “Catedrala scufundata” – e bazat pe o legenda, un mit Breton. Pe
coastele insulei Ys, o catedrala scufundată se ridica din apa dimineata, când apa e
transparenta, și pot fi auzite cîntări de preoți, clopote si orga.
Infinitatea posibilului și abisul libertății in arta
Progresul tehnic, precum si noile descoperiri din fizica si din stiintele naturii au creat pentru
artisti un nou orizont in care toate hotarele puteau fi depasite.
Hotare pe care compozitorii le-au pus in discutie:
14
• Hotarul dintre consonanta si disonanta

• Hotarul dintre sunet si zgomot
• Hotarul dintre coerenta si incoerenta
• Hotarul dintre constructie si deconstructie
• Hotarul dintre rigoare (structuralism) si libertate (free music, aleatorism)
• Hotarele dintre stiluri, limbaje, curente.
Atitudini estetice generale:

• atitudinea conservatoare – “fuga inapoi” (St. Niculescu)
• atitudine de sinteza
• avangarda – “fuga inainte”
Un concept care a marcat inceputul sec. XX a fost originalitatea. Compozitorii cu o atitudine

conservatoare nu caută originalitatea cu orice preț. În schimb, atitudinea avangardistă pune
accentul pe originalitate.
Editarea și tehnica de montaj din cinematografie au condus la ideea în muzică de structuri
mozaicate, îmbinate fără pregătiri sau tranziții.
Pâna la Stravinski si Debussy, coerenta unei muzici era asigurata de gradul de dezvoltare si
elaborare ale materialului tematic. Modalitatile de dezvoltare erau preponderent de factură
beethoveniană – procese secventiale, dezvoltare prin eliminare, procese de fragmentare.
Incepând cu Stravinski și într-o oarecare măsură cu Debussy s-a introdus tipul de expunere
permanenta printr-o tehnică de colaj, asemanatoare editarii cinematografice – tehnica
expozitionala si variationala. Stravinski foloseste si tehnica permutarii motivice (a, b, c, b, d,
a, d, c...etc.).
Formele muzicale au fost transformate prin: Adaptare, Adoptare, Transformare.

Astfel formele clasice (sonata, fuga etc.) au fost adaptate noului limbaj post-tonal.
Anumite genuri sau forme clasice/preclasice au fost adoptate de catre unii compozitori ai
sec. XX, adaugindu-li-se o tenta moderna.
Transformarea se aplica asupra dimensiunilor formelor – extindere sau compresie.
15
Disolutia limbajului sau ultraorganizarea limbajului sunt atitudini care au marcat intreg
secolul XX. Serialismul dodecafonic este exemplul ultraorganizarii limbajului si punerea
accentului pe actul precompozitional. Disolutia limbajului este atitudinea prin care actul
creator este considerat ca venind din subconstient. Accentul este pus pe inspiratia de
moment si pe libertatea imaginatiei creatoare.
Coexistenta stilurilor in creatia lui Ravel
Principalele caracteristici ale muzicii lui Ravel: impresionism, referinte culturale (spaniole,
jazz, folclor tiganesc), neoclasicism.
Maurice Ravel isi dezvolta limbajul muzical prin doua atitudini:

1.Adoptarea impresionismului (legat de simbolismul francez)
2.Negarea impresionismului prin adoptarea puritatii neoclasice
Ravel a fost un mare pianist, iar muzica sa pentru pian cuprinde lucrari atit neoclasice cât si
lucrari de mare virtuozitate de factură impresionista.
Elemente impresioniste:
• initierea unor pinze sonore, suprafete non-tematice figurationale (Jeux d‘eau pentru
pian).
• Armonii suspendate, nerezolvate
• Complexe acordice prin suprapunere de cvarte (perfecte, marite, micsorate) sau
cvinte.
• Exotism – referinte la culturile Orientului Indepartat (suita “Ma mere l’Oye”) –
foloseste pentatonii si hexatonii.
• Referinte culturale: spaniole:“Alborada del gracioso”, opera “Ora spaniolă”, “Bolero”.
Jazz: Sonata pentru vioara nr.2, Concertul pentru pian în G. Muzica tiganeasca:
Rapsodie “Tzigane” pentru vioară și pian.
16
Neoclasicismul apare cavo reactie impotriva romantismului si impresionismului, care

exacerbau afectul, sentimentele, emoțiile. Obiectivitatea in muzica, introdusa de Stravinski,
capata o nouă forma de exprimare prin reevaluarea Barocului si Clasicismului.
Îm Suita “Le tombeau de Couperin”, Ravel a cautat reevaluarea formelor clasice si a

armoniilor pure. Suita “Le tombeau de Couperin” cuprinde: Fuga, Forlana (dans Italian),
Rigaudon, Menuet, Toccata.
In suita “Ma mere l’Oye” (1908) Ravel evoca o lume de basm prin simplitate ritmică și
modala, cu trimiteri culturale (muzică chinezească). 1) “Pavane de la Belle au boit dormant”,
2) “Petit Poucet”, 3) “Laideronette, imperatrice des Pagodes”, 4) “Les entretiens de la Belle
et la Bete”, 5) “Le jardin feerique”
Muzica pentru pian in creatia lui Ravel
Exemple comentate:
Muzica pentru pian deschide orientarea impresionista apropiată de Debussy, dar cuprinde si
lucrari neoclasice. Lucrari impresioniste:
• “Jeux d’eau” – introduce pânza figuratiei armonice, (revendicata de Debussy,
• “Gaspard de la nuit” – suita care cuprinde “Ondine”, “Gibet”, “Scarbo
• “Miroirs”suită în 5 părți: “Noctuelles”, “Oiseaux tristes”, “Alborada del gracioso”, “La
Vallee des cloches”
• “La valse” – ideea splendorii valsului vienez dar și o metaforă a războiului ca o
scăpare a controlului (lucrare comandată de S. Diaghilev)
Reinterpretarea folclorului in perioada antebelica. Primitivism/Modernism
17
Marele coregraf S. Diaghilev, initiatorul stagiunilor “Les Ballets Russes”de la Opera din Paris
de la începutul sec. XX a cerut compozitorilor sa exploreze legatura dintre muzica primitiva,
tribala, arhaica rusa si modernism. A comandat mai multor compozitorilor ruși Stravinski și
Prokofiev balete pe teme rusesti.
Stravinski, la inceputul creatiei sale a fost influentat de Rimski-Korsakov, Glinka, Musorgski.
Acestia promovau folclorul rusesc în cadrul mișcării “Scoala nationala rusa”, cultivând
melodica modală rusească.
Stravinski scrie 3 balete care se înscriu în perioada sa de creație numită perioada rusă:
• “Pasarea de foc” – poveste feerica rusa cu muzica inspirata din teme folclorice
modale,
• “Petrushka” – poveste ruseasca citadina, de carnaval – foloseste muzica ruseasca
transformata prin mijloace armonice indraznete – bitonii, mixturi acordice (Acordul
Petrushka: Do# major cu Fa#major),
• “Le Sacre du Printemps” (“The Rite of Spring”) – isi propune abordarea unei muzici cu
caracter pagân, tribal. Baletul apare ca o succesiune de scene ritualice tribale.
Libretul se desfasoara in 2 parti: I. L’adoration de la Terre; II. Le sacrifice.
L’adoration de la Terre cuprinde:
Les augurus printenieres
Danse des adolescents
Jeu du Rapt
Jeux des cites rivales
Cortege du Sage
Adoration de la Terre; Danse de la Terre
Le sacrifice cuprinde:
Introducere
Des adolescents
Glorification de l’Elue
Avocation des Ancetres
Action rituelle des Ancetres
Danse sacrale
18
Contributii majore în lucrarea Le sacre du printemps:

Parametrul armonic: armonii nepregatite, suprapuneri de multiple planuri armonice,
cromatism intens sau armonii modale (suprapuneri de cvarte/cvinte), acord specific:
Augurus chord.
Parametrul ritmic: poliritmii, agregate ritmice complexe, asimetrii, repetitivitate.
Parametrul melodic: factură modala (pentatonii, moduri octatonice, cromatisme)
Paramentrul timbral: folosirea instrumentelor in registre extreme.
Aaron Copland afirma ca “Le Sacre du Printemps este cea mai mare realizare orchestrală a
sec XX.”
Libretul urmprește două idei principale: redesteptarea pamintului primăvara și desteptarea

simturilor adolescentilor.
Stravinski, prin aceasta lucrare, muta accentul dinspre individ spre comunitate/colectivitate.
Tehnica de desfasurare muzicala este de colaj, alaturari abrupte, fara tranzitii (asemeni
tehnicii editarii cinematografice). Inceputul lucrarii se bazeaza pe o tema din folclorul
lituanian, restul reprezinta un folclor imaginar.
Exemplu comentat:
“Les Noces” (Nunta) – cantata coregrafica pentru cor, solisti, 4 piane si percutie. Suita
coregrafica ilustrind traditiile rusesti legate de nunta – pregatirea miresei, plânsul parintilor,
plecarea de acasa.
19
Neoclasicism – restituire si reformulare
In a doua decada a sec XX, precum si in perioada interbelica, la Paris apare tendinta de
delimitare a muzicii franceze de romantismul si postromantismul german.
Supradimensionarea formelor și a emotionalului sunt atribute ale compozitorilor germani –
Wagner, R. Strauss.
Nadia Boulanger – compozitoare si profesoara de compozitie la Paris, invita compozitorii
spre o estetica opusa celei germane, care sa caracterizeze muzica franceza si spiritual francez
– claritate, simplitate, emotivitate rezervata, forme clasice, lipsa emfazei sau a
suprarafinamentului impresionist. Anumiți compozitori rusi emigrati in Franta, precum
Stravinski si Prokofiev, adoptă acest spirit al simplitatii si claritatii cu referire la muzica
Barocă și clasică. Acest curent se va numi neoclasicism.
Neoclasicismul face trimiteri directe nu atât la clasicismul vienez, cât la muzica preclasica,
baroca. Sunt preluate urmatoarele trasaturi: scriitura motorica, contrapunctul la 2-4 voci,
omofonie combinata cu polifonie, simplitate ritmica.
Stravinski impune in baletul “Pulcinella” (dupa Pergolesi) noile coordonate ale
neoclasicismului. Foloseste cadente Dominantă -Tonică, uneori repetate până la pierderea
semnificatiei acestora. Reinterpreteaza cadentele armonice prin distorsiune. Utilizeaza
suprapuneri bitonale, transparente.
Prokofiev, in schimb, accentueaza în special procesul de distorsiune armonica a cadentelor si
foloseste scriitura motorica baroca. In ”Simfonia Clasica”, in Concertul nr. 2 pentru vioara si
in cele 3 Concerte pentru pian, compozitorul ilustreaza in mod magistral aceste tehnici.
Neoclasicismul la Paris se dezvolta si ca manifest al “Grupului celor 6” – G. Auric, L. Durey, A.
Honegger, D. Milhaud, G. Tailleferre, F. Poulenc, la care se alatura si E. Satie. In estetica
neoclasică apare o tendinta de afirmare a muzicii citadine cotidiene – ex. “Parade” de E.
Satie, care duce simplitatea si neimplicarea emotionala la extrem.
20
Este preferata atitudinea obiectiva, rezervata. Compozitorii francezi neoclasici utilizeaza

formele clasice – Suita, Sonata. Tendinta de recuperare creativa a formelor baroce, in
special a fugii, apare la Hindemith – compozitor german care realizeaza o replica a
“Clavecinului bine temperat” de Bach prin lucrarea sa “Ludus tonalis”. Această lucrare se
compune din: Preludium (Introducere+Toccata+Arioso+Ostinato) și 12 Fugi precedate de
Interludium-uri. Lucrarea se încheie cu un Postludium (citirea recurentă, inversată și
răsturnată a Preludium-ului). Ciclul de fugi se bazeaza pe o serie de 12 sunete, fiecare sunet
fiind bază tonală pentru cele 12 fugi. Cu alte cuvinte, gândirea serială se aplică
macrostructurii. Ordinea fugilor este data de ordinea sunetelor în serie.
Seria: Do Sol Fa La Mi Mib Lab Re Si Reb Sib Fa#.
(adică fugă pe Do, fugă pe Sol, fugă pe Fa, etc.)
Raportate la “do”, intervalele sunt ordonate in ordinea cresterii disonantei (Do-Do, Sol-Do,
Fa-Do, La-Do, etc.)
Neoclasicismul românesc este reprezentat de George Enescu, Filip Lazar, Marcel Mihalovici.
Identitatea nationala prin folclor. Scolile nationale (al II-lea val)
Finlanda – Jan Sibelius. Odata cu miscarile nationale si independenta Finlandei fata de Rusia
obtinuta in 1917, a aparut necesitatea configurarii unei identitati culturale printr-o figura
emblematica. În muzică, această personalitate a fost Jan Sibelius.
Sibelius a studiat la Viena si la Berlin, fiind influentat in prima parte a creatiei sale de Wagner
si Liszt. Muzica sa, considerată postromantica, respinge modernismul (dodecafonimul) si
include trasaturi tipice folclorului finlandez. Multe dintre lucrările sale se inspiră din colecția
de poezii și basme populare finlandeze numită Kalevala.
21
Creatii: The Swan of Tuonela, Finlandia, 7 Simfonii. Sibelius anticipa aspecte ale viitorului
spectralism si minimalism. Spectralism – utilizarea seriei armonicelor ca baza a compozitiei.
Minimalism – utilizarea unor motive scurte repetitive.
Leos Janacek – Cehia. A fost interesat de folclorul din Moravia si de cel slav. Capodoperele
sale sunt: operele “Jenuffa”, “Katia Kabanova” si “Vulpita cea sireata”. Operele lui Janacek
se cânta in limba ceha. Compozitorul a studiat inflexiunile melodice ale limbii cehe si a extras
anumite “motive” melodice tipice acesteia, Le-a numit “Speeching melodies”.
Enescu realizeaza o sinteza culturala unica, ce defineste atât cultura romaneasca cât si cea a
spatiului est-european (balcanic). A studiat la Viena si Paris, si-a insusit stilurile romantic si
postromantic de tip francez si german. Face o sinteza intre culturile franceza si germana.
Ulterior, Enescu integreaza în muzica sa folclorul romanesc in aspectele sale cele mai subtile
Foloseste spiritual improvizatoric al doinelor (ritmul parlando rubato), dar integrat in metrica
și ritmica divizionară occidentală.
Exista 3 tipuri de abordari ale folclorului in creatia lui Enescu:
• Citatul folcloric - armonizat, orchestrat in stilul clasic occidental (Rapsodiile)
• “In caracter popular romanesc” – redarea stilului folcloric prin melodii
originale (Sonata a 3-a pentru pian și vioară în caracter popular românesc)
• Sublimarea esentei folclorului (Oedip).
22
Bela Bartok
Bela Bartok – pianist si compozitor de origine maghiara, deschide o latura importanta in

studiul muzicii – etnomuzicologia.
Impreuna cu Zoltan Kodaly, in 1906 reuseste sa adune 10.000 de cintece populare prin
transcriere directa de la sursa sau cu ajutorul fonografului. Astfel, folclorul devine o sursa
extrem de bogata pentru muzica culta.
Muzica lui Bartok este o combinatie de modernism, folclor si neoclassicism. El ridica la nivel
occidental cultura estica. Bartok considera folclorul un fenomen natural, care nu trebuie
deformat de concepte estetice artificiale. El spune ca inflorirea folclorului este un fenomen
asemanator evolutiei regnului vegetal. Contributia compozitorului trebuie sa tina seama de
puritatea sursei.
Bartok extrage din natura o lege fundamentală – legea simetriei.
Exista 2 tipuri de simetrie: simetria absoluta (artificiala) si simetria “de aur” (“proportia de
aur”). Sirul lui Fibonacci! 1 2 3 5 8 13 21 44 65…reprezintă expresia creșterii organice
care are la bază proporția de aur.
Bartok foloseste proportia de aur in constructia formei, generând punctul culminant la

sectiunea de aur. “Muzica pentru coarde, percuție și celestă” (Partea I) - ilustreaza ambele
tipuri de simetrie: simetria (proporția) de aur între secțiuni și simetria absolută prin
inversarea temei față de o axă.
Bartok este autorul teoriei axelor. Prin ordinea ascendenta si descendenta a cvintelor fata de
un sunet de baza se obtin axe care contin un pol si un antipol la interval de 4tă mărită.
Bartok inlocuieste relatia de tonica / dominantă cu relatia pol / antipol. Astfel, intr-o sonata,
tema 1 se construieste pe sunetul de bază iar tema 2 pe sunetul de la antipol. Exemplu: Do –
tema 1; F# - tema 2.
23
In “Muzica pentru coarde, percutie si celesta” (P I) Bartok construieste o fuga atipica pornind
de la o tema urmată de imitatia ei pe diferite sunete. Astfel, tema incepe cu sunetul “la”, iar
punctul culminant al lucrarii se afla pe “re#/mib”, respective relația pol / antipol.
Intrarile cu număr par incep cu sunete situate pe ordinea cvintelor ascendente, cele impare
– incep cu sunete situate pe ordinea cvintelor descendente.
Punctul culminant – este un unison pe “mib” tutti, care creeaza un contrast cu polifonia
complexa generata de intrarile imitative. Punctul culminant se gaseste la sectiunea de aur a
lucrarii. Din acest moment apare tema inversata cu intrarile succesive pe acelasi principiu al
cvintelor. Ideea de simetrie se aplica si asupra Temei prin inversarea intervalelor (citirea in
oglinda).
In plin proces de afirmare a identitatii nationale, Bartok introduce ideea de fraternitate
culturala. Culege muzica populara si din Romania, Turcia, Bulgaria, folosind caracteristicile
acestora in muzica sa: ritmul aksak (din muzica bulgareasca), parlando rubato (din doinele
romanesti), suprapuneri de secunde (secunde paralele) din muzica din Muntenegru. In afara
de stilul folcloric dansant, foloseste si spiritul improvizatoric liber al doinelor (stil denumit
“night music” pe care îl găsim în partea a 3-a din “Muzica pentru coarde, percutie si celesta”,
elegiile pentru pian și în Elegiile pentru pian solo.
Perioada interbelica. Rolul artistului. Emotiile artistice
Primul razboi mondial a reprezentat un cataclism major – social si economic – cu profunde

traume in psihicul colectiv. Au murit peste 8 milioane de oameni si intreaga Europa a fost in
situatia de a recupera si reconsidera valorile pierdute. Emotia puternica legata de razboi a
dus la o reactie paradoxala: lipsa emotiei si a emotivitatii. Artistii au adoptat atat calea
obiectivitatii, deschisa de Stravinski, cat si calea accentuarii blocajului emotional sau a
emotiilor negative. Sursele de inspiratie s-au diversificat, indreptandu-se spre cotidian,
obiecte, progrese tehnice sau noi concepte sociale.
In muzica, unii compozitori estompeaza bariera dintre sunet si zgomot (bruitismul), lasând sa
patrunda – metaforic sau concret – sonorități ale lumii tehnice, inginerești. Arthur Honegger
24
– compozitor francez (1892-1955) scrie în 1923 o lucrare orchestrală numită “Pacific 231”.
Compozitorul era pasionat de locomotive iar această lucrare sugereaza punerea in miscare a
motorului prin forta aburului si ideea de accelerare.
Kurt Weill impreuna cu Paul Hindemith realizeaza o lucrare numita “Lindberg’s flight” –
bazata pe istoricul interviu radiofonic acordat de Lindberg înaintea primului zbor dinspre
America spre Europa. Acesta foloseste cuvinte putine, simple, cu raceala specifica unui
anunt.
Compozitorii adoptă o estetică a concretului, lipsită de emotivitate. Progresul tehnic a dus la
cresterea productiei mondiale si la Marea inflatie din 1929-’33, eveniment care a contribuit
la declansarea celui de-al II-lea Razboi Mondial. Totodata, apar tensiuni sociale prin cele
doua ideologii extremiste dominante: fascismul si comunismul. Politicienii marilor puteri
europene urmăreau sa instaleze o noua ordine economica si sociala prin dictatura – fie
comunista, fie fascista. Anumiți artisti au simtit nevoia sa reflecte in muzica lor și noile
conceptii asupra proprietatii si ierarhiei sociale.
Kurt Weill – compozitor german de origine iudaica, este nevoit sa paraseasca Germania.
Pleaca in SUA, unde compune “Opera de 3 parale” – un musical pentru Broadway pe un text
după Bertolt Brecht.
George Antheil – “Ballet mecanique” – a folosit 6 pianole (piane electrice), motoare de
avion, o sirena, 7 clopote electrice, 3 xilofoane, 4 tobe mari si un tam-tam.
In perioada interbelica este respins atat Romantismul si Postromantismul, cat si
Modernismul de dinaintea Razboiului. Noua Epoca s-a numit Muzica Noua.
Noua fundamentare a limbajului muzical. Schoenberg si serialismul dodecafonic.

Compozitorul austriac Arnold Schoenberg initiaza o abordare radicala de transformare a
limbajului muzical, pornind de la fundamentele acestuia. El afirma ca nu este de ajuns o
largire sau o relativa evitare a tonalitatii. Considera ca functionalitatea tonala si insasi ideea
de ierarhizare a functiilor nu reflecta realitatea psihologica si estetica a epocii moderne.
Schoenberg invoca iraționalitatea, lipsa gândirii logice din substratul inconstientului
psihicului uman, de unde ar trebui să izvorască muzica. Scrie prima lucrare serial
25
dodecafonică în 1921 – “Preludiu pentru pian” (care va fi integrat în 1923 în Suite for piano
op. 25). Lucrarea are o semnificație deosebită prin faptul că este prima compoziție care face
trecerea de la muzica atonală liberă la muzica serial dodecafonică. Suita pentru pian op. 25
are o importanță istorică deoarece este prima lucrare de mari dimensiuni (8 mișcări)
unificată de o singură serie cu transformările ei. Schoenberg elaborează și o metodă de
lucru, numită Metodă de a compune cu 12 sunete care sunt relaționate numai unul la celălalt
(Method of Composing with Twelve Tones which are Related Only with One Another).
http://digitallibrary.usc.edu/cdm/ref/collection/p15799coll127/id/188338
Schoenberg considera că elaborarea acestei noi metode de compoziție va asigura
supremația muzicii germane pentru următoarea sută de ani.
Atonalitatea - concept care reflecta tendinta de abolire a tonalitatii, de anulare a gravitatiei
tonale fata de un centru. Au existat 2 tipuri de atonalitate:
1) Atonalitate libera – prin folosirea totalului cromatic, fara accentuarea unui anumit
centru;
2) Atonalitatea serial-dodecafonica – teorie inițiată și dezvoltata de Schoenberg și
discipolii săi – Alban Berg si Anton Webern (grupul celor trei formând Noua școală
vieneză).
Atonalismul liber evita intervale diatonice, arpegii, consonanțe, orice configuratie care ar
aminti de tonalitate. Sunetele din totalul cromatic erau epuizate pe suprafete mici, fara
reguli stricte. Erau preferate septimele (în special cele mari), cvartele marite (4+) și intervale
nonoctaviante.
Schoenberg introduce un nou sistem intonațional bazat pe o structura fundamentala numita
serie, compusa din 12 sunete. In cadrul unei serii se instituie obligativitatea ordinii temporale
a sunetelor - nici un sunet din cele 12 nu are voie sa se repete pana nu se epuizeaza seria.
Ordinea prestabilita a sunetelor in serie este factorul care diferentiaza seria de mod. Acest
tip de muzica se va numi serial – dodecafonic.
Seria de 12 sunete are 4 ipostaze:
1) O – ipostaza originala
2) I – inversarea seriei (inversarea directiei intervalelor)
3) R – recurența
4) IR – inversarea recurenței (recurența inversarii)
26
Schoenberg exacerbează importanta actului precompozitional, stabilind reguli stricte. El

creeaza asa-numita matrice a seriei (patratul magic), cu variantele ei.
În anumite cazuri, în cadrul seriei s-au creat mici structuri motivice care apar constant in mai
multe forme ale seriei. Ulterior, aceasta idee de motiv recurent (care se repeta) a dus la
tehnica tronsoanelor. In cadrul unui tronson sunetele ‘au voie’ sa se miste liber (Berg). Alban
Berg folosea motive in cadrul seriei (hexatonale) sau arpegii.
Schoenberg
Schoenberg ajunge la o conceptie radicala in ceea ce priveste subiectivitatea creatorului.
Considera ca trebuie eliminate vointa actului creator precum și afectul compozitorului,
punând accentul pe actul precompozitional. Schoenberg argumentează prin faptul că
senzatiile si emotiile psihicului nostru nu se repeta niciodata identic, prin urmare repetitia
din muzica este artificiala.
Pentru obținerea unei noi estetici, trebuiau evitate motive, transformarea motivelor, frazare,
arpegii, trisonuri – tot ce insemna retorica clasica. Rezultatul muzicii atonale si serial-
dodecafonice s-a asociat cu estetica expresionismului. In pictură, expresionismul reda emotii
negative, instinctuale, legate de irationalitate. Edvard Munch, pictor norvegian, este
considerat un precursor al expresionismului prin lucarea sa Strigătul – ce înfățișează emoțiile
negative legate de acest curent estetic, respectiv angoasa, spaima.
1903 – “Gurrelieder” – Cintecele lui Gurre. In una din piesele din Gurrelieder - “The song of
the Dove” – apare ca un citat “Acordul Tristan” – in diferite invesmintari orchestrale.
Schoenberg compune un ciclu de 21 de ‘recitări cu muzică’ pe versuri de Giraud-Hartleben,
lucrare numită “Pierrot lunaire”(1912) – pentru voce și ansamblu instrumental. Lucrarea
porneste de la ideea de melodrama, combinînd vorbitul cu cântatul. Schoenberg introduce
tehnica de “sprechtgesang”, care reprezinta o emisie vocală aproximativa a notelor scrise (a
inaltimilor), o tehnica situată intre vorbit si cântat. Personajul Pierrot face parte din comedia
del arte și este in acelasi timp tragic si grotesc.
Schoenberg dezvolta mai tirziu o directie noua asupra timbrului muzical – introduce asa-
numita “melodie de timbruri” – klangfarbenmelodie, cu doua abordari:
1) Atribuirea aceluiasi sunet, succesiv mai multor instrumente;
27
2) Atribuirea sunetelor unei melodii mai multor instrumente succesiv (tehnică asociată
cu pointilismul din pictură).
Alban Berg (1885-1935) Scoala muzicala vieneza atonala (Noua scoala vieneza)
In perioada interbelica a aparut o miscare puternica de delimitare a spatiului francez de cel
german. Franta – “noua simplitate” (Jean Cocteau).
Germania – Berg – “BACH”. Schoenberg incearca sa lege serialismul de traditia germana.
“Concertul pentru vioara” de A. Berg are doua parti. Tema este seriala. P I – Andante –
Allegretto (Allegretto – aluzie folclorica) P II – Allegro – Adagio.
- Este dedicat fiicei lui Alma Mahler (soția lui Mahler), care a murit la 18 ani;
- 4 note din serie sunt dintr-un coral bachian – cuvintele “E destul!”;
- Se face trimitere la o fiica nelegitima, pe care Schoenberg a conceput-o la 17 ani;
Directii noi de dezvoltare a serialismului. Serialismul integral.

1949 – in lucrarea “Mode de valeurs et d’intensités”, Messiaen organizeaza serial ritmul,
dinamica si atacurile, absolutizeaza serialismul (serialismul integral). Alti compozitori
dezvolta serialismul acordindu-i o oarecare libertate (Luigi Nono). In America, Stravinski
folosește seriile nondodecafonice.
Olivier Messiaen – “Technique de mon langage musical” (Paris 1944). Elemente de limbaj:
- Moduri – organizarea a 7 moduri care s-au numit “Modurile lui Messiaen” – cu
transpozitie limitata (le charme de l’impossible);
- Armonie – dedusa din sunetele modurilor. Caracteristici ale armoniei – acorduri de
terte cu sunete adaugate (apogiaturi incorporate), acorduri de cvarte perfecte +
cvarte marite/cvinte micsorate;
- Simetriile lui Messiaen – Compozitorul foloseste simetriile perfecte (axele de
simetrie) la nivelul mai multor parametri – forma, ritm, armonie. Simetria absoluta se
exprima printr-o structura de tip “palindrom”, structuri nonretrogradabile. Axele de
simetrie pot consta dintr-un sunet sau un interval;
- Messiaen foloseste module ritmice pe care le suprapune sau le roteste;
28
- Canoane ritmice – planuri ritmice aflate în relație de imitație continuă (canon)

- Pedale ritmice;
- Registrele – Messiaen foloseste în scriitura pianistică registrele extreme simulând
orchestra, (utilizează efecte de percutie, de orga sau de suflatori).
Messiaen a avut sinestezie - o particularitate de percepție la limita patologiei, care

asociază percepția sunetelor cu culori. Acesta ‘vedea’ sunetele în culori. In lucrarea
“Chronochromie”, introduce ideea de culoare asociata timpului.
A studiat foarte mult pasarile și cântecul acestora. A înregistrat și catalogat cântul
diferitelor pasari exotice in lucrarea “Catalogue d’oiseaux”. Cintul pasarilor a devenit
parte din limbajul sau.
Muzicologii disting in creatia lui Messiaen trei stiluri:
- Stilul mistico-extatic (sentimental religios al compozitorului legat de iubirea divina)
- Stilul oiseaux
- Stilul Tristan – dragostea carnala
A fost insurat cu Yvonne Loriod – o pianista specializată în muzica modernă pentru care a
scris o serie de lucrări.
- “Visions de l”Amen” pentru 2 piane (1943)
- Ciclul “Vingt regards sur l’enfant-Jesus” (Doupzeci de priviri asupra copilului Isus)
(1944)
- Preludii pentru pian (1928-’29)
- Turangalîla-Symphonie pentru pian solo, unde Martenot solo si orchestra (1946-’48)
(10 parti)
- “Apparition de l’Eglise eternelle” pentru orga (1932)
“Visions de l’Amen” - lucrare in 7 parti pentru 2 piane, compusa in 1943. Compozitorul

notează în prefața lucrării că “Amen” are 4 sensuri diferite:
1. Amen, que cela soit! L’acte createur
2. Amen, je me soumets, j’accepte. Que votre volonte soit faite! (Faca-se voia Ta!)
3. Comuniunea cu Dumnezeu
4. Cela est!
29
Messiaen a diferentiat rolul fiecarui pian: “Am incredintat Pianului 1 dificultatile ritmice,
clusterele de acorduri, tot ceea ce inseamna velocitate, farmec si calitate a sunetului.
Pianului 2 i-am incredintat melodia principala, elementele tematice, tot ceea ce solicita
emotie si forta’’.
1) P I – “Amen de la Creation” – o Passacaglie care se construieste pe doua planuri: 1 –
Pianul 2 – Tema Creației (Tema lui Dumnezeu); 2 – plan ostinat rotativ din 3 acorduri.
2) P II – “Amen des etoiles, de la planete a l’anneau” - o imagine cosmica, un joc al
planetelor si stelelor
3) P III – imagine biblică “Amen de l’agonie de Jesus”
4) P IV – “Amen de Désir”
5) P V – “Amen des Anges, des Saints, du chant des oiseaux”
6) P VI – “Amen de jugement” (judecata)
7) P VII – “Amen de la Consommation”
Asa cum in armonie foloseste notele adaugate, utilizeaza ritmuri cu valori adaugate
(valeurs ajoutés)
“La Nativité du Seigneur” pentru orga (1935)

“Quatour pour la fin du temps” - in 8 miscari, pentru vioara, cello, clarinet si pian (1940-’41).
A fost inspirat de Apocalipsa după Ioan (ultima carte din canonul Noului Testament) si scris
in omagiul Ingerului care anunta sfirsitul timpurilor. Cvartetul a fost scris in perioada
detentiei in Stalag-ul VIII din Gorlitz (1941) din timpul celui de al doilea Război Mondial.
PI – Liturgie de cristal
P II – Vocalise pour l’ange, qui annonce la fin du temps
P III – Abime des oiseaux
P IV – Intermede
P V – Louange a l’Eternite de Jesus
P VI – Danse de la fureur, pour sept trompettes
P VII – Fouillis d’arcs en ciel, pour l’ange qui annonce la fin du temps
P VIII – Louange a l’Immortalite de Jesus (Lauda nemuririi lui Iisus)
30
“Turangalîla-Symphony pentru pian solo, unde Martenot solo si orchestra mare, compusa
intre anii 1946-48, comandata in 1945 de Serge Koussevitzky. Lucrarea are 10 parti.
Turangalîla – semnificația titlului: explozia vietii, vitalitate.
Simfonia are 10 miscari:
1. Introduction (modéré, un peu vif)

2. Chant d'amour I (modéré, lourd)
3. Turangalîla I (presque lent, rêveur)
4. Chant d'amour II (bien modéré)
5. Joie du sang des étoiles (vif, passionné, avec joie)
6. Jardin du sommeil d'amour (très modéré, très tendre)
7. Turangalîla II (un peu vif - bien modéré)
8. Développement de l'amour (bien modéré)
9. Turangalîla III (bien modéré)
10.Final (modéré, presque vif, avec une grande joie)
Messiaen foloseste elemente tematice recurente, pe care le-a denumit: Tema stâncii, Tema-
Floare, Tema Dragostei, Tema Stelelor. Aduce in prim plan melodia. Totul este subordonat
culorii: culoare armonica, culoare ritmica (timpul e vazut in culori). Zona mistica abordata de
Messiaen este intotdeauna legata de iubire, extaz religios, comuniune, lumina. Niciodata nu
se refera la sentimentul de frica de Dumnezeu, pedeapsa sau pacat.
Surse de inspiratie in limbajul lui Messiaen: Renasterea (Gesualdo, Monteverdi),
Romantismul (Chopin, Liszt, Massenet, Berlioz). Alte surse: muzica indiana (moduri si ritmuri
indiene), muzica africana, Impresionismul (foarte vag).
In teoria modurilor Messiaen observa numarul limitat de transpozitii al unora dintre moduri.
Aceasta limitare o considera ca un dat divin si o numeste „Le charme de l’impossible” (ex:
gama de tonuri). Acordurile sunt deduse din moduri, rezultind acorduri complexe cu
secunde, cvarte, cvinte, dar si trisonuri majore si minore.
In privinta arhitectonicii Messiaen foloseste suprapunerea (superpozitia) de planuri.
Foloseste repetitia, repetitia variata, monodia, augmentari si diminuari, pedale ritmice si
31
structuri ostinate. Exemple: P VI din Turangalîla-Symphony – “Jardin du sommeil d’amour”. 2

planuri – o melodie de tip melodie infinita la Ondes Martenot si corzi, iar pianul – intervenții
de tip oiseaux.
“Vingt regards sur l’enfant Jésus” - suita pentru pian solo scrisa in 1944. Dureaza aproximativ
2 ore si contine 20 piese, constituind o meditatie supra copilariei lui Iisus.
1. Regard du Père (tema lui Dumnezeu)
2. Regard de l'étoile (apare tema crucii)
3. L'échange
4. Regard de la Vierge
5. Regard du Fils sur le Fils
6. Par Lui tout a été fait
7. Regard de la Croix
8. Regard des hauteurs
9. Regard du temps
10. Regard de l'Esprit de joie
11. Première communion de la Vierge
12. La parole toute puissante
13. Noël
14. Regard des Anges
15. Le baiser de l'enfant-Jésus
16. Regard des prophètes, des bergers et des Mages
17. Regard du silence
18. Regard de l'Onction terrible
19. Je dors, mais mon cœur veille
20. Regard de l'Église d'amour
32
Directiile estetice dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial

Al Doilea Razboi Mondial a provocat un colaps economic si social, cee a condus la mari
schimbari. Ca si dupa Primul Razboi Mondial, reactia artistilor a fost de a refundamenta
limbajul artistic, de a gasi noi atitudini estetice. Se observa doua mari orientari:
1. Maxima rationalitate
2. Accesarea irationalitatii
Rationalitatea ca atitudine principală in actul creator reprezinta continuarea ideilor

serialismului integral. Discipolii lui Schoenberg din Europa si cei emigrati in America au
dezvoltat o scoala serial si post-seriala de o estetica expresionista sau total lipsita de
emotivitate. Actul precompozitional a constituit baza acestor lucrari.
Dezvoltarea instrumentelor electronice precum si a programele de calculator au condus la
diversificarea tehnicilor de compozitie. Muzica electro-acustica si cea electronica au la baza
analiza sunetului si operarea cu procedee specifice precum modulatia de frecventa, chorusul
(efect), reverberatia, loop (se repeta la nesfirsit), ring modulation, etc.
Repetitivitatea:
Ideea filosofica – in incantatii se utilizeaza repetitivitatea. Muzica minimal – repetitivă
(America) – Steve Reich, Terry Riley, Philipp Glass, John Adams.
Timbralitatea:
Edgar Varese – Ionization pentru percutie – pune bazele muzicii timbrale, inspirata exclusive
de timbralitate.
Indeterminismul
Noi teorii matematice devin surse de inspirație pentru muzicieni: teoria haosului, teoria
complexitatii, teoria fuzzy logic, indeterminismul.
Irationalitatea. Libertatea creatoare devine punctul central de interes, ajungand la cote
extreme in muzica hazardului (chance music). John Cage considera ca alegerile
compozitorului bazate pe gusturile acestuia reprezinta limitari si bruiaje fata de adevarul
care apare numai in subconstient. Apare muzica aleatorica, happening-ul, improvizatia ca
activitate principala, grafismul – inventii grafice care inlocuiau notele muzicale cu alte
semne.
33
Muzica dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial (completare)

Compozitorii au cautat noi sintaxe pornind de la cele 4 categorii sintactice fundamentale: M
– monodia, O – omofonia, P – polifonia, H – heterofonia.
Compozitorul maghiar nascut in Romania - Gyorgy Ligeti (1923-2006), observa ca cele doua
mari directii – control maxim precompozitional si libertate maxima, au ca rezultat structuri
aglomerate in care detaliul nu se mai distinge. El propune in muzica sa utilizarea maselor
sonore - folosirea unor stratificari si a unor constelatii de sunete care au efect global si nu
local. Conceptul de masa sonora comuta perceptia dinspre parametrul armonic spre
parametrul timbral.
Ligeti construieste masa sonora prin micropolifonie – scriitura intens polifonizata , imitativă
la intervale mici si cu putine sunete (oligocordii). Compozitorul foloseste, de asemenea,
sintaxa heterofonica – suprapuneri ale aceleiasi melodii in variante diferite, obtinandu-se o
dislocare a unisonului.
Stefan Niculescu dezvolta heterofonia, obtinand microheterofonia.
Ligeti se inspira din tehnica polifonica Renascentista, numita hoquetus – care are ca rezultat
o structură asemănătoare unei țesături ciuruite. Hoquetus – tehnica compozitionala
polifonica in muzica secc XIII-XIV, care consta in distribuirea unor sunete sau grupuri de
sunete la diferite voci sau instrumente, cu pauze la diferite intervale de timp. De asemenea,
compozitorul se inspira din muzica africana, tibetana, ndiana si din Gamelanul javanez, din
muzica minimalista americana – Steve Reich, jazz-ul lui Terry Riley, Thelonious Monk. Este
pasionat de mecanisme.
Ligeti afirmă că forma muzicii sale este procesul însuși. Tipuri de procese: aglomerare/
rarefiere
ordine/ dezordine
sincronizare/ desincronizare
regularitate/ neregularitate
jocul registrelor
34
Ligeti a dezvoltat conceptul de masa sonora, suprafete non-tematice si texturi cu activitate

ritmica interioara. El ajunge la stratificari complexe, ultracromatizare prin micropolifonie -
scriitura imitative foarte strinsa, cu sunete putine, cu interpolari de voci si microintervale.
Compozitorul se inspira din anumite mecanisme sau procese folosite in muzica electronica.
A fost foarte preocupat de ritmurile africane care genereaza poliritmii foarte complexe si de
asemenea de procesele de aglomerare/ rarefiere . El suprapune planuri cu pulsatie unitara,
dar cu accente decalate.
Requiem (1963-’65) pentru 2 coruri, orchestra, soprană si mezzo-soprană in patru parti.
P I - Introitus
P II - Kyrie – fuga dubla la 5 voci. Tema I – Kyrie Eleison, Tema II – Kriste Eleison
P III - Dies Irae
P IV - Lacrimosa.
Scriitura aglomerata a corului se bazeaza pe oligocordii. Scriitura solistica contine intervale
mari, abrupte, de tip expresionist.
In muzica romaneasca Stefan Niculescu realizeaza un Recviem romanesc – “Pomenire”. Se
bazeaza pe textul liturghiei romanesti (bizantine), pe ritualuri arhaice romanesti de
inmormantarea si exista și un citat din “Santa Maria ora pro nobis” de Monteverdi. Lucrarea
este o capodopera a muzicii religioase cu puternic accent romanesc. (Lucrări similare din
literatura universală: Penderecki – Requiem polonez, Brahms – Requiem german).
Avangarda si postmodernism
Stefan Niculescu afirma ca exista trei atitudini posibile ale creatorului:
1. Fuga inainte – originalitate cu orice pret;
2. Fuga inapoi – atitudine conservatoare si integratoare a unor aspect ale muzicilor
anterioare;
3. Sinteza - inglobarea intr-un stil propriu a unor caracteristici ale muzicii din orice
epocă.
Avangarda anilor ’60 a adus cele mai radicale atitudini fata de sunet si limbaj.
Grafismul – mai mult conteaza cum arata partitura (legat de aleatorism), bruitism. Muzica
concreta - cu zgomote ale altor obiecte.
35
Tehnici extinse ale instrumentelor – alte tipuri de atacuri.

Iannis Xenakis – compozitor si architect de origine greaca, foloseste probabilitatea (teoria
stochastică) pentru a genera texturi aglomerte.
O alta orientare care apare in anii ’60 – spectralismul – apare simultan in Romania si Franta.
Romania: Corneliu Cezar - “Aum”, Franta: Horatiu Radulesco, urmat de Tristan Murail,
Gerard Grisey.
Scoala poloneza – puternica avangarda: Krzysztof Penderecki, Witold Lutoslawski, Henryk
Gorecki. Incepand cu anii ’70 apare o dimensiune sacra in muzica lor si o renuntare la
atitudinea avangardista.
Penderecki – Threnody pentru victimele de la Hiroshima (pentru corzi)
Dies Irae – in memoria victimelor de la Auschwitz
Requiemul Polonez
7 porți ale Ierusalimului
Concert pentru pian
Concert pentru vioara
Concert pentru viola
În prima perioadă de creație foloseste tehnica de clustere si de texturi improvizatorice.

Gorecki – initial scrie serial-dodecafonic, apoi in anii ’70 initiaza minimalismul sacru
(simplitate). A scris cea mai vinduta lucrare contemporana – Simfonia a III-a “Sorrowfull
songs”
Lutoslawski – cel mai putin avangardist. A scris 4 simfonii, un concert pentru orchestra si
nenumarate lucrari instrumentale.
Sec XXI – pulverizare stilistica. Stefan Niculescu spunea ca ar trebui ca eforturile sa se
indrepte spre a gasi un limbaj comun. Compozitori ai sec XXI: Sofia Gubaidulina (n
1931)(Rusia) - muzica gestuala, Kaija Saariaho (n 1952) (Finlanda) – compozitoare care in
creatiile sale combina muzica live si cea electronica , Helmut Lachenmann (n 1935)
(Germania) – compozitor care a scris muzica concreta instrumentala, Salvatore Sciarrino (n
1947) (Italia) – compozitor de muzica clasica contemporana bazată pe tehnici extinse ale
instrumentelor.
36

Note de Curs Poetic A 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de Curs Poetic A 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Livia Teodorescu-Ciocănea: Stilistică și poetica muzicii moderne si

contemporane. Note de curs

Coexistența curentelor și stilurilor la începutul sec. XX

Sentimentul general al artistilor la inceputul secolului al XX-lea se poate rezuma prin

Ideea de progres in arta porneste de la negarea unei realitati existente. Modernismul în

O schimbare radicală a atitudinii estetice la începutul secolului XX dar și pe parcursul

Muzicienii încep să pună accentul pe obiectivitatea limbajului si pe modalitățile de

Îmi invatam cuvintele sa iubeasca

Obiectivismul în muzică este argumentat de muzicologi precum Eduard Hanslick4, care

Stilul muzical este reprezentat de un ansamblu de procedee muzicale proprii unor

Interferența curentelor artistice

SIMBOLISMUL în literatură (reprezentanți: Stephane Mallarme, Arthur Rimbaud, Paul

Impresionismul din muzică și pictură este asociat cu simbolismul din literatură.

Compozitorii au inteles ca armonia, respectiv acordurile pot fi vidate de functionaliatea

Debussy, în Preludiul la dupa amiaza unui faun, se focalizeaza pe senzatiile generate de

Progrese tehnice și științifice generatoare de idei muzicale:

Principalele curente estetice muzicale ca reacții împotriva romantismului și

CAPODOPERE care releva coexistenta multitudinii stilistice de la inceputul secolului XX

 1900 – Tosca - Puccini – verism, exotism, postromantism

Mijloacele componistice legate de estetica impresionismului în creația lui Debussy

Elemente inovatoare de limbaj:

• „Danseuses de Delphes”- melodie acordică

• Folosirea acordurilor complexe de nona, undecima sau tertiadecima

Modalitati de inlocuire a tonalitatii:

Modalitati de negare a tonalității:

Transformarea limbajului muzical in sec XX

Compozitorii au incercat sa gaseasca alte solutii de centrare a discursului sonor, ignorând

1. Infiltrarea unor relatii modale:

Muzica tonala a operat cu functionalitatea acordica. Armonia a fost exprimata prin

2. Adaugarea tertelor si obtinerea acordurilor complexe de septima, nona, undecima

4. Acorduri-entitati cu impact major in limbajul muzical post-tonal (obtinerea unor

Eexemplul nr. : Acordul Petruschka

Conceptul de tonalitatea referentiala apare în legătură cu operele lui R. Strauss și simfoniile

Infinitatea posibilului și abisul libertății in arta

Hotare pe care compozitorii le-au pus in discutie:

• Hotarul dintre consonanta si disonanta

Atitudini estetice generale:

Un concept care a marcat inceputul sec. XX a fost originalitatea. Compozitorii cu o atitudine

Formele muzicale au fost transformate prin: Adaptare, Adoptare, Transformare.

Coexistenta stilurilor in creatia lui Ravel

Maurice Ravel isi dezvolta limbajul muzical prin doua atitudini:

Neoclasicismul apare cavo reactie impotriva romantismului si impresionismului, care

Îm Suita “Le tombeau de Couperin”, Ravel a cautat reevaluarea formelor clasice si a

Muzica pentru pian in creatia lui Ravel

Reinterpretarea folclorului in perioada antebelica. Primitivism/Modernism

Contributii majore în lucrarea Le sacre du printemps:

Libretul urmprește două idei principale: redesteptarea pamintului primăvara și desteptarea

Neoclasicism – restituire si reformulare

Este preferata atitudinea obiectiva, rezervata. Compozitorii francezi neoclasici utilizeaza

Identitatea nationala prin folclor. Scolile nationale (al II-lea val)

Bela Bartok – pianist si compozitor de origine maghiara, deschide o latura importanta in

Bartok foloseste proportia de aur in constructia formei, generând punctul culminant la

Perioada interbelica. Rolul artistului. Emotiile artistice

Primul razboi mondial a reprezentat un cataclism major – social si economic – cu profunde

Noua fundamentare a limbajului muzical. Schoenberg si serialismul dodecafonic.

Schoenberg exacerbează importanta actului precompozitional, stabilind reguli stricte. El

Directii noi de dezvoltare a serialismului. Serialismul integral.

- Canoane ritmice – planuri ritmice aflate în relație de imitație continuă (canon)

Messiaen a avut sinestezie - o particularitate de percepție la limita patologiei, care

“Visions de l’Amen” - lucrare in 7 parti pentru 2 piane, compusa in 1943. Compozitorul

“La Nativité du Seigneur” pentru orga (1935)

Simfonia are 10 miscari:

1. Introduction (modéré, un peu vif)