Proprietăți fizice și chimice ale

acizilor nucleici

Arghire Adelina - Mihaela

Medic rezident, anul I
Medicina de laborator
 Legăturile de hidrogen + forma bazelor => realizarea corectă a
perechilor de baze => complementaritatea catenelor.
 Stabilitatea helix-ului – legăturile
de tip “stacking” dintre bazele azotate.
 Proprietățile chimice
Acizii nucleici - rezistențe diferite la condițiile de pH și de temperatură
la care se realizează diferitele tipuri de hidroliză.

Acizii afectează la fel ADN-ul și ARN-ul.

 necesare condiții drastice pentru a degrada scheletul pentozo-fosfat

(încălzire, acizi concentrați). => grupări fosfat, riboze sau dezoxiriboze, baze.
condiții relativ blânde (pH 3-4), se vor rupe numai legăturile N-glicozidice
cu purinele care sunt cele mai fragile. => un derivat de acid nucleic apurinic.
 Comportamentul ADN-ului și ARN-ului la hidroliza bazică este foarte
diferit.

ADN-ul rezistă la valori extreme de pH bazic. Efectul alkalilor este de a

modifica starea tautomerică a bazelor.

pH neutru pH crescut pH crescut

 Punțile fosfodiester din ADN –
sensibile la hidroliza alcalină dacă bazele
sunt înlăturate sau degradate.

Rezultatul - distrugerea structurii

dublu catenare a ADN-ului, deci ADN-ul
este denaturat.
 ARN-ul - hidrolizat în
ribonucleotidele componente
în câteva minute, la 37°C și pH 11.
Denaturarea chimică

O serie de agenți chimici pot duce la denaturarea ADN-ului sau

ARN-ului la pH neutru. Cei mai cunoscuți agenți chimici sunt ureea și
formaldehida.
 Proprietăți fizice
Denaturarea termică

Încălzire => distrugerea regiunilor dublu catenare legate prin

legături de hidrogen ale ADN-ului sau ARN-ului.
=> modificări ale proprietăților fizice:
•pierderea vâscozității;
•amplificarea absorbției în UV.
 Comportamentul termic al dsADN-ului
și ARN-ului este diferit.

Tm – valoarea la care jumătate din cantitatea de dsADN se găsește în formă monocatenară.

- o funcție a conținutului de G+C al probei de ADN (legăturile G+C se realizează prin intermediul a 3 legături de H
și sunt mai stabile în timp ce perechile A-T se disociază primele).
 Renaturarea – restaurarea stării inițiale de dublă catenă, plecând de la ADN denaturat.
Renaturarea poate fi relizată:
• răcire rapidă
•răcire înceată
Renaturarea regiunilor complementare dintre acizii nucleici - hibridizare.
Denaturările și renaturările - etape cheie în numeroase tehnici de biologie moleculară.
Vâscozitatea
ADN –ul celular - foarte lung și foarte subțire. ADN-ul are 2 mm în
diametru și ar putea avea o lungime de µm, mm sau chiar cm în cazul cromozomilor
eukariotelor.
ADN-ul este o moleculă destul de rigidă.
O consecință a acestei rigidități este ca soluțiile de
ADN au vâscozitate înaltă.

Moleculele lungi de ADN – ușor deteriorate

de forțele de tăiere sau prin sonicare => reducerea
vâscozității soluției.
Densitatea și flotabilitatea

Centrifugare => proba de ADN va

migra și se va concentra într-o bandă
subțire.

Densitatea de flotare exactă – funcție

liniară a conținutului său în G și C.

ρ = 1,66 + 0.098 * frac (G+C)

Rata de sedimentare – determinarea

conținutului mediu de G + C.
Absorbția UV și structura
Lungimea de undă - absorbția maximă a luminii (ADN , ARN) - 260 nm.
- distinctă de λmax a proteinelor (280 nm).
Absorbția la 260 nm
 maximă în cazul nucleotidelor izolate,
 intermediară pt ADN-ul monocatenar sau ARN
 mai slabă pentru dsADN.
Cuantificarea acizilor nucleici
 pe baza absorbanței probelor care conțin ADN sau ARN, la lungimea de undă de 260nm
și respectiv 280nm.

Nu este covenabil a se utiliza coeficintul de extincție molară (ɛ) al acizilor nucleici.

Coneficienții de extincție - descriși în termen de concentrație în mg/ml.

1mg/ml dsADN are o A260 = 20. Valoarea corespunzătoare pentru ssADN sau ARN = 25.

Valorile absorbției depind de cantitatea structurii secundare (regiunile dublu

catenare) dintr-o anume moleculă, datorita efectului de stacking.

Valorile pentru ssADN și pentru ARN sunt aproximative.

Puritatea ADN-ului

•măsoară absorbţia probelor la lungimile de undă de 260 nm şi 280 nm =>

calculează raportul A260/A280.

Variații spectru de absorbție și coeficient de extincție:

 ARN pur, A260/A280 = 2,0
 ADN pur, A260/A280 = 1,8
 proteină pură, A260/A280 ~ 0,6.

Dacă o probă de ADN are A260/A280 > de 1,8 => contaminare cu ARN,
Dacă valorile < de 1,8 => contaminare cu proteine.
Bibliografie
• Lucrări practice Biochimia acizilor nucleici și biologie moleculară,
Sergiu Emil Georgescu, Marieta Costache, București, 2009
• Biofizica și Bioenergetica sistemelor vii. Îndrumător de laborator,
Claudia Chilom, Editura Universitară din București, 2014
• Biochimia Acizilor Nucleici, Sergiu Emil Georgescu, Editura
Universității din București, 2021
• https://www.bio.unibuc.ro/images/acizi_nucleici_partea_I.pdf
• https://www.bio.unibuc.ro/images/acizi_nucleici_partea_II.pdf