Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Centru de Excelentă in Energetică si Electronică

Catedra :Electronică
Disciplina:Practica de montare

Dare de seamă
la practica de montare

A efectuat:elevul grupei AE-0116 Scobici Octavian

A verificat:professor de specialitate Vreme Valeriu

Chisinau,2017
 CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………….3
Capitolul I
1.1 Reguli de protecție a muncii………………………………………………………4
1.2 Indicatoare pentru avertizare……………………………………………………………...5
1.3 Procedee de lipire…………………………………………………………………..6
1.3.1 Lipirea cu ciocanul de lipit…………………………………………………...7

1.3.2 Procedee de lipire cu ciocanul de lipit……………………………………….7

Capitolul II
2.1 Rezistoarele…………………………………………………………………………...8
2.2 Condesatoare……………………………………………………………………….9
2.3 Dioda redresoare……………………………………………………………………10
2.4 Tranzistorul bipolar…………………………………………………………………11

2.5 Diode luminiscente………………………………………………………………….12

Capitolul III
Concluzii………………………………………………………………...13
Bibliografie……………………………………………………………...14

CEEE 74110 26 001NE

Mod Coala No Docum. Semnat. Data

Elaborat Scobici Octavian Lit Coala Coli

Verificat Vremea Valeriu Dare de seama la practica 2 12

de montare
Cont STAS CEEE
(Nota explicativa)
Aprobat Gr. AE-0116
 Introducere
Electrotehnica este o disciplină a științelor tehnice care studiază aplicațiile fenomenelor electromagnetice, precum și
o ramură a industriei care aplică aceste fenomene.

Termenul de electrotehnică sau electricitate tehnică a fost introdus de Werner von Siemens în anul 1880, an care
marchează desprinderea și evoluția electrotehnicii ca ramură de sine stătătoare a fizicii, având numeroase aplicații
industriale și aducând un aport important la dezvoltarea tehnicii în general.

Prin impulsurile date de răspândirea curentului electric electrotehnica a adus cu sine mutații importante în industrie și
viața socială. Astfel extragerea de materii prime a fost așezată pe noi baze (de exemplu extragerea aluminiului); prin
folosirea mecanizării, automatizării și robotizării a crescut productivitatea muncii; agricultura folosește instalații
electrice de irigat, de fabricarea îngrășămintelor chimice și multe altele; transporturile, în special cele feroviare, au
devenit mult mai rentabile.

În ceea ce privește folosirea electrotehnicii de către mass-media, ea este primordială. Fără ea nu ar fi

existat cinematograful, radioul și televiziunea.

Totodată electrotehnica a stat la baza dezvoltării altor discipline tehnice de sine stătătoare cum
sunt telecomunicațiile, electronica, automatizarea și informatica.

Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) - primul rector al Școlii Politehnice din București, eminent profesor și savant
în domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teză de doctorat referitoare la câmpul magnetic al corpurilor
încărcate cu sarcină electrică aflate în mișcare, citată și astăzi în bibliografiile privind teoria relativității.

Constantin Budeanu (1886-1959) - renumit profesor de electricitate care a elaborat teoria fenomenelor reactive și
deformante în rețelele electrice, impunând-o pe plan internațional, reprezentant activ și deosebit de apreciat al țării
noastre în Comisia Electrotehnică Internațională (CEI), în cadrul căreia a condus Subcomitetul pentru fenomene
reactive și deformante.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) - profesor de Mașini electrice, autor al primului Tratat de Mașini Electrice în limba
română, cel care a elaborat în 1914-1915 primul proiect de electrificare a căii ferate Ploiești-Brașov.

Alexandru Popescu (1900-1974) - profesor de Electrotehnică și de Măsurări electrice, a proiectat și realizat

laboratoarele de Mașini electrice, de Măsuri electrice, de Încercări Industriale și de Înaltă Tensiune din localul Polizu
din București; a înzestrat prin strădanii deosebite Facultatea de Electrotehnică cu o bibliotecă bogată de specialitate
care actualmente face parte din patrimoniu.

Remus Răduleț (1904-1985) - profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizării acestei știinte, cu
contribuții remarcabile în teoria electrodinamicii relativiste și teoria mărimilor fizice primitive, inițiatorul imensei
enciclopedii tehnice intitulate „Lexiconul tehnic român”, președinte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI),
creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii.

Coala

CMTC 74110 26 001NE

3
Mod Coala Nr Document Semnatura Data
 Capitolul I

1.1 Reguli de protectie a muncii:

1. Îmbrăcămintea personală trebuie să fie adecvată pentru munca de laborator
Pe parcursul activităţilor de laborator evitaţi să purtaţi coliere lungi, brăţări şi bijuterii voluminoase.
Părul lung ar trebui să fie legat la spate, iar nasturii de la mâneci, încheiaţi.Evitaţi să purtaţi haine largi pe corp.
Îmbrăcămintea din bumbac este de preferat cele nailon .Purtaţi pantofi care să vă protejeze picioarele de scurgerile
unor substanţe chimice. 2. NU
lucraţi niciodată singur în laboratorLucraţi în laborator numai sub supra-vegherea profesorului. Nu lăsaţi
echipamentele nesupra-vegheate .
3. Păstraţi ordinea şi curăţenia în zona de lucru
Pentru asigurarea condiţiilor de igienă a muncii se va păstra curăţenia la locul de muncă.
Pentru a putea urmări uşor sau verifica schemele de montaj electrice, se recomandă ca toate elementele
si aparatele sa fie asezate intro ordine corespunzatoare :

-acces la manipularea întrerupătoarelor.

- acces la manipularea şi citirea instrumentelor electrice şi electronice.
Se va evita pe cât posibil încrucişarea dezordonată a firelor de legătură.
Nu se recomandă legături improvizate.
4. Pregătiţi activitatea de laborator citind, în primul rând, regulile de protecţie a munci Citiţi
fişa activităţii experimentale înainte de intrarea în laborator. Dacă nu sunteţi sigur de ceva, cereţi explicaţii
5.Luaţi aminte întotdeauna la simbolurile de siguranţă şi avertismentele din fişa din laborator.Ele sunt oferite
pentru siguranţa voastră.
6. Cunoaşteţi procedurile adecvate în caz de incendiu, localizarea ieşirilor de incendiu .
Asiguraţi-vă că ştiţi procedurile de urmat în cazul unui incendiu sau a unei situaţii de urgenţă.
7. Raportaţi profesorului toate accidentele, imediat, chiar dacă sunt minore.
Dacă aveţi o durere de cap, vă doare stomacul sau sunteţi ameţit, anunţaţi imediat profesorul.
8. Experimentele de laborator trebuie să fie aprobate de către profesor înainte de a fi încercate
10.Lucraţi cu atenţie
Dacă nu sunteţi sigur cum se procedează, întrebaţi profesorul.
11. Amuzamentul în laborator este foarte periculos
12. Manifestaţi prudenţă atunci când lucraţi cu echipamente electrice
Nu utilizaţi echipamente electrice cu fire răsucite sau neizolate.
Asiguraţi-vă că aveţi mâinile uscate înainte de a utiliza echipamentele electrice.
13. Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun la încheierea fiecărei activităţi de laborator.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

4
Mod Coala Nr.Document Semnătura Data
1.2 Idicatoare pentru avertizare:
Semn de avertizare – semnul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau unui pericol.Caracteristici : pictograma
triunghiulara, simbol negru pe fond galben.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

5
Modul Coala Nr.Document Semnătura Data
 1.3 Procedee de lipire:
În tehnică lipirea este operația tehnologică de asamblare nedemontabilă a unor piese folosind un material de adaos.
Spre deosebire de sudare, suprafețele joncțiunii nu sunt aduse la plasticizare sau topire, doar adezivul sau aliajul de
lipit sunt în stare fluidă.Sudarea se poate realiza și fără material de adaos, dar lipirea nu.

În limba română expresia a se lipi este folosită cu numeroase alte sensuri.

Tipuri de lipire

În tehnică există două tipuri de lipire:

1) lipirea cu adezivi, cunoscută și sub denumirea de încleiere;

2)lipirea cu metale sau aliaje de lipit.

Lipirea cu adezivi

Lipirea cu adezivi (încleierea) permite îmbinarea practic a oricăror materiale, inclusiv a materialelor complet diferite,
în orice combinație, cum ar fi sticla și cauciucul. Pe suprafețele care trebuie îmbinate se aplică un strat subțire de
adeziv, la temperatura ambiantă sau ceva mai mare. De obicei piesele se supun unei presiuni (se strâng) până la
întărirea adezivului.[1]

Lipirea cu metale sau aliaje de lipit

Lipirea cu metale sau aliaje de lipit se poate face cu materiale fuzibile la temperatură relativ joasă, sub 400 °C,
obținându-se lipituri moi, sau folosind materiale fuzibile la temperaturi relativ înalte, peste 400 °C, de obicei 850 °C,
obținându-se lipituri tari, brazuri. În ambele cazuri temperatura de topire a materialului fuzibil trebuie să fie
inferioară temperaturii de topire a materialului pieselor lipite.[1]

Lipirea la temperatură sub 400 °C se folosește în general unde nu este necesară o rezistență mecanică prea mare sau
unde este nevoie doar de etanșare. Ca material de adaos se folosesc aliaje pe bază de staniu (20–90 %), restul plumb.
Lipiturile moi se folosesc în electronică și electrotehnică, sau la îmbinarea diferitelor piese de tablă. Piesele îmbinate
pot fi din plumb, cupru, alamă, zinc sau table și sârme galvanizate.Este posibilă și lipirea pieselor de aluminiu, dar în
mediu protector față de oxigen.

La operația de lipire la temperatură peste 400 °C, cunoscută sub numele de brazare, ca material de adaos se folosește
de obicei alama, având c. 60 % cupru, restul zinc, eventual cu mici adaosuri de alte elemente. Lipiturile tari se
folosesc la îmbinarea țevilor de apă, combustibil, aer comprimat sau în diverse alte locuri care necesită o rezistență
mecanică mai ridicată.

Coala

CMTC 7411026001
6
Mod Coala Nr. Document Semnătura Data
 1.3.1 Lipire cu ciocanul de lipit.
Presupune, în general, parcurgerea următoarelor etape:

1. Se pune capătul de lipire al vârfului ciocanului (încălzit la temperatura de lipire) în locul lipirii, în contact cât mai
bun cu piesele care se lipesc, astfel încât contactul cu piesa mai mare să se facă pe o suprafaţă mai mare. Capătul de
lipire trebuie să fie acoperit cu o mică cantitate de aliaj topit, preferabil şi puţin flux, pentru contact termic bun;
eventual se preia pe vârf o mică cantitate de aliaj. 2. Se aşteaptă ca piesele să se încălzească, apoi se aduce aliajul
tubular în contact cu piesa de lipit mai mare, evitând contactul cu vârful ciocanului- astfel se asigură topirea fluxului
şi curăţarea suprafeţelor înaintea topirii şi întinderii aliajului.

3. După topirea unei cantităţi potrivite de aliaj, se menţine contactul, eventual se deplasează vârful în contact cu
piesele, până la întinderea aliajului, acoperirea suprafeţelor şi umple-rea interstiţiilor.

4. Imediat după acoperire, se îndepărtează ciocanul, rapid dar nu brusc şi se aşteaptă răcirea şi solidificarea aliajului;
în acest timp piesele trebuie să fie imobile.

Lipirea cu ciocanul, cu aliaj tubular: a – încălzire; b – aport aliaj şi flux (poziţia 1 sau 2); c – topire şi întindere flux şi
apoi aliaj; d – îndepărtare vârf şi răcire
1.3.2 Procedee de lipire cu ciocanul de lipit:
Cu ciocanul de lipit îi posibilă doar lipire manual.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

7
Modul coala Nr.Document Semnătura Data
 Capitolul II
2.1 Rezistoarele:
Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice și electronice a cărei principală proprietate este rezistența
electrică. Rezistorul obișnuit are două terminale; conform legii lui Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este
U
proporțional cu tensiunea aplicată pe terminalele rezistorului 𝐼 = R( Cel mai important parametru al unui rezistor este
rezistența sa electrică, exprimată în ohmi.

Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relația între tensiunea la borne și intensitatea curentului prin element,
atunci când dependența U=f(I) este liniară. Rezistoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa materialul folosit, se realizează: rezistoare din metale sau aliaje metalice (fire sau benzi); rezistoare peliculare
cu carbon, (pelicule depuse pe un suport izolat); rezistoare cu peliculă de metal-oxid; rezistoare cu lichid, bazate pe
rezistența unui strat de lichid între două plăci metalice cufundate în lichid. Un rezistor variabil este un rezistor a
cărui rezistență electrică poate fi ajustată prin deplasarea mecanică a unui contact (cursor) electric intermediar; cel
mai adesea rezistoarele de acest tip au trei terminale: capetele rezistorului (între care rezistența este maximă și
constantă) și conexiunea la contactul mobil(cursor). Dacă contactul mobil nu face punct comun cu unul din capete,
atunci uzual se vorbește despre "un potențiometru", care este un divizor variabil de tensiune.

În circuit, rolul rezistorului poate fi:

producerea căderii de tensiunii dorite între două puncte din circuit;

determinarea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;

divizarea unei tensiuni într-un raport dat (circuit divizor de tensiune);

terminarea unei linii de transmisie(ca rezistență de sarcină).

Coala

CMTA 74110 26 001 NE

8
Modul coala Nr. Document Semnătura Data
 2.2Condesatoare
Un condesator este un dispozitiv electric pasiv ceînmagazinează energie sub forma unui cîmp electric între doua

Simboluri convenționale pentru condensatori

Condensator Condensator Condensator variabil
polarizat (trimer)

armături încarcate cu o sarcina electrica egală,dar de semn opus.Aceasta mai este cunoscut și sub denumirea de
capacitor. Unitate de măsura în sistemul internațional,pentru capaciitatea electrică este fardul (notat F).

Condensatorul poate fi
folosit in filtre trece-sus
daca este plasat in serie cu
circuitul de
sarcina,respectiv trece-jos
daca este plasat in paralel
cu circuitul de sarcina.
Condensatoarele pot fi de
mai multe feluri
(electrolitice, cu tantal,
ceramice, cu poliester etc.),
ele fiind realizate atât în
tehnologie SMD cat și
tehnologie THD.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

9
Modul Coala Nr.Document Semnătura Data
2.3 Dioda redresoare
PRINCIPIU DE FUNCŢIONARE:
diodele redresoare folosesc proprietatea joncţiuniipn de conducţie unilaterală.
SIMBOLUL DIODEI REDRESOARE: ASPECT FIZIC:
Diodele sunt componente electronice realizate dintr-o joncţiune pnprevăzută cu contacte metalice la cele două
regiuni şi introdusă într-o capsulă desticlă, metal sau material plastic. Capsula are rolul de a proteja joncţiunea
de mediulexterior. Regiuneapa joncţiunii constituie anodul diodei, iar regiuneancatodul.
MATERIALE FOLOSITE:
germaniu şi siliciu.
MARCAJ:
Diodele redresoare (obişnuite) sunt marcate cu litera N, cele rapide culitera R şi cele cu avalanşă
controlată cu A.
PARAMETRI SPECIFICI:
M ă r i m i l e c a r e l i m i t e a z ă f u n c ţ i o n a r e a u n e i c o m p o n e n t e e l e c t r o n i c e î n t r - o anumită gamă de
valori poartă numele deparametri limită. Parametrii limită suntspecificaţi în cataloagele firmelor
constructoare; depăşirea acestor mărimi poateconduce la distrugerea componentei semiconductoare.Pentru
dioda redresoare
parametrii limită
se referă la: În redresoarele de putere, în timpul procesului de redresare, pe diode au locpierderi de putere
(8 W / k W pentru diodele cu germaniu )

Coala
CMTC 74110 26 001 NE
10
Modul Coala Nr. Document Semnatura Data
 2.4 Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar este un dispozitiv semiconductor cu două joncțiuni în succesiune npn sau pnp. Cele trei zone
se numesc emitor (E), bază (B), colector (C). Se folosește în circuitele electronice atât digitale cât și analogice, de
obicei pentru amplifica sau transmite un semnal electric.
Din punct de vedere funcțional un tranzistor este în electronică ceea ce un robinet este în instalațiile mecanice.
Permite închiderea sau deschiderea unui circuit electric, acest regim numindu-se "în comutație" când fronturile de
schimbare sunt scurte ca durată, bruște, sau este numit analogic, atunci cand se folosește regimul liniar/tranzitoriu de
funcționare.
Tranzistorul se numește bipolar deoarece conducția este realizată de două tipuri de purtători de sarcină electrică, de
semn diferit: electronii (-), respectiv golurile (+).
În principiu un tranzistor bipolar este o pastilă de siliciu dopată astfel încât să se creeze trei straturi dopate diferit, și
deci două joncțiuni pn; astfel, tranzistoarele pot fi „pnp” (zona din mijloc dopată cu elemente „donoare” de electroni -
cu valența 5, celelalte două cu elemente „acceptoare”, cu valența 3) sau „npn” (dopat invers). Totuși, din cauza
grosimii foarte mici a zonei centrale (bază), cele două joncțiuni nu funcționează independent și între terminalele
extreme (colector și emitor) poate apărea un curent, aceasta fiind și proprietatea cea mai importantă a tranzistorului, și
aceea care permite folosirea lui pe post de amplificator de tensiune sau curent.
Particularități constructive:

 Emitorul E este mult mai impurificat decât B sau C

 Baza B este mult mai subțire decât E și C.

Simbolul unui Tranzistor bipolar.

Coala
CMTC 74110 26 001 NE
11
Mod Coala Nr. Document Semnătura Data
 2.5 Diode luminiscente
D i o d a l u m i n e s c e n t ă e s t e c e a m a i u t i l i z a t ă s u r s ă d e r a d i a ţ i e î n o p t o e l e c t r o n i c a modernă.Dioda
luminescentă – este o joncţiune p–n polarizată direct, încare electronii şigolurile recombinează iradiant
(cu emiterea fotonilor) în regiunea de sarcină spaţială şila o distanţă de la regiunea de sarcină spaţială egală cu
lungimea de difuzie a purtătorilorde sarcină ( n L, p L).

P o l a r i z a r e a d i r e c t ă m i c ş o r e a z ă b a r i e r a d e p o t e n ţ i a l ş i î n l e s n e ş t e i n j e c ţ i a purtătorilor
de sarcină dintr-un domeniu în altul.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE 12

Mod Coala Nr.Document Semnatura Data

 CONCLUZIE
Eu prin aceasta lucrare si datorita practicii de montare am aflat unele lucruri ineresante si mam ivatat cum sa ma
folosesc de ciocanu de lipit si am ajuns la concluzia ca practica intodeauna bate teoria.

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

Mod Coala Nr. Document Semnatur Data 13
 Bibliografie

http://www.phys.utcluj.ro/PersonalFile/Cursuri/BarleaLaborator/18.Lab_LED_2c.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tranzistor_bipolar

https://ru.scribd.com/doc/56691200/DIODA-REDRESOARE

http://eprofu.ro/electronica/diode-redresoare/

https://ru.wiktionary.org/wiki/condensator

http://www.cetti.ro/v2/curs_ccp/p2_1.pdf

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ASAMBLARI-PRIN-LIPIRE513324.p

Coala

CMTC 74110 26 001 NE

Mod Coala Nr. Document Semnatura Data 14