Sunteți pe pagina 1din 8

Calenda

egiptean
Elaborat: Mocanu Paula
Inca din cele mai vechi timpuri, egiptenii antici au avut o forma de calendar bazat pe
fazele Lunii, urmat de un sistem calendaristic de 360 de zile, cu trei anotimpuri, fiecare
anotimp fiind alcatuit din 4 luni si fiecare luna avand 30 de zile. Anotimpurile egiptenilor
corespundeau cu ciclurile Nilului si erau cunoscute astfel: Sezonul Inundatiei (se pronunta
Akhet si dura de pe 21 iunie pana pe 21 octombrie), Sezonul Revarsarii (se pronunta
Proyet si dura de pe 21 octombrie pana pe 21 februarie) si Sezonul Recoltei sau vara (se
pronunta Shomu si dura de pe 21 februarie pana pe 21 iunie).
In calendarul vechi egiptean, inceputul anului
(numit si deschiderea anului) era marcat de
aparitia stelei Sirius din constelatia Canis Major.
Constelatia isi facea aparitia in juru datei e 21
iunie si acest eveniment era numit “urcarea zeitei
Sothis”. Steaua Sirius era vizibila chiar inainte de
rasarit si este inca una dintre cele mai stralucitoare
stele de pe cer, fiind situata in partea din stanga
jos a lui Orion si reprezentand nasul cainelui din
constelatia Canis Major.

Egiptul antic a avut un alt


calendar diferit în timpul 
Vechiului Regat, cu anul de 320
zile după cum se menționează pe 
Piatra de la Palermo.
Inceputul anului era marcat de adaugarea a cinci
zile suplimentare, cunoscute sub numele de “cele
cinci zile anuale”. Aceste cinci zile suplimentare
erau un prilej de ospat si sarbatoare pentru
egipteni si nu era ceva iesit din comun ca acestia
sa participe la diverse ritualuri in acele zile.
Intrucat egiptenii nu au dat nicio dispozitie in ceea
ce priveste anii bisecti, calendarul si anotimpurile
au inceput sa devieze, iar pana la sfarsitul
Regatului Vechi, s-a adunat o discrepanta de cinci
luni. Calendarul vechi egiptean a avut si alte functii
importante in viata egiptenilor, in special in
domeniul astrologiei.
Calendarul civil
Egiptenii antici erau extrem de
organizati si aveau un guvern
central foarte eficient.
Administratorii aveau nevoie de un
calendar mai simplu decat cel in
care ei nu stiau cand incepe luna
pana cand preotii nu se uitau la
rasarit, si in care toate lunile aveau
acelasi numar de zile si toti anii
aveau acelasi numar de luni.
Astfel, ei au introdus un calendar
civil care avea 12 luni, fiecare luna
avand 30 de zile si 3 saptamani a
cate 10 zile fiecare. Deasemenea
au fost adaugate cinci zile de
sarbatori legale pentru ca anul sa
aiba 365 de zile. Aceste cinci zile
sarbatoreau zilele de nastere ale
zeilor Osiris, Isis, Horus, Nephtys si
Lunile anului au fost aranjate astfel:
• Akhet (Sezonul Inundatiei) – Thoth (iunie-iulie),
Paophi (iulie-august), Athyr (august-septembrie),
Khoyak (septembrie-octombrie);
• Peret sau Proyet (Sezonul Revarsarii) – Tybi
(octombrie-noiembrie), Mekhir (noiembrie-
decembrie), Phamenat (decembrie-ianuarie),
Pharmuti (ianuarie-februarie);
• Shemu sau Shomu (Sezonul Recoltei) – Pakhons
(februarie-martie), Payni (martie-aprilie), Epiphi
(aprilie-mai), Mesore (mai-iunie).
Majoritatea civilizatiilor antice isi
incepeau si incheiau zilele cand
apunea soarele,
insa egiptenii antici isi incepeau
zilele odata cu rasaritul soarelui.
Acestia au impartit perioada zilei in
12 ore, numerotate de la 1 la 12, iar
perioada noptii tot in 12 ore,
numerotate de la 13 la 24. Nu toate
orele aveau aceeasi durata – in
timpul verii, orele din timpul zilei
erau mai lungi decat orele din timpul
noptii, iar in timpul iernii se inversau
lucrurile. In Egiptul Antic, cerul era
intotdeauna clar, prin urmare,
masurarea trecerii orelor era o
sarcina usoara – in timpul zilei
foloseau un cadran solar, iar noaptea
foloseau stelele.
Diferitele stele rasar in momente diferite, in functie
de anotimpuri, iar vechii egipteni masurau orele
noptii prin observarea aparitiei pe cer a anumitor
stele. Stelele speciale pe care le foloseau pentru a
numara orele noptii erau numite “decani”. Stelele
care erau pictate pe tavanele piramidelor aveau
rolul de a-l ajuta pe faraonul mort sa stie cat era
“ceasul”. Mai tarziu, egiptenii
au inceput sa foloseasca ceasuri cu apa
(clepsidre), pentru a cronometra lucrurile cu mai
multa precizie decat ar fi fost posibil cuajutorul
cadranului solar sau al stelelor.
Vechii egipteni au fost primii oameni care au
realizat un calendar care sa tina pasul cu
soarele si anotimpurile. Acestia au fost de
asemenea primii oameni care au utilizat
ceasul cu 24 de ore.

S-ar putea să vă placă și