Sanatatea este unul din factorii foarte importanti care trebuie sa asigure desfasurarea

vietii si activitatii pentru fiecare individ, dar si pentru intreaga colectivitate umana. Asigurarea
sanatatii constituie nu numai o problema de asistenta medico-sanitara, ci si o problema cu un
profund caracter social, facand parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice si
de dezvoltare. Nevoia de asistenta medico-sanitara este o categorie intermediara de nevoi, care
intruneste atat trasaturi ale nevoilor individuale, cat si ale celor colective, categorie denumita
cvasi-publica (semipublica). Este vorba de nevoile care pot fi satisfacute fie pe seama bunurilor
private, fie pe seama utilitatilor publice.

Nevoia de asistenta medico-sanitara este resimtita de fiecare membru al societatii inca de

cand se naste. Beneficiarii asistentei medico-sanitare sunt, in primul rand, persoanele care
apeleaza la serviciile medico-sanitare acordate in institutii medico-sanitare. In al doilea rand, de
pe urma actiunilor medico-sanitare creste speranta de viata la nastere, se diminueaza mortalitatea,
se vindeca unele maladii, beneficiaza, deci, intreaga societate. Acest lucru motiveaza necesitatea
dublarii asistentei medico-sanitare cu caracter curativ, cu actiuni profilactice organizate la scara
mondiala.