TEMA 7: Asigurarea de viață

1. Rolul asigurărilor de viaţă la sporirea şi consolidarea bugetelor familiare.

2. Condiţiile generale şi particularităţile asigurărilor de viaţă în Republica Moldova.
3. Modul de contractare a asigurărilor de viaţă.
4. Caracteristica claselor de asigurări: la termen şi cu e conomisire.

1. Rolul asigurărilor de viaţă la sporirea şi consolidarea

bugetelor familiare
În RM, necesitatea asigurărilor de viaţă este extrem de puţin înţeleasă. Folosirea mass-
mediei pentru educarea populaţiei în privinţa asigurărilor nu este suficientă şi nici eficientă. O
contribuţie mai mare în acest sens trebuie să o aibă agenţii de asigurare, care intră în contact
direct cu clienţii şi care îşi vor oferi serviciile pe toată perioada de valabilitate a unei poliţe.
Având în vedere rolul jucat de asigurările de viaţă în ansamblul asigurărilor oferite pe piaţă, dar
şi în alcătuirea unui plan financiar care să ofere siguranţă şi profit, se impune o mai bună
cunoaştere şi înţelegere ale acestora.
Perfecţionarea continuă a tehnicii, tehnologiilor, organizarea de întreprinderi care numără
mii de salariaţi, crearea aglomerării urbane, sporirea parcurilor de mijloace de transport şi a
vitezei cu care acestea circulă, folosirea energiei atomice în diverse scopuri etc., toate acestea
duc la sporirea numărului accidentelor de muncă şi de circulaţie, al incendiilor şi exploziilor.
Pe lângă aceste cauze produse de natura externă, ponderea cea mai mare între cauzele
decesului o au bolile: aparatului circulator, respirator, digestiv, tumorile, traumatismele, etc.
Faptul că populaţia de vârsta a treia este în creştere şi totodată este o pătură social
vulnerabilă cu probleme mai specifice faţă de celelalte segmente sociale va duce la un moment
dat la imposibilitatea statului de a întreţine partea inactivă a populaţiei şi astfel devine necesară
încheierea unei asigurări de viaţă care să ofere protecţia financiară urmaşilor în caz de deces, cât
şi un trai liniştit la vârsta pensionării.
Asigurările de persoane oferă soluţii pentru problemele financiare cauzate de moarte sau
accident. Decesul survine în mod neaşteptat şi în momentul cel mai nepotrivit. Orice planuri în
acest domeniu sunt inutile. Chiar şi persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau pot deceda în urma
unor accidente neaşteptate, ce vor genera în mod automat şi dificultăţi financiare. Aceste
dificultăţi financiare sunt determinate de:
1. Necesităţi băneşti pentru funeralii;
2. Asigurarea unor resurse financiare moştenitorului legal, după decesul asiguratului;
3. Restabilirea morală după deces.
Aceste trei dificultăţi, ce trebuie să fie acoperite, au caracter permanent sau temporar.
Dificultăţile permanente sunt cele mai greu de acoperit şi se referă la asigurarea unor sume
viagere pentru moştenitor, spre deosebire de dificultăţile temporare ce acoperă nevoi temporare,
cum ar fi repatrierea corpului decedatului asigurat. Pe lângă motivaţiile economice, care sunt
evidente, există şi motivaţii psihice. Acestea nu trebuie să fie izolate de cele economice, deoarece
formează un tot unitar. Cercetările psihologice se bazează pe studii comportamentale, analize
statistice şi observaţii individuale. Studiile psihologice au scos în evidenţă trei mari grupe de
motivaţii care stau la baza încheierii asigurărilor facultative de persoane:
1. Stresul;
2. Motivaţiile personale;
3. Concepţia despre moarte.
 Riscul este un eveniment definit de majoritatea economiştilor prin asociere cu o pierdere
propriu-zisă (De ex. distrugerea unei case de către un incendiu) sau cu o pierdere produsă de o
neglijenţă ce poate avea urmări asupra individului sau asupra unei proprietăţi. În asigurările de
viaţă, riscul reprezintă acel eveniment legat de persoana fizică a asiguratului a cărui producere
poate duce la vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supravieţuirea acestuia.
Riscul poate fi determinat de pericol şi de hazard. De exemplu, la asigurările de sănătate
putem întâlni:
- Hazarduri naturale sau clasice. (Orice slăbiciune fizică a unui om sănătos asociată cu un
mediu viciat poate determina o îmbolnăvire.)
- Hazarduri morale. (Trebuie înţelese ca tendinţe ale oamenilor de a consuma produse ce
pot cauza sau favoriza apariţia unor boli.)
În RM asigurările de viaţă sunt facultative, pe baze contractuale încheiate în conformitate
cu dispoziţiile legale şi cu condiţiile stabilite în contract.
O companie de top pe piaţa asigurărilor de viaţă este „GRAVE-CARAT” – o companie
care gândeşte în pespectivă. De la nivelul societăţii mutuale pentru asigurare împotriva
incendiilor, creată în 1828 ajunge la nivelul unei prezente, puternice şi respectabile în întreg
spaţiul central şi est–european. Extinderea rapidă şi sigură a fost posibilă transformarea sa într-o
corporaţie solidă cu operaţiuni în toată Europa.

2. Condiţiile generale şi particularităţile asigurărilor de viaţă în

Republica Moldova
Condițiile de asigurare stau la baza contractelor de asigurare înglobând o serie de prevederi
cu caracter juridic: modul de încheiere a contractului de asigurare, declanșarea și încetarea
răspunderii asigurătorului, stabilirea beneficiarilor de asigurare, modalitatea de calcul și plata
primelor de asigurare, acte și forme de plată, modalități de executare a contractelor etc.
Asigurările de viață fiind facultative au la bază contracte de asigurare, prin care se stabilesc
obligațiile reciproce ale părților: ale asigurătorului (de a achita suma asigurată în cazul survenirii
evenimentului asigurat, respectiv la expirarea asigurării); ale asiguratului (de a achita la termen
și în cuantumul stabilit primele de asigurare).
Condițiile de asigurare includ și prevederi rezultate din aplicarea bazelor tehnice ale
asigurărilor de viață, respectiv dobânda luată în calculul primelor de asigurare și al rezervelor
matematice precum și adaosul pentru cheltuielile de achiziție și administrație a asigurărilor.
Aceste prevederi urmăresc încadrarea calculului primelor de asigurare în bazele statistice și
eliminarea elementelor care ar putea periclita realizarea echilibrului financiar al asigurărilor de
viață, deci vizează buna lor funcționare.
De la 1 ianuarie 2018, în Republica Moldova au fost unificate tarifele la asigurările de
viaţă ca urmare a modificărilor adoptate la legislaţia naţională. Astfel, în contextul ajustării
cadrului legislativ naţional la aquis-ul comunitar pe dimensiunea asigurării egalităţii de şanse
între femei şi bărbaţi, au fost modificate mai multe legi: Legea sindicatelor, Legea cu privire la
asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Legea cu privire la asigurări şi Legea cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
 Tarifele pentru asigurările de viaţă sunt calculate în baza unor indicatori statistici compilaţi
pe întreaga ţară, după mai multe criterii. Astfel, sunt elaborate tabele de mortalitate şi
comutaţionale, care servesc drept bază pentru calculul tarifelor pentru asigurările de viaţă. Până
acum aceste statistici erau analizate separat pentru femei şi bărbaţi, în funcţie de speranţa de
viaţă. Din cauza că în Republica Moldova speranţa de viaţă pentru femei este mai înaltă decât
pentru bărbaţi, iar riscul unui accident este de asemenea mai mic în cazul acestora, aceste riscuri
erau calculate şi achitate diferenţiat.
Potrivit datelor statistice oficiale, durata medie a vieţii în Republica Moldova în anul 2016
a constituit 72,2 ani, inclusiv la bărbaţi – 68,1 şi la femei – 76,1 ani.

3. Modul de contractare a asigurărilor de viaţă

Potenţialul asigurat trebuie să completeze o declaraţie (cerere) de asigurare, prin care
trebuie să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător. Răspunsurile oferite permit
asigurătorului să-şi facă o opinie asupra riscului şi să stabilească prima aferentă.
În materie de asigurări, buna credinţă rămâne un principiu de bază, astfel că asiguratul
trebuie să facă declaraţii complete, chiar şi atunci când, pe parcurs, împrejurările esenţiale
privind riscul s-au schimbat. În caz contrar, asigurătorul îşi rezervă dreptul fie de a modifica sau
denunţa contractul, fie de a refuza despăgubirea solicitată.
Dacă, după analizarea răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului,
acesta redactează contractul în formă scrisă şi înmânează un exemplar asiguratului, timp de 10
zile după achitarea primei de asigurare. Obligatoriu în contract trebuie indicat beneficiarul
asigurării.
Obiectul asigurărilor este reprezentat de un atribut al persoanei (viaţa, integritatea fizică
sau capacitatea de muncă). Obiectul asigurării nu trebuie însă confundat cu obiectul contractului
de asigurare. Viaţa sau integritatea fizică a unei persoane poate face obiectul asigurării, însă nu
poate face obiectul unui contract civil sau comercial. Prin urmare, obiectul contractului de
asigurare constă în prestaţiile reciproce la care se obligă părţile, respectiv, plata primei şi a
indemnizaţiei de asigurare.
Subiecţi ai asigurării pot fi: cetăţeni ai RM, cetăţeni ai altor state, persoane fără cetăţenie
cu domiciliul permanent în RM, persoane în vârstă de 18 ani, precum şi alte persoane fizice sau
juridice, care încheie contract în favoarea unei terţe persoane.
Interesul asigurării nu prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată
independent de existenţa unor daune. De aceea, asiguratul sau terţul beneficiar nu trebuie să
dovedească vre-un interes pentru a putea exercita contra asigurătorului drepturile izvorâte din
contract în urma cazului asigurat.
Termenul de asigurare de la 3-30 ani. Contractul de asigurare poate fi încheat de la vârsta
de 0 ani, însă expirarea termenului de valabilitate a contractului nu trebuie să depăşească vârsta
de 70 ani. La încheierea contractului în favoarea copiilor, care nu au atins vârsta de 6 luni, vârsta
lor se consideră 0. Vârsta persoanei asigurate se rotungeşte până la ani deplini.
Începutul asigurării se consideră 01.X.X a lunii în care contractantul a plătit prima unică,
iar sfârşitul asigurării ultima zi a lunii precedente peste atâţia ani pentru câţi a fost încheiat
contractul.
Nu se încheie contract de asigurare pentru persoanele care au grad de invaliditate I şi II
(sau care mai sunt consideraţi că au un grad de invaliditate mai mare de 49%).
 Un aspect important referitor la prima de asigurare este indivizibilitatea ei. Asiguratul, în
schimbul plăţii primei, obţine protecţia prin asigurare împotriva unor riscuri, pe o anumită
perioadă de timp. Intervalul pentru care s-a stabilit prima, ca unitate de timp în decursul căreia
asigurătorul suportă riscul asigurării, se numeşte perioadă de asigurare. Prima stabilită pentru
perioada de asigurare este indivizibilă. Astfel, dacă perioada de asigurare este de 1 an, iar
evenimentul asigurat s-a produs în prima jumătate a intervalului, asiguratul nu poate pretinde
rambursarea unei prime proporţionale, pentru intervalul de timp rămas. Aceasta, deoarece
probabilitatea de daună se stabileşte pe întreaga perioadă de asigurare şi nu are relevanţă
momentul când se produce evenimentul asigurat, sau dacă acesta nu se produce deloc în cursul
perioadei. Asigurătorul foloseşte totalul primelor aferente perioadei de asigurare pentru
acoperirea comunităţii de riscuri.
Cu totul altfel se pune problema în situaţia rezilierii contractului de asigurare, a anulării
sau denunţării acestuia. Prima de asigurare fiind o contraprestaţie a riscului, când garanţia de
asigurare încetează a mai exista, rămâne fără cauză şi se restituie. În caz contrar, s-ar realiza o
îmbogăţire în dauna asiguratului. Asiguratul (contractantul) este obligat să plătească primele de
asigurare la termenele stabilite de comun acord cu asigurătorul, în caz contrar acesta din urmă
având dreptul de a rezilia contractul.
Deşi plata ratei de primă iniţială sau a anticipaţiei condiţionează începutul răspunderii
asigurătorului, neplata următoarelor rate nu conduce întotdeauna la încetarea răspunderii
asigurătorului. În cele mai multe cazuri, societăţile de asigurare acordă un termen de păsuire
pentru plata ratelor de primă restante, pentru ca raporturile de asigurare să poată continua şi să se
evite rezilierea contractului de asigurare. Neachitarea primelor până la expirarea termenului de
păsuire îl îndreptăţeşte pe asigurător să rezilieze contractul. O situaţie specială întâlnim la
asigurările de viaţă, pentru care se constituie rezerve de prime, asigurări la care asiguratul poate
înceta plata primelor de asigurare, cu dreptul de a menţine în vigoare contractul de asigurare la o
sumă de asigurare redusă.
Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de
asigurare, chitanţa, dispoziţia de plată sau alt document probator al plăţii. De asemenea, legislaţia
prevede că asigurătorul are dreptul să compenseze primele ce i se datorează până la sfârşitul
anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau
beneficiarului.
Contractul de asigurare intră în vigoare după achitarea primei de asigurare.
Primele de asigurare se achită în rate unice, anuale sau trimestriale prin virament sau în
numerar.
a) prin virament – din ziua încasării ei în contul asigurătorului;
b) în numerar peste 10 zile de la achitare.
Prima unică se achită la încheierea contractului, prima anuală sau trimestrială – în prima
lună a anului, trimestrului de asigurare. Primele de asigurare cu acordul contractantului pot fi
plătite anticipat pe mai mulţi ani, trimestre.
În cazul neachitării primei în termenele indicate, contractul este considerat nul.
Valoarea primei de asigurare depinde de anumiţi factori ca: vârstă; termenul asigurării;
suma asigurată; starea de sănătate etc.
Riscul asigurat este un eveniment viitor posibil, dar incert, la care sunt expuse viaţa ori
integritatea fizică a unei persoane. Incertitudinea se referă la posibilitatea producerii
evenimentului (de ex. un accident) sau numai la momentul survenirii sale (de ex. decesul este un
fapt inevitabil, însă nu se cunoaşte momentul în care acesta se va produce). Astfel, putem spune
că, în asigurările de deces, riscul asigurat nu este reprezentat de decesul asiguratului (care de
altfel este un eveniment cert), ci de durata incertă a vieţii persoanei asigurate.
Înainte de iniţierea procedurilor de încheiere a contractului, riscul trebuie determinat cu
precizie, căci numai astfel asigurătorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului şi, în caz
afirmativ, cuantumul primei. Pentru a obţine toate datele necesare în legătură cu riscul, asiguratul
trebuie să răspundă, în scris, la întrebările cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc
formulate de asigurător în cererea (declaraţia) de asigurare. Deoarece cererea (declaraţia) de
asigurare determină elementele contractului ce urmează să se încheie, ea trebuie să fie precisă,
completă, întocmindu-se întotdeauna pe propria răspundere a asiguratului. Informaţiile cuprinse
în cererea (declaraţia) de asigurare dau posibilitatea asigurătorului să cunoască natura şi
proporţiile riscului şi să determine valoarea primei de asigurare. Dacă asiguratul ascunde, omite
anumite informaţii sau face o declaraţie inexactă, aceasta influenţează precizia cu care este
determinat riscul şi are efecte juridice pentru asigurat. Constatarea unei omisiuni sau a unei
declaraţii neadevărate din partea asiguratului, la întrebările ce i s-au pus la încheierea
contractului, pot atrage nulitatea acestuia. Ca obligaţie suplimentară a asiguratului în legătură cu
riscul asigurat, legislaţia prevede că, dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în
cursul executării contractului, asiguratul trebuie să comunice schimbarea, în scris, asigurătorului.
Pentru a fi acoperit, riscul trebuie să fie independent de fapta intenţionată a asiguratului, a
beneficiarului sau prepuşilor acestora. De asemenea, legea prevede că asigurătorul poate refuza
plata indemnizaţiei de asigurare în cazul sinuciderii asiguratului în termen de doi ani de la
încheierea contractului sau a comiterii cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte
grave prevăzute în contractul de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul
asiguratului, suma asigurată se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau moştenitorilor.
Toate aceste condiţii sunt recunoscute ca cazuri de asigurare dacă ele au survenit în
perioada de valabilitate a contractului şi sunt confirmate prin certificatul medical forma 195 sau
alte documente eliberate de instituţiile curativ profilactice în care asiguratul a primit primul
ajutor medical. Despre traumele suportate, asiguratul trebuie să anunţe asigurătorul timp de 7 zile
din ziua producerii accidentului. În caz contrar asigurătorul poate refuza plata sumei
despăgubirii.
Tabelul 20
Cazuri asigurate și exceptate în asigurările de viață

Cazuri asigurate Cazuri neasigurate

Decesul persoanei asigurate survenit în perioada de
valabilitate a contractului în rezultatul unui accident
sau care a survenit din orice motiv după expirarea a
36 luni din ziua intrării în vigoare a contractului sau
după expirarea a 12 luni din ziua reînnoirii
contractului;
Traumatisme suportate de către persoane asigurate
în urma unor accidente: fracturarea; amputarea;
contuzia sau lezarea organelor interne; traumarea
organelor vizuale, auditive, cât și fracturi
întâmplătoare, arsuri etc.;
Intoxicaţia acută ocaziţională cu plante otrăvitoare,
medicamente, substanţe chimice cu excepţia
Decesul asiguratului survenit în urma
unei boli până la expirarea a 36 luni de
la încheierea contractului/ până la
expirarea a 12 luni din ziua reînnoirii
acestuia;
Decesurile/trauma suportată de către
asigurat în legătură cu comiterea unor
acţiuni care se socoate ca infracţiune
premeditată sau în urma intoxicației cu
alcool sau droguri;
Decesul sau trauma suportată de
asigurat în rezultatul acţiunilor militare,
 intoxicaţiei cu alcool, droguri etc. acţiunile energiei nucleare.
În caz de deces contractantului i se restituie primele de asigurare fără careva reţineri.
La expirarea termenului de asigurare, asiguratul are dreptul să primească suma de asigurare
cu condiţia că au fost achitate pe deplin primele de asigurare.
Dacă la expirarea termenului de asigurare se va constata că pe ultimele 3 luni de
valabilitate a contractului n-au fost plătite primele cuvenite, atunci acestea se v-or reţine din
suma asigurată.
Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi
posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare
împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite. La producerea riscului asigurat, asiguratul,
sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii, deoarece
aici nu mai este vorba de daună, cum este la asigurările de bunuri. Neavând caracter reparator,
asigurarea de persoane nu suferă restricţiile la care este supusă asigurarea de bunuri.
Dacă, în urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vătămare corporală sau a
contractat o maladie care i-a afectat puterea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de
asigurare, care să refacă situaţia financiară existentă înaintea producerii accidentului sau
contractării bolii.
Această categorie de asigurări reprezintă o măsură de prevedere şi, în acelaşi timp, de
economisire, pentru persoanele fizice şi pentru familiile lor; are rolul de a diminua efectele
financiare ale pierderii totale sau parţiale a capacităţii de muncă datorate apariţiei unei boli sau a
unor accidente, atingerii unor anumite limite de vârstă, decesului. Sumele asigurate sau
indemnizaţiile care se acordă în asigurarea de persoane suplimentează sumele oferite de
asigurările sociale şi de asistenţa socială, permiţând asiguratului sau familiei acestuia să
depăşească situaţiile de criză şi să-şi continue stilul de viaţă obişnuit.
Contrar asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă, unde valoarea indemnizaţiilor nu poate
depăşi cuantumul pagubei produse, în asigurările de persoane, principiul despăgubirii nu se
aplică, viaţa şi sănătatea oamenilor neputând fi evaluate în bani.
Plata sumei de asigurare la survenirea cazului asigurat se efectuiază în baza certificatului
medical şi ale altor (alte) documente ce confirmă legalitatea acestuia.
Persoana asigurată are dreptul să se adreseze pentru a primi suma asigurată cuvenită în
termen de trei ani, din ziua survenirii cazului de asigurare, prezentând documentele necesare.
La dorinţa contractantului se permite plata în avans pentru trauma suportată de către
persoana asigurată în mărime de pînă 50% din suma asigurată, prezentând documentele medicale
necesare.
Dacă decesul persoanei asigurate a survenit în urma consecinţelor traumei suportate, pentru
care s-a efectuat plata sumei asigurate, atunci beneficiarului i se plăteşte diferenţa dintre suma
asigurată stipulată în contract şi suma anterioară pentru această traumă.
Tabelul 21
Plata sumelor de asigurare în dependență de persoanele stipulate în contract

Condiția Situații
Suma de asigurare se  dacă după decesul asiguratului în perioada valabilităţii
plăteşte moştenitorilor contractului urmează decesul beneficiarului.
beneficiarului
Suma de asigurare se  în cazul decesului şi a persoanelor asigurate şi a
plăteşte moştenitorilor beneficiarilor;
 persoanelor asigurate  dacă beneficiarul a decedat înaintea persoanei asigurate;
 dacă contractantul a indicat în contract că suma de asigurare
trebuie să fie plătită „moştenitorilor legali”;
 dacă beneficiarul a omorât premeditat persoana asigurată sau
i-a cauzat leziuni corporale care a provocat moartea.
Dacă decesul persoanei asigurate nu survine ca rezultat al traumei suportate, atunci
beneficiarului i se plăteşte suma de asigurare stipulată în contract plus suma cuvenită pentru
traumă.
În cazul decesului contractantului în perioada de plată a primei de asigurare dacă contractul
a fost încheiat în favoarea persoanei terţe, obligaţia de a plăti prima de asigurare poate fi preluată
de către persoana asigurată sau de o altă persoană, dacă îşi asumă responsabilitatea. Dacă nimeni
nu-şi asumă aceste obligaţii, atunci persoana asigurată/părinţilor li se plăteşte suma de
răscumpărare.
Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o achită
asiguratului (beneficiarului) în cazul producerii riscului asigurat.
Deoarece asigurările de persoane nu sunt contracte de despăgubire, asigurătorul plăteşte
suma asigurată sau o parte din această sumă (corespunzător gradului de invaliditate permanentă
parţială), independent de orice ideie de prejudiciu. Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei
persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată
şi paguba suferită de asigurat. Legislaţia nu îngrădeşte dreptul unei persoane de a contracta mai
multe asigurări de persoane la mai multe societăţi de asigurare.
Ca urmare, dacă asiguratul a încheiat un număr de poliţe de asigurare cu asigurători
diferiţi, beneficiarul are dreptul, în ipoteza producerii evenimentului asigurat, să încaseze toate
sumele ce-i revin, conform contractelor de asigurare încheiate.
Suspendarea înainte de termen şi reînnoirea contractului. În cazul neachitării primei
anuale, trimestriale scadente în prima lună a anului, trimestrului de asigurare, contractul se
întrerupe.
Asiguratul este în drept să desfacă contractul de asigurare, dacă a plătit primele pe cel puţin
6 luni şi să încaseze suma de răscumpărare:
a) dacă contractul se desface în perioada de după 6 luni până la n ani de aflare în vigoare,
atunci contractantului i se restituie suma primelor plătite cu reţinerea cheltuielilor de gestiune;
b) la desfacerea contractului până la 6 luni primele nu se restituie.
În decurs de 12 luni de la data suspendării contractului, contractantul poate reînnoi
contractul, conform tarifelor în vigoare la data încheierii contractului, dacă nu a fost plătită suma
de răscumpărare. În acest scop este suficient să plătească în mod unic toate primele restituite,
ţinând cont de restanţa de venit a companiei, conform procentului fixat în taxa tarifară.
În cazul suspendării înainte de termen a contractului de asigurare şi a achitării primelor de
asigurare pe trei ani şi mai mult, dacă n-a fost reînnoit în decurs de 12 luni şi nu s-a primit suma
de răscumpărare, cu acordul contractantului suma de asigurare se reduce şi contractul rămâne în
vigoare în suma redusă până la expirarea termenului de asigurare indicat în contractul de
asigurare, fără achitarea ulterioară a primelor.
Schimbarea de către contractant a domiciliului sau locului de lucru în limitele RM acesta
trebuie să depună o cerere de expediere a dosarului de asigurare în companie la locul nou de trai
sau lucru. În caz dacă contractantul se va afla pe un timp îndelungat în afara teritoriului RM
achitarea primelor de asigurarele poate efectua persoana împuternicită de el, înştiinţînd în scris
compania, unde el achită primele de asigurare.
Încetarea contractului de asigurare de persoane. Modul obişnuit de încetare a contractului
de asigurare cu durată determinată îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei
pentru care a fost încheiat. Un alt mod de încetare a contractului este producerea evenimentului
asigurat. După plata sumei asigurate, obligaţiile asigurătorului faţă de asigurat se sting, ceea ce
echivalează cu încetarea automată a contractului.
Modurile mai puţin uzuale de încetare a contractului de asigurare sunt: denunţarea,
rezilierea şi anularea contractului. Ele sunt considerate „mai puţin uzuale”, deoarece fac să
înceteze contractul înaintea expirării duratei sale, precum şi înaintea producerii cazului asigurat.
Specificul denunţării, ca modalitate de încetare a contractului, constă în exercitarea
acesteia în mod unilateral şi din cauze autorizate de lege. Astfel, asigurătorul poate denunţa
contractul, dacă asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului
în legătură cu datele luate în considerare la încheierea asigurării. Totuşi, denunţarea poate fi
exercitată numai dacă modificarea intervenită exclude, potrivit condiţiilor de asigurare,
menţinerea contractului. De asemenea, asigurătorul poate denunţa contractul dacă se dovedeşte
că asiguratul a fost de rea-credinţă. Deoarece contractul de asigurare se caracterizează prin
executare succesivă, denunţarea acestuia nu produce, în principiu, efecte retroactive, ci numai
efecte pentru viitor. Astfel, reţinerea primelor pentru perioada în care contractul a fost în vigoare
este normală, dar nu se justifică încasarea primelor pentru perioada următoare denunţării
contractului, deoarece ar conduce la îmbogăţirea nejustificată a asigurătorului.
Rezilierea contractului de asigurare înseamnă desfacerea pentru viitor a acestuia, datorită
neexecutării obligaţiei uneia dintre părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de
contractul de asigurare, până la reziliere, rămân valabile. În momentul rezilierii, creditorul are
dreptul să ceară executarea silită a tuturor obligaţiilor scadente care nu fuseseră executate până la
acea dată. De asemenea, el poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, ca
urmare a neexecutării respectivelor obligaţii.
Nulitatea contractului de asigurare este reglementată de condiţiile de asigurare şi de
normele dreptului comun. Nulitatea poate fi cauzată de declaraţiile inexacte sau incomplete
făcute de asigurat la încheierea contractului de asigurare sau de lipsa interesului asigurabil din
partea contractantului asigurării, în momentul încheierii acestuia. În cazul anulării contractului,
efectele juridice operează atât pentru trecut, cât şi pentru viitor. Prin urmare, părţile sunt obligate
să restituie reciproc prestaţiile efectuate. Astfel, asigurătorul trebuie să restituie primele de
asigurare încasate, iar asiguratul indemnizaţia de asigurare, dacă a beneficiat de aceasta.
Suspendarea înainte de termen şi reînnoire a contractului de asigurare are loc:
1) În cazul neachitării primelor lunare pe trei luni succesive, valabilitatea contractului se
suspendă din prima zi a lunii a patra.
2) Contractantul are dreptul să reînnoiască contractul în decursul a 12 luni din ziua
suspendării. În acest scop contractantul trebuie să achite în mod unic prima pentru luna curentă şi
pentru toate lunile restante.
3) Dacă contractantul nu doreşte să achite primele restante la reînnoirea contractului atunci
el depune o cerere în scris şi se plăteşte doar prima pentru luna curentă. În acest caz prima se
prelungeşte exact cu atâtea luni pe câte nu a fost achitată prima de asigurare.
4) Contractul de asigurare reînnoit intră în vigoare după achitarea tuturor primelor restante
şi a primei pentru luna curentă.
5) Contractul de asigurare suspendat mai mult de 12 luni nu poate fi reînnoit.
 6) Contractantul este în drept să rezilieze contractul dacă contractul a fost în vigoare şi
achitate primele de asigurare cel puţin 6 luni şi să încaseze suma de răscumpărare.
Dacă în perioada valabilităţii contractului, persoanei asigurate i-a fost plătită pentru
traumele suportate o parte din suma asigurată, care depăşeşte suma primelor încasate, atunci în
caz de reziliere a contractului contractantului nu i se plăteşte nimic.
În caz dacă suma plătită este mai mică decât suma primelor încasate, contractantului i se
plăteşte diferenţa dintre suma de răscumpărare calculată şi suma de asigurare plătită anterior
pentru traume.
Schimbarea de către contractant a domiciliului, a locului de muncă
În cazul schimbării de către contractant a domiciliului/locului de muncă în limitele RM,
acesta trebuie să depună asigurătorului o cerere de expediere a dosarului de asigurare la noul loc
de trai/muncă.
Dacă contractantul se va afla un timp îndelungat înafara RM achitarea primei de asigurare
o poate efectua persoana împuternicită de el.
În cazul în care contractantul pleacă cu traiul permanent peste hotarele RM şi doreşte să
rezilieze contractul de asigurare lui i se plăteşte suma de răscumpărare, dacă contractul în cauză a
fost în vigoare şi achitat cu primele de asigurare cel puţin 6 luni.

4. Caracteristica claselor de asigurări: la termen şi cu economisire

Necesitatea încheierii unei asigurări de viaţă provine din nevoia fiecăruia de a oferi
protecţie financiară familiei a dependenţilor sau a acelor apropiaţi în cazul decesului în paralel
cu alte avantaje pe care asigurătorul le poate oferi: economisire, pensii, investiţii.
În prezent, există un număr impresionant de asigurări de viaţă (câteva sute), unele din ele,
deşi sunt încadrate în această categorie, nu mai păstrează toate caracteristicile.
Asigurările de viaţă cuprind 2 clase mari: la termen și cu economisire.
I Asigurarea la termen oferă protecţie financiară pe o perioadă limitată de timp.
Asiguratul are însă posibilitatea de a reînnoi contractul, dacă acest lucru a fost prevăzut printr-o
clauză contractuală. Poliţele de asigurare la termen nu au o anumită valoare capitalizată sau
element de economisire. De aceea ea oferă protecţie şi nu posibilitatea de investire, reiese că nu
acumulează o anumită valoare în timp. Majoritatea poliţelor la termen pot fi reînnoite şi sunt
convertibile. În mod obişnuit, asigurătorii nu permit reînnoirea poliţei după împlinirea unei
anumite vârste, de exemplu, 65, 70 sau 75 de ani.
1.1 În cazul Asigurării temporare de viaţă, primele de asigurare se bazează pe tabele de
mortalitate, rata mortalității crește odată cu vârsta.
Asigurarea temporară de viaţă este cel mai elementar tip de poliţă. Dacă asiguratul moare
în perioada asigurată, atunci se plăteşte beneficiarului suma de asigurare, în cazul în care
asiguratul supraveţuieşte, nu se plăteşte nimic.
1.2 În cazul Asigurării permanente de viaţă (viageră), poliţa de asigurare are o primă de
asigurare fixă şi acumulează economii a căror valoare creşte conform unui plan prestabilit,
vloarea economiilor este garantată de către societatea de asigurări. Este o asigurare tradiţională,
concepută să ofere protecţie în caz de deces, oferind în acelaşi timp şi avantajul capitalizării
primelor.
Există două categorii mai importante de asigurare viageră:
a) Poliţe pentru care primele se plătesc întreaga viaţă, oferă o protecţie pemanentă, iar
primele lor de asigurare se plătesc periodic până când persoana asigurată decedează sau până
când împlineşte 100 de ani. Deoarece statisticile de mortalitate folosite de societăţile de asigurări
indică faptul că majoritatea persoanelor mor înainte de a împlini vârsta de 100 ani, în cazurile
foarte rare când un asigurat împlineşte 100 ani, societatea de asigurări îi plăteşte în ziua
aniversării zilei de naştere întregul beneficiu de deces.
b) Poliţe pentru care primele se plătesc numai o perioadă limitată, oferă o protecţie
permanentă, dar primele lor sunt plătite numai o perioadă limitată de timp. Deşi terminologia s-
ar putea să fie confuză, distingem şi în acest caz două categorii de poliţe de asigurare: unele în
care se stabileşte un număr fix de prime anuale şi altele în care se indică vârsta asiguratului până
la care se vor plăti primele de asigurare. Poliţele care se plătesc o perioadă limitată acumulează o
valoare capitalizată mai mare decât poliţele care se plătesc întreaga durată a vieţii.
1.3 În cazul asigurării de supravieţuire, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului
suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la sfârşitul perioadei pentru care s-a incheiat
contractul de asigurare. Dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate,
asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă de
moştenitori.
1.4 În cazul asigurării de viaţă variabilă, proprietarul poliţei de asigurare are posibilitatea
de a alege una din opţiunile de investiţie pe care societatea de asigurare i le pune la dispoziţie.
Beneficiile poliţei de asigurare se ajustează în funcţie de valoarea investiţilor prevăzute în poliţa
de asigurare, în momentul în care se solicită plata lor. Beneficiile de deces nu pot fi mai mici
decât sumele asigurate iniţial pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai
mari, dacă investiţiile făcute au fost profitabile.
1.5 În cazul asigurărilor de viaţă universală, posesorul poliţei de asigurare poate, la
anumite intervale de timp, modifica valoarea beneficiilor de deces, de asemenea poate schimba
valoarea şi data efectuării plăţii primelor de asigurare, fără a avea obligaţia de a anunţa anticipat
societatea de asigurări. Primele de asigurare sunt plasate într-un cont şi din valoarea lor se vor
scădea, la un moment dat, cheltuielile de deces. In acest cont se varsă, totodată, şi dobânzile
obţinute, care pot varia în timp. Posesorul poliţei poate retrage anumite sume din economiile
accumulate. Societatea de asigurări este cea care va decide cum vor fi investiţi banii şi cea care
garantează o rată minimă de rentabilitate.
1.6 În cazul Asigurării permanente de viaţă sensibilă la dobânzi, sructura de bază o
constituie asigurarea permanentă de viaţă, la care sau făcut modificări importante. Aceste poliţe
se bazează foarte mult pe experienţa actuarială a societăţilor de asigurare şi, de aceea, se
consideră o primă de asigurare care nu este precis determinată. În schimb, societatea de asigurare
garanteză că această primă nu va depaşi o valoare maximă. Astfel, poliţa de asigurare ocupă o
poziţie undeva în zona de mijloc, între asigurarea permanentă de viaţă cu prime fixe şi cea
universală cu prime flexibile. În consecinţă, asigurarea permanentă de viaţă sensibilă la dobânzi
va avea atât avantajele cât şi dezavantajele celor două tipuri de asigurări.
II. Asigurările cu economisire se încheie de obicei pe perioade mai mari sau pot rămâne
în vigoare până la maturitate şi nu încetează decât dacă deţinătorul renunţă să mai plătească
primele aferente. Acest tip de asigurări presupune depunerea constantă a unor sume care, în timp,
reduc riscul pe care şi-l asumă asigurătorii de a plăti despăgubiri la producerea evenimentului
asigurat. Deţinătorul poate avea acces la bani, prin diferite tipuri de retrageri sau răscumpărări.
2.1 Asigurarea pe termen nelimitat acoperă riscul de deces pe o perioadă mai lungă decât
cele la termen (de ex. până la 95 de ani). De obicei, condiţia este ca primele să fie plătite până la
momentul pensionării. Dacă asiguratul decedează în perioada contractului, beneficiarul încasează
suma asigurată; dacă asiguratul atinge vârsta specificată în contract, primeşte el însuşi suma
asigurată actualizată. Avantajele principale ale acestui tip de asigurări sunt garantarea
beneficiului la deces şi garantarea unei sume la supraveţuire. Pe de altă parte, primele sunt
inflexibile, mai mari decât la asigurarea la termen, iar suma la supraveţuire nu oferă un câştig
propriu-zis, ci este suma asigurată indexată la inflaţie.
2.2 Asigurarea mixtă de viaţă (endowment) permite capitalizarea, acoperind asfel nu
numai riscul de deces, dar şi supraveţuirea. Deşi în spaţiul occidental există o gamă largă de
asigurări mixte de viaţă (cu diferite tipuri de profit şi de prime), ceea ce defineşte în general acest
tip de asigurare este faptul că are o componentă de capitalizare. Partea de protecţie a poliţei
garantează o sumă asigurată platită beneficiarului stipulat în contract, la decesul asiguratului. Pe
de altă parte, dacă asiguratul supraveţuieşte maturităţii contractului, primeşte suma asigurată.
Capitalizarea oferă posibilitatea de a economisi primele de asigurare. Acestea sunt investite de
compania de asigurări şi produc profit, la sfârşitul perioadei contractuale. Astfel, asiguratul care
supraveţuieşte maturităţii contractului încasează atât suma asigurată, cât şi profitul oferit de
asigurător din investirea primelor.
Contractul se încheie pe o perioadă cuprinsă între anumite limite între 3 şi 5 ani şi între 60
şi 65 de ani, fără ca asiguratul să depăşească vârsta de 75 de ani la scadența contractului.
2.3 Asigurarea mixtă redusă oferă asiguratului posibilitatea de a retrage acea parte din
primele plătite care nu a fost utilizată de asigurător pentru a acoperi riscul de deces. În cazul
decesului asiguratului pe parcursul contractului, beneficiarul încasează totalul primelor plătite
până la acel moment, plus o cotă de participare la profit. Această cotă este obţinută ca urmare a
investiţiei realizate de asigurător dintr-o parte a rezervei matematice (rezerva matematică va fi
egală cu prima încasată, plus dobânda aferentă, minus cheltuieli aferente riscului asigurat). Dacă
asiguratul supraveţuieşte maturităţii poliţei, pimeşte suma asigurată precizată în contract.
Atât asigurarea mixtă de viaţă, cât și mixtă redusă permit stabilirea unui nivel nelimitat al
sumei asigurate, care va determina evident mărimea primei de asigurare.
2.4 Asigurarea de rentă, în acest caz, suma cuvenită asiguratului la expirarea contractului
se plăteşte acestuia treptat prin plăţi periodice sub formă de rentă. Plata rentei se poate efectua în
două moduri: fie începe imediat după încheierea contractului de asigurare, fie începe la o dată
ulterioară. În practică, cel mai frecvent întâlnim situaţia în care o perioadă de timp mai lungă sau
mai scurtă, asiguratul achită primele datorate asigurătorului, pentru constituirea fondului, din
care acesta din urmă va suporta renta.
In funcție de plata îndemnizației sunt două tipuri de rente:
1. Renta cu rata fixă, îndemnizaţia se va plati indiferent dacă asiguratul este sau nu în viaţă.
2. Renta viageră, asiguratul, sau dacă asigurarea se face pentru mai multe persoane, cel
puțin unul dintre asigurați trebuie sa fie în viață. Renta se acordă în general trimestrial.
2.5 Asigurarea tip unit-linked (UL), acoperă partea de protecţie a veţii, dar oferă şi
posibilitatea investiţiei pe termen mediu şi lung. Astfel, asiguratul îşi protejează familia în
eventualitatea decesului său, dar are şi oportunitatea de a obţine un câştig, poate primi un surplus
faţă de ceea ce se economiseşte şi poate primi un surplus faţă de ceea ce depune.
O parte a primei de asigurare este folosită pentru a acoperi costurile legate de preluarea
riscului de deces al asiguratului, iar cea mai mare parte este investită în unităţi (unituri) ale
programelor de investiţii ale asigurătorului, conform deciziei asiguratului (deţinător). Investiţia
respectivă se acumulează într-un cont de unităţi.
La semnarea poliţei, asiguratul alege tipul programului de investiţii în care se vor investi
primele, dar pe parcursul contractului poate schimba programul sau programele alese.
La unit-linked, suma asigurată poate fi aleasă de asigurat între un nivel minim şi un nivel
maxim, în funcţie de necesităţile de protecţie, de vârsta şi starea de sănătate a asiguratului.
 Companiile de asigurări au de regulă cel puţin patru sau cinci produse UL, cu acces pe
toate programele de investiţii proprii, care pot fi combinate astfel încât să se potrivească fiecărui
tip de client şi să ofere flexibilitate. Pentru o minimizare a riscului pot fi alese programele ce au
în componenţă certificate de trezorerie, depozite bancare, obligaţiuni, pentru o maximizare a
câştigului sunt utilizate programele ce investesc în acţiuni cotate la bursă.