Johannes Brahms s-a născut la 7 mail 1833 la Jamburg, dovedind înclinații remarcabile

pentru muzică. Tatăl său, contrabasist virtuoz, l-a îndrumat pe Brahms spre studiul pianului și
ulterior al compoziției. J. Brahms a fost atras de filozofie, arte plastice și literatur, savurând în
special operele romanticilor germani. (Fr. Schiller, Goethe, E. T. A. Hoffman, etc.)
Din cauza situației materiale, a fost silit să întreprindă o serie de turnee, în diverse centre
muzicale ale Europei. Cu acest prilej, îl întâlnește la Viena pe Franz Liszt și la Dusseldorf pe
Robert Schumann, cu care a devenit bun prieten.
A activat ca muzicial al curții din Detmold, un orășel din Germania, și apoi s-a mutat la
Viena, unde a compus cea mai mare parte a creațiilor sale. A condus Asociația Academică corală
și a fost directorul muzical al Asociației prietenilor muzicii.
Într-o perioadă de profunde transformări, Brahms a rămas un tradiționalist, fără a fi
epigon, introducând noi elemente în ordinea clasică. Fiind devotat marilor forme, le-a impus
libertate lineară, ritmică și armonii îndrăznețe, fundalul fiind însă sistemul diatonic al relațiilor
tonale.
S-a stins din viață la 3 aprilie 1897 și a fost înmormântat în apropierea lui L. v.
Beethoven si Fr. Schubert.
Se poate observa în creația sa impactul lucrărilor lui R. Schumann, Brahms compunând
după moartea acestuia Variațiuni pe o temă de Schumann, opus 9. Brahms a fost influențat de
dezvolatrea tehnologică a pianului, care a atins în esență forma modernă în timpul vieții sale. O
mare parte a muzicii de pian a lui Brahms și multe dintre liedurile sale folosesc notele joase și
pedala pentru a obține un sunet bogat si puternic.