EFECTELE TRATATELOR ASUPRA PARTILOR

Referitor la efectele tratatelor, doctrina diferențiază efectele tratatelor în interiorul statelor

care sunt părți la anumite convenții internaționale și efectele tratatelor în afara teritoriului statelor
contractante, față de statele terțe". Tratatele internaționale au o importanță covârșitoare în
desfășurarea relațiilor internaționale,iar ca sursă juridică(1) influența acestora este în continuă
creștere.
"Efectele tratatelor asupra partilor" reprezintă o deschidere către sfera științei, astfel că
depinde de iscusința autorilor în domeniu și de sensibilitatea privitorului, măsura în care acest
pasaj va evidenția aspecte din procesul complex de valorizare socială ce trebuie să se desfășoare
mereu, în lumea juriștilor. Subiectul abordat provine dintr-un domeniu interesant al realității
juridice și, totodată, unul dintre cele mai complexe – tratatele internaționale.

Efectele juridice produse de tratate se pot clasifica în trei categorii în funcție de anumiți
factori, și anume:
a) obligația statelor de a respecta prevederile tratatului și de a-l pune în aplicare;
b) valabilitatea în timp;
c) întinderea în spațiu a efectelor.
Pe baza acestor factori, s-au stabilit trei principii ce guvernează efectele juridice produse
de tratate, și anume:
a) principiul respectării cu bună-credință a tratatelor;
b) principiul neretroactivității tratatelor;
c) principiul relativ al tratatelor.
De menționat faptul că elaborarea temei, reprezintă continuarea unor idei, însoțită de o
mai amplă ancorare în cadrul larg al dreptului internațional public. Efortul întreprins de
practicieni în domeniul dreptului internațional nu a fost simplu, deoarece, în prezent, fenomenul
de globalizare ce caracterizează relațiile internaționale poate fi regăsit și în domeniul dreptului
tratatelor.

________________________________________________________________________
1
Anghel, I., Dreptul tratatelor, Editura Lumina Lex, București, 2000, pag. 47.
 Ordinea politică mondială recunoaște tratatul internațional ca principalul instrument
democratic de realizare a scopurilor sale. Exprimând voința și interesul statelor prezente în viața
internațională de a se conforma unor reguli, tratatul internațional constituie principalul izvor a
dreptului international(2). Tratatul internațional reprezintă instrumentul de bază al diplomației, un
mijloc de cooperare a statelor și o metodă eficientă și precisă de reglementare a relațiilor dintre
acestea.

Intrarea în vigoare a tratatelor

Schimbul, respectiv, depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, aprobare sau de

aderare constituie un moment decisiv, în cadrul procedurii de încheiere a tratatelor, atunci cînd
exprimarea consimtămîntului de a fi legat printr-un tratat se face pe calea ratificării, acceptării,
aprobării sau aderării, deoarece decizia, luată de către organul competent într-un stat de a angaja
statul respectiv, trebuie să fie adusă la cunoştinţa celeilalte părţi contractante; în acest moment,
se întоlnesc voinţele concordante şi are loc încheierea tratatului. Exprimarea consimtămîntului se
realizează în două faze: în prima fază, parlamentul sau alt organ competent decide ratificarea; în
cea de-a doua fază, această decizie se aduce la cunoştinţa celeilalte părţi contractante şi de fapt,
în acest moment se produce întоlnirea celor două voinţe contractante şi se realizează tratatul.
Schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare este foarte important, această procedură
constituind punctul de plecare al încheierii şi al intrării în vigoare a tratatului, precum şi
momentul de la care se calculează durata sa de valabilitate.

Efectele tratatelor în ordinea internă. Tratatele prevăd obligaţii pentru state. Cu toate
acestea majoritatea tratatelor sunt destinate să producă efecte pentru persoanele fizice şi juridice
ale acestor state. Pentru a produce asemenea efecte, s-a pus problema transformării tratatelor în
norme de drept intern, aplicabile persoanelor fizice şi juridice, mai ales în cazul în care tratatele
nu sunt, potrivit modului în care sunt redactate, direct aplicabile în dreptul intern. în teorie,
această problemă este tratată în cadrul tezelor moniste şi al celor dualiste privind raporturile
dintre dreptul intern şi dreptul internaţional. Greutăţi considerabile în această privinţă se observa
în statele Americii Latine, Africii ş.a., care la timpul lor au fost nevoite să suporte condiţiile de
inegalitate a tratatelor încheiate cu marile puteri.
_________________________________________________________________
2
Ecobescu, N., Duculescu, V., Dreptul tratatelor, Editura Continent XXI, București, 1993, pag. 11.
 Referitor la efectele tratatelor asupra statelor terţe, în doctrina internaţională, în general,
persistă părerea negativă, menţionînd că tratatele internaţionale obligă doar acele state, care au
participat nemijlocit la tratat. În practică, însă, fiecare stat rezolvă problema aplicării tratatelor, în
dreptul său intern, potrivit dispoziţiilor sale constituţionale. Astfel, în unele state tratatele sunt
încorporate în dreptul intern în mod implicit, prin ratificarea lor, respectiv prin legea de
ratificare.

Potrivit Convenţiei de la Viena, un stat parte nu poate invoca prevederile dreptului său
intern pentru a justifica neîndeplinirea unui tratat. De aceea, fiecare stat are obligaţia de a lua
măsuri pentru a pune legislaţia sa în conformitate cu tratatul.

Tratatul poate conţine clauze limitînd aplicarea teritorială şi lasă statului - parte la tratat,
dreptul de a determina, el, teritoriile care vor fi supuse tratatului (clauza colonială) ori
subordonează extinderea tratatului consimtămîntului dat de autorităţile locale care posedă
competenţe în domeniul tratatului (clauza federală).(3) Prin urmare, aplicarea teritorială, chiar
dacă constituie principiul, aceasta nu are un caracter absolut şi comportă unele excepţii. Este
posibil ca sfera de aplicare a unui tratat să exceadă teritoriul de stat sau teritoriul metropolitan al
statelor contractante, înglobînd teritorii nesupuse suveranităţii acelui stat (cazul Franţei şi a
Principatului Monaco).

Sub aspectul efectelor tratatelor, doctrina distinge între efectele tratatelor în interiorul
statelor care sunt părți la anumite convenții internaționale și efectele tratatelor în afara teritoriului
statelor contractante (față de terți). Efectele tratatelor în interiorul statelor(4) comportă două mari
situații juridice: efectele tratatelor față de guvernanți; efectele tratatelor față de cei guvernați.
Efectele tratatelor față de guvernanți implică trei categorii de situații:

a) efectele tratatelor față de organul executiv;

b) efectele tratatelor față de organul legislativ;

c) efectele tratatelor față de organele de jurisdicție.

____________________________________________________________________
3
A.Bolintineanu, A.Năstase, BAurescu, op.cit, p. 38-35.
4
Anghel, I., op. cit., pag. 10.
 Tratatul internațional reprezintă expresia practicii externe a statelor, acestea la rândul lor
înțeleg să colaboreze în viața internațională și, drept urmare, în acest domeniu se va reglementa
conduita acestora cu putere normativă, adică obligatorie.

Tratatul internațional are o natură juridică, iar, în concret, aceasta presupune că produce
efecte de drept într-un regim determinabil prin aplicarea regulilor generale ale dreptului. Dacă ne
referim la sfera socială în care își realizează menirea, tratatul internațional, spre deosebire de alte
acte juridice, prezintă trăsături particulare, specifice. În primul rând, faptul că părțile tratatului
sunt în general entități statale, iar regimul aplicabil tratatului este guvernat de dreptul
internațional. Ceea ce este într-o măsură importantă necesar de identificat, privitor la tratatul
internațional, este dacă natura sa juridică se particularizează în sfera exclusivă a dreptului
internațional sau nu. Interesu practic al problemei constă în aceea că de soluția adoptată depinde
analiza altor probleme de drept și de fapt: raportul dintre dreptul intern și internațional,
culpabilitatea unui stat în relațiile internaționale, etc. În ce ne privește, apreciem că natura
juridică a tratatului este exclusiv internațională. De altfel, o serie de autori, în mod direct sau
indirect, convin asupra acestei soluții. În acest sens, profesorul universitar Ion Anghel afirmă
într-o lucrare(6) că riguros vorbind, un tratat international privește statele–părți, deci subiectele de
drept internațional, care sunt destinatarele prevederilor pe care acest document le cuprinde.

În concluzie, am putea spune că, în trecut, problema aplicării teritoriale a tratatelor

prezenta un interes practic evident, căci de obicei tratatele conţineau aşa numita clauză colonială,
potrivit căreia tratatul nu se plică pe teritoriul coloniilor decât dacă statul parte metropolă făcea o
declaraţie expresă în acest sens. In prezent, chiar dacă textele unor tratate nu conţin asemenea
clauze, unele state formulează la ratificare declaraţii cu privire la neasumarea de obligaţii privind
părţi ale teritoriului lor care nu se află sub controlul guvernului central. Este cazul Ciprului cu
privire la Ciprul de Nord şi al Republicii Moldova cu privire la Transnistria, cu ocazia aderării la
Convenţia Europeană a drepturilor omului.

_______________________________________________________________
6
Anghel, I., Tratatul internațional și dreptul intern, Editura Lumina Lex, București, 1999, pag. 11
Bibliografie

1. Duculescu Victor, Ecobescu Nicolae, Dreptul tratatelor, Ed. Continent XXI, București,

1993

2. Anghel Ion, Tratatul internațional și dreptul intern, Editura Lumina Lex, București,

1999;

3. Miga-Beșteliu Raluca, Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public,

Editura All, București, 2005;

4. Anghel Ion, Dreptul tratatelor, Editura Lumina Lex, București, 1994

5. Geamănu Grigore, Drept internațional public. Tratat, vol. I, Editura didactică și

pedagogică, București, 1982;

6. Mazilu Dumitru, Dreptul internațional public, Ediția a II a, Editura Lumina Lex,

București 2005;