ASISTENȚA PRIMARĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE

ÎN CADRUL INFECȚIEI HIV

PROIECT REALIZAT DE:

APETREI CAMELIA MARIA

FOTEA SABINA IOANA

LEONTE DIANA

MANOLACHE LAURA IONELA

MURGOCI CRISTINA PARASCHEVA

JUSTIFICARE:

In zilele noastre, atat virusul HIV cat si boala produsa de acesta-SIDA- reprezinta
unele dintre cele mai mari provocari cu care noi ca populatie trebuie sa ne
confruntam.

In fiecare an sunt din ce in ce mai multe infectii cu virusul HIV, lucru care
demonstreaza ca oamenii fie nu constientizeaza pericolele pe care le reprezinta
acest virus, fie sunt incapabili sau nedoritori in a lua masuri in aceasta privinta.

Educatia cu privire la aceasta boala este o parte importanta in scopul preventiei

infectiei cu acest virus HIV.

Totusi, chiar daca programele de educatie si-ar atinge obiectivele, acestea ar

trebui sa fie implementate in mod continuu, deoarece fiecare noua
generatie(generatie alcatuita din tineri adulti sau adolescenti) trebuie sa stie cum
sa se proteje.

De asemenea,nici generatiilor mai “in varsta”,care speram ca deja au fost

educate in acest sens, nu le-ar prinde rau o reconsolidare a mesajului cu scopul de
a continua sa fie informati corespunzator, astfel incat sa fie capabili sa se
protejeze pe ei insisi si de ce nu,sa participle la educarea noii generatii.
SCOP:

Putem considera 3 motive principale pentru care sustinem educarea populatiei cu

privire la SIDA:

1.Sa prevenim aparitia unor noi infectii.

Acest motiv poate fi privit ca fiind alcatuit din 2 subpuncte:

-sa le oferim oamenilor informatii despre HIV(ce sunt mai exact HIV si SIDA), cum
sunt transmise si cum se pot proteja pe ei insisi de contactarea virusului;

-sa invatam populatia cum sa foloseasca informatia primita, in viata de zi cu

zi(cum sa foloseasca prezervativele, cum sa intretina relatii sexuale sigure atat
pentru ei cat si pentru partener, cum sa previna raspandirea infectiei intr-un
cadru medical sau in momentul administratii injectabile a drogurilor)

2. Imbunatatirea calitatii vietii a oamenilor care sunt HIV pozitiv.

Prea des, educatia cu privire la HIV si SIDA este perceputa ca ceva ce ar trebui sa ii
aiba ca si grup tinta numai pe oamenii care nu sunt infectati cu HIV cu scopul de a
preveni infectia lor. Un aspect foarte important si des neglijat al educatiei
impotriva SIDA, in ceea ce priveste oamenii HIV pozitiv este incurajarea acestora
spre imbunatatirea calitatii propriei vieti. Oamenii cu infectii HIV au nevoi
educationale variate, dar printre ele se numara si nevoia de a avea acces la servicii
medicale corespunzatoare si la tratamente adecvate. De asemenea, trebuie
mentionata necesitatea de a gasi ajutor emotional si practic cat mai potrivit.
3.Reducerea discriminarii persoanelor infectate cu HIV.

In multe tari exista o frica foarte mare cu privire la persoanele HIV pozitive.
Aceasta frica este des acompaniata de ingnoranta, resentimente si nu in ultimul
rand, de furie.

Uneori,rezultatul prejudecatilor si al temerilor poate fi dus la extrem, fiind

raportate cazuri in India,spre exemplu,in care persoane HIV pozitive au fost arse
de vii ,sau in SUA multe familii au fost fortate sa-si paraseasca casa si cartierul in
care locuiau in momentul in care vecinii au descoperit ca exista persoane cu
status HIV pozitiv in familia respectiva.De asemenea, discriminarea impotriva
oamenilor HIV pozitiv poate incuraja raspandirea bolii(daca oamenii au o temere
in a se testa pentru HIV, atunci este mult mai probabil ca acestia sa transmita
infectia unei persoane necunoscute).
CAILE DE TRANSMITERE HIV INCLUD:

• Virusul HIV (HIV) se transmite prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid
cefalorahidian (LCR) și lapte matern.

• Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde din
mucoasă (oculară, bucală, vaginală, anală) sau rănile nevindecate /insuficient
protejate. Căile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale
datorate nefolosirii prezervativelor și practicii sexuale orale. Gradul de risc
depinde direct de concentrația de virusuri din secreția vaginală, spermă sau
sânge..

• Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza

contactului sexual anal.

• Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea,

prezenta un risc de infectare cu HIV. Controalele de rutină a donatorilor reduc
considerabil riscul de contaminare dar nu îl pot elimina complet datorită
intervalului de aproximativ 25 de zile în care virusul nu poate fi încă detectat
paraclinic .

• Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt( intrauterin sau la naștere) este

de 15-30%.In 10-20% din cazuri HIV-ul este transmis prin laptele matern.
Nevirapine este un medicament care poate scade la jumatete riscul transmiterii
intrauterne sau la nastere .De asemenea alaptarea nu este o optiune pentru
mamele HIV pozitive , bebelusii fiind hraniti cu formula .

• O modalitate de transmitere, din păcate des întâlnită prin anii 80 din

secolul trecut, este cea parenterală, prin folosirea de seringi contaminate în cazul
toxicomanilor dependenți de droguri injectabile. Eliminarea folosirii în comun a
seringilor a redus considerabil acest risc în țările în care toxicomania este o
problemă des întâlnită. Un grup de risc reprezintă și personalul sanitar care poate
veni în contact cu secrețiile și sângele pacientului infectat, riscul direct fiind
reprezentat de înțepături, tăieturi sau contactul direct pe pielea lezată,
neprotejată corespunzător.

• Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes

prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile și se poate începe 2 ore după
contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore în
cazul înțepăturilor sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase
genitale.Cercetările ultimilor ani au arătat că se poate exclude transmiterea prin
secreția oculară (lacrimi), bucală și prin transpirație, deoarece concentrația de HIV
nu este destul de mare pentru a cauza infectarea, la fel ca transmiterea pe cale
aerogena o cale des întâlnită la alte afecțiuni virale).
FACTORI DE RISC:

Riscul de infectare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar pe

baza unor studii. Se știe că riscul este direct dependent de următorii factori:

• concentrația de viruși din produsul contaminat

• contagiozitatea (virulența) virusului

• transferul de celule infectate

• starea generală a sistemului imun a celui expus

• prezenţa unei alte infecţii cu transmitere sexuală precum sifilis, herpes,

gonoree, chlamydiază, etc.;

Valoarea statistică depinde și de calea de transmitere, riscul prin contact sexual

repetat cu o persoană infectată fiind mai mic decât cel care îi urmează unei
înțepături. Mai mare chiar este riscul de transmitere de la mama netratată la făt
(cu cca. 40%) iar cel de contaminare prin transfuzii este de 95%. De asemenea
sunt cazuri în care o singură expunere a dus la infectare și cazuri în care infectarea
nu a avut loc la expuneri repetate.

O altă afecțiune venerică mărește riscul de contaminare de 5-10 ori, o

concentrație mare de viruși de 10-30 de ori. Cei nou infectați au o concentrație
mai mare de viruși în sânge deoarece nu s-au format inca anticorpii necesari
scaderii acestora. Contactul sexual în timpul menstruatiei este mai riscant pentru
partener, bărbații circumciși au un risc mai scăzut (circumcizia masculină reduce
riscul de infecţie cu HIV pe cale heterosexuală, la bărbaţi, cu aproximativ 60%).
Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de
latență a persoanelor infectate, circa 3 luni după infectare și înaintea izbucniri
boli.

• Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv, comportă un risc de

0,05-0,15 % la femei și 0,03-5,6% la bărbați.

• Infectarea prin practici sexuale orale: la bărbat riscul este mai mic dar nu
poate fi exclus; la femei și prin anilingus este considerat ca fiind extrem de redus.

• În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici leziuni la nivelul

mucoasei anale. Pentru această practică riscul este de 0,82% la partenerul pasiv și
0,3% la parteneul activ (studiu efectuat la parteneri homosexuali).

• Alte practici sexuale, fără contact direct cu secreții sau sânge infectat au un
risc extrem de scăzut de infectare.

• Infecția prin înțepăturile de ac depinde de situație. Riscul general este de

0,3% și crește în leziuni adânci (de 16 ori), urme vizibile de sânge pe ac (de 5 ori),
concentrația crescută de viruși în sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor este
mai ridicat decât la ace compacte.

• Riscul de contaminare prin folosirea în comun a acelor de seringă (practică

întâlnită la toxicomani dependenți de heroină) scade o dată cu trecerea timpului
dintre utilizările aceleiași seringi dar virușii din interiorul canulei pot rămâne mult
timp virulenți, uneori chiar zile întregi. Fierberea acelor poate distruge virușii dacă
se respectă timpul de sterilizare însă nu se poate efectua la acele uzuale din cauza
amboului care este din plastic. O dezinfecție prin alcool sau substanțe
dezinfectante nu este suficientă, pentru că nu se poate pleca de la presupunerea
că substanța dezinfectantă a ajuns și în lumenul acului.

• Dezinteresul faţă de cunoaşterea mijloacelor de prevenire a îmbolnăvirii.

PREVENȚIE:

 Nu există vaccin
 Nu există chimioprofilaxie eficientă
 Orice contact sexual, exceptând cuplurile monogame, trebuie
protejat prin prezervativ
 Educație medicală, morală și religioasă
 Nu trebuie utilizate în comun obiecte personale de toaletă (lame
pentru bărbierit, periuțe de dinți etc), orice fel de ace care
penetrează tegumentul (de tatuaj, de acupunctură, de seringă)
 După orice condiție de risc a contactării infecției, femeile trebuie să-
și facă un control serologic înainte de a hotârî o sarcină sau cât mai
precoce dacă au luat deja această decizie
TRATAMENT:

1. Agenți antivirali:

 inhibitori ai reverstranscriptazei (ZIDOVUDINA, DIDANOZINA, ZALCITABINA,

STAVUDINA)
 inhibitori ai proteazei virale ( INDINAVIR, RITONAVIR, SAKINAVIR)
 Medicamente existente pe piață: TRUVADA, INN-EMTRICITABINE,
TENOFOVIR DISOPROXIL

2. Principii de tratament:

 se administrează antivirale în asociații, pentru a crește eficiența terapeutică

și pentru a preveni selecția de tulpini rezistente
 se începe tratamentul când limfocitele CD4 au ajuns la 500/μL
 administrarea ZIDOVUDINEI la gravide scade riscul transmiterii
transplacentare a infecției
 asociate, încetinesc progresia bolii, dar nu previn SIDA
 medicamentele se administrează conform prescripției medicului: în fiecare
zi, la aceeași oră, în doză corectă, în funcție de tipul prescris- în timpul
mesei sau pe stomacul gol; a nu se renunța la tratament fără avizul
medicului- întreruperea temporară a acestuia îi poate reduce efectul.

3. Aprecierea eficienței terapiei:

 creșterea numărului de limfocite CD4

 absența antigenului specific, p24
 nivel scăzut al viremiei plasmatice
 Concluzii:
 Remarcam cresterea frecventei de transmitere a virusului HIV de la mama
netratata la fat cu circa 40% si de asemenea riscul de contaminare prin
transfuzii de 95%.
 Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv, comportă un risc de
0,05-0,15 % la femei și 0,03-5,6% la bărbați.
 În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici leziuni la nivelul
mucoasei anale. Pentru această practică riscul este de 0,82% la partenerul
pasiv și 0,3% la parteneul activ (studiu efectuat la parteneri homosexuali).
 Infecția prin înțepăturile de ac depinde de situație. Riscul general este de 0,3%
și crește în leziuni adânci (de 16 ori), urme vizibile de sânge pe ac (de 5 ori),
concentrația crescută de viruși în sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor
este mai ridicat decât la ace compacte.
 Persoanele care sufera de SIDA sunt supuse prejudecatilor zilnice nascute din
ignoranta si frica.
 Trebuie sa cream un mediu in care comunitatea sa fie mult mai intelegatoare fata
de persoanele cu SIDA si sa sporim educatia si preventia in privinta acestei
afectiuni.
 Cel mai important lucru,in cazul unei persoane afectate,este inceperea
tratamentului antiviral. Prin administrarea corecta a tratamentului persoanele
care traiesc cu HIV pot mentine un nivel redus al virusului si pot avea un sistem
imunitar puternic.

In incheiere, consideram ca prin intermediul unor campanii de educare si

preventie publica foarte bine puse la punct, atat riscul infectiei cu virusul HIV cat
si SIDA pot fi monitorizate si tinute sub control, oferind sansa pacientilor la un stil
de viata cat mai normal posibil.