Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 11, noiembrie 2019, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Poeţi
– In memoriam

Manifestul maximinist
Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie
 Monitorul de poezie

Editorial

Manifestul maximinist

E clar că poezia contemporană se îndreaptă într-o direcţie

greşită. Niciodată nu cred că a fost mai lipsită de imaginaţie ca
acum. Obsesia neo-realismului simplist şi-a dovedit limita.

Fraţilor, nu omorâţi poezia! Lăsaţi-o să detoneze în voi! Şi nu

îngropaţi figurile de stil! Sunt un câştig al poeziei care nu merită
risipit. Şi terminaţi cu golăneala! Nu îndreptaţi poezia spre zona
facilă, complăcându-ne cu ideea că sexul vinde cel mai bine!

Oamenii au o nevoie genetică de ficţiune. Literatura, artele în

general, trebuie să o satisfacă. Nu putem renunţa la imaginaţie.
Din păcate, literatura contemporană se rezumă tot mai mult să
semene cu un jurnal cât mai hiper-realist cu putinţă, să
inventeze noi locuri comune şi să prozaizeze poezia.

Poezia a ajuns să se nege pe ea însăşi şi să se plafoneze.

Suntem copleşiţi cu fapte trăite de autor, cu reproduceri

fotografice ale realităţii, dar fără nicio relevanţă pentru noi,
confesiuni insipide, intimităţi banalizate, poezia a devenit un
gen depersonalizat, generalizat, plictisitor, deşi aparent îşi
doreşte contrariul, promovează idei de duzină, lipsite de
substanţă şi, cel mai grav, lipsa oricărei urme de imaginaţie.

1|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezia trebuie să iasă, măcar uneori, din anticamera filozofiei

pure. Ea e cea care, astfel, transformă fantezii, idei, spiritualităţi,
în posibile viitoare realităţi, conturându-le pe interior.

Poezia trebuie să releve în primul rând inexplicabilul, să fie

creatoare, să nu fie atât de mimetică sau doar să înlocuiască,
pur şi simplu, jurnalismul, reportajul. Nu trebuie să transfere
limbajul străzii, ci să-l influenţeze, să-l îmbogăţească. Trebuie să
aibă muzicalitate, să fie spaţială ca o sculptură şi colorată ca o
pictură. Mai mult de atât, ea trebuie să fie ca o acuarelă unde
toate culorile se mişcă în permanenţă. Figurile de stil sunt
precum culorile în artele plastice sau armoniile în muzică, ele nu
pot lipsi dintr-un text literar, fiindcă fără ele acesta paralizează
sau rămâne steril, ori o simplă producţie de serie inutilă şi
monotonă, una care se limitează voit la un déjà connu.
Literatura contemporană nu trebuie să blocheze capacitatea
scriitorului de a-și inventa un limbaj propriu, de a refuza
schematismul, convenţionalul. Ea trebuie să fie ca o cercetare
ştiinţifică a sentimentelor, care explorează noi sensuri. Să iasă
din capcana narcisismului autobiografic. Când arta devine prea
banală, o simplă oglindire a cotidianului, ea seamănă cu un
obiect casnic defect, inutil, devalorizat.
Viaţa este destul de prozaică, să-i dăm, deci, măcar din când în
când spectacol şi poezie. Ce ziceţi de un cenaclu maximinist?

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

2|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

afli că s-a sinucis un poet

și te întrebi
unde a găsit omul acela
atâta putere
încât
să fie poet

Robert Şerban

3|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

nu te apropia prea mult

abisul e
pretutindeni
nici statul pe loc
nu e sigur

gândul
ar putea să-ți tragă
pământul
de sub picioare

Ioan Matiuţ

(din viitorul volum „contraatac de panică”)

4|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
o singură dată am
fost
cu mama la un
film
la care am
râs ca un
apucat
azi
cinematograful ăla nu
mai există
azi
nu
mai e în
viață nici
mama
azi
m-am uitat iar la
filmul
ăla
și am
plâns
în
hohote
Dumitru Crudu

5|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Paharul cu fluturi

În noaptea mea, cu somn în serpentine,

ai năvălit, mai palidă ca varul,
să ningi cu crini şi-nlăcrimări feline,
spunându-mi c-a murit Emil Brumaru.

Mi-a-mbătrânit iubirea dintr-o dată,

uitând adolescenţa de o vară
în care mi-ai citi, înmiresmată,
poema lui perfidă şi amară.

De-atunci parc-a trecut o nemurire...

Mai toarnă-mi fluturi, umple-mi iar paharul!
Afară e un viscol de iubire,
prin care trece trist Emil Brumaru.

Lucian Mănăilescu
(din volumul Amurg în şoaptă, 2019)

6|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Balada drumului către tine

Mă aștern către tine cărare,

Tu, cărare, te așterni către ieri
șerpuind te îndrepți către zare,
împietrit eu nu duc nicăieri.

Banalul complot ne pătrunde

și tot alergăm fără rost,
cărare mi-ai fost spre niciunde,
ce verde cărare ți-am fost.

Ne inundă probleme mărunte,

cărări transformate în vis,
cărare ți-am fost înspre munte,
cărare mi-ai fost spre abis.

Azi lumea-i în pene umflată,

ce trist univers și anost,
cărare mi-ai fost cea mai lată,
ce îngustă cărare ți-am fost.

Durerile stau să ne ajungă

și nu mai găsim adăpost,
cărare ți-am fost, cea mai lungă,
ce scurtă cărare mi-ai fost.

7|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Spre stânga o iau la răscruce,

cărare să-ți fiu nu mai pot,
cărare mi-ai fost către cruce,
ce ieftin și palid complot.

Mihai Hafia Traista

8|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
timpul coboară spre capătul lacom şi nesupus
al căii lui de acces,
are un şorţ galben cu turbulenţe
din care pierde pe drum vreo câteva
înainte de a ocoli poarta cu răgaz
imposibil de deschis

cursa cu rugăciuni a intrat în sfârşitul graţios al vorbelor,

aluzia mă laudă singură
cu amorţeala de metal a propriilor genunchi

renunţ la ochi şi, în cele din urmă, la trup

dar ţin socoteala inciziilor din lună

în timp ce intrarea de paradă schimbă regulile,

fixez ora exactă pentru pereţi între 1şi 2

Daniela Toma

9|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
noi doi zburăm
cloroformizaţi
prin lanul de peturi goale
sunetele pianului se sparg
de geamurile camerei noastre obscure
dezarticulaţi ne adunăm
să amestecăm
ploaia
cu gândurile noastre
oraşul de cutii & cartoane
conserve şi tomberoane
creşte într-o clipită
în depărtare
şi străluceşte în lumina
soarelui cu pete pe faţă
strada este uşor înclinată
şi noi curgem pe ea
de câte ori le atingi tu
păpuşile sunt vii
iar fumul care iese din noi
se ridică
sau coboară
de parcă gravitaţia
brusc se mută
de colo colo
Ionuţ Calotă

10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Cântec pentru veacul şui

niciodată veacul n-a fost mai năprasnic

și mai năruite morile de vânt

căci se vede iată cum sub talpa vremii

sânge nu Lumină curge din Cuvânt

apele ciumate au ieșit din matcă

lupii destrămării stau la pândă-n zori

cad dodecafonic negre lănci de gheață

ce se-nfig în gâturi albe de cocori

găuri largi de șarpe se deschid în tâmpla

zeului pe care l-am gonit cântând

și de bucurie știmele se scaldă-n

iazuri de otravă nemaidându-și rând

niciodată șoapta nu ne-a fost mai arsă

ca acum când ninge cu piatră și foc

niciodată mamă nu am fost mai singuri

pe lichefiatul drum către noroc

11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

niciodată tată dormitând în lutul

ce ne tot cuprinde a nimic urlând

n-am fost mai aproape de cutremurarea

lacrimii de ceață prăbușite-n gând

care gând nu vine să ne izbăvească

nici de istovire nici de cai uciși

ci să ne despice-n jumătăți de stane

împietriți în larma anilor promiși

George Mihalcea

12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Înserare

Metresă-n neglije
voaluri fumurii
unduind lasciv
alunecând seducător
se lasă seara
peste fluviu.

Liniștea
caută cuiburi de păsări
prin crengi.

Vântul
mai bântuie ușor
fantasmă a neliniștilor
obscure.

Cocoțată
pe puntea de piatră
îmi strig gândurile
împrăștiate
pe cele două
maluri

Elena Lucia Spătariu-Tudose

13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

se zbat timpane obosite de rugă

pe dinlăuntrul ochilor stinşi
şi-o stare de câine se latră în fugă,
se scurge lumina din nervii întinşi.

Eugen Pohonţu

14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Bunica

când buna mea a fost luată de-ntuneric

iar noi, copii, priveam la carnea rece
a fost de parcă cerul a oftat o dată lung
și s-a întunecat
credeam că ploaia o să curețe
și o să vindece pământul
dar n-a plouat
de atunci n-a mai plouat.
Marius Ganea

15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

marțianul

evident voi merge pe marte

mi-am luat bilet pentru marte
și certificat de producător
voi merge să cultiv cartofi pe marte
abia acum după ce am învățat
să curăț cartofi nu să-i țin în vitrină
până atunci port în permanență
doi-trei cartofi în buzunar poate
vine marte la mine

Daniel Marian

16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

nu sunt poet

locuiesc în lumea sentimentelor

chiriaş într-un castel de vise
descarc prin inimă lacrimi
din izvorul dorului
cum stelele povestesc lumina
între două zile şi o întrebare

nu sunt poet
pentru că nu am muză
sunt aici un fel de mamă însărcinată cu cerul
din când în când
printre lacrimi şi fericire
nasc aceste sentimente

Tudor Gheorghe Calotescu

17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Spune-le tu, noapte, câtă lumină este în tine

când vorbim amândoi.
Eu despre mine și ai mei,
tu despre ale lumii.
Spune-mi tu, noapte,
câtă lumină este în mine
când tăcerea ta foșnește
frunze primăvăratice sub bolți fără lună.
Mi-e sete cumplit.
Prea mulți fluturi la stâlpul electric.
Ce faci noapte?
Te duci să te culci?

Teo Cabel

18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

ne vom scrie ne vom scri'

până ce degetele se vor topi
se vor face aer se vor face fum
se va scrie și nu vom ști cum
s
f
â
r
ș
i
t...

Dan Ionel Dinu

(din volumul în manuscris „Poeme de șoptit...”)

19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 10

„era verde pe margini

și în locul meu
și în locul meu
a rămas o bucată de noapte” - Lorena Craia
„tata este ţărâna în care
se-ngroapă pământul
când moare...” - George Gîtlan
„viaţa e ca un dans pe acoperişul lumii” - Tudor Gheorghe
Calotescu
„Poezia e un fum care mișcă poeții.” - Dan Căşuneanu
„dintr-un apus în alt apus
rănile pământului
mi se răsucesc în sânge” - Valentin Irimia
„tocmai am bricolat o prăjitură
cu dovleac acum
tot universul miroase a scorțișoară” - Carmen Maria Mecu
„Stăm atârnați de vise
Precum mărul de pom” - Diana Doina Dicianu
„poeții își fac transfuzii
cu singurătatea florilor” - Dragnea Gabriel
„nu eşti poet, dacă nu te laşi rănit de orice atingi.” - Nicolae
Tudor
„când sunt singură îmi privesc cicatricile și timp de o clipă încep
să mă doară” - Andreea Cărăușu

20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

În podul palmei

Când îţi miros podul palmei,

Marea îşi găseşte rădăcini în mine.
Țara ta sunt eu şi oraşul poate deveni suportabil
chiar şi atunci
Când cerșetorii te agasează şi maşinile te-ar putea transporta
În timpuri asortate cu inimi curate şi cu viziuni idealiste.

Mâine ar putea ploua din nou, dar nici nu contează

Fiindcă am să-mi cos un impermeabil din zâmbetul tău răzleţ,
Voi tatua trotuarul cu paşi imprudenţi şi gesturi extravagante,
Voi visa o plajă pustie şi îmbrăţişarea scoicilor ce nasc perle.

Andrada Ingrid Maran

21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

în faţa mea e o pălărie veche

în care trecătorii aruncă bani

privesc în jos şi văd fiecare om

transformându-se după
chipul şi asemănarea mea

Ofelia Prodan

22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

nimic memorabil

să plătești prețul poeziei

fără să scrii măcar
un vers genial
să-ți toci mărunt ficatul
rudele relațiile serviciul
și să nu pui pe foaie
nimic memorabil
și când te gândești
cât de departe a ajuns știința
poți trece printr-un perete
cu mâna goală
cu ciorapii rupți
cu gândul la ziua de mâine

Tudor Voicu

23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Afară plouă.
În ochi, ploi.
Mi-e toamnă-n vene, plumb în suflet
și-n glas simt o vocală mută cum sparge liniștea,
c-un urlet
iar nordu-și părăsește harta.
Afară plouă.
În ochi,
e tata.

Matiş Mariana

24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Liftul

din când în când liftul clădirii în care lucrez

mă duce fără nicio explicație la subsol
prin ușile deschise
privesc tăcută o oglindă spartă atârnată de un perete
câteva scaune pline de praf
într-o dezordine
adunate coli de hârtie
trag o gură de aer stătut
apoi dispar.

Irina Lazăr

25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Teama

în vis sunt crescător de cobre

ziua orice fâşîit mă sperie
frunzele toamna sâsâind pe asfalt purtate de vânt
parcă un mort m-ar urmări pas cu pas
să mă uit în urmă e un tic nervos deja
teama ancestrală a omului singur trăieşte în mine
mă trezesc cu o piatră în mână gata să ucid…

Mihai Ciobanu

26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Când vârcolacii prind contur...

Din cornul lunii argintat

Lumina pâlpâie-mprejur,
Pădurea drumul a-ncurcat...
Privește-acum cu ochiul sur.

Nepricinoși stăteau gorunii

Și frunza nu li se clintea.
Din cornul argintat al lunii
Lumina peste ei cădea.

Dar vârcolacii-au prins contur,

Iau luna-n colți și o strivesc.
Lumina albă curge-n jur,
Bucăți din ea se risipesc...

Pădurea stearpă e în bernă

Și vin securi s-o-mpuțineze,
Să-i frângă platoșa eternă,
Din rădăcină s-o reteze.

Argintul iernii cel mai dur

Se-așterne-n crengile căzute.
Pădurii-i plânge ochiul sur
De la atâtea răni durute.

27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Nici luna n-o mai luminează,

Vlăstari tot palizi cresc pe grui,
Gorunii din mormânt oftează...
Cui i-a rămas pădurea...? Cui?

Maria Simion

28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

contingentul

în tranșeu bunicul nu era claustrofob ca alții

înjura printre dinți amărâta de viață
scotocea în raniță după cremene și amnar
răsucea o țigară și duhănea cu sete
măsura din ochi terenul minat
dintre obstacolele cu sârmă ghimpată
și socotea cât păpușoi puteau scoate
dacă treceau la treabă cu toții
când tunurile ălorlalți trăgeau fără oprire
el nu se arunca chircit în noroi cu urechile astupate
se uita în sus la cerul senin și număra cocorii
albi care zburau spre țările calde

contigentul se-njumătățise dar bunicul

cu țigara în colțul gurii spunea
„s-au grăbit să se nuntească o parte
dar mai este vreme să nuntim anul ăsta
sau poate la anul sau celălalt an”
după război s-a întors în satul lui
și povestea în vreme ce răsucea o țigară
că în viața lui nu a văzut cocori mai albi
cer mai senin și pământ mai arat ca pe front
puținii oameni veniți acasă îl priveau lung
și gândeau cu tristețe că pentru mințile
pierdute nu există proteză de lemn.
Lungeanu Vasile

29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Rondel

Mă scurg în mitul cu un cap chelit

De experiențe și de nefiresc
De legiuiri în strigătul livresc
Cu lut pe dinți și cu un mers jelit

Urdori pe tâmple care s-au lipit

Din strigătul dorinței de firesc
Mă scurg în mitul cu un cap chelit
De experiențe și de nefiresc

Mustăți în zbateri vânt au unduit

Pe slova ce cumetre o jelesc
Nimic în burtă nu e la dospit
Doar ger dintr-un preaplin nepămantesc

Nimic în rugă nu pare firesc

Carmen Popescu

30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

noi doi
nu mai vorbim
deloc
asta e prima
din restul zilelor
până la sfârșit.
bea niste lapte
îți face bine,
a zis cineva.
aș bea
dar vezi tu,
inima nu dă lapte.

Diana Elena Găucă

31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

haiku

treptele s-au dus -

poate că iarna asta
n-o să le suie

Ioan Marinescu

32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Poza galbenă

dintr-o
poză galbenă
mama mă strigă
la masă
iau mingea și fug
pe scări
pe oglinzi
scriu
din tavan
cad bucăți
imperfecte
de cer
împing ușa cu un avion de hârtie
inima-mi scârție a om a căruță
ai ajuns mă întreabă
am ajuns îmi răspund fără umbră
e prea mult drum
și negru
mult negru
pe masă

Viorel Crângașu

33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Vânzător de vise
de Salem Saleh Al Kawash

Era o zi ploioasă
Dar, deodată, ploile lui s-au oprit
Soarele îngheţat a răsărit
Îmbrățișându-i ziua
Un vânzător de pe plajă vindea vise
Pașii lui ba în sus, ba în jos
Visele, visele
O femeie bătrână a venit la el:
O, Vânzătorule, vânzătorule, o, vânzătorule
Am nevoie de zilele trecute
Care au dispărut și nu s-au întors niciodată
Am nevoie de medicamente pentru uitare
Pentru vechile dureri reînnoite
Oferă-mi şi mie un loc şi stai lângă mine
„Închide ochii pentru un minut
Imaginează-ți o plajă, nisip, castele
Ascultă vocile valurilor
Priveşte această fetiţă
Mângâie-i codiţele
Priveşte urmele lăsate de pași ei
Ascult-o cântând: O, ploaie, fii mătușa mea
Uită-te la petele de henna
Din palmele ei şi spune-i
Vino aici, fiica mea
Visele, visele, vânzătorul, vânzătorul

34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Am nevoie de bumbac moale, de două acadele

De jucării și de păpuși
Dar unde aş putea să mă joc cu ele?
Nu, nu am nevoie decât de o patrie
În care să primesc vise gratuite
Autoritate și compasiune
Un acoperiş și un pat
Cu mirosul de patrie”
Vânzătorul a părăsit de mult locul
dar ochii lui încă vorbesc
Visele, visele, vi...

Călătorul
de Abdul Salam Hejazi

Imaginați-vă împreună cu mine

O călătorie în ținutul lui Dumnezeu
Cu meleaguri întinse dincolo de cât cuprind ochii
Unde niciunul dintre noi nu suferă de sete și de pierderea
speranței
Previziunile noastre sunt mărunte
Călcând pe calea supraviețuirii ne pierdem
Visând la oaze îmbelşugate
Şi umbră deasă
Vă veţi întâlni cu o caravană și cu ghidul care caută dovezi
Confuz, neștiind ce să facă
De sete, pașii lui au devenit grei
Iar el, căzut în adorație pe nisipul temător

35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Cheamă, plin de regrete: „Ajută-mă, Doamne”

Abia stăpânindu-și emoţia
De acolo vede palmierii și umbrele lor
Apa pură, strălucirea fructelor necoapte
Atunci speranța renaşte în el
Şi strigă cu voce tare: adio, tortură, iată apele pure
Fructele necoapte, mâncarea, sănătatea, protejarea de moarte
Adio, chin, o călătorie grea va începe
Și cu ultima lui putere el aleargă spre oază
Atunci vede însă că trupul său dispare
Ca un miraj
Vai, săracul călător
N-a văzut şi restul călătoriei
Toată experiența pe care am fi putut să o avem
Cât de mult mi-au fugit gândurile de mine
Am închis ochii și nu i-am mai văzut pașii
Regret că m-a dezamăgit
Prin fuga sa, nu şi-a păstrat cuvântul
Gândurile mele se întorc înapoi la gânduri
Am deschis ochii, căci nu voi mai accepta calea lui niciodată

Traducerile sunt realizate de scriitorul libian, Ibrahim Al Najmi,

din cei doi poeţi libanezi care scriu în stilul „spoken poetry", după
cum spune acesta. Ibrahim Al Najmi şi-a petrecut studenţia în
ţara noastră şi este binecunoscut cititorilor de poezie din
România şi din Libia pentru că a tradus numeroşi poeţi români în
limba sa.

36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

zenonsens

splina
ferată
trece de genuni/ genunchi
regulamentar
lotuşii stau în poziţia lotus precum
ulise stă fur elise

se
un se personal care dă
din coadă
precum eşapamentul
atunci cînd îl interogăm
la bancomat

+ dromaderilor notredammi
le repugnă
weekendurerile*

am neopleonasm satiric
consecvent
o (n)e(v)rotică elocinţă a sughiţului
a ieşindului din cadavre
împreună
noaptea le paşte o lună uriaşă
care îmi ascultă vertebrele cum

37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

se spală pe dinţi

dureros de lipsit
de zenonsens
ca un taxi de cadavre

ascult versuri
în aurolacrimi
mă preling
pe obrajii
de cauciuc
ai muştelor
emoţiile friabile
se spală
cu dero negru

#eCHT

38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Vrăji

să intre asistenta sexi cu bagheta

hocus-pocus
chiar dacă va fi din vată va da din aripi
să vedeți cât este de viu
aplaudați
sunt porumbelul care va scoate un om
din joben
dați-mi o vrajă şi două sfori

Gabriela Ana Balan

39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Păsări de ceață se scurg

lacrimă
a bătrânului burg

Constantin Sârghiuță

40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
Cu cenuşa făcută din capete de sfoară
poţi să-i chemi înapoi pe cei care au murit de spînzurătoare
cînd se face şi unde
numai mama mea ştie
cum se face şi cît
doar tata

Cu banii mărunţi furaţi de la tata din buzunar

atunci cînd venea beat acasă
şi nu mai ştia de el
- uneori cădea şi se lovea la cap
şi îl ţinea buba aia mult timp fără să se vindece -
îmi cumpăr şi azi chibrituri
pe care le aprind aiurea
mă uit la băţ cum arde
printre cele două degete cu care îl ţin
ca pe un steag de eşafod
îmi vin spre suflet de la oul fierbinte, ascuţit
solii mormoloci care înoată cu coada înainte

de la mama ştiu să ţin în dulap lucruri rare, ascunse

numai aşa am putut trăi pînă azi
crezînd că am ceva în mine greu de găsit.

Marius Roşiu

41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Fiecare toamnă

Se căznește
cu toate frunzele
cu toți copacii
cu toate canalele
să ne învețe arta modernă
teoria culorilor
și mecanica fluidelor

Dar noi trecem nepăsători

cocoșați
aplecați
admirând curcubeele
petelor de benzină
fiindcă ne e dor
de iluzii
nefoșnitoare

Dan Dănilă

42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Cum putem avea un președinte fără pată

Mânjit din cap până-n picioare

El e de-o singură culoare
Iar cei naivi striga-vor: „Iată
Un președinte fără pată!”

Nicu Gavrilovici

43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

haiku

bătrânul luntraș -
o vâslă-ntorcând din cer
frunzele moarte

Cecilia Birca

44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

plângeam în trenuri și tramvaie

că nu mai am prieteni
că nu sunt iubită de nimeni
că nu am un bărbat al meu
dar când am coborât
pământul se zdruncina
tancurile-mi arătau calea focului
cei ce m-au lăsat în urmă
mă tem că au fost cei ce au
luat din plin focurile de armă
în piept.
e bine. acum au simțit ca mine.

Gabriela eceoru

45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Însuflețire

odată ca niciodată
am luat o piatră
am pus-o în pieptul unei femei
și a început să bată

George Gîtlan

46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

observatorul

interiorul meu
recitalul pe care nu-l aude nimeni

părăsesc chipurile care mă iubesc

pentru cele care mă inspiră

imaginația
drogul cu efect permanent

m-am schimbat
din animalul deghizat în om
în animalul deghizat în om ce scrie versuri

sunt observatorul lumii

distrugătorul propriei persoane

Antonio Doda

47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Inimi obosite

tic-tac-ul se-așază
pe inimi obosite
clepsidra
strangulată
la mijloc
penibil
măsoară
desăvârșirea
timpului pierdut
un început la nesfârșit
perpetuare jucăușă
În măreția ta
ești prefăcut
Tic
Tac
Mut
exact ca la șah-mat

Corina Zupcău

48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ei

O foaie albă, fără de probleme

Sau matematici greu de înțeles
E locul unde eu îmi scriu catrene
Și dau un sens direcției de mers.

Dacă natura este toată știință

Și viața însăși crede-n rezolvări
Ce-ar fi ca timpul să ne fie casă
Și noi, poeții, să trăim în nori.
Iar la răstimp de întrebări,
Să ne prelingem, să fim cântul unei mări...

Bogdana Irina Pătrănjan

49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Oglinda goală

Zicere:
Ţes păianjenii sub grindă
Pânză neagră pe oglindă.
Mai sunt aici?
Încă exist?
Culeg un licăr prins în smoală.
Biet licurici,
Stinsu-te-ai trist,
Privesc oglinda, este goală!

Ovidiu Oana-Pârâu

50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

haiku

liniștea nopții –
se-aud omizile cum rod
razele lunii

Florin C. Ciobica

51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Am avut ocazia să întâlnesc

câțiva câini
Ultimul
nu s-a împrietenit
nu a mâncat saleuri cu rom și cola
nu a dat din coadă
decât rar
Ce să fac eu
lângă un câine fără coadă
pretențios la mâncare
și băutură
Am stat o vreme
i-am facut poze
până când bateria a cedat
și am auzit vântul

Nick ăgădar

52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

La cinci dimineața orașul nu strivește oamenii.

Mă scoți la o cafea,
două lingurițe de zahăr
și puțină scorțișoară.
Un disc de-a lui Springsteen,
îmi încolăcesc brațele de perna ta.
Stația de metrou de la capătul lumii, muzica din căști mă fură.
Înghit în sec,
„haide că nu-mi plac dulcegăriile!”
Păpușa de cârpă, sânii goi și paharul spart,
Am ascuns cioburile sub pat după ce m-am tăiat la deget.
La cinci dimineața pantofii mă strâng, carne vie la călcâie.
Îmi repet că e ultima dată când îi port.
Coapse învinețite, buze crăpate și gol.
Înăuntru, mai ales acolo.
Singurătatea înghite oamenii la cinci dimineața.

Ştefania Mihai

53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

am ales să îmi bat joc de viața asta

dacă tot mă așteaptă nemurirea

îmi voi dona averea pentru a se

descoperi leacul împotriva dragostei

spitalele sunt pline de cardiaci

mutați după orele de vizită în capele

s-a ajuns prea departe cu locurile

de veci până în miezul pământului

Vlad Mușat

54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

„Eu n-am făcut niciodată oameni de zăpadă… eu am făcut femei

de zăpadă ce n-aşteptau primăvara ca să se topească…”

„Spune-mi ce poţi să vezi, tu, cu ochii tăi

crescuţi în pământ laolaltă cu iarba”

„Pe o streaşină
pisica
precum un semn
de întrebare
al ploii”

„Christmas blue
Văzute de la al treilea etaj,
palmele tale lăsau umbre atât de mari,
încât o pasare a început să cânte
crezând că vine zăpada.
Eu nu mai văd nimic.
Iubito, mie să-mi faci supa albastră!”

Traian T. Coșovei

(n. 28 noiembrie 1954, Polovragi, județul Gorj - d. 1 ianuarie

2014, București)

55 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

„Poetul e un mărturisitor al vremii sale…”

Interviu cu poetul Robert Şerban

Robert Şerban (n. 1970, la Turnu Severin) este scriitor, jurnalist

și editor. Absolvent al Facultăţii de Arte şi Design şi al Facultăţii
de Construcţii, ambele din Timișoara, oraș în care trăiește.
Este președintele Festivalului Internațional de Literatură de la
Timișoara.
Realizator și moderator al emisiunii culturale Piper pe limbă,
difuzată de TVR Timișoara și TVR 3, și redactor al revistei
Orizont.
A publicat mai multe cărți de beletristică, majoritatea de poezie,
pentru care a primit mai multe premii literare. Cea mai recentă
carte de poezie a sa este Tehnici de camuflaj (ed. Tracus Arte,
2018).
A fost invitat la festivaluri internaționale de literatură și a
susținut lecturi publice din creația sa în
Serbia, Germania, Elveția, Austria, Ungaria,
Israel, Polonia, Ucraina, Cehia, Marea
Britanie, Spania, Portugalia, Belgia,
Danemarca, China.
Poeziile i-au apărut în antologii, publicații
ori volume proprii în limbile germană,
sârbă, maghiară, poloneză, cehă, engleză,
spaniolă, franceză, italiană, olandeză,
macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică,
suedeză, arabă, ucrainiană, idiș etc.

56 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

-Robert Şerban, îţi mulţumesc pentru faptul că ai acceptat să-mi

acorzi acest interviu pentru revista Monitorul de poezie – citeşti
această publicaţie? ai abservat probabil că apar numeroase
reviste online şi altele dispar foarte repede, din ce cauză crezi că
se întâmplă toate acestea, cum vezi tu fenomenul?

Mulțumesc pentru invitația la dialog, Daniela. Sunt, de pe la 14-

15 ani, cititor de presă literară. Am avut șansa ca taică-meu să
cumpere aproape toate revistele ce apăreau în anii ’80, în
România, și să-mi spună un secret: lucrurile noi din literatură se
găsesc mai întâi prin reviste. Iar curiozitatea pe care mi-a
stârnit-o atunci, mi-a rămas activă și azi. Parcurg Monitorul de
poezie fiindcă mă intereseză atât poezia, cât și cum gândesc cei
care o scriu.
Fenomenul acesta de magie, cam neagră, cu apariții și dispariții
de reviste, e trist. Scriitorii vor să fie citiţi, vor să ştie cât mai
multă lume despre ei, despre literatura lor. E firesc aşa, nu? Şi
oricât ar publica, oricât ar fi de prezenţi, de glorioşi, premiaţi,
aplaudaţi, fotografiați, ei tot cred că nu e suficient, tot consideră
că merită şi mai mult, cât mai mult, totul. Şi în alte arte e cam la
fel. Cunosc un caz (de manual!) din artele vizuale: un artist
timişorean, extraordinar de bun, dar niciodată satisfăcut de
intensitatea luminilor din reflectoarele puse pe el. Mai vrea încă
şi încă, pe toate, dacă s-ar putea, chiar și veiozele de pe
noptiere. Și are deja o vârstă, te-ai aștepta ca vanitatea să i se
mai stâmpere, să se mai relaxeze în fața eternității care-l
așteaptă. O, nu! Nu i-ai rostit numele, ești inamicul lui. I-ai rostit
numele și nu i l-ai pus în capul listei, îi ești dușman. Asta n-ar fi
nimic, dar e convins că se complotează împotriva sa, că se fac
strategii desubminare a posterității, a nemuririi.

57 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Sunt din ăștia și prin lumea literară. Uneori mi se pare că fiecare

scriitor vrea să aibă revista lui. Și nici nu e chiar așa complicat,
până la urmă. Și atunci începe micul trafic de influență: mă
publici, te public. Scrii despre mine, apare și la mine pe site o
cronică despre tine. Îl publici și pe văru-meu, îți public și eu
nora. Începe jocul. Doar că mai trebuie făcute și unele plăți. Cele
în lei. Fie la tipar, fie la cel care întreține siteul. Și când nu sunt
bani, dispare și revista. În fond, e bine că sunt multe publicații,
poți alege, nu te obligă nimeni să le citești dacă sunt proaste.
Libertatea presei să trăiască!

-se spune că lumea nu mai citeşte, că tinerii, în general nu citesc,

însă eu cred că nu au cu toţii libertatea şi abilitatea de a-şi alege
o carte bună (ştim că sunt obligaţi de programa şcolară să
citească autori impuşi) - dar, trecând dincolo de aceste
considerente, spune-mi, te rog, din prisma cititorului şi a
prezentatorului de carte bună, care crezi că sunt elementele de
care trebuie să se ţină seama în alegerea unei cărţi, ce te face să
apreciezi sau nu o carte?

Înainte de a-ți răspunde la întrebare, fac o constatare: viața

cărților e tot mai scurtă. Și nu doar dezinteresul pentru lectură
generează asta, ci și competiția între edituri. Lupta pentru a
aduce titluri cât mai noi, cât mai bune și cât mai multe. O carte a
ajuns să trăiască o jumătate de an, cât de la un târg la altul. De
la Bookfest, la Gaudeamus. Rareori vezi un titlu apărut cu un an
în urmă pe standul unei edituri la târgul din... noul an. Editorii își
„împing” noutățile două-trei-patru luni: care prind, bine, care
nu, ghinion, trebuie pregătite următoarele. Iar paradoxul face ca
inclusiv editorii să-și înăbușe propriile titluri cu cele nou venite.

58 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Bătaia pentru noutate usucă repede cărțile, fie că sunt

traduceri, fie, mai ales, că sunt semnate de scriitorii autohtoni.
Tirajele sunt mici, cărțile sunt dese. Oamenii ce lucrează în PR-ul
editurilor sunt puțini, nu fac față numărului mare de titluri pe
care trebuie să le promoveze, iar instituțiile care mai promovau
cărți s-au tot împuținat. Ziarele nu mai scriu, revistele sunt
atente, cu precădere, la noutățile semnate de prietenii și amicii
din zona de interes a liderilor lor și a apropiaților acestora (cine
citește presa culturală de la noi știe prea bine despre ce vorbesc,
fiindcă există lumi literare paralele între ele), televiziunile au
rărit emisiunile culturale, radiourile – cu excepția Radio România
Cultural și, poate, a studiourilor teritoriale ce țin de Radio
România – nu sunt decât vag curioase de lumea cărții. Așa că au
rămas siteurile și Facebook-ul. Și scriitorul. Care dacă nu își
promovează singurel cartea, a cam publicat-o degeaba. Mă
întorc la întrebare, după această lungă și, poate, tristă
constatare.
O carte nouă o poţi descoperi pe cont propriu, din noroc,
intrând în librărie şi deschizând-o. Citeşti, iar dacă te prinde, e a
ta. Sau, o altă variantă, ajungi la ea prin alţii, cititori-prieteni în
al cărui gust literar ai încredere. Pot să fie critici literari, ale căror
cronici de prin reviste te-au convins și mergi pe mâna lor. Pot să
fie oameni care pur şi simplu citesc şi și-au format un sistem de
evaluare pus la punct. Cred că e destul de simplu să nu-ți mai
pierzi timpul cu cărți proaste, să nu mai fie nevoie să „duci” 100
de pagini și să speri că, poate-poate, autorul își va da, cum se
spune, cam barbar, drumul.
Musai să pun un accent. Pentru un cititor ahtiat, cum mă
consider că sunt, editurile de la noi fac minuni: pe de o parte,
publică tot mai mulți autori români, pe de altă parte, traduc

59 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

cărți grozave ce apar în străinătate. Cum îți dai seama de o carte

că merită investiția (iată un cuvânt capitalist, de răsunet)? Cred
că la fel ca la oameni: schimbi câteva cuvinte cu el, îl privești, îl
cercetezi, îl asculți, îi pui o întrebare, două, și îți cam afli ce-i
poate pielea. Așa-i și cu cartea: citești câteva pagini, chiar pe
sărite, iar intuiția nu te poate înșela. Și dacă nu ești convins că
te-a convins, intri pe internet și mai aduni informație. Dar eu
cred că dragostea de carte, la prima vedere, există.

-îţi mai aminteşti care a fost primul cititor al primei tale cărţi?

Nu... Probabil prietena mea de atunci, de la 24 de ani. Eram încă

student şi ea era cea căreia îi citeam prima dată ce scriam. Sau
tata, cu care fac și azi schimb de manuscrise. Adică, ne citim
unul altuia cărțile înainte de a le publica.

-care este cartea pe care o preferi dintre cărţile scrise de tine? de

ce?

„Tehnici de camuflaj”, cea mai recentă dintre ele. Dar şi „Ascuns

în transparenţă” e o carte la care ţin foarte mult, fiindcă e nu
doar o carte de poezie, ci şi un album de artă, ea fiind gândită şi
pusă în pagini de artistul vizual Pavel Vereş, prietenul meu. Însă
și „Cinema la mine-acasă”, care a apărut în a doua ediție, recent,
la editura Tracus Arte, și pe care am scris-o într-o rezidență
literară la Krems, în Austria, acum vreo 15 ani. Fiecare carte e un
document în care am salvat ceva important din viața mea de
până atunci. Poate că de asta ne simțim mai atașați de cea mai
recentă carte, fiindcă, într-un fel, am salvat în ea și lumea,
lumea noastră.

60 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

-publicul îţi validează statutul de scriitor?

Dacă îţi cumpără cărţile, dacă te citeşte, dacă vine la lansările pe

care le faci din proprie inițiativă, la lecturile publice pe care le ai,
dacă te opreşte pe stradă să te întrebe ce-ai vrut să spui cu un
vers sau altul, cred da. Publicul face parte din viața unui scriitor,
dar poți să fii scriitor și fără public. Cel mai sănătos e să nu te
gândești deloc la el când scrii. Însă dacă te hotărăști să publici,
n-ar fi rău să îl ai în vedere.

-e vremea prielnică poeziei, Robert, ce crezi? are ea spaţiul

necesar să se manifeste sau se află pe terenuri mişcătoare? e
îndeajuns promovată literatura de calitate?

Doar nu-i război, să stai cu spaima-n suflet, ori cu arma la piept,

ori ascuns pe te miri unde. Da, e un timp OK pentru poezie. De
fapt, poezie se scrie în/pe orice vreme, oricât de îngrozitoare, de
potrivnică. Poetul e și un mărturisitor al vremii sale, dragă
Daniela, cum bine știi.
Cine simte că are nevoie de poezie – nu doar sub formă scrisă –,
o poate găsi destul de lesne, ochi să ai ca s-o vezi. O găsești și pe
Facebook, nu doar în librării. O vezi și pe geam, nu doar la TV. E
la tine în inimă, însă trebuie să mai stai și locului, ca să o auzi.
Vremea e prielnică poeziei, dar poezia nu mai e prielnică vremii.
Suntem prinși tot timpul în fel de fel de obligații, alergăm de
dimineața până noaptea, când picăm lați în fața ecranelor mari
sau mici. Poezia cere nu doar tihnă pentru lectură, ci și pentru
introspecție, pentru reflecție, pentru uitatul acela atât de
necesar în tavan. Cine mai are vreme de așa ceva?

61 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

-încotro crezi că se îndreaptă literatura contemporană?

Nu știu, bine ar fi să știe cineva și să anunțe, la un moment dat.

Mi-e limpede, însă, că se citește tot mai puțin în lumea asta, nu
doar la noi. Se va citi și mai puțin, lectura cere un timp ce va fi
tot mai greu de găsit, cere o atenție de lungă durată, tot mai
complicat de oferit. Mutațiile care se produc – la unii mai
profunde, la alții mai superficiale – în această epocă a
zappingului, a căutării continue de nou, a ecranelor care se
mișcă permanent, care se împart în două, în patru, în 24, a
circulației dintr-un loc în altul, cu treabă sau fără, a telefoanelor
fără de care nu pleci de acasă, vor influența evident literatura,
cititul și scrisul. De povești va fi nevoie, și de poezie, oamenii vor
scrie, se scrie enorm azi, pare că toată lumea scrie, dar tot mai
puțini sunt interesați de scrisul altora. Dovada? Tirajele mici ale
cărților de poezie, 200-300 de exemplare, care zac nevândute cu
anii. Poeții nu citesc alți poeți. Dar se va scrie, n-am niciun
dubiu. O să citească roboții, de ce nu. Sau o să ne pună pe noi să
le citim, dacă nu vrem să o încurcăm.

-„Tata, eu glumesc serios!” este un volum excelent în care ai

adunat replicile haioase ale lui Tudor, ai vrut să păstrezi şi le-ai
notat sub denumirea „tudorisme” (ştiu că le-ai publicat şi pe
facebook pentru că le-am citit mereu cu plăcere); povesteşte-mi,
te rog, despre acest volum - eu am fost la lansarea acestuia, l-
am cunoscut pe fiul tău, am obţinut şi autograf de la el, cum s-
au întâmplat lucrurile mai departe? mai scrie Tudor? îl îndemni
spre scris?

62 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Mulțumesc că mă întrebi despre cartea lui și mă bucur că ți-a

plăcut. Cum bine ai observat, eu doar am adunat replicile lui
Tudor. Asta după ce le-am transcris, încă de când el avea mai
puțin de doi ani și spunea lucruri care mă distrau, și nu doar pe
mine, ci pe toți cei din jurul lui. Ca să nu le pierd, să nu le uit,
le-am pus pe Facebook, le-am publicat în rubrica pe care am
avut-o câțiva ani în „Orizont”, Jurnal din anii crizei. În 2013, când
el a împlinit doi ani, iar sora lui, Crina, șase ani, între mama lor și
mine a intervenit divorțul. Dar, apoi, până a împlinit șapte ani,
am fost atent la ceea ce spune, cum spune, și de câte ori scotea
câte-o perlă, o notam. Uite așa s-au strâns câteva zeci (mă
gândesc câte s-or fi pierdut…). O mulțime de prieteni m-a
îndemnat să le public într-o carte, și a tot insistat, încât l-am
întrebat pe Tudor dacă el ar vrea asta. N-a zis da din prima, dar
nici greu nu mi-a fost să-l conving, explicându-i că o carte
rămâne și că, atunci când va crește, ar putea să se vadă în ea, să
zâmbească, să-și amintească una, alta. Fiind el o fire pragmatică,
m-a întrebat despre drepturile de autor. I-am spus că dacă se va
vinde cartea, o parte din banii pe care îi va primi o să-i pun într-
un cont al lui (ceea ce am și făcut, căci s-a vândut), iar cu
cealaltă parte o să cumpărăm cadouri pentru 20 de copii de la o
casă de copii și o să le ducem de Crăciun (ceea ce am și făcut, iar
el a văzut că există și copii ai căror părinți fie sunt departe de ei,
fie nu există deloc în viața lor). Cartea a apărut când a împlinit
Tudor 8 ani, a fost ca un dar de ziua lui. Îi notez în continuare
perlele, iar uneori, cu acceptul lui, mai postez pe FB. Poate, cine
știe, va fi un nou volum. E multă poezie în modul în care copiii
văd lumea, e prospețime, e o percepție, uneori, magică, cu alte
reguli decât cele pe care le știm noi, adulții. De fapt, nu sunt
reguli, sunt legăturile cu Edenul care ies, prin vocea lor, prin

63 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

gesturile lor, la iveală. Îl îndemn pe Tudor să scrie, să picteze, să

cânte, și le face pe toate, dar el vrea să se facă IT-ist, nu artist. Își
va alege singur profesia, datoria mea e să le deschid, lui și Crinei,
ferestre cât mai numeroase, ca să vadă prin ele cât mai mult, să
cunoască lumea, să știe cât mai multe.

-fiica ta, Crina, ce preocupări are?

Crina are fire de artistă, citeşte, pictează, dar joacă și basket, o

place pe profa ei de română, învaţă singură spaniola, preferă
geometria algebrei, îi plac animalele, în special câinii (a avut 6, la
un moment dat!), visează să călătorească, dar încă îi e teamă să
zboare cu avionul, face scenete de teatru pline de haz (iar când
partener îi e Tudor, râdem de ne prăpădim). E o fată sensibilă ce
a devenit o domnișoară care acuși, în 2 februarie 2020,
împlinește, spre uimirea și bucuria mea, 13 ani. Nu-mi vine să
cred, mai ales că mai are un cap și mă ajunge, draga tatei. Și nu-
s mititel, bat în 1,80.

-ce crezi că este mai potrivit ca un părinte să transmită copilului

său şi când trebuie făcută alegerea? există un anume tip de
relaţie părinte-copil care trebuie abordată în aşa fel ca lucrurile
de perspectivă să se contureze normal şi fără deficit de
comunicare pentru fiecare dintre cele două părţi? ca părinte,
care sunt valorile după care te ghidezi?

Și fără să-și propună, un părinte transmite, prin cam tot ceea ce

face, informații copilului său. Unele pot să conteze, altele nu.
Unele se lipesc, altele trec neobservate. Mecanismele
transferului sunt sofisticate, fiindcă fiecare om are sensibilități,

64 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

curiozități, interese, subconștient. Eu caut să fac bine și să fiu

bun. Nu ca să mă dau exemplu copiilor, ci fiindcă așa trebuie să
fie omul, bun. Le mai și spun asta lui Tudor și Crinei, e bine să și
audă, nu doar să vadă și să simtă. Menirea asta umană, de a
face bine și de a fi bun, sper să fie transferată copiilor mei.

-una dintre cărţile tale foarte dragi mie, Puţin sub linie, care a
primit şi Premiul pentru poezie din partea Radio România
Cultural (am fost în sală la acel eveniment de decernare a
premiilor), tratează teme foarte sensibile, despre care mulţi
dintre noi vorbim cu o oarecare reţinere sau nu vorbim deloc, mă
refer la frică, la moarte, chiar şi la unele aspecte tabu ale vieţii
…are scrisul rol terapeutic pentru înlăturarea acestor temeri? ce
legătură este între poet şi toate acestea, după părerea ta? crezi
că se confruntă el cu un aspect mai puţin confortabil prin
intermediul scrisului?

Nu scriu impus, la temă, la subiect. Eu nu fac proiecte, ci scriu

poezii. Poezie. Se întâmplă ca unele dintre ele să dea seama
despre anumite obsesii. Mi-e complicat să-mi analizez modul în
care scriu, nici nu mă prea interesează asta. Important, în scris,
e actul recitirii. E revenirea la rațional, la privirea critică, rea, cea
care decide dacă în pagina respectivă e poezie sau nu. Energia
scrisului vine și din autodevorare. Îți ești propria harnă, faci
poezie din tine însuți, pe tine însuți. Ești întocmai ca acel chirurg
care s-a operat singur, fiindcă n-avea încotro. Poate că și noi, cei
care scriem, facem asta fiindcă n-avem încotro. Însă nimeni nu
ne obligă să și publicăm. Când publici intervine riscul. Cel al
ridicolului, în primul rând. Care e enorm, uneori de nesuportat.

65 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

-preiei teme, mostre de gândire sau conflicte din jurul tău ca să

le transpui apoi în poezie?

Poezia e şi revoltă, şi mărturisire, şi protest, și istorie personală,

și pacificatoare. Scriu fiindcă văd sau îmi amintesc gesturi care
mă intrigă sau mă emoționează și nu vreau să le uit, fiindcă
imaginația îmi furnizează tot felul de „faze” care mă miră și mă
uimesc, scriu fiindcă astfel îmi pare că viața are și mai multă
noimă, și mai mult sens. Uneori, îmi propun să fixez în scris o
secvenţă, să o retrăiesc, povestind-o. Se întâmplă, deseori, ca
imaginaţia să intervină şi să deturneze adevărul din teren,
secvența. Dar e grozav asta, fiindcă nu scriu știri, nici relatări, ci
încerc să fac, dacă-mi este permis cuvântul, artă. Or, arta
înseamnă această grozavă alchimie între realitate şi propria
noastră persoană, între imaginar și noi, între un om și altul.
Poezia e o stare de pândă: aștept, cu creionul în mână, să se
întâmple ceva în mintea mea. Și, uneori, încep să scriu. Alteori,
doar desenez.

-spune-mi, te rog, Robert, care sunt stările prin care treci atunci
când începi lucrul la un volum de versuri, la o poezie, de fapt? ai
anumite tabieturi? unde scrii, există un loc anume în care te
simţi confortabil? există ceva deosebit ce-ţi oferă scrisul, o stare
prin care nu mai treci în alte împrejurări?

Nu cred că mi-am propus vreodată să scriu o carte de poezie.

Nu-mi amintesc să-mi fi zis: gata, hai să dau un volum de versuri,
ar fi cazul, n-am mai publicat de mult timp. Abia privind
retrospectiv constat că am scris la o carte sau la alta într-un
interval oarecare de timp. O carte e gata când ceea ce tocmai

66 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

scriu se îndepărtează flagrant de ultimile poezii, când cele mai

recente texte nu mai seamănă cu cele câteva zeci pe care le-am
aşternut în ultimii 3-4 ani, să zicem. Când există o relaţie
firească între mai multe poeme, iar ele se cer, cumva, împreună,
când dau seama unele despre altele. Cu vârsta mi-am pierdut
tabieturile. Cred că unul singur mi-a mai rămas, cititul de poezie,
care mi-e și cel mai puternic impuls pentru scris.

-are poezia implicaţii sociale, crezi că ar putea constitui bază

pentru modelarea unui caracter, ar putea ajuta la o ieşire din
impas, ţi s-a întâmplat să vezi că poezia a schimbat pe cineva?
Poezia poate avea un impact foarte puternic. Ea spune anumite
lucruri extrem de concis, de surprinzător şi de puternic. Poezia
poate să fie năucitoare, aşa cum e un expresso italian, care nu
doar că are un gust formidabil, o aromă minunată, dar te şi
trezeşte, îţi dă energie, te lansează. Poezia poate face minuni,
cum niciun alt gen literar nu poate. Cum alte arte nu pot. Nici
măcar muzica. Doar că toate lucrurile să funcționeze e nevoie și
de un context propice, e nevoie de o cerere, de un orizont de
aștepare. Dacă poezia a schimbat pe cineva? Dacă mă uit mai
bine la mine, cred că da, a schimbat.

-încalci reguli vreodată, Robert? treci dincolo de limite în ceea ce

priveşte scrisul? faci compromisuri?

Scriu cum ştiu şi despre ce ştiu. Despre ce vreau să aflu. Și,

bineînțeles, că aflu altceva. Nu am în minte planul vreunei
poezii, ar fi culmea! Aproape totul e hazard. Ca-n jazz. Dar cum
de se întâmplă că neştiinţa a ceea ce voi scrie să aibă finalitatea
într-o poezie, cu o logică, o poveste, cu emoţii, zău că nu ştiu.

67 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Trec tot timpul de limite fiindcă habar nu am unde şi care sunt

ele. Compromisuri? Faptul că public, uneori, ceea ce scriu, e un
mare compromis.

-există multe personalităţi culturale, valoroase pe care tu, ca

jurnalist cultural, le aduci în faţa publicului; cum reacţionează
acesta? sunt convinsă că audienţele emisiunilor tale de dialog
cultural sunt dintre cele mai bune, eu însămi rar ratez Piper pe
limbă, cum reacţionează oamenii cu care interacţionezi, tinerii
care au continuu nevoie de modele, ce spun ei?
Nu vreau să exagerez, Piper pe limbă e, totuși, o emisiune de
dialoguri culturale, nu e un show. Cultura are un public relativ
restrâns. Apoi, nici eu nu am mers, cu emisiunea asta, pe o
direcție comodă. Am preferat să nu invit doar vedetele
culturale, care fac audiență, ci, mai ales, oameni de cultură mai
puțini vizibili, mai puțini mediatizați, dar foarte buni, inteligenți
și originali. Fie că sunt poeți, eseiști, prozatori, critici literari,
artiști vizuali, actori, regizori, profesori, muzicieni, i-am ales
pentru calitatea lor intelectuală și, nu în ultimul rând, umană.
Fiindcă inclusiv cei aproape deloc cunoscuți, tineri, încă, pot
deveni modele dacă sunt puși în valoare și le dai șansa să se
afirme, să se arate. Televizunea încă mai oferă astfel de
oportunități, iar eu îmi doresc și asta să însemne Piper pe limbă.

-care sunt criteriile după care se identifică un scriitor bun? are un

rol determinant critica literară aici, avem critici literari de ale
căror recomandări ar trebui să ţinem seama sau publicul şi
numărul de cărţi vândute îi delimitează pe cei buni de ceilalţi
mai puţin buni?

68 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Un scriitor bun e validat atât de publicul care îi caută și îi citește

cărțile, dar și de cititorii profesioniști, care sunt criticii literari și
jurnaliștii culturali. Clar că Sandra Brown are (sau avea?) cititori
cu nemiluita, dar e tot la fel de cert că literatura ei e una de
consum, un fel de hamurgheri literari. Partea tristă e că sunt tot
mai puțini critici de întâmpinare, iar revistele nu se mai
înghesuie să publice cronici și recenzii. Lumea literară – formată
din scriitori, jurnaliști culturali, criticii care mai știu ce se
întâmplă pe piața cărții de la noi, care mai citesc și literatură
tânără, care încearcă să o înțeleagă, librari, editori – validează și
ea scriitorii. Pe de altă parte, trăim un timp în care filtrele se
subțiază și dispar, în care oricine poate să-și spună pictor, actor,
scamator, poet, regizor. Ba chiar și medic. N-ați văzut:
profesează oameni care n-au diplomă în Medicină. Sau au una
falsă. Și e vorba despre viață și moarte, nu despre arte. În arte
se cam poate petrece orice. Nu știu dacă e bine că-i așa. Astăzi,
dacă ceea ce faci stârnește interesul, înseamnă că ești bun. Ori
ești impostor?

-ai vrea să încheiem acest interviu cu nişte versuri dragi ţie, cu o

frază ce-ţi place mult?
Iată la ce mă gândesc!

între locul nașterii

și locul morții
ca o barieră
crucea lui Hristos

interviu realizat de Daniela Toma

69 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Semnal - carte de poezie

Despre un „roman de pove-ştiri în versuri"

Am primit volumul de poezii „nuduri şi semne”, semnat de Ionuţ

Calotă, carte premiată recent la Festivalul Internaţional „Titel
Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2019, şi publicată la editura
Rafet.
Volumul acesta, subintitulat „roman de pove-ştiri în versuri”,
probabil că îi va scandaliza pe unii, iar pe alţii îi va incita, oricum
nimănui nu-i va rămâne indifferent, mai ales dacă vom încerca
să ne eliberăm de convenţii.
Ne confruntăm în conţinutul lui cu o realitate viscerală,
denaturată de ciocniri sentimentale, cu stări alienante, într-o
simbolistică tensionată care dematerializează mediul în care
supravieţuim şi care încearcă să demistifice stereotipurile
cotidiene. Suntem conectaţi la sugestii stilistice, la întâmplări
halucinante, cu care aparent ne-am complăcut deja, fără să ne
dăm seama. În multe versuri găsim sugestii subtile, ce vibrează
în interior, dar şi melancolii descrise convulsiv…
Titlul la care cartea face referire, Noduri şi semne, apare în 1980,
când postmodernismul prinde deja rădăcini şi pune la cale
înlocuirea lui Nichita de pe soclu, lucru reuşit oarecum începând
cu anii douămiişti.
Se pare că autorul, Ionuţ Calotă, se îndreaptă către altă direcție
faţă de cea din volumul de debut, „cum să supravieţuieşti în
dragoste”, e măcinat de alte obsesii care nu îi dau pace,
speculând alte dispute sociale, explorând mai mult decât
expunând.

70 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Suntem surprinşi în cartea de faţă în interiorul unei lumi a

deziluziilor, camuflată sub sclipiciul supraofertelor, în care
individualitatea se diluează, este supusă şi formatată.
„Nudurile” dintre pagini fac tot posibilul să dezarmonizeze fluxul
lecturii, să introducă momente reflexive, fragmente cu o
voluptate interioară pregnantă. Ele încearcă să debanalizeze
pauzele de respiraţie dintre poezii cu colaje decupate aparent
din alte dimensiuni poetice. În ciuda acestor încercări
subtextuale, combinate cu desene, totuşi echilibrul cărţii se
menţine, ba chiar face ca poeziile să devină vizuale, creând
senzaţii tridimensionale.
Magaie, personajul acestei cărţi, afişează o nuditate
indestructibilă a simţurilor, el face însă eforturi să se adapteze,
chiar să se autodevoreze, să treacă de dominaţia superstiţiilor
spre desluşirea propriilor forţe. El îşi dezvăluie treptat
nenumăratele chipuri, înfăţişările stridente sau doar confuze şi
devine un personaj memorabil, care lasă urme în trecerea sa
prin mintea cititorului: „Magaie se transformă / într-o statuie de
gheaţă / paşii lui trec prin noi / ca o fisură / în timp ce inima lui
goală ticăie / ca o bombă cu ceas”. Magaie apare şi pe prima
copertă, un trup cu mai multe mâini, asemenea unui elicopter
care taie felii din viaţă şi le prezintă în secvenţe desfăşurate în
paginile cărţii. L-am găsit astfel pe Magaie în mall, la
supermarket, în spital, pe patul de operaţie, la mare, în
camping, la miting, pe stradă sau în casă la el ori în armata
obligatorie pe care o consideră o închisoare la care a fost
condamnat nevinovat. L-am descoperit în diverse ipostaze ale
vârstei sale, trecând prin diferite bucle temporale, de la
adolescentul care eşuează în prima lui tentativă de a face
dragoste până la bătrânul care începe să uite tot ce a învăţat de-

71 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

a lungul vieţii; l-am regăsit în amintiri emoţionante cu bunicii

sau părinţii sau în surprinzătoare poveşti de dragoste: „el îşi
pipăie femeia atât de febril / cum nu o făcuse niciodată până
acum / deşi ea nu mai era / de mult / în camera lui / din cărţi”.
Poezia din acest volum este despre introspecţii şi intimităţi,
despre zădărnicii şi emoţii, despre simulacrul existenţei în lumea
consumismului, despre exasperări şi revelaţii, încercând o
înţelegere mai profundă a vieţii.
Am să expun spre exemplificare şi alte câteva fragmente din
discursul liric, aparent aleatoriu, al acestui volum supranumit,
reamintesc, „roman de pove-ştiri în versuri”: „Magaie s-a tăiat
azi în două / până a dat de ziua de ieri / cu o mână şi-a scos
inimile / şi cu cealaltă le-a înfipt / în laptopul încins / şi apoi şi-a
spus / acesta nu este o femeie / acest măr / nu este o femeie”;
„Magaie se trezeşte deseori / cu dimineaţa amanetată”; „l-au
urcat într-un tren sinistru / ce îl zgâlţâia la fiecare trecere / între
noapte şi zi”; „stă spânzurat în sine însuşi”; „în lumea sa /
Magaie ascultă toată ziua jazz / toţi în jurul lui scriu poezii / iar
femeile se dezbracă pe stradă”; „el are parfum de carte”;
„Magaie pune timbre şi pe emailuri”; „Magaie iar a dormit treaz
/ a rămas aşa ca o lentilă / de aparat foto neacoperită / prizonier
într-o imagine / ştearsă de pe hard-disk”; „Magaie zboară
somnambul / pe calea lactee a rahovei”; „din ecranul imens
coboară oameni / trecători ce intră şi ies din el / agăţaţi în
balamale invizibile”; „nu mai e timp să iubim / am intrat cu toţii
într-un / sex giratoriu”; „până la urmă vom rămâne cumva / în
veşnicie / cu toate trupurile înghesuite / într-un mic ecran /
insalubru”.

72 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

În bună parte, volumul aceasta surprinde instantanee ale

cotidianului, dând totuşi impresia unei superlucidităţi ce devine
insuportabilă.
Metaforizarea, jocul de-a cuvintele, dematerializarea şi, uneori,
grotescul contribuie toate la exerciţiul de imaginaţie pe care ni-l
propune această carte tulburătoare şi surprinzătoare.

Fabiana Catrenescu

73 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe

care îl monitorizăm cel mai frecvent:

https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât
de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc.

Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina

oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie:

fb.me/monitoruldepoezie

Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul

autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste
materiale. Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

74 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9