Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLASIFICARE
1. După aspectul urinii:
macroscopică/vizibilă (corespunde la > 1 ml sânge/l uri- nă);
microscopică/nevizibilă (urina normal colorată, 5 He/ câmp în urina proaspăt emisă).
2. După durată:
intermitentă/recurentă;
persistentă.
3. După simptome asociate:
simptomatică (asociată cu alte simptome: disurie, polakiurie, micţiune imperioasă);
asimptomatică.
ETIOLOGIE
I. Hematurie reno-urinară:
• Glomerulară:
glomerulopatii: poststreptococică, postinfecţioasă;
hematurie benignă;
sindrom Alport;
traumatism renal.
• Extraglomerulară:
ITU;
litiază urinară, hipercalciurie, nefrocalcinoză;
anomalii congenitale: uropatia obstructivă, rinichi poli- chistic, displazie renală, rinichi în
potcoavă etc.;
tumori: Tu Wilms, leucemii;
traumatisme vezicale/uretrale;
cistită hemoragică;
tromboză de venă renală;
corpi străini;
efort fizic excesiv.
II. Hematurie extrarenală:
trombocitopenie;
coagulopatie;
tratament cu anticoagulante;
siclemie.
III. Hematurie sistemică:
sindrom hemolitic uremic;
purpura Henoch- Schonlein;
LES;
endocardita bacteriană;
TB renală.
IV. Alte cauze de hematurie: cateterizare recentă a vezicii urinare, circumcizie recentă, unele
medicamente (citostatice, anticoagulante etc.).
EVALUARE
1. AHC:
hematurie cu evoluţie favorabilă: hematurie familială benignă;
hematurie, insuficienţă renală, surditate: sindrom Alport;
HTA, coagulopatie, litiază urinară, insuficienţă renală etc.
2. Istoric: Asocierea la hematurie a unor simptome poate fi
evocatoare pentru o anumită etiologie (Tabelul 1).
Examenul obiectiv pe sisteme şi aparate poate oferi informaţii pentru o anumită etiologie:
Tegumente:
paloare: sindrom hemolitic-uremic, lupus eritematos sis- temic, glomerulonefrită;
rash cutanat purpuric: purpura Henoch-Schonlein, LES, sindrom hemolitic-uremic, alte vasculite,
boala Kawasaki;
sufuziuni, hematoame: anomalii ale hemostazei.
Ţesut adipos:
edeme: sindrom nefrotic, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută/cronică.
Sistem osteo-articular:
artrită: purpura Henoch- Schonlein, LES.
Sistem cardiovascular:
HTA: nefropatie parenchimatoasă;
sufluri: endocardita bacteriană.
Aparat digestiv:
Abdomen:
sensibilitate la palpare: ITU, litiaza renală;
nefromegalie: hidronefroză, rinichi polichistic, tumori, tromboza de venă renală, nefropatie
parenchimatoasă;
glob vezical.
Gingivoragii, alte hemoragii cu localizare digestivă: anomalii ale hemostazei.
Sistem nervos şi organe de simţ:
anomalii oculare şi/sau auditive: sindrom Alport.
INVESTIGAŢII
Investigaţii iniţiale
1. Urina:
sumar de urină cu sediment (se va solicita laboratorului examinarea morfologiei hematiilor;
pentru morfologie se va examina urina proaspăt emisă);
urocultura;
proteinuria/24h sau raport proteine/creatinină din eşan-
tionul de urină;
calciuria/24h sau raport Ca/creatinina urinară din eşantion;
sumar de urină de la membrii familiei (sindrom Alport).
2. Tensiunea arterială
3. Sânge:
hemoleucogramă;
uree, creatinină;
ionogramă;
ASLO, C3 (la cei la care hematuria survine după o infecţie respiratorie);
AAN;
lipide, colesterol (doar la cei la care se asociază ede- mele);
transaminaze;
coagulograma.
4. Imagistica: ecografie
5. Exudat faringian
6. IDR la PPD
7. Audiogramă
Investigaţii ulterioare (se indică doar dacă nu s-a stabilit diagnosticul etiologic prin examinările
anterioare):
• urografie iv, cistografie micţională, CT;
• cistoscopie;
• puncţie biopsie renală;
• consult urologic indicat în următoarele situaţii:
hematurie macroscopică (indiferent de vârstă);
hematurie microscopică simptomatică (indiferent de vârstă).
ETAPE DE DIAGNOSTIC
I. Diferenţierea hematuriei autentice de:
• alte cauze care colorează urina (testul cu bandeletă nega-
tiv);
• falsa hematurie: sângele menstrual sau din lezarea trac- tului genital inferior (testul cu
bandeletă pozitiv);
• prezenţa în urină a unor pigmenţi endogeni: hemoglo- binurie, mioglobinurie (testul cu
bandeletă pozitiv).
II. Diferenţierea hematuriei glomerulare de cea nonglome- rulară (Tabelul 2).
Alte cauze care colorează urina în roz, roşu, maro (testul cu bandeletă negativ):
• ingestia de legume și fructe care conţin autocianine: sfecla roșie, mure, cireșe;
• ingestia de alimente care conţin coloranţi alimentari;
• cauze medicamentoase: Nitrofurantoin, Furazolidon, Rifam- picina, Ibuprofen, Fenitoin, Clorochin,
Desferioxamina (Des- feral), Sulfasalazina, Alfa-metil Dopa, derivaţi de piridium (Vermigal), derivaţi
de fenolftaleină (purgative), Metronida- zol, Adriamicină;
• contaminare cu bacterii cromogene: Serratia Marcescens;
• Ac. ascorbic în cantitate mare sau formalină – folosită pentru conservarea urinii;
• cauze metabolice: uraţi, alcaptonuria (urină brună), aciduria homogentizică, porfirinuriile,
tirozinoza.
DIAGNOSTIC ETIOLOGIC
Diagnosticul etiologic este mai dificil pentru situaţiile în care hematuria este asimptomatică şi nu se
însoţeşte de proteinurie sau proteinuria este discretă (Tabelul 3).
Tabelul 3. Etiologia hematuriei asimptomatice fără proteinurie sau cu proteinurie minimă
Cauze glomerulare:
nefropatia IgA;
hematuria familială benignă;
GN poststreptococică;
GN membranoproliferativă
GN mesangioproliferativă;
purpura Henoch-Schonlein;
LES;
sindromul Alport;
hematuria indusă de efort.
Hematurie nonglomerulară:
hipercalciurie;
nefrocalcinoză;
hidronefroză;
boală renală polichistică;
hipertensiune renovasculară;
tromboză de venă renală;
tumori renale;
leucemie, limfoame cu infiltrare renală;
TB renală;
hemangiom renal.
Hematurie nonrenală:
calculi;
ITU;
corp străin în uretră sau vezică;
tumoră vezicală.