ACTUALITATE

Pentru ca, între noi,să nu curgă râuri de dor,vă las cadenţa vorbelor.Pentru ca,
între noisă nu se întindă pustiul,vă las grădina gândurilor mele.Pentru ca, între
noisă nu crească hotare,vă las o îmbrăţişare. -Marin Corneliu Dobre

Frica este doar simţământul că ai nevoie de o îmbrăţişare. -Danielle Sanchez-

Witzel.
Fiecare persoană din această lume arată diferit şi are idei, experienţă, tradiţii şi abilităţi diferite.
Am învăţat că diferenţele creează noi opor tunităţi, vise şi noi prieteni. (Victor Pineda, din „Totul
ţine de abilităţi”, UNICEF, 2006 )

Centrul de informare și consiliere pentru persoane cu dizabilități „Sfânta Ecaterina” din Craiova
a fost înființat în anul 2008 și funcționează în casa parohială a Bisericii Mântuleasa din Craiova.
Serviciile de asistență socială acordate sunt: -Asistența și suport pentru toate categoriile definite
la art.25 din OG. 68/2003 – Asistentul social identifică nevoile beneficiarului în urma realizării
anchetei sociale. -Orice alte măsuri și acțiuni care au drept scop menținerea, refacerea sau
dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială. Aceste
măsuri sunt luate în funcție de nevoile și de dificultățile pe care le are și cu care se confruntă
beneficiarul. -Consiliere în cadrul instituționalizat prin care se urmărește clarificarea problemelor
cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și sprijinirea acestora în descoperirea resurselor
proprii pentru a le soluționa. -Mediere pe piața internă a muncii. Persoanele cu dizabilități sunt
informate cu privire la piața muncii, numărul și structura locurilor vacante și cu privire la
condițiile de ocupare și beneficiază de mediere în vederea angajării.

Centrul de informare și consiliere pentru persoane cu dizabilități „Sfânta Ecaterina”

din Craiova, a Asociației Vasiliada, aflată sub patronajul Mitropoliei Olteniei, și-a
cinstit marți, 25 noiembrie, Ocrotitoarea, Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Cu acest
prilej, beneficiarii Centrului au participat la slujba Sfintei Liturghii săvârșită la
Biserica Mântuleasa, care și-a sărbătorit hramul. La final, un sobor de preoți a oficiat
o slujbă de Te Deum la Centrul „Sfânta Ecaterina”, pentru toată facerea de bine
primită de la Dumnezeu.

„Ziua în care sărbătorim Ocrotitoarea acestui așezământ social este o zi încărcată cu

emoție și bucurie, fiecare dintre noi, atât beneficiar cât și specialist în cadrul
Centrului, ne îndreptăm rugăciunea de mulțumire către Sfânta Mare Muceniță
Ecaterina și nădăjduim că și în anul care va veni va veghea asupra activității
noastre”, a declarat Daniela Popa, coordonatorul Centrului „Sfânta Ecaterina”.
Alături de specialiștii centrului, beneficiarii au participat la seminarul duhovnicesc
care a avut ca temă Viața și minunile Sfintei Mucenițe Ecaterina, după cum aflăm de
la Gabriela Firu.

Centrul de informare și consiliere pentru persoane cu dizabilități „Sfânta Ecaterina”

a fost înființat în anul 2007, cu scopul de a facilita integrarea socială și economică a
persoanelor cu dizabilități, prin oferirea serviciilor de mediere socială în vederea
găsirii unui loc de muncă, consiliere individuală și de grup, activități de socializare și
petrecere a timpului liber, terapie ocupațională.

3 decembrie nu e un prilej de a sărbători dizabiliatatea. Nici un om nu îşi doreşte aşa ceva, cu bună ştiinţă, în viaţa
lui sau a celor dragi. Dar este un bun prilej de a ne exprima respectul şi admiraţia pentru aceşti luptători mari şi mici,
care modelează înaintea noastră lecţii zilnice de răbdare, curaj, putere a spiritului.

Am spus admiraţie şi respect, nicidecum milă sau compătimire. Nişa această a societăţii, în care trăim de mai bine
de patru ani şi jumătate, nu este nici tristă, nici sordidă. Este un loc cu oameni puternici şi calzi, cu suflete care
iubesc viaţa la nebunie şi ştiu să îşi scrie bucuriile în piatră.

Boala, sindromul, accidentul, care ne-au aruncat pe noi sau pe copilul nostru în cercul acesta temut al dizabilităţii nu
este ceea ce e

Puterea unei imbratisari

“Milioane si milioane de ani si tot nu mi-ar putea da jumatate din timpul suficient pentru a descrie
acea mica clipa de eternitate cand iti pui bratele in jurul meu si eu imi pun bratele in jurul
tau.” Jacques Prevert
Lăsați-vă îmbrațișați când simțiți nevoia. Acordați o imbrățișare dacă cel de lângă voi are nevoie de ea.
Îmbrățișarea este un medicament universal. Uneori o rază de soare. O consolare… O mângâiere… O
speranță… Un gest ușor prin care îi amintești celuilalt că îi ești alături, la bine și la rău… Îmbrățișati cu
sinceritate și din toată inima! Îmbrățișați fără un motiv anume. Nu există îmbrățișare rea. Există doar
îmbrățișări bune. Îmbrățișează pe cineva cel puțin o dată pe zi. Îmbrățișează de două ori într-o zi ploioasă.
Îmbrățișează cu un zâmbet. Îmbrățișările de dinainte de culcare alungă visele rele.

O simplă îmbrățișare poate face din această lume un loc mai bun.
Citeste mai departe: Puterea unei imbratisari – File de Lumina http://filedelumina.ro/2012/08/20/puterea-
unei-imbratisari/#ixzz54T4MI5zz

Ziua internaţională a îmbrăţişărilor. Ce efect poate avea pentru sănătate

un gest de afecţiune de 10 secunde

Pe 21 ianuarie, în lumea întreagă este marcată o sărbătoare mai puţin obişnuită.

Este ziua internaţională a îmbrăţişărilor.
În această zi, oricine ar putea îmbrăţişa chiar şi persoane necunoscute. Sărbătoarea a
apărut pentru prima dată în Statele Unite, în anul 1986, iar în scurt timp s-a răspândit în
toată lumea.

Ziua Îmbrăţişărilor este marcată în data de 21 ianuarie pentru că studiile arată că

aceasta este una dintre cele mai deprimante perioade ale anului.

Psihologii susţin că oamenii au nevoie de îmbrăţişări pentru că acestea exprimă

afecţiune, siguranţă şi confort sufletesc. Mai mult, studiile arată că îmbrăţişările sunt
benefice pentru sănătate. Ele ajută la întărirea imunităţii şi contribuie la scăderea
riscului apariţiei bolilor de inimă.

Alte studii indică gesturile de afecţiune drept benefice pentru a combate stresul şi
oboseala, şi pentru a lupta contra infecţiilor şi a depresiei.

Potrivit unui raport publicat de jurnalul Comprehensive Psychology, doar 10 secunde de

îmbrăţişare scad presiunea sanguină şi nivelul hormonului stresului.

Mai populare sunt, recent, campanile “free hugs”, iniţiate mai ales de studenţi sau alte
categorii de tineri. Sunt menite să inspire bucurie, bunătate şi apropiere între oameni.

În 21 ianuarie, Ziua Îmbrăţişărilor. Ajută sistemul imunitar,

vindecă depresia
Avem nevoie de 4 îmbrăţisări pentru a supravieţui, de 8 pentru a ne putea menţine şi de
12 pentru a creşte - ne spune Virginia Satir, o celebră psihoterapeută americană. Dacă
numerele sunt sau nu corecte, nu s-a dovedit ştiinţific. Cert este însă că acest gest simplu
aduce sănătate, aşa încât cineva s-a gândit să celebreze îmbrăţişarea invenând o zi de
sărbătoare, într-o perioadă pe care alţii au considerat-o deprimantă
Sărbătoarea îmbrăţişărilor, instituită în anul 1986 de pastorul Kevin Zaborney din statul american
Michigan, a fost plasată în perioada dintre Crăciun şi Sfântul Valentin, Ziua Îndrăgostiţilor, când oamenii
tind în general să-şi piardă buna stare de spirit.

Această Zi Naţională a Îmbrăţişărilor sărbătorită de americani încuraja familiile, prietenii sau chiar
necunoscuţii să nu se simtă stingheriţi să-şi arate sentimentele în public şi să se îmbrăţişeze. În scurt
timp, sărbătoarea a devenit populară nu doar între americani şi s-a răspândit în multe ţări din lume.

Beneficiile acestui simplu gest, mereu dovedite

Îmbrăţişările ajută sistemul imunitar, vindecă depresia, reduc stresul, induc somnul. Îmbunăţesc relaţiile şi
înlătură tensiunile, sunt cel mai bun mod de a comunica fără cuvinte, şterg graniţele materiale şi ating
sufletele.
 O îmbrăţişare de doar 20 de secunde acţionează ca
un bun tonic, creşte nivelul oxytocinei, hormonul dragostei care este răspunzător de starea de bine şi
scade nivelul cortizolului, hormonul stresului.

Copiii care sunt ţinuţi în braţe sau îmbrăţişaţi plâng mai puţin şi sunt mai liniştiţi pentru că se simt în
siguranţă, iau în greutate mai repede şi devin mai sociabili când sunt mari, decât cei care sunt neglijaţi.

Adulţilor îmbrăţişarea le reduce tensiunea arterială şi le protejează inima. O îmbrăţişare afectuoasă le dă

energie, încredere şi speranţă, îi face să gândească pozitiv, să se simtă mai tineri, mai veseli şi mai
încrezători.

Totul este natural, organic, dulce, fără pesticide şi conservanţi şi 100 % sănătos. Îmbrăţişările nu au
efecte secundare neplăcute, nu consumă bateriile, nu au nevoie de revizie periodică, nu costă nimic, nu
îngraşă, nu poluează şi pot fi, bineînţeles date înapoi. Sunt practic perfecte !

Aşadar, să ne îmbrăţişm pentru a fi mai sănătoşi şi optimişti !

Mişcarea numită Free Hugs, menită să înveselească viaţă oamenilor oferindu-le străinilor o îmbrăţişare,
a fost iniţiată în 2004 de australianul Juan Mann şi a devenit cunoscută internaţional datorită clipului “All
the same", a cărui coloana sonoră a fost realizată de trupa Sick Puppies. Postat pe YouTube, clipul a
adunat până în prezent mai mult de 77 de milioane de vizualizări şi peste 225 de mii de like-uri.

Australianul decisese să înceapă campania în urma morţii mamei sale, deoarece credea că oricine are
nevoie de o îmbrăţişare, iar de la postarea clipului şi până astăzi au avut loc peste 3.000 de astfel de
campanii în mai mult de 60 de ţări.

Potrivit concepţiei occidentale, îmbrăţişarea este un gest foarte obişnuit, americanii se îmbrăţişează şi
dacă nu se cunosc, iar pentru francezi aproape că face parte din salut. Dar nu în toate culturile
îmbrăţişarea are aceste semnificaţii.
De exemplu, în noiembrie 2013, un tânăr din Arabia Saudită a postat pe YouTube un video în care le
oferea îmbrăţişări gratuite bărbaţilor întâlniţi pe stradă, pentru că decisese să aducă un strop de bucurie
şi oamenilor din ţara sa, spunea Bandr al-Swed.

Filmuleţul a adunat aproape 1,5 milioane de vizualizări în doar trei zile şi i-au inspirat pe alţi doi tineri
saudiţi să ofere îmbrăţişări gratuite pe una dintre cele mai aglomerate străzi din Riad. Au fost însă arestaţi
de poliţia religioasă locală şi obligaţi să semneze un angajament prin care promiteau să renunţe la aceste
"practici exotice"

Astăzi este Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor

Astăzi, 21 ianuarie, în toată lumea se celebrează ziua internaţională a îmbrăţişărilor. Ideea marcării
acestei zile vine de la un pastor american, Kevin Zaborney, care în anii `80 îşi încuraja enoriaşii să-şi
arate sentimentele în public.

Sărbătoarea îmbrăţişărilor a trecut repede graniţele Statelor Unite, fiind adoptată şi în alte ţări din
Occident.

Potrivit psihologilor, toţi oamenii au nevoie de îmbrăţişări pentru că acestea exprimă afecţiune, siguranţă
şi confort sufletesc, dar sunt benefice şi pentru sănătate. Îmbrăţisările ajută la întărirea imunităţii şi
contribuie la scăderea riscului apariţiei bolilor de inimă, a oboselii, dar şi împotriva înfecţiilor şi a
depresiei. De asemenea, s-a studiat că în timpul unei îmbrăţisări, se eliberează unul dintre hormonii
responsabili de starea de bine, oxitocina.
Potrivit jurnalului Comprehensive Psychology, doar 10 secunde de îmbrăţişare scad presiunea sanguină
şi nivelul hormonului stresului.
 Ziua Internationala a Imbratisarilor – 21
ianuarie
19

By Oli on 21 ianuarie 2017 DIVERSE

Îmbrățișările și efectele lor miraculoase

”Uitaţi-vă numai la Sărutul lui Brâncuşi să vedeţi că îmbrăţişarea este însăşi poezia.” (Nichita
Stănescu)

Psihologii susţin că oamenii au nevoie de îmbrăţişări pentru că acestea exprimă afecţiune, siguranţă şi
confort sufletesc.
Sărbătoarea îmbrăţişărilor datează din 1986 și a fost inițiată de pastorul Kevin Zaborney din statul
american Michigan, iar în scurt timp, sărbătoarea a devenit populară în multe ţări din lume. Nu
întâmplătoar a fost plasată în această perioadă mai cenușie din an, când oamenii sunt în ușoara
depresie de după sărbătorile de iarnă și au o stare de spirit mai sensibilăşi, așa că, această Zi
Internațională a Îmbrăţişărilor încurajează familiile, prietenii sau chiar necunoscuţii să nu se simtă
stingheriţi să-şi arate sentimentele în pulbic şi să se îmbrăţişeze, având în vedere potențialul benefic al
acestui gest.

Potrivit concepţiei occidentale, îmbrăţişarea este un gest uzual, americanii se îmbrăţişează cu multă
dezinvoltură chiar dacă nu se cunosc, iar pentru francezi aproape că face parte din salut, dar nu în
toate culturile îmbrăţişarea are aceste semnificaţii. În țările arabe acest gest făcut în public este
interzis.

Studiile de specialitate au demonstart beneficiile acestui gest:

 o îmbrățișare aduce o îmbunătățire a stării generale de sănătate, îmbunătăţeşte relaţiile şi

înlătură tensiunile, şterge graniţele materiale şi atinge sufletele, dă energie şi un sentiment de
siguranţă.
 contactul uman este esenţial pentru dezvoltarea sănătoasă socială, fizică şi psihică
 îmbrăţişările schimbă metabolismul şi întăresc sistemului imunitar, fiind un medicament
universal.
 o îmbrăţişare de doar 10 de secunde acţionează ca un bun tonic, creşte nivelul oxytocinei-
hormonul care este răspunzător de starea de bine şi scade nivelul cortizolului- hormonul
stresului, Potrivit unui raport publicat de jurnalul Comprehensive Psychology
 copiii care sunt ţinuţi în braţe sau îmbrăţişaţi plâng mai puţin şi sunt mai liniştiţi pentru că se
simt în siguranţă, iau în greutate mai repede şi devin mai sociabili când sunt mari.
 îmbrăţişarea ameliorează depresia, scade stresul, le reduce tensiunea arterială şi le protejează
inima.
 O îmbrăţişare afectuoasă ne dă încredere şi speranţă, ne face să gândim pozitiv, să se simțim
mai bine, mai veseli şi mai încrezători.
În 2004 a fost iniţiată Mişcarea numită Free Hugs, menită să înveselească viaţă oamenilor oferindu-le
străinilor o îmbrăţişare, de către un australian, Juan Mann, şi a devenit cunoscută datorită clipului
“All the same”, postat pe YouTube.

Australianul a decis să înceapă campania în urma morţii mamei sale, deoarece credea că oricine are
nevoie de o îmbrăţişare, iar clipul postat a inspirat oamneni din mai multe țări să inițieze campanii
asemănătoare, menite să inspire bucurie, bunătate, încredere şi apropiere între oameni.

Tipuri de îmbrățișări de care avem nevoie zilnic, din partea celor dragi:

– Îmbrățișarea de ”bine te-am revăzut” și cea de “la revedere”, când ne întâlnim, respectiv ne luăm la
revedere de o persoană îndrăgită.

– Îmbrățișarea de noapte bună în familie, atât în cuplu, cât și în relația părinte-copil

– Îmbrățișarea de dimineața, când ne încărcăm pozitiv cu energie pentru o nouă zi din îmbrățișarea
partenerului. Ce alt gest poate fi mai frumos pentru a începe ziua?

Aşadar, îmbrăţişaţi-vă des, pentru că face bine sănătății și psihicului, și crește calitatea vieții!

Cum ii ajutam pe copii sa accepte

diferentele dintre oameni
Unii dintre noi avem ochi caprui, altii albastri. Unii suntem mai inalti, altii mai scunzi. Unor copii
le lipsesc dinti, altora (inca) nu. Unii au parul blond, altii saten, roscat sau brunet. Unii au pielea
alba, altii o au neagra, maslinie, galbena. Unii sunt români, altii sunt englezi, americani, danezi
sau chinezi. Suntem diferiti, fara doar si poate, in atat de multe aspecte. Daca unele aspecte ale
diversitatii le acceptam mai usor, altele le acceptam mai greu. Cum le transmitem copiilor o
atitudine deschisa fata de diversitate? Cum le transmitem copiilor toleranta, intelegerea
si acceptarea diferentelor dintre oameni?
Diversitatea lumii in care traim e o obiectivitate. Modul in care ne raportam insa la aceasta
diversitate e unul subiectiv. Unii dintre noi celebram diversitatea, altii o respingem. Si aceasta
atitudine fata de diversitate exista la toate varstele – de la copilul de 2 ani care arata dezgustat
cu degetul inspre buba unui alt copil, la copilul de 5 ani care râde de colegul lui caruia ii lipseste
un dinte, la adultul de 35 de ani care intoarce dezgustat capul in cealalta directie daca intalneste
o persoana de nationalitate roma, la bunica de 65 de ani care nu-si lasa nepotul sa se joace cu
“nespalatii aia”.
Diversitatea exista, atitudinea fata de diversitate o construim fiecare
dintre noi.
Nu exista nicaieri scris ca “e mai bine sa fii alb decat negru sau rom”. Nici ca “e mai bine sa fii
inalt decat scund”. Ce exista insa e intelegerea tacita ca “e mai bine” sa fii frumos/ inalt/ alb/
bogat. Stereotipurile de altfel asa se formeaza: tacit. Nu ne gandim prea mult ca “handicapatul
acela” e un om care are un handicap si astfel construim categoria “handicapati”. Nu ne
gandim ca un copil care este retras poate e un copil care sufera de anxietate, il punem mai bine
la categoria “papa-lapte” sau “fricos”. Nu ne gandim ca un copil care nu reuseste sa stea
locului in timpul orelor poate sufera de ADHD, il punem in categoria “nesimtit”. Lista poate
continua cu alte si alte categorii, care transmit in esenta un singur lucru: Tu faci parte dintr-o
categorie “rea”, iar eu, nefacand parte din acea categorie sunt “bun”.
Desigur, fiecare are dreptul sa isi aleaga atitudinea pe care o doreste, dar v-as incuraja sa tineti
cont de faptul ca in ziua de azi granitele sunt extrem de maleabile – intre teritorii, intre discipline,
intre oameni. Traim vremuri in care am devenit conectati unii cu ceilalti, in care informatiile
circula peste granite si peste limbile vorbite. In care daca ceva e valoros nu mai conteaza daca
a fost inventat de un alb sau de un negru, de un om bogat sau de un om sarac. Traim intr-o
lume deja diversa care va deveni si mai diversa pe masura ce va trece timpul. La ce anume ar
folosi stereotipurile, categoria “esti altfel, prin urmare esti rau” si atitudinea negativa fata de
schimbare?
Cand vine vorba de diversitate, cred ca multor parinti le vine mai usor sa cultive o atitudine
deschisa in fata ideii de nationalitate, de culoare a pielii, de culoare a parului sau chiar de statut
social si financiar. Ce se intampla cu atitudinea fata de diferente mai subtile cum
e atitudinea fata de boala mentala, fata de problemele de comportament ale copiilor, fata
de un handicap fizic. A fi intelegator si a accepta faptul ca un copil are un semn distinct (vizibil
fizic), ca are o boala mentala (anxietate, ADHD), ca are ochelari, ca are un picior mai scurt, ca ii
lipseste un deget, ca e supraponderal e o atitudine care in primul rand se modeleaza (de
catre parinti si de catre cei din jur) si in al doilea rand se invata (tot de catre parinti si de catre
cei din jur).
Cum putem sa ii ajutam pe copii sa isi cultive o atitudine toleranta,
deschisa si de acceptare a celorlalti?
Ca si parinti, in primul rand ar trebui sa ne uitam in sufletul si mintea noastra si sa ne definim
noua insine ce “categorii” sunt “rele” pentru noi – ce categorii nu le putem accepta? Cum
spuneam, atitudinea fata de diversitate in primul rand se modeleaza. Nu ii putem cere copilului
nostru sa nu fie dezgustat de o persoana in carucior cu rotile daca noi suntem. Atitudinea
deschisa fata de diversitate incepe cu parintii, nu cu copiii.

Dupa ce ne-am
definit noua insine, ca parinti, acele categorii “pe care nu le putem accepta”, putem pe langa
modelare sa ii invatam explicit pe copii toleranta si acceptarea diferentelor. Exista o serie
de jocuri si activitati de care ne putem ajuta in acest scop:
1. Una dintre activitati se numeste “Vânatoarea de oameni” (activitate preluata din cartea
autoarei Ann Vernon– Programul „Paşaport pentru succes”). Luati o foaie de hartie, trageti
linii orizontale si verticale astfel incat sa obtineti niste casute, niste cadrane. In fiecare
cadran puneti cate o caracteristica cum ar fi:
 Are ochii căprui
 Are cel puţin un pistrui
 Îi lipseşte un dinte
 Este mai înalt decât majoritatea colegilor
 Are un frate sau o sora
 Este cel mai mic din familie
  Are un bunic în acest oraş
 Are unul sau mai multe animale
 Locuieşte pe aceeaşi stradă cu un coleg
 Poate să stea într-un picior timp de 10 secunde
 Are ziua de naştere în aceeaşi lună cu a unui alt coleg
 Are acelaşi prenume cu altcineva din clasă
Cereti-i copilului sa completeze casutele cu nume de copii care se incadreaza la caracteristica
respectiva. Apoi discutati despre faptul ca nicio persoana nu se incadreaza in toate cadranele.
Ideea care trebuie accentuata este faptul ca fiecare este unic si ca, desi sunt multe lucruri pe
care le avem în comun cu alti oameni, exista si lucruri prin care ne deosebim de acestia.
Aceasta activitate va poate folosi si pe viitor cand copilul incepe sa vorbeasca urat despre
cineva. In loc sa discutati extins ca “asa ceva nu se face”, sau ca “e urat”, amintiti-i ca fiecare e
unic, ceea ce nu inseamna ca suntem mai buni sau mai rai.

2. In cazul in care aveti un copil iubitor de muzica, aratati-i muzica din diverse colturi ale lumii.
Aratati-i diversitatea instrumentelor si ce minunat rezultat apare cand instrumentistii, in loc sa
concureze unul cu cealalt lucreaza impreuna sa produca o bucata muzicala armonioasa.

3. O idee pe care am auzit-o la Radio Itsy Bitsy: Cum ar fi daca in loc sa avem parul negru,
roscat, saten si blond l-am putea avea si portocaliu, verde, albastru, rosu, etc? Ce frumos ar fi

sa mergem pe strada si sa vedem tot curcubeul in culorile parului oamenilor de pe strada

Ati prins ideea, cred ca va puteti construi si singuri alte activitati in care sa ii ajutati pe copii nu
doar sa accepte, dar chiar sa imbratiseze diversitatea. O atitudine de acceptare a diversitatii e
utila nu doar pentru ca e o realitate a vremurilor noastre, dar si pentru ca o persoana care
accepta diversitatea va avea mai multe oportunitati in educatie, in viata profesionala si in alte
aspecte ale vietii.

Articol scris de Diana Tarcea, psiholog si psihoterapeut cognitiv-comportamental cu un interes

major în domeniul parentingului în toate aspectele sale. Scrie periodic pe site-
ul www.parintecuminte.ro diverse articole legate de creșterea și educarea copiilor, dar și pe
blogul nostru. În Cabinetul de psihologie se întâlnește cu părinți, cu copii sau cu familii, mai ales
cu aceia care caută ajutor pentru problemele sau dificultățile pe care le au și care nu știu că
există soluții specializate pentru rezol

Joc: IMBRATISAREA IN GRUP Scop: Incredere Durata: 5 min Materiale necesare: fără. Regulile jocului: o
acţiune foarte bună pentru încheiere. Participanţii se aşează în cerc cu feţele spre centru. La comanda
instructorului toată lumea se apleacă înainte, până se ating capetele şi se apucă cu mâinile de gâtul/
talia vecinilor – îmbrăţişând astfel grupul.