ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE ,,Carol I” Exemplar ......

Nr._______din___________

Drd. Laura-Mădălina ENACHE

REZUMAT

TEZA DE DOCTORAT

TEMA: „EVOLUȚII ALE SISTEMULUI JURIDICO-

ADMINISTRATIV INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL PENTRU
APLICAREA NORMELOR DREPTULUI INTERNAȚIONAL
UMANITAR ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI APĂRĂRII”

Conducător de doctorat
Col.(r) prof.univ.
dr. Constantin IORDACHE

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR în INFORMAȚII
ȘI SECURITATE NAȚIONALĂ

BUCUREŞTI,
2018
 NECLASIFICAT

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
MOMENTE ISTORICE ŞI PERSONALITĂŢI ALE CULTURII
UNIVERSALE CARE AU INFLUENŢAT EVOLUŢIA DREPTULUI
INTERNAŢIONAL UMANITAR
1.1. Istoricul Dreptului Internaţional Umanitar, din Antichitate până în
Epoca Modernă
1.1.1. Antichitatea
1.1.2. Evul Mediu
1.1.3. Epoca Modernă
1.2. Importanţa convenţiilor internaţionale din secolele XIX şi XX pentru
dezvoltarea sistemului juridico-administrativ de protejare a drepturilor
omului în timp de pace şi în situaţia conflictelor armate
1.2.1. Convenţiile internaţionale specifice secolului XIX și XXI
1.2.1.1. Instrumente juridice universale adoptate în cadrul
sistemului ONU
1.2.1.2. Importanţa aplicării prevederilor Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului în sistemul juridico-administrativ
regional
1.3. Importanţa tribunalelor penale internaţionale ad-hoc şi a Curţii Penale
Internaţionale pentru aplicarea si dezvoltarea Dreptului Internaţional
Umanitar
1.3.1. Tribunalele penale internaţionale ad-hoc înfiinţate ca rezultat al
conflagraţiilor mondiale
1.3.1.1. Înaltul Tribunal Internaţional
1.3.1.2. Tribunalul Penal Internaţional de la Nürnberg
1.3.1.3. Tribunalul Penal Internaţional de la Tokyo
NECLASIFICAT
2 din 14
 NECLASIFICAT

1.3.2. Tribunalele penale internaţionale ad-hoc înfiinţate prin Rezoluţii

ale Consiliului de Securitate
1.3.2.1. Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie
1.3.2.2. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda
1.3.3. Curtea Penală Internaţională

CAPITOLUL II
EVOLUȚIA ȘI TIPOLOGIA CONFLICTELOR ARMATE.
IMPORTANŢA APLICĂRII DREPTULUI INTERNAŢIONAL
UMANITAR PENTRU ASIGURAREA SECURITĂȚII POPULAȚIEI
CIVILE ȘI A NECOMBATANȚILOR
2.1. Tipologia conflictelor armate și dreptul aplicabil acestora
2.2. Contribuţii ale Convenţiilor de la Geneva din anul 1949 şi ale
Protocoalelor Adiţionale din anul 1977 pentru respectarea drepturilor
fundamentale ale omului în situaţia conflictelor armate
2.3. Garanţii generale inserate în textele Convențiilor de la Geneva din anul
1949 și ale Protocoalelor Adiționale din anul 1977 pentru securitatea
populației civile
2.4. Garanţii speciale inserate în textele Convențiilor de la Geneva din anul
1949 și ale Protocoalelor Adiționale din anul 1977 pentru protecţia
femeilor şi a copiilor
2.5. Protecţia specială acordată anumitor categorii de necombatanţi
2.5.1. Reguli speciale pentru protecţia răniţilor, a bolnavilor şi a
naufragiaţilor
2.5.2. Tratamentul legal al prizonierilor de război
2.6. Combatanții nelegali și incidența normelor de Drept Internațional
Umanitar cu privire la aceștia

NECLASIFICAT
3 din 14
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL III
CONTRIBUȚIA PRINCIPALELOR ORGANIZAȚII
INTERNAȚIONALE LA DEZVOLTAREA ȘI APLICAREA
DREPTULUI INTERNAȚIONAL UMANITAR. INSTITUŢII ŞI
INSTRUMENTE JURIDICO – ADMINISTRATIVE
INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE DESTINATE APLICĂRII
NORMELOR DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR
3.1. Organizația Națiunilor Unite și Dreptul Internațional Umanitar
3.2. Aplicarea normelor Dreptului Internațional Umanitar la nivelul
Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord
3.3. Contribuţia Uniunii Europene la aplicarea normelor Dreptului
Internaţional Umanitar
3.4. Cadrul juridico-administrativ naţional pentru protejarea drepturilor
fundamentale ale omului pe timp de pace şi în situaţia de criză socială
internă
3.5. Instituţii naţionale cu atribuţii în domeniul aplicării normelor Dreptului
Internaţional Umanitar
3.6. Intervenția umanitară și responsabilitatea de a proteja

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

LISTA ABREVIERILOR ȘI ACRONIMELOR

BIBLIOGRAFIE

LISTA ANEXELOR

NECLASIFICAT
4 din 14
 NECLASIFICAT

CUVINTE CHEIE: Drept Internațional Umanitar; sistem juridico-administrativ

internațional; sistem juridico-administrativ național; organizații internaționale;
instituții naționale; convenții internaționale; conflicte armate; protejare a
drepturilor omului; protecție generală; protecție specială; combatanți nelegali;
intervenția umanitară; responsabilitatea de a proteja.

Transformările profunde ale situaţiei geopolitice şi geostrategice au avut şi

continuă să aibă efecte majore asupra stării de securitate a tuturor statelor, stare
caracterizată de complexitate și ambiguitate, dar mai ales asupra capacităţii statelor
de a-şi proteja propriii ceţăţeni, prin asigurarea securităţii individuale şi prin
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora atât în timp de pace,
cât și în timp de conflict armat, în goana după promovarea şi atingerea intereselor
naţionale cu forţe şi mijloace proprii.
Totodată, schimbarea ponderii dintre conflictele armate internaţionale şi cele
neinternaţionale din ultimele decenii, având ca rezultat prevalenţa celor din urmă, a
determinat statele şi organizaţiile internaţionale să interpreteze diferit prevederile
documentelor internaționale în materia Dreptului Internațional Umanitar, în sensul
aplicării lor nu doar pentru a asigura respectarea în orice situaţie a normelor
conţinute, ci pentru a asigura satisfacerea propriilor interese, practica internaţională
dovedindu-ne că protecția până recent completă oferită de Dreptul de la Geneva a
devenit insuficientă în raport cu necesitățile actuale, astfel că este necesară
revizuirea acestui drept și ralierea sa la realitățile contemporane.
Combaterea gamei de vulnerabilități, riscuri și amenințări, din ce în ce mai
complexă și mai diversificată la adresa mediului de securitate, presupune o
abordare globală și un efort comun al tuturor statelor lumii din perspectiva
securității și apărării, Dreptul Internațional Umanitar necesitând un cadrul
normativ actualizat, mult mai flexibil, mai accentuat și mai eficient, modelul vechi

NECLASIFICAT
5 din 14
 NECLASIFICAT

de 69 de ani în cazul Convențiilor de la Geneva și de 41 de ani în cazul

Protocoalelor adiționale la aceste Convenții neținând pas cu vremurile.
În acest context, obiectivul general al tezei constă în analizarea cadrului
juridico-administrativ internațional și național de aplicare a normelor Dreptului
Internațional Umanitar în domeniul securității și apărării, în scopul propunerii de
soluții viabile pentru revizuirea Dreptului de la Geneva și pentru ralierea sa la
realitățile contemporane.
Motivațiile pentru alegerea temei de cercetare rezidă în considerarea
importanței Dreptului Internațional Umanitar pentru buna funcționare a sistemului
internațional, în oferirea unei mai bune înțelegeri a funcționării mecanismelor
dezvoltate de organizațiile internaționale în contextul noilor amenințări, riscuri și
vulnerabilități care se manifestă asupra securității internaționale, precum și în
evaluarea modului de acțiune și al posibilității de îmbunătățire a eforturilor
organizațiilor internaționale în domeniu.
Având în vedere aceste aprecieri de ordin general, considerăm că
problematica abordată în prezenta teză de doctorat reprezintă o preocupare
importantă atât a comunității academice de specialitate, cât și a practicienilor în
domeniu la nivel internațional și național, ținând cont că amenințările
transnaționale contemporane au capacitatea de a afecta și valorile protejate de
Dreptul Internațional Umanitar, acest domeniu nefiind doar de actualitate, ci
prezentând maximă importanță, respectarea normelor conținute necesitând eforturi
cuprinzătoare și coerente ale tuturor actorilor statali și nonstatali, atât la nivel local
și regional, cât și la nivel mondial și trebuind să fie o prioritate de vârf.
În abordarea noastră analitică, am pornit de la premisa că evoluția securității
internaționale implică automat evoluția Dreptului Internațional Umanitar, fiind
astfel necesar ca abordarea sa cuprinzătoare să beneficieze de adaptarea cadrului
juridico-administrativ umanitar la realitățile și necesitățile contemporane.
Cea de-a două premisă a constat în eșecul cu care s-au soldat eforturile de
organizare și reglementare a comunității internaționale în scopul obținerii unei stări
de pace la nivelul comunității internaționale, astfel că Dreptul Internațional
NECLASIFICAT
6 din 14
 NECLASIFICAT

Umanitar continuă să prezinte o importanță aparte mai ales în zilele noastre, când
deși sunt reduse ca număr și intensitate, conflictele armate sunt complexe și
prezintă caracteristici aparte.
Cea de-a treia premisă a constat în faptul că dimensiunea complexă a
securității internaționale, afectată continuu de riscuri, amenințări și vulnerabilități
din ce în ce mai diversificate și mai neconvenționale impune înțelegerea rolului și
importanței reformării Dreptului Internațional Umanitar, precum și evaluarea
modului de acțiune și al posibilității de îmbunătățire a eforturilor organizațiilor
internaționale în domeniu.
În scopul atingerii obiectivului general al tezei de doctorat, am orientat
efortul de cercetare spre îndeplinirea a trei obiective specifice, primul obiectiv
specific constând în abordarea temei de cercetare într-o manieră etapizată, pornind
de la analizarea în paralel a istoricului ramurii Dreptului Internaţional al
Drepturilor Omului și al Dreptului Internațional Umanitar, încă din perioada
Antichităţii şi până în Secolul XX, pentru a oferi premisele și modalitatea de
apariție a acestei din urmă ramuri de drept, precum și a convergenței sale ulterioare
cu normele privind drepturile fundamentale, culminând cu reliefarea contribuției
aduse de practica tribunalelor penale internaționale ad-hoc și a Curții Penale
Internaționale pentru aplicarea și dezvoltarea normelor Dreptului Internațional
Umanitar.
Ce-l de-al doilea obiectiv specific a constat în analizarea conflictelor armate,
orientată pe evoluția, tipologia și normele de Drept Internațional Umanitar
aplicabile fiecărui tip de conflict armat, a gradelor diferite de protecție conferite de
Convențiile de la Geneva și de Protocoalele Adiționale la acestea celor mai
vulnerabile categorii de persoane afectate de conflictele armate, precum și a
problemei actuale referitoare la situația combatanților nelegali și plasarea acestora
sub incidența normelor Dreptului Internațional Umanitar.
Cel de-al treilea obiectiv specific a constat în analizarea contribuţiei în
aplicarea și diseminarea normelor Dreptului Internaţional Umanitar a principalelor
organizații internaționale interguvernamentale, respectiv ONU, NATO și UE,
NECLASIFICAT
7 din 14
 NECLASIFICAT

precum și în analizarea contribuției naționale în implementarea normelor Dreptului

Internațional Umanitar.
Prezenta lucrare a fost structurată pe 3 capitole, Capitolul I al lucrării,
intitulat „Momente istorice și personalități ale culturii universale care au influențat
evoluția Dreptului Internațional Umanitar” debutând cu tratarea istoricului ramurii
Dreptului Internaţional al Drepturilor Omului și a convergenței acestei ramuri cu
cea a Dreptului Internațional Umanitar încă din perioada Antichităţii şi până în
Secolul XX, cu un accent deosebit pe rolul avut de convenţiile umanitare
internaţionale în dezvoltarea sistemului juridico-administrativ de protejare a
drepturilor fundamentale ale omului în situaţia conflictelor armate şi pe activitatea
jurisdicţiilor penale internaţionale cu impact în domeniu. De asemenea, am
considerat oportun să ne axăm pe analizarea instrumentelor juridice destinate
respectării drepturilor omului în situații de pace și în situația conflictelor armate,
precum cele existente la nivelurile internaţional și regional, al convenţiilor
internaţionale şi al protocoalelor adiţionale la acestea în domeniul Dreptului
Internațional Umanitar.
În cuprinsul Capitolului II, intitulat „Evoluția și tipologia conflictelor
armate. Importanța aplicării Dreptului Internațional Umanitar pentru respectarea
drepturilor fundamentale ale omului în situația conflictelor armate și pentru
asigurarea securității populației civile”, am continuat cercetarea prin analizarea
tipologiei conflictelor armate și prin relevarea normelor de drept aplicabile
acestora, precum și prin analizarea gradelor de protecție conferite de Dreptul
Internațional Umanitar, respectiv protecția generală a populației civile și protecția
specială a anumitor categorii de persoane, îndeosebi cele vulnerabile precum
femeile, copiii, răniții, bolnavii, naufragiații și prizonierii de război. De asemenea,
în finalul acestui capitol am încercat să surprind problemele actuale referitoare la
situația combatanților nelegali, mai ales polemica plasării acestora sub incidența
normelor Dreptului Internațional Umanitar.
Ultimul capitolul al lucrării, Capitolul III, intitulat „Contribuția
organizațiilor internaționale la dezvoltarea și aplicarea Dreptului Internațional
NECLASIFICAT
8 din 14
 NECLASIFICAT

Umanitar. Instituții și instrumente juridico-administrative internaționale și

naționale destinate aplicării normelor Dreptului Internațional Umanitar”,
evidenţiază contribuţia în aplicarea și diseminarea normelor Dreptului Internaţional
Umanitar a principalelor organizații internaționale interguvernamentale – ONU,
NATO, UE. De asemenea, în cadrul acestui capitol am acordat o atenție deosebită
analizării cadrului juridico-administrativ național aplicabil în timp de pace și în
situația de criză socială internă, precum și analizării instituțiilor naționale cu
atribuții în domeniul Dreptului Internațional Umanitar, cercetarea culminând cu
tratarea conceptelor de intervenție umanitară și responsabilitate de a proteja, a
căror existență și aplicabilitate a stârnit și continuă să stârnească numeroase
controverse la nivel internațional.
Pentru atingerea rezultatelor propuse în cadrul prezentei lucrări, am utilizat
în activitatea de cercetare metode de cercetare analitice
noninteractive/nonexperimentale de tip comparativ-noncomparativ și cantitativ-
calitativ, cu o singură variabilă sau variabile multiple.
Manifestarea opțiunii de a utiliza metode de cercetare analitică
noninteractive/nonexperimentale se fundamentează pe dinamica variabilelor de
cercetare.
Astfel, utilizarea metodei de cercetare cantitativă a fost necesară în oferirea
de perspectivă și profunzime cercetării printr-o interpretare minuțioasă a
materialelor de cercetare reprezentate de tratate, convenții și documente
internaționale, legi și alte acte normative destinate tratării subiectului propus,
precum și în extragerea de concluzii riguroase și în prezentarea unor date precise,
urmărind să atingem niveluri informaționale cât mai înalte printr-o abordare de tip
holistic.
Tehnica de investigare folosită în acest sens a fost istoriografia, în scopurile
cunoașterii aprofundate și a suprinderii fidele a contextului internațional, al
reconstruirii și analizării trecutului în vederea unei înțelegeri profunde a temei de
cercetare și a explicării și interpretării sale cât mai fidele, pentru a răspunde
adecvat premiselor de cercetare.
NECLASIFICAT
9 din 14
 NECLASIFICAT

Prin utilizarea metodei de cercetare științifică de tip calitativ, am urmărit

evidențierea raționamentului comunității internaționale pentru a acționa în spritiul
Dreptului Internațional Umanitar, precum și necesitatea adoptării și ulterior a
reformării normelor acestei ramuri speciale de drept, această metodă de cercetare
contribuind la dezvoltarea ipotezelor pe baza cărora să fie orientată cercetarea de
tip cantitativ, precum și la înțelegerea în profunzime a atitudinilor și
comportamentelor materializate în cadrul internațional de către anumiți subiecți de
drept.
Tehnica de investigare utilizată a fost aceea a observației, în scopul urmăririi
și descrierii sistematice a evenimentelor și a raționamentelor studiate, beneficiind
de un grad mare de structurare istorică și o focalizare generală, explicațiile oferite
în urma utilizării acestei tehnici fiind orientate spre un caracter concret și corect.
În ceea ce privește metoda de cercetare comparativă-noncomparativă,
aceasta a fost necesară în abordarea temei de cercetare din perspectiva evoluției
temporale a situațiilor studiate, cât și din punct de vedere al abordării diverselor
concepte pe baza raportului cauză-efect, prin emiterea unor ipoteze într-o manieră
sistematică și logică, la baza cărora a stat folosirea tehnicilor de investigare de tipul
analizei, inducției și deducției.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Teza de doctorat aduce în prim plan relaţia de tip cauză-efect existentă

între evoluția mediului internațional de securitate, afectat de riscurile continue şi
vulnerabilităţile diversificate la care este expus, şi rolul Dreptului Internațional
Umanitar de a ține sub control aceste realități în cadrul conflictelor armate,
evidențiind necesitatea întăririi cadrului său normativ și adaptarea sa pentru a
cuprinde și reglementa noile realități contemporane care afectează pacea și
securitatea internațională conform valorilor proprii, anume acelea de a proteja atât
populația afectată de derularea acestor acțiuni, cât și bunurile civile.
NECLASIFICAT
10 din 14
 NECLASIFICAT

Analizarea acestei relaţii cauzale ne-a determinat să concluzionăm că

actualul contextul internațional depășește tiparele Dreptului Internațional
Umanitar, scoțând în evidență căderea în desuetudine a numeroase reglementări
conținute atât de Convențiile de la Haga, dar mai ales de Convențiile de la Geneva,
toate aceste documente fiind învechite din cauza apariției și a dezvoltării cu
repeziciune a noilor tipuri de arme, ca rezultat al progreselor științifice și
tehnologice, a noilor mijloace și metode de purtare a conflictelor armate,
caracterizate prin asimetrie și complexitate, precum și a noilor categorii de
combatanți, de acutizarea și globalizarea problemelor sociale, de fenomenul
migrației și de degradarea mediului înconjurător.
Având în vedere caracterul desuet al Convențiilor de la Geneva și al
Protocoalelor Adiționale la acestea, am considerat necesară formularea anumitor
propuneri utile pentru reconsiderarea conținutului acestor instrumente juridice,
vizând extinderea aplicabilității lor prin cuprinderea tuturor acestor problematici și
înlăturarea neajunsurilor actuale, identificate și tratate punctual.
De asemenea, am considerat că este necesară îmbunătățirea instituțiilor și
mecanismelor de justiție penală internațională existente, îndeosebi a Curții Penale
Internaționale, ca modalitate potrivită de răspuns la efectele nefaste produse de
nerespectarea normelor Dreptului Internațional Umanitar, formulând propuneri
privind întărirea cadrului legal de funcționare și eficientizarea activității sale.
Totodată, am considerat vitală întărirea cooperării între principalele
organizații internaționale interguvernamentale, propunând reformarea anumitor
organe ale acestora, cum este cazul Consiliului de Securitate al ONU, acest demers
putând pune capăt multora dintre situaţiile neplăcute şi chiar periculoase cu care
comunitatea internațională se confruntă, total defavorabile atât păcii și securității
internaționale, cât și respectării Dreptului Internațional Umanitar.
Ținând cont că, în scopul aplicării normelor de Drept Internaţional Umanitar
şi al asigurării respectării drepturilor fundamentale ale omului atât în timp de pace,
cât şi în timp de război, statele au fost nevoite nu numai să prevadă acest aspect în
legislaţiile lor naţionale, de multe ori prin incriminarea comportamentelor contrare
NECLASIFICAT
11 din 14
 NECLASIFICAT

acestor norme, ci şi să supravegheze respectarea acestora prin intermediul

instituţiilor create şi abilitate special în acest scop, am considerat necesar să
formulăm propuneri și în ceea ce privește activitatea Statului Român în acest
domeniu.
Astfel, am constatat că Statul Român nu se poate lăuda cu o tradiție în
respectarea și promovarea Dreptului Internațional Umanitar, demersurile sale fiind
relativ recente pe plan internațional, debutând în anul 1989, odată cu înlăturarea
regimului comunist.
Având în vedere că Strategia Națională de Aplicare a Dreptului Internațional
Umanitar datează din anul 2007, fiind astfel depășită de evoluția continuă a
mediului internațional și a provocărilor perpetue privind securitatea sa, am propus
elaborarea unei noi Strategii Naționale de Aplicare a Dreptului Internațional
Umanitar care să răspundă problemelor și necesităților actuale în domeniu.
De asemenea, am propus ca România să aibă o atitudine proactivă în ceea ce
privește promovarea Dreptului Internațional Umanitar, prin asigurarea transpunerii
în legislația națională a normelor internaționale umanitare netranspuse până în
prezent și prin procedarea la ratificarea amendamentelor la tratatele internaționale
relevante, în condițiile în care aspiră la obținerea statutului de membru
nepermanent în cadrul Consiliul de Securitate al ONU.
În considerarea faptului că însăși Uniunea Europeană și-a exprimat
dezideratul de promovare a Dreptului Internațional Umanitar, România deținând
calitatea de stat membru, precum și a faptului că cetățenilor români le revin prin
lege dreptul și obligația de a apăra România, am propus promovarea la nivel
național a principiilor elementare umanitare și de drepturile omului, organizarea de
campanii de informare și de acțiuni educative derulate cu sprijinul mass-media,
precum și intensificarea programelor cu scop educativ pentru diseminarea acestor
informații atât în centrele preuniversitare, cât și în cele universitare.
De asemenea, dată fiind renunțarea la serviciul militar obligatoriu, am
propus tratarea cu seriozitate a celorlalte forme de pregătire a populației pentru
apărare, prezentate în Legea nr.446/2006 și realizarea unei mai bune informări a
NECLASIFICAT
12 din 14
 NECLASIFICAT

populației cu privire la aceste posibilitățile și la programele propuse ca forme de

pregătire, gradele de informare, cunoaștere și de aplicare a procedurilor specifice
tuturor acestor situații crescând nu numai calitatea cetățenilor, ci contribuind
indubitabil la un răspuns eficient în cazul în care aceștia ajung să se confrunte cu
situații-limită de genul celor expuse.
De asemenea, având în vedere posibilitatea forțelor armate naționale de a
interveni pentru apărarea democrației constituționale, am propus elaborarea unor
manuale cu un limbaj simplu și accesibil tuturor categoriilor de persoane, care să
trateze procedurile operative permanente desfășurate în scopul impunerii legii în
concordanță cu standardele internaţionale referitoare la folosirea forţei şi să le
transforme în Reguli de angajare, instruirea personalului aparținând forțelor de
ordine trebuind să se desfășoare în spiritul acestora și să includă aspecte practice
apropiate de realitate.
În încheiere, consider că teza de doctorat cu titlul „Evoluții ale sistemului
juridico-administrativ internațional și național pentru aplicarea normelor Dreptului
Internațional Umanitar în domeniul securității și apărării” se distinge în peisajul
analitic autohton printr-o abordare comprehensivă și originală, demonstrând faptul
că domeniul Dreptului Internațional Umanitar este un pilon important al mediului
securității internaționale, aflat într-o continuă schimbare.
Bibliografia utilizată la elaborarea acestui demers științific este prezentată
detaliat la sfârşitul tezei incluzând: legi, doctrine, strategii și manuale militare
româneşti şi străine, lucrări de autori români şi străini, articole publicate în reviste
din țară și străinătate, relevante pentru studiile întreprinse în cadrul tezei de
doctorat, preluate din surse tipărite sau online, de pe paginile de internet oficiale
ale instituțiilor.
Menționăm că sursele utilizate sunt neclasificate și sunt disponibile pentru
a fi accesate de către publicul larg, atât pe paginile de internet ale instituțiilor, cât și
în bibliotecile universitare.

NECLASIFICAT
13 din 14
 NECLASIFICAT

De asemenea, trebuie menţionat că în conținutul tezei de doctorat s-au

utilizat abrevieri şi terminologie în vigoare, prezentate în lista existentă la finalul
acesteia.
Un rol important în procesul de informare-documentare desfășurat în cadrul
studiilor doctorale l-a avut și participarea la stagiul de cercetare organizat la
„George C. Marshall” European Centre for Security Studies din Garmisch
Partenkirchen, Germania.
Participarea a fost posibilă prin obţinerea unei burse doctorale în cadrul
proiectului „Securitate prin cunoaştere – Reţea integrată/educaţională de formare,
consiliere şi orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile
securitate, apărare,ordine publică şi siguranţă naţională – SECNETEDU” din
anul 2015.

NECLASIFICAT
14 din 14