Capitolul II.

,, Analiza aspectelor practice ale asigurarilor de bunuri”

2.1 Contractarea asigurarilor de bunuri

Răspunderea asiguratorului începe cel mai devreme în ziua următoare datei

emiterii politei si incasarii primei de asigurare și încetează în ultima zi din perioada
pentru care s-a încheiat asigurarea. De obicei, politele de asigurare se încheie pe ani de
asigurare dar la cerere, politele pot fi încheiate și pe perioade subanuale, dar minim pe
3 luni. Primele de asigurare se achita anticipat și integral sau în rate, din care prima rata
se plătește înainte de intrarea în vigoare a politei, iar următoarele anterior datelor
scadente menționate în acesta. Numărul și cuantumul ratelor sunt cele înscrise în poliță
de asigurare. După producerea riscului asigurat, asiguratul trebuie sa instiinteze
imediat pompierii, poliția sau alte instituții de cercetare și să avizeze în scris
asiguratorul, în termenul stipulat prin contract despre producerea riscului asigurat. În
caz de dauna totala, cuantumul despagubirii este egal cu suma asigurata din polita. În
caz de dauna partiala, cuantumul despagubirii este stabilit în limita sumei asigurate din
poliția, în funcție de costul la data daunei al reparațiilor, refacerii, restaurării,
reconditionarii sau înlocuirii părților avariate sau distruse, precum și al manoperei
necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioară producerii
riscului asigurat.

Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de

asigurare. În cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea
pecuniară a bunului expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută
pentru asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie prin

determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării
complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:

- bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;

- bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în
muzee şi expoziţii;

- bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau locaţie
de gestiune, leasing.

Bunurile care nu se pot asigura:

 banii în numerar;
 hârtiile de valoare (acţiunile, cecurile etc.);
 documentele (manuscrisele, însemnările);
 purtătorii de informaţie (unitate flash USB, casete, CD-uri);
 substanţele explozive şi armele;
 produsele din tutun şi din alcool;
 produsele alimentare;
 plantele de cameră;
 obiectele de cult;
 metalele şi pietrele preţioase;
 colecţiile rare şi obiectele de anticariat (tip separat de asigurare);
 lucrurile ce nu aparţin personal asiguratului.

Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă despăgubiri

sunt prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.

Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele
în baza poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea
asiguratului se pot încheia şi pe perioade mai scurte.

Suma asigurată - la asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe

baza normelor de asigurare, iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului,
fără însă a depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării, sau pentru unele
bunuri, sumele stabilite de asigurător.

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

a) la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării

construcţiilor/clădirilor respective), din care se scade uzura în raport cu vechimea,
gradul de întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii;

b) la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea acestora (valoarea de înlocuire),

din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere;

c) la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, - preţul de cost sau preţul de
achiziţie al acestora;

d) pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;

e) pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;

f) pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre
preţioase – preţul pieţei;

g) pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe

bază de cataloage sau expertize.

Prima de asigurare se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se

plăteşte anticipat, integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată pe categorii de
riscuri, în funcţie de felul bunului asigurat, precum şi de frecvenţa şi intensitatea
producerii riscurilor asigurate. Societăţile de asigurare diferenţiază bunurile pe clase de
risc, iar pentru fiecare clasă stabileşte cota de primă tarifară specifică.

Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care

s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora
24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Obligaţiile asiguratului - în baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie să

îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare, a căror
neîndeplinire poate conduce la rezilierea contractului. Există obligaţii corespunzătoare
perioadei anterioare producerii unei daune şi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie
urmată de asigurat la producerea unei daune.

Constatarea şi evaluarea daunei. Stabilirea despăgubirii

- mecanismul despăgubirii se declanşează automat la producerea riscului asigurat.

Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii
evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma
asigurată şi nici valoarea bunurilor în momentul producerii evenimentului asigurat.

Principii aplicate în asigurările de bunuri

La asigurarea de bunuri se aplică unul din cele trei principii de acoperire a pagubelor:

-principiul răspunderii proporţionale (cu cât suma asigurată este mai apropiată de
valoarea bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul
pagubei);

-principiul primului risc D=P, în limita sumei asigurate (se aplică atunci când pagubele
totale se produc mai greu)
-principiul răspunderii limitate, despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte
o anumită limită, stabilită în contract şi numită franşiză, ce poate fi deductibilă şi atinsă.

În limita sumei asigurate: societatea de asigurări acordă despăgubiri şi pentru:

- cheltuieli făcute în scopul limitării daunei;

- cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului

asigurat;

- daunelor provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri

sau avarii datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau
limitarea consecinţelor producerii riscului.

Sunt situaţii în care asigurătorul poate refuza plata despăgubirii şi anume:

- dacă dauna a fost provocată în mod intenţionat de către una din părţi (asigurat,
beneficiar, un membru din conducere, persoane juridice asigurate, persoane fizice
majore care locuiesc şi gospodăresc (în mod statornic) cu asiguratul, persoana
asiguratului sau beneficiarului;

- dacă persoanele specificate mai sus nu au luat măsuri necesare împiedicării sinistrului
sau limitării acestuia, deşi puteau face acest lucru.

După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate,

cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de
asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial
se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii
diferenţei de primă corespunzătoare.

2.2 Date statistice privind asigurările de bunuri

În continuare voi prezenta ponderea diferitor categorii de asigurare de bunuri după

următoarele criterii: - Numărul de contracte,Veniturile și primele subsrise pentru
perioada raportată ( anul 2019, trimestrul 2) și perioada precedentă.
 900

800

700

600

500

400

300

200

100

0
Asigurarea construcțiilor Asigurarea altor bunuri Asigurarea animalelor Asigurarea culturilor
agricole

Nr de contracte perioada raportată Nr contractate perioada precedentă Nr daune

Diagrama 1.1

16000000

14000000

12000000

10000000

8000000

6000000

4000000

2000000

0
Asigurare contrucții Asigurare alte bunuri Asigurare animale Asigurare culturi
agricole

Prime brute subscrise perioada raportată Prima brute perioada precedentă Total venituri

Diagrama 1.2 Veniturile și primele subsrise

Concluzie:
 În urma analizei datelor statistice oservăm că cel mai mare circuit de finațe este în
cadrul asigurărilor de alte bunuri, acesta fiind și cel mai profitabil, imediat după care
urmează categoria Asigurării construcțiilor. Locul 3 îl ocupă asigurarea animalelor, cu
o pondere foarte mică, iar asigurarea culturilor agricole ocupă ultimul loc și nu este
aproape deloc profitabilă în Republica Moldova.

Capitolul III. ,, Asigurările de bunuri în Republica Moldova”

3.1 Problemele și deficiențele

Ultimul raport prezentat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgență al

Ministerul Afacerilor Interne oferă date îngrijorătoare în privința incendiilor care au
avut loc. Vorbim despre 1.165 de asemenea situații, în urma cărora au decedat 65
persoane – creștere de 35% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2017. Dintre
acestea, 861 (74%) de incendii s-au produs în sectorul locativ particular. Scopul nu este
de vă speria cu aceste cifre, ci pentru a trage un semnal de alarmă. Sunt incidente care,
în unele cazuri nu pot fi prevenite, însă pagubele produse pot fi acoperite dacă aveți
locuința asigurată.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale incendiilor?

Datele oferite de către autorități spun că acestea au loc din următoarele cauze:

 incendiere intenționată (195 incendii);

 scurtcircuit (167 incendii);
 imprudența în timpul fumatului (144 incendii);
 nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobelor și
canalelor de evacuare a fumului (121 incendii).

Cifrele prezentate mai sus au scopul de a informa cetăţenii despre importanţa asigurării
bunurilor pe care le deţin, deoarece aceasta oferă confortul financiar în cazul producerii
unor evenimente neprevăzute, a căror consecinţe sunt foarte costisitoare. Cu părere de
rău, obişnuinţa de a procura o asigurare care nu este impusă în mod obligatoriu, cum ar
fi asigurarea locuinţei, se formează abia după producerea unor situaţii neprevăzute ce
necesită cheltuieli semnificative.

Spre deosebire de legislaţia din România, unde din anul 2010 funcţionează legea cu
privire la asigurarea obligatorie împotriva dezastrelor naturale, în Republica Moldova
nu există o lege care ar impune acest tip de asigurare. Există o singură situaţie în care
proprietarul bunului imobil este obligat să deţină o asemenea poliţă de asigurare, şi
anume la încheierii unui contract de ipotecă. În acest caz legea stabileşte următoarele:
”(1) Debitorul ipotecar este obligat să asigure obiectul ipotecii în beneficiul
creditorului ipotecar, la valoarea de înlocuire, împotriva tuturor riscurilor de pieire
sau deteriorare fortuită. Creditorul ipotecar poate asigura bunul ipotecat pe cheltuiala
debitorului ipotecar dacă bunul nu a fost asigurat de debitorul ipotecar. ” (legea
nr.122, cu privire la ipotecă, Art.22, aliniatul 1.)

Deşi nu există o lege care ar impune asigurarea locuinţei şi bunurilor casnice, dacă nu
sunt gajate la bancă sau procurate în ipotecă, situaţiile neprevăzute în viaţa de zi cu zi
presupun că ar trebui măcar să ne informăm mai mult despre acest tip de asigurare.

Asigurătorii din Republica Moldova vin către client cu un produs complex, care acoperă
pe lângă riscurile de asigurare a bunurilor imobile şi mobile, riscuri auxiliare cum ar fi:
asigurarea benevolă de accidente şi asigurarea de răspundere civilă faţă de terţe
persoane (de exemplu: vecini).

Asigurările reprezintă un sector semnificativ al pieței financiare nebancare din

Republica Moldova.. Dezvoltarea sectorului de asigurări în baza proprietăţii private a
început în Republica Moldova în anul 1993, odată cu adoptarea primei legi în domeniu.
Pe parcursul anilor, acest sector a suferit modificări şi perfecţionări, devenind o
importantă componentă economică .
Numărul participanţilor pieţei de asigurări din Republica Moldova denotă fluctuaţii
semnificative datorate schimbării cadrului regulator, în special a cerinţelor privind
capitalul minim şi rezervele obligatorii. Actualmente, pe piaţă activează 17 companii
de asigurare, peste 70 de brokeri de asigurare/reasigurare şi aproape 40 de agenţi
bancassurance. Numărul companiilor de asigurare care activează pe piaţa de asigurări
a scăzut de peste două ori în ultimul deceniu. Această tendinţă a fost determinată în
principal de instituirea noilor reguli pe piaţa de asigurări prin Legea din 2006.
Principala cerinţă la care nu s-au putut conforma multe dintre companiile de asigurări
era cea de majorare a capitalului social până la nivelul minim de 15 milioane de lei,
pentru asigurătorii care practică activitate în categoria ”asigurări generale”, şi 22,5
milioane de lei, pentru cei care practică activitate în categoria ”asigurări de viaţă”.
Totodată, noile condiţii legislative au impus reorganizarea prin transformare a
societăţilor de asigurări din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni.
Noua Lege a permis instituirea noilor servicii de asigurare şi, deci, diversificarea
portofoliului de asigurări, astfel apărând iniţial brokerii de asigurări/reasigurări, iar
ulterior şi agenţii de bancassurance.
Penetrarea şi densitatea asigurărilor. Gradul de penetrare al asigurărilor în economie
este un indicator sintetic care arată contribuţia sectorului de asigurare la crearea
produsului intern brut (PIB) şi care se calculează ca raport între volumul primelor de
asigurare brute directe şi PIB. În Republica Moldova, valoarea acestui indicator a scăzut
de la 1,36% (2007) până la 1,01% (2015). O penetrare atât de mică arată că importanţa
sectorului nu este percepută încă de autorităţi şi de populaţie, demonstrându-se astfel
că în domeniul asigurărilor există un potenţial nevalorificat. Acest lucru este confirmat
de experienţa altor ţări, în care gradul de penetrare al asigurărilor în PIB poate ajunge
la 20-40%. Densitatea asigurării se exprimă ca prime de asigurare brute directe încasate
pe cap de locuitor. Valoarea acestui indicator în Republica Moldova a crescut continuu
ajungând la 345 lei/locuitor (circa 17,5 USD), în 2015. În comparaţie cu alte ţări, se
observă un nivel scăzut de dezvoltare al industriei asigurărilor din ţara noastră.
Indicatorul ne mai arată că nivelul de cultură şi educaţie financiară a populaţiei este
încă destul de redus şi cetăţenii nu realizează importanţa gestionării riscurilor prin
cedarea lor către companiile de asigurare.
Chiar dacă principalii indicatori ai pieţei asigurărilor de la noi sunt cu mult în urma
mediei globale, totuşi merită apreciat caracterul constant al evoluţiei pieţei, care se
reflectă prin volumul primelor subscrise încasate, dar şi prin mărimea activelor nete.
Industria asigurărilor a înregistrat cele mai spectaculoase creşteri în perioada de după
modificarea cadrului de reglementare din anul 2006. În anul 2013, a fost înregistrată o
scădere bruscă a volumului activelor nete pe piaţă, ceea ce poate fi explicat prin
obligaţia asigurătorilor de a-şi majora capitalul social, cerinţă care, în 2012, a ajuns în
ultima etapă de realizare.
De menţionat că sectorul de asigurare este interconectat cu alte sectoare financiare,
aceasta fiind și cauza repercusiunilor crizei bancare din Republica Moldova de acum
trei ani (2014) asupra pieţei de asigurări.
Profitabilitatea sectorului atestă fluctuaţii majore. Odată cu scăderea numărului de
companii, în anul 2012, au început să scadă şi profiturile. După ce pe piaţa din
Republica Moldova au rămas doar companiile puternice, care s-au putut conforma
cerinţelor legale, aceasta a început a înregistra un nivel constant de profit. Se atestă o
fortificare a pieţei care este demonstrată şi prin volumul subscrierilor per companie.
Companiile cu cele mai mari profituri din Republica Moldova, conform rezultatelor
pentru anul 2016, sunt Grawe Carat Asigurări SA, care a obţinut aproape jumătate din
profitul înregistrat pe piaţă în anul 2016, Klassika Asigurări SA și Moldasig SA, care a
fost leader în anii 2014 și 2015.
Analiza indicatorilor de activitate ai diferitor companii sugerează însă prezenţa
concurenţei neloiale şi existenţa tendinţelor de monopolizare a pieţei.