Inflamatiile glandei tiroide – Cauze si evolutie

Tiroidita
Inflamatiile se numara printre afectiunile mai rare ale glandei
tiroide se numesc tiroidite. In spatele denumirii de tiroidita se
ascunde o grupa neomogena de diferite tablouri clinice. Toate
acestea au insa un numitor comun: reactia inflamatorie difuza sau
focala a tesutului glandei tiroide la un stimul iritativ. Inflamatiile
glandei tiroide pot fi clasificate in functie de cauze, de evolutia
clinica sau de histologie (aspectul microscopic al tesutului glandei
tiroide).

Cand apare inflamatia glandei tiroide?

• Inflamatie acuta a glandei tiroide: Este provocata de cele mai multe ori de bacterii, care se raspandesc prin
sange sau limfa. Rareori, aceasta forma se poate dezvolta pe fondul altor infectii (tuberculoza, sifilis, infectii fungice),
ca o consecinta a radiatiilor sau a anumitor medicamente, respectiv ca o reactie autoimuna sau a unei rani.

• Infectia subacuta a glandei tiroide (de Quervain): Agentii patogeni sunt formati din virusi, spre exemplu in urma
unei oreion sau a rujeolei. Forma provocata de procesele autoimune dupa sarcina ( tiroidita postpartala) este de cele
mai multe ori subacuta.

• Infectie cronica a glandei tiroide: Este provocata de cele mai multe ori de o afectiune autoimuna, in timpul careia
sistemul imunitar produce in mod eronat anticorpi impotriva propriului tesut. In functie de anticorpii si de celulele care
se regasesc in tesut, exista mai multe forme ale acestei tiroidite autoimune. Cele mai cunoscute sunt tiroidita
hashimoto si tiroidita fibroasa (Riedel). Rareori aceste forme pot fi provocate de alte tratamente medicamentoase
sau de virusul HIV.

Cum se manifesta tiroidita?

Simptomele variaza in functie de forma:
• In cazul formei acute, in urma unei infectii ORL se observa o crestere a temperaturii cu transpiratie si crestere in
dimensiuni a glandei tiroide, de cele mai multe ori dureroasa la atingere. Durerile se pot extinde pana in zona
urechilor si a maxilarului, iar pielea se inroseste in zona afectata. Pacientii au o stare generala proasta si intampina
dureri la inghitire.

• In cazul formei subacute, simptomele pot sa lipseasca sau dimpotriva sa fie foarte puternice si sa semene cu cele
ale tiroiditei acute. Printre elementele tipice este durarea acuta la apasare, care poate radia. Glanda tiroida este doar
usor marita. Uneori este posibila si o hiperfunctie temporara a glandei tiroide.

• Formele cronice debuteaza, de regula, printr-o crestere nedureroasa a glandei tiroide. In faza initiala pacientii nu
prezinta simptoame, fapt pentru care afectiunea este rareori diagnosticata timpuriu . Ulterior, afectiunea evolueaza si
incep problemele la nivelul cailor respiratorii si a vaselor din zona gatului. Atunci cand tesutul este afectat de
procesul inflamator avansat, poate rezulta o hipofunctie a glandei tiroide, cu toate simptomele pe care le presupune
ea. Printre acestea se numara sensibilitatea la rece, scaderea pulsului, deshidratarea pielii, parul uscat si fragil,
starile depresive.
Cum este stabilit diagnosticul ?
Medicul va stabili anamneza pentru inceput, va palpa apoi glanda tiroida si va efectua o ecografie. In unele cazuri
este necesara prelevarea unei probe de tesut. Sunt importante si testele de sange, pentru a stabili eventualele
modificari hormonale, valoarea anticorpilor sau a altor indicii de inflamatii. Activitatea metabolica si functia glandei
tiroide pot fi evaluate cu ajutorul substantelor marcate radioactiv, in cadrul unei scintigrafii.

Ce terapii exista ?
In functie de cauze, sunt prescrise antibiotice si antiinflamatoare si/sau antinevralgice. In cazul inflamatiei acute,
pacientului i se recomanda repaus la pat. Compresele reci ajuta la scaderea in intensitate a durerii. In unele cazuri
este prescris si cortizon, insa nu intotdeauna. De cele mai multe ori, inflamatia se retrage de la sine dupa cateva
saptamani. In cazul in care persista hipofunctia glandei tiroide, aceasta poate fi echilibrata medicamentos.