Funcția de planificare

H.Fayol:
"A conduce înseamnă a prognoza, a planifica din
timp", şi "...planul este în acelaşi timp rezultatul
prognozat şi direcţiile de acţiune, şi metodele ce
se vor folosi".
 Funcția de planificare

presupune proiectarea și estimarea

viitoarei evoluții a firmei, incluzând toate
activitățile care conduc la definirea
obiectivelor și la determinarea cursurilor
de acțiune adecvate care sa faca posibilă
atingerea obiectivelor stabilite.
 A planifica
a concretiza în documente prevederile strategiei şi
tacticii adoptate pentru o anumită perioadă sub
formă de:
 indicatori cantitativi şi calitativi,

 termenele la care acestea trebuiesc realizate,

 resursele care trebuiesc alocate pentru îndeplinirea lor,

 sarcinile concrete care revin executanţilor la diferite

nivele de conducere şi pe compartimente funcţionale.
Avantajele planificării:

 Forțeaza managerii să gândească în perspectivă și să

fixeze obiective clare;
 crează unitatea de viziune și focalizeaza eforturile
tuturor angajaților;
 conduce la dezvoltarea standardelor de performanță
care permit un control managerial mult mai eficace;
 planificarea permite organizației să fie mai bine
pregatită pentru situații neașteptate.
 Managementul strategic

reprezintă setul de decizii şi activităţi de formulare

şi implementare a strategiei, chemate să asigure
companiei avantaje competitive în mediul extern.

Strategia – plan complex, multilateral destinat

asigurării realizării misiunii şi atingerii obiectivelor
organizaţiei.
 Planificarea strategică

este procesul prin prin care managerii, tinând cont

de toate conditiile și restricțiile din mediul extern și
intern:
 stabilesc direcția pe termen lung a organizatiei,
 fixează obiective specifice de performanță,
 dezvoltă strategii pentru a atinge aceste obiective,
 implementează planurile de actiune alese,
 iau decizii de corectare corespunzătoare.
Planificarea strategică

este efectuata de managerii de la nivelul cel mai inalt al

intreprinderii.
Exemple de activitati de planificare strategica:
 alegerea domeniului de activitate in care sa actioneze
intreprinderea;
 alegerea modalitatii de creare a întreprinderii;

 selectarea amplasarii întreprinderii;

 alegerea formei de organizare;

 stabilirea obiectului de activitate.

Rezultatul planificării strategice este planul strategic al
firmei obținut prin:
 analiza mediului organizației,

 formularea misiunii organizației,

 stabilirea obiectivelor strategice,

 și formularea strategiilor, în vederea realizării

obiectivelor și misiunii propuse.

Ca regulă planurile strategice presupun perioade

îndelungate de la 2 pînă la 5 ani înainte.
 Planurile tactice
sunt chemate pentru a contribui la realizarea în
practică a planurilor strategice.
De regulă presupun acţiuni pe o perioada scurtă –
de obicei un an.
Planurile tactice prevăd acţiunile concrete ale
subdiviziunilor îndreptate spre atingerea scopurilor
strategice.
Elaborarea planurilor tactice ca regulă este în
competenţa managerilor de nivel mijlociu.
 Planurile operaționale
sunt nişte rezultate concrete care trebuie realizate de
grupurile de lucru, lucrători individuali.
Ele sunt elaborate la nivelurile inferioare şi indică
consecutivitatea acţiunilor necesare pentru atingerea
obiectivelor operaţionale ce contribuie la realizarea
planurilor tactice.
Planificarea operaţională presupune elaborarea planurilor-
grafic care determină limitele temporale pentru rezolvarea
fiecărei sarcini operaţionale de lucru.
 Planificarea operaţională cuprinde:
I. Politicile care orientează acţiunea mai ales în situaţii repetitive.
De exemplu: politica de personal a unei întreprinderi poate consta în promovarea
din interior oferind prioritate în promovare actualilor angajaţi.

II. Metodele şi procedeele care oferă angajaţilor instrucţiuni pentru desfăşurarea

muncii lor, adică explicaţii detaliate privind modul de a efectua adecvat sarcinile
care le revin şi ordinea efectuării acestora.

De exemplu, procedeul selecţiei personalului cuprinde: completarea cererii și CV-

ului, interviul, testarea şi selecţia propriu-zisă.
III. Bugetele stabilesc cerinţele de resurse financiare pentru a urma strategia aleasă
şi a realiza obiectivele stabilite;

IV. Standardele stabilesc nivelele dorite ale productivităţii muncii şi a

randamentului utilajelor.
 Misiunea – descrie scopul organizației

În general misiunea cuprinde:

 Motivul pentru care organizația există;

 Produsele și serviciile oferite;

 Domeniile de specializare;

 Clienții serviți;

 Zona geografică de marketing;

Obiectivele – Indiferent de nivel trebuie
să corespundă anumitor caracteristici:

Specifice (concrete, detaliate, bine definite);

Măsurabile (numere, cantități , comparații);
Abordabile (fezabile, posibile);
Realiste (care țin cont de resurse);
Timp (încadrate în timp).
 1. Punctele forte ale organizatiei: punctele tari
sunt acei factori care fac ca o organizatie sa fie mai
competitiva decat concurentii sai de pe piata.
Punctele tari pot lua forma unor produse sau servicii
pentru care compania are un avantaj competitiv, sau
detinerea strategica a unor resurse in plus fata de
concurenta. In esenta, punctele forte sunt resurse,
capacitati si competente de baza pe care
organizatia le are in posesie si pe care le poate
utiliza in mod eficient pentru a-si atinge obiectivele
de performanta.
 2. Slabiciuni: un punct slab reprezinta o
limitare, un defect in cadrul organizatiei, care
o va impedica in realizarea obiectivelor sale:
capacitati inferioare, resurse insuficiente in
comparatie cu concurenta etc.
 3. Oportunitati: oportunitatile includ orice
perspectiva favorabila in mediul organizatiei,
precum o tendinta, o piata, o schimbare sau
o nevoie trecuta cu vederea, care sustine
cererea pentru un produs sau serviciu si
permite organizatiei sa-si consolideze pozitia
concurentiala.
 4. Amenintari: O amenintare include orice
situatie nefavorabila, tendinta sau modificare
iminenta in mediul organizatiei, care este
daunatoare sau pune in pericol capacitatea
companiei de a concura pe piata. Aceasta
poate lua forma unei bariere, a unei
constrangeri, sau orice altceva care ar putea
cauza probleme, daune, prejudicii
organizatiei.
 Matricea BCG este un instrument
dezvoltat de Boston Consulting Group
Acest instrument permite efectuarea unei fotografii
a pozitionarii unei companii intr-un sector de
activitate dat.
Fiecare sector de activitate (sau produs/serviciu)
al unei companii este pozitionat pe o matrice
caracterizata de doua coordonate, fiecare dintre
aceste coordonate corespunzand unui indicator:
 Matricea BCG
- stea: piața este în continuă creștere și compania are
poziție dominantă pe această piață;
- dilemă: piața este în continuă creștere dar compania
are cota de piață mică;
- vacă de muls: piața are creștere scazută sau este în
recesiune dar compania are poziție dominantă pe
această piață;
- piatră de moară: piața are creștere scazută sau este
în recesiune și compania are cota de piață mică pe
această piață.

Scopul acestei metode este de a identifica care sunt

sectoarele de activitate strategice pentru companie,
precum si eventualele ajustari care trebuie facute.
 Sarcina de lucru
Elaborați planificarea strategică, tactică și operațională
pentru o organizație din Republica Moldova care dorește să
pătrundă pe o piață străină în următorii 5ani.
 Misiunea firmei
 Obiectivele strategice (3 obiective)
 Analiza SWOT
 Matricea BCG
 Activități și acțiuni concrete preconizate
 Modalitatile de realizare a obiectivelor, activităților și acțiunilor
 Resursele materiale, financiare, umane si informationale
 Responsabilii
 Termenele concrete de derulare a activităților