Prin evaziunea fiscală se înţelege sustragerea de la impunere a unei

părţi din materia impozabilă. În funcţie de modul cum poate fi săvârşită,

evaziunea fiscală cunoaşte două forme şi anume:
1) evaziunea la adăpostul legii (evaziunea legală);
2) evaziunea cu încălcarea legii (ilicită, frauduloasă).
Evaziunea fiscală legală permite sustragerea unei părţi din materia
impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat infracţiune. Astfel, de exemplu,
prin impunerea veniturilor pe baza unor norme medii cei ce realizează venituri
peste medie scapă de la impunere cu o parte din materia impozabilă.
Evaziunea fiscală frauduloasă se înfăptuieşte cu încălcarea prevederilor
legale, iar cei ce o practică sunt posibili de pedeapsă. Ca exemple de fraude fiscale
putem menţiona întocmirea unor declaraţii de impunere false, ţinerea unor registre
contabile nereale, întocmirea de documente de plată fictive.
O modalitate de evaziune fiscală este atunci când legea permite împărţirea
venitului familiei între membrii acestuia, ceea ce aduce la diminuarea impozitului
pe venit, dacă acesta e stabilit în cote progresive.
În cazul când o persoană poate opta atât pentru impunerea rezervat
persoanelor fizice cât şi pentru impunerea rezervată persoanelor juridice, evaziunea
se va face atunci când persoana va alege prima variantă, deoarece cotele la
impozitul pe venit pentru persoanele fizice sunt mai mici ca la impozitul pe venit al
societăţii.
O modalitate larg utilizată de companiile transnaţionale, în vederea
sustragerii de la impunere a unei părţi din profit, o constituie înfiinţarea unor filiale
în ţări unde fiscalitatea este mai redusă. Aceste ţări sunt denumite “oaze fiscale”.
Printre aceste sunt Liechtensteinul, Luxemburgul, Elveţia, Bahamas,
Panama, Bermunde etc.
De exemplu, practicarea de către importatori şi exportatori a diferitelor
mijloace frauduloase, pentru a se sustrage de la plata sumelor în valută cuvenită
statului, constituie evaziune valutară. Sustragerea devizelor cuvenite statului se
practică, îndeosebi prin: falsificarea declaraţiilor de import-export în care se arată
că mărfurile ar fi de calitate inferioară şi deci preţurile ce se obţin sunt mai mici
decât cele reale; compensaţii particulare; tarife vamale insuficient de precise;
transferuri de devize în şi din alte ţări cu încălcarea dispoziţiilor legale; turism.
Practica acţiunilor de control efectuate pentru identificarea evaziunii fiscale
pe categorii de contribuabili şi pe categorii de venituri confirmă următoarele:
1) analiza evaziunii fiscale, în funcţie de forma de proprietate, a
persoanelor juridice controlate, evidenţiază că societăţile comerciale
cu capital de stat deţin o pondere mai mare în totalul sumelor sustrase
(60%), în raport cu persoanele juridice cu capital privat şi mixt (35%).
2) Acţiunile de control efectuate relevă, în principal, aspecte specifice
fiecărei categorii de obligaţiuni fiscale:
 a) în ce priveşte impozitul pe profit, deficienţele constatate de către
organele de control se referă, în principal, la: reducerea bazei de
impozitare, prin includerea pe posturi a unor cheltuieli fără documente
justificate sau fără bază legală (amenzi, penalizări, cheltuieli
preliminare); înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste
limita admisă de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale, cheltuieli
de deplasare, cheltuieli de protocol, fond de rezervă); majorarea cu
dobânzi aferente creditelor pentru investiţii, situaţie întâlnită la agenţii
economici cu capital de stat sau majoritar de stat etc.
b) în ce priveşte TVA, acţiunile de control evidenţiază următoarele fapte
care conduc la evaziunea fiscală: aplicarea eronată a regimului
deducerilor. Astfel de abateri s-au constata la agenţii economici care
realizează atât operaţiuni supuse TVA, cât şi operaţiuni scutite prin
nerespectarea prevederilor în ce priveşte calcularea raportului în care
participă bunurile şi serviciile la realizarea operaţiunilor impozabile şi
influenţa, în acest mod, a TVA deductibilă. Sunt cazuri în care se
activele curente reduceri de TVA pe bază de documente sau nu au
înscrisă taxa, sau chiar reduceri fără documente sau pe bază de
documente nelegale. S-au constatat situaţii de reduceri duble, ca urmare
a înscrierii repetate a unor facturi în registrele de cumpărări şi chiar
reduceri de TVA din documente aparţin altor societăţi.
Sunt cazuri în care se exercită anticipat dreptul de deducere: necuprinderea
unor operaţiuni ce intră în sfera TVA în baza unui calcul sau necuprinderea în
TVA a tuturor facturilor; neevidenţierea şi nevirarea TVA aferentă avansurilor
încasate de la clienţi; neînregistrarea ca plătitor la atingerea plafonului 300000 lei ;
aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export, în cazul operaţiunilor
derulate prin intermediari care efectuează operaţiuni de export în nume propriu etc.
c) în ce priveşte impozitul pe salarii, faptele care conduc la evaziunea
fiscală se referă la: neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu
titlul de venituri salariale; aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a
drepturilor salariale; nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu
datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenţii civile sau prin
zilieri etc.
în ce priveşte accizele, constituie evaziunea fiscală faptele privitoare la:
necuprinderea în baze de impozitare a tuturor sumelor impozabile; utilizarea unor
cote inferioare celor legale; necalcularea accizelor aferente modificării
concentraţiei alcoolice etc