TEMA PROIECTULUI :

 INTOCMIREA PROGRAMULUI SI CONTINUTUL

CONTINUTUL UNEI 
 ACTIVITATI DE CONSULTANTA AGRICOLA
 2

CUPRINS 

 INTRODUCERE :

1. IMPORTANTA SI ROLUL CONSULTANTEI 

 AGRICOLE 

2. DESCRIEREA
DESCRIEREA SUMARA A CADRULUI
CADRULUI NATURAL
ECONOMIC ,SOCIAL AL UNUI CENTRU DE 
CONSULTANTA

3. PREZENTAREA SI CONTINUTUL METODEI DE 

CONSULTANTA UTILIZATA

4. DESCRIEREA MATERIALELOR UTILIZATE IN 

CONSULTANTA AGRICOLA

5. CONCLUZII 

6. BIBLIOGRAFIE 
 3

 INTRODUCERE 

Consultanţa, ca activitate umană a existat din antichitate.

 Exemplificările sunt rare, situaţie determinată de lipsa unor dovezi scrise şi de discreţia
care caracterizează, în general, activitatea consultanţilor.
Se poate aprecia însă că o consultanţă specializată, cu caracter profesional, apare abia
în secolul al XIX-lea, ea fiind reprezentată, în special de activitatea avocaţilor şi a persoanelor 
care lucrau în domeniul financiar. Ulterior, prin dezvoltarea puternică a industriei, în paralel 
cu dezvoltarea ştiinţei managementului, a apărut şi s-a dezvoltat şi consultanţa, ca domeniu
distinct de activitate umană şi, în paralel, disciplină de studiu.
 La noi în ţară, în secolul trecut, Ion Ionescu de la Brad a desfăşurat o susţinută
activitate de consultanţă cu specific agricol. Om de ştiinţă remarcabil, de factură enciclopedică
în domeniul agriculturii, cu experienţă şi activitate practică recunoscute, atât în ţară, cât şi în
 străinătate, a fost unul din promotorii politicii agrare a României moderne. A iniţiat numeroase
acţiuni ştiinţifice cu caracter demonstrativ, menite să modernizeze agricultura românească, şi
care au reprezentat o veritabilă activitate de consultanţă.
 În prima parte a secolului XX, consultanţa a continuat să se dezvolte, devenind profesie.
Consultanţii au început să fie consideraţi persoane importante, capabile să dea soluţii pentru
economisirea de timp şi resurse. Au apărut numeroase firme de consultanţă, ale căror domenii
de activitate s-au diversificat, acordând servicii în special marilor firme. Cu timpul, acestea au
devenind tot mai performante, putând să abordeze teme care vizau perfecţionarea şi
raţionalizarea proceselor de producţie şi de muncă, valorificarea produselor, precum şi
consultanţă în domeniul financiar.
 În România, în perioada interbelică, această activitate era desfăşurată de către
Camerele Agricole, aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, precum şi în
cadrul fermelor agricole demonstrative ale aceluiaşi minister. Acţiunile iniţiale aveau o paletă
diversificată: promovarea unor soiuri de plante şi rase de animale cu caracteristici biologice
 superioare; metode moderne de o cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor; sisteme noi
de organizare şi conducere a fermelor. Toate aceste acţiuni aveau ca scop creşterea
 performanţei şi eficienţei în agricultura românească.
 4

CAP. I 
 IMPORTANŢA ŞI  ROLUL CONSULTANŢEI  AGRICOLE 

1. C ONCEPTUL DE CONSULTANŢĂ 
Ca şi alte concepte care au apărut mai târziu în terminologia economică românească,
noţiunea de consultanţă, ca definiţie, nu s-a cristalizat într-un concept care să întrunească
unanimitatea. termenul provine din latinescul „consultare“, de la care a derivat, în franceză,
„consulter“, care înseamnă a întreba, a cere o părere sau un sfat, dar şi a lua avizul unei
 persoane autorizate sau a se sfătui cu cineva.
Un prim mod de abordare consideră consultanţa ca o metodă de a oferi sfaturi şi
ajutoare concrete. Se apreciază procesul de consultanţă ca „formă de a acorda ajutor, cu
 privire la conţinutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi, acţiune în cadrul căreia
consultantul nu răspunde de executarea acelei activităţi, ci ei ajută pe cei interesaţi“.
Un al doilea mod de abordare presupune consultanţa ca „un serviciu profesional 
 specializat, realizat de către persoane special instruite şi calificate într-un anumit domeniu,
care ajută, la solicitare, persoane sau organizaţii, într-un mod obiectiv şi independent, să-şi
identifice şi să-şi analizeze problemele cu care se confruntă, recomandând soluţii şi ajutând 
când li se cere, implementarea acestora“. Pentru agricultură, consultanţa se poate caracteriza
ca un serviciu profesional de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat gratuit sau pe baza
unui onorariu, de către specialişti sau organizaţii, având ca scop sprijinirea managerilor 
exploataţiilor agricole sau a altor persoane interesate în realizarea unor obiective sau în
rezolvarea unor probleme din sfera agriculturii.
2. P  RINCIPIILE CONSULTANŢEI  AGRICOLE 
Consultanţa, ca ramură a ştiinţei managementului îşi desfăşoară activitatea pe baza unor 
 principii bine definite:
- competenţa profesională şi înalta specializare în activitatea de consultanţă.
Prin conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul trebuie să deţină o înaltă competenţă
 şi să fie un bun profesionist. Aceste calităţi se dobândesc prin instruire şi prin stagii de practică
 sau instruire specializată.
- consultantul trebuie să dispună de independenţă totală în activitatea sa.
Consultanţa constituie o activitate independentă. Aceasta presupune ca persoana care
îndeplineşte asemenea misiuni să nu aibă nici un fel de legături de dependenţă faţă de
 5

beneficiar. Ea trebuie să aibă condiţii să îşi formeze opinii proprii şi să le exprime în mod 
deschis, fără ca acest aspect să-i influenţeze interesele proprii.
- consultanţa trebuie să fie, în esenţă, o activitate de consiliere, de recomandare, astfel încât 
 propunerile sau soluţiile avansate să nu aibă un caracter imperativ pentru beneficiari;
- caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, al informaţiilor la care are acces
 şi soluţiilor sau propunerilor avansate, constituie unul din principiile importante pe care
consultantul trebuie să le respecte. Din aceste considerente, consultanţii au datoria să nu
divulge vreo informaţie despre client şi nici să folosească aceste informaţii pentru a obţine
beneficii sau avantaje;
- consultantul, în activitatea sa trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice
importante din domeniul în care-şi desfăşoară activitatea. În momentul când recomandă
diferite soluţii tehnologice, consultanţii trebuie să fie la curent cu rezultatele cercetării privind 
efectele acestora şi dacă ele au fost încercate în condiţii similare locului în care urmează a fi
aplicate. Consultanţii au obligaţia morală de a se informa permanent în legătură cu rezultatele
cercetării în domeniul în care sunt specializaţi.
3. F UNCŢIILE  CONSULTANŢEI  AGRICOLE 
Consultanţa agricolă îndeplineşte patru funcţii, care au în special caracter metodologic:
- transferul de informaţii din instituţiile de învăţământ superior şi cercetare spre grupele de
beneficiari şi transferul de necesităţi în rezolvarea problemelor de la beneficiari către
instituţiile menţionate;
- studierea şi popularizarea performanţelor fermelor agricole care au fost înfiinţate ca model 
 pentru mici producători agricoli, managementul acestor ferme trebuie adaptat la posibilităţile
 fermelor mici;
- crearea de structuri organizatorice consolidate, menite să stimuleze şi să dezvolte, în spaţiu
rural, sisteme de producţie agricolă;
- mobilizarea agricultorilor prin discuţii şi ajutor concret, în vederea motivării şi capacităţii
acestora pentru acţiuni proprii, care să creeze premisele acceptării şi răspândirii inovaţiilor în
 spaţiul rural.
4. CONŢINUTUL CONSULTANŢEI AGRICOLE 
 Pentru agricultură activităţile de consultanţă au ca obiective trei direcţii principale: -
activităţi de popularizare a unor noutăţi din domeniul agriculturii, precum şi asistenţă tehnică
de specialitate, destinate producătorilor agricoli, specialiştilor şi altor agenţi economici.
 6

- realizarea fluxului informaţional prin editarea, multiplicarea şi distribuirea

de reviste, cărţi, broşuri, pliante, filme şi alte materiale audiovizuale privind: - managementul 
exploataţiilor agricole;
- legislaţia în agricultură şi industria alimentară;
- prognoze cu caracter economic;
- tehnologiile de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor;
- utilizarea tractoarelor, maşinilor şi instalaţiilor agricole;
- valorificarea raţională şi eficientă a produselor agricole;
- elaborarea de proiecte model pentru exploataţiile agricole.
 Iniţierea de cursuri de instruire şi perfecţionare destinate producătorilor agricoli sau altor 
categorii profesionale din domeniul agriculturii sau tangent acesteia (specialişti agricoli sau
agenţi economici din sfera aprovizionării şi valorificării produselor agricole etc.)
 Din conţinutul activităţii de consultanţă se desprind câteva elemente specifice:
a. atribuţia esenţială a consultantului este de a depista necesitatea schimbării şi de a
identifica modalităţile pentru realizarea ei;
b. pe timpul misiunii de consultanţă, beneficiarul rămâne răspunzător pentru propria
activitate, atât în ce priveşte implementarea soluţiei avansate de consultant, cât şi al 
controlului efectului acesteia. În unele situaţii, prin înţelegere prealabilă, această
responsabilitate este asumată parţial sau total de către consultant;
c. consultantul îşi îndeplineşte misiunea în condiţii de independenţă, fără a fi subordonat,
organizaţional, beneficiarului;
d. înţelegerea corectă a rolurilor pe care le îndeplineşte fiecare parte (consultant-
beneficiar) asigură, în mare măsură, eficienţa misiunii de consultanţă.
 În general, producătorii agricoli recurg la serviciile de consultanţă dacă simt necesitatea
unui ajutor în rezolvarea diferitelor probleme cu care sunt confruntaţi.
 Activitatea consultantului începe, în cele mai multe cazuri, de la o situaţie considerată a
 fi nesatisfăcătoare sau posibil de a fi îmbunătăţită.
 În mod practic, în cazul managerilor exploataţiilor agricole sau a producătorilor 
agricoli, în calitate de proprietari, motivele potenţiale care-i determină să apeleze la
consultanţi agricoli sunt următoarele:

 A) Obţinerea unor cunoştinţe sau tehnici speciale

 Există situaţii dificile cu care producătorul agricol este confruntat şi care implică metode şi
tehnici speciale, pe care acesta nu le cunoaşte şi în care consultantul este expert. De exemplu:
 7

diagnosticarea şi combaterea unor boli sau dăunători; întocmirea unui studiu de fezabilitate
 sau a unui plan de afaceri pentru obţinerea unor credite etc.
 Faptul că unii manageri sau producători agricoli nu dispun de o serie de cunoştinţe,
chiar dacă au o experienţă îndelungată în activitatea productivă, nu constituie un fapt 
neobişnuit şi nu reprezintă neapărat un semn de incompetenţă profesională, întrucât, datorită
ritmului rapid al schimbărilor care se petrec în mediul economic, tehnologic sau social în care
exploataţiile agricole îşi desfăşoară activitatea şi căruia producătorii agricoli nu îi pot,
întotdeauna face faţă.
 B) Apelarea la asistenţă specializată intensă, cu caracter temporar 
Unii manageri agricoli dispun de competenţa şi experienţa necesară pentru rezolvarea
unor probleme majore, dar, datorită lipsei de timp, sunt obligaţi să apeleze la servicii de
consultanţă. Exemplu: elaborarea unor planuri strategice de dezvoltare; acţiuni de
retehnologizare, etc.
C) Obţinerea unui punct de vedere imparţial 
Chiar şi cei mai buni manageri pot fi influenţaţi de implicarea lor personală în propria
activitate, pentru „a vedea“ o problemă în adevărata ei lumină, afectând, astfel, fezabilitatea
 soluţiilor pe care le propun. Consultantul, fiind independent de client, poate oferi un punct de
vedere imparţial, uneori cu caracter original care reprezintă un avantaj pentru beneficiar.

 D) Justificarea unor decizii sau acţiuni 

 Adesea, o parte din managerii agricoli, înaintea demarării unor acţiuni cu caracter 
 strategic sau cu implicaţii economice majore, apelează la consultanţi, care analizează
conţinutul deciziilor şi întocmesc rapoarte ce susţin, dacă este cazul, în faţa şefilor, acţionarilor 
 sau subalternilor, oportunitatea acestora. De asemenea, în cazul unor decizii trecute, pot 
apărea controverse, iar managerii, pentru a se justifica, pot aduce ca argumente părerile sau
rapoartele consultanţilor.
 E). Necesitatea de a învăţa din consultanţă
 În conceptul modern de consultanţă, cea mai importantă componentă a activităţii
consultanţilor este aceea de a învăţa pe oameni să-şi rezolve problemele cu care se confruntă.
 Mulţi manageri sau producători agricoli recurg la consultanţi nu pentru a găsi o soluţie la o
 problemă anume, ci pentru a-şi însuşi cunoştinţe cu caracter special. Exemple: utilizarea
calculatoarelor în procesul de informatizare a managementului exploataţiilor agricole;
interpretarea unor rezultate chimice; studierea comportamentului anormal al animalelor etc.
5. PRINCIPIILE CONSULTANŢEI AGRICOLE 
 8

Consultanţa ca ramură a ştiinţei managementului, îşi desfăşoară activitatea pe baza unor 

 principii bine definite. Dintre acestea, mai importante sunt următoarele:

a. Competenţa profesională şi înalta specializare în activitatea de consultanţă

 Prin însăşi conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul trebuie să deţină o înaltă
competenţă şi să fie un bun profesionist. Aceste calităţi se dobândesc prin instruire (de regulă
universitară şi postuniversitară) şi prin stagii de practică sau instruire specializată.

b. Consultantul trebuie să dispună de independenţă totală în activitatea sa

 Prin însăşi definiţia sa, consultanţa constituie o activitate independentă. Aceasta
 presupune ca persoana care îndeplineşte asemenea misiuni să nu aibă nici un fel de legături de
dependenţă faţă de beneficiar. Ea trebuie să aibă condiţii să îşi formeze opinii proprii şi să le
exprime în mod deschis ca acest aspect să-i influenţeze interesele proprii. Pentru a-şi asigura
 poziţia de independenţă faţă de beneficiar, consultantul nu trebuie să fie influenţat de opiniile
 politice ale beneficiarului, să nu aibă interese economice în structurile organizatorice ale
acestuia şi să fie faţă de el, detaşat afectiv. Consultantul trebuie să renunţe la misiune, dacă nu
 poate fi obiectiv din motive sentimentale.
c. Consultanţa trebuie să fie, în esenţă, o activitate de consiliere, de recomandare, astfel 
încât, propunerile sau soluţiile avansate să nu aibă, pentru beneficiari un caracter imperativ
Consultanţii trebuie să aibă statut de consilieri, ei neputându-şi asuma autoritatea
ierarhică în legătură cu deciziile ce urmează a fi luate. Responsabilitatea acestora se extinde
asupra calităţii sfaturilor sau recomandărilor pe care le avansează.

d. Confidenţialitatea
Caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a informaţiilor la care are
acces şi a soluţiilor sau a propunerilor avansate constituie unul din principiile importante pe
care consultantul trebuie să le respecte. Din aceste considerente, consultanţii au datoria să nu
divulge vreo informaţie despre clienţi şi nici să folosească aceste informaţii pentru a obţine
beneficii sau avantaje.
 Prin conduita lor, consultanţii trebuie să-i convingă pe beneficiari să aibă încredere în ei,
 pentru a avea acces la toate sursele de informaţii de care au nevoie pentru a reuşi în misiunea
lor.

 f. Consultantul, în activitatea sa, trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice
importante din domeniul în care-şi desfăşoară activitatea
 În momentul când recomandă diferite soluţii tehnologice (de exemplu, un tratament cu
 substanţe chimice sau un sortiment nou de soiuri), consultanţii trebuie să fie la curent cu
 9

rezultatele cercetării privind efectele acestora şi dacă ele au fost încercate în condiţii similare
locului în care urmează a fi aplicate.
 De altfel, consultanţii au obligaţia morală de a se informa permanent în legătură cu
rezultatele cercetării în domeniul în care sunt specializaţi. Este de dorit şi benefic pentru
calitatea soluţiilor pe care le propun, ca aceştia să întreprindă chiar cercetări proprii. În acest 
 sens, înfiinţarea loturilor demonstrative sau a atelierelor şi laboratoarelor experimentale este
utilă atât pentru beneficiar cât şi pentru consultant.
Funcţiile consultanţei agricole
Consultanţa agricolă îndeplineşte patru funcţii care au în special caracter metodologic:
- transferul de informaţii din instituţiile de învăţământ superior şi cercetare spre grupele
de beneficiari şi, în paralel, transferul de instituţiile menţionate;
- studierea şi popularizarea performanţelor fermelor agricole care au fost înfiinţate ca
model pentru micii producători agricoli. Managementul acestor ferme trebuie adaptat la
 posibilităţile fermelor mici;
- crearea de structuri organizatorice consolidate menite să stimuleze şi să dezvolte, în
 spaţiul rural, sistemul de producţie agricolă;
- mobilizarea agricultorilor prin discuţii şi ajutor concret, în vederea motivării şi
capacitării acestora pentru acţiuni proprii care să creeze premisele acceptării şi răspândirii
inovaţiilor în spaţiul rural.
 Necesitatea consultanţei agricole, ca instituţie, rezultă din lipsa cunoştinţelor şi
informaţiilor de specialitate, a infrastructurii insuficiente şi a factorilor de producţie care au,
în cele mai multe cazuri, caracter restrictiv, precum şi din motivarea limitată pentru dezvoltare
a producătorilor agricoli.
 Din conţinutul funcţiilor agriculturii rezultă faptul că principala sarcină a consultanţei
agricole este de a ajuta şi sprijini pe producători, prin acţiuni bine planificate şi organizate,
acolo unde soluţiile proprii sunt nesatisfăcătoare, iar măsurile de stimulare, prin politica
 preţurilor sau de îmbunătăţire a infrastructurii sunt insuficiente.

CAP. II 
DESCRIEREA SUMARA A CADRULUI NATURAL
 ECONOMIC SOCIAL AL UNUI CENTRU DE CONSULTANTA

 La baza organizării serviciilor de consultanţă agricolă din România stă

 10

 H.G. 676/1998 şi Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Consultanţă Agricolă (ANCA).Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă funcţionează ca
instituţie publică, are personalitate juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat. Fiind 
în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, este coordonată direct de titularul 
acestui minister.Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA) are în subordine:
- Oficii Judeţene de Consultanţă Agricolă (OJCA);
- unităţi de specialitate în formarea profesională a producătorilor agricoli, specialiştilor şi a
altor agenţi economici din agricultură;
-centre de perfecţionare a personalului.La rândul lor, Oficiile Judeţene de Consultanţă
 Agricolă (OJCA)au în structura lor Centre Locale de Consultanţă Agricolă şi le sunt 
 subordonate Casele Agronomului, existente la nivel de judeţ.
 Structura organizatorică a serviciilor de consultanţă agricolă la nivelul judeţului IASI 
Privit ca un sistem, serviciul de consultanţa agricolă la nivelul României este alcătuit 
din sisteme, subsisteme si componente, care funcţioneaza ca un intreg, depinzând unul faţă de
altul respectând principiul ierarhic. Astfel serviciu de consultanţă este organizat si
 funcţionează in urma hotărârii guvernului numărul 676/’89 şi regulamentului Agentiei
 Naţionale de Consultanţă Agricolă (A.N.C.A.)
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (A.N.C.A.) – persoana juridică, care
 funcţionează ca instituţie publică, fiind finanţătă de la bugetul statului în subordinea
 Ministerului Agriculturii si Alimentaţiei.In subordinea acesteia intră:
- Oficiile judeţene de consultanţă agricolă;
- Unităţile de specializare şi formare profesională a producătorilor agricoli sau alţi
agenţi economici;
- Oficiile de perfecţionare a personalului
Oficiile judeţene de consultanţă agricolă au in subordinea lor centrele locale de consultanţă
agricolă (C.L.C.A.), iar acestea au in subordine Casa agronomului de la nivelul judeţului.
 Pentru o exemplificare cât mai adecvată prezentăm structura organizatorică a serviciului de
consultanţă agricolă românesc sub forma sistematica, sub aceasta forma putem obseva si
înţelege mai bine care sunt legăturile dintre sistem si subsistemele acestuia precum si
drepturile si obligaţiile fiecăruia.
 11

 La nivelul judeţului IASI serviciul de consultanţă agricolă este reprezentat de Oficiul judeţean
de consultanţă agricolă (OJCA) – unitate bugetară cu personalitate juridică, subordonată

direct Agenţiei naţionale de consultanţă agricolă. Structura Oficiului judeţean de consultanţă

agricolă (OJCA) se prezintă astfel:

1. Atribuţiile fiecărui compartiment 

 În structura organizatorică a serviciului de consultanţă se disting următoarele
compartimente:
• Serviciul tehnico-economic de consultanţă agricolă;
• Serviciul de instruire şi învaţământ;
• Serviciul de studii de strategice si informaţionale;
 Atribuţiile serviciului de consultanţă sunt împărţite pe compartimente, acestea se
 prezintă după cum urmează:
2. Atribuţiile serviciului tehnico-economic de consultanţă agricolă:
•  Asigură strategia activităţii de extensie si consultanţă agricolă;
•  Facilitează şi furnizează suport tehnic pentru OJCA;
•  Participă la elaborarea programelor de cercetare si dezvoltare pentru
agricultură;
•  Prezintă în mass-media informaţii pentru producătorii agricoli;
•  Efectuează studii de marketing şi afaceri in agricultura;
•  Încurajează si monitorizează dezvoltarea asociaţiilor in agricultură.
 12

3. Atribuţiile serviciului de instruire şi invăţământ:

• Organizează si coordonează activităţi de evaluare profesională a fermierilor 
 si a angajaţilor din exterior în cadrul centrelor de perfecţionare şi în casele
agronomului;
•  Elaborarea unor programe de educaţie profesională cu Ministerul Educatiei
 Naţionale şi cu instituţii de invăţământ superior;
•  Alcătuieşte si coordonează activitatea unor comisii de atestare profesională;
• Colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole si Silvice.

4. Atribuţiile serviciului de studii strategice şi informaţionale:

•  Elaborează propuneri si strategii de extensie, consultanţă si educaţie
 profesională agricolă;
•  Asigură documentaţie si informaţie tehnică, economică şi de informare prin
constituirea băncilor de date;
• Coordonează, inventariază si controlează implemantarea strategiilor de
extensie si consultanţă;
•  Monitorizează si evaluează impactulexterior fermelor private;
•  Asigură circulaţia informaţiilor de la ferme →  organisme superioare.
5. Raportul privind desfasurarea actiunii 
1. Pregatirea actiunii.
•  Discuta cu grupuri vizate de producatori agricolli cu scopul da a afla nevoile acestora si a
 se putea face inteles;
•  Identificarea si definirea problemei de realizat;
•  Definirea cauzelor carre au dus la elaborarea acestei teme si cauzele care ar impedica
desfasurarea normala a actiunii mentionate;
• Stabilirea factorilor care duc la rezolvarea problemei;
• Stabilera datei la care se va organiza actiunea de consultanta;
•  Intocmirea materialelor informative (brosuri, pliante, fotografii, afise, invitatii, planse
tehnice, schite,etc.)
•  Invitarea factorilor de decizie implicati in aparitia si rezolvarea problemei ( administratia
locala, reprezentanti ai invatamantului superior.)
6. Eficienta activitatii desfasurate de consultant 
 13

Aprecierea actiunii de consultanta agricala realizata in cadrul se pot efectua in doua timpuri
diferite , si anume:
•  Evaluare pe parcursul desfasurarii actiunii , cand se urmareste corectarea unor 
etape care nu au respectat anumite cerinte sau datorita actiunii unor factori
 perturbatori;
•  Evaluare la finalul actiunii cu scopul stabilirii succesului sau insuccesului actiunii
de consultanta.
 Insuccesul nu este permanent ceva negativ, deci insuccesul ne aduce o informatie
valoroasa referitoare la realitatea din teren si abaterile de la situatia planificata . Ca orice
 proces si activitate de evaluarea are functiile sale:
• Susţinerea consultantului;
• Controlul programului;
•  Informarea participantilor la programe de dezvoltare;
• Consolidarea factorilor politici.
 Evaluarea, masurarea sau comensurarea ca orice activitate intreprinsa este dependenta
de indicatorii statistico-matematici.
Criterii si indicatori de evaluare:
 I. Grupul tinta:
 Abordarea grupului tinta – procentul pe care il detine grupul tinta in comunitatea
totala.
Gt  int a 157
G tinta% = *100 = * 100 = 10.13%
 P totala 1550

Cresterea productivitatii – Indentificarea productiei obtinute raportata la suprafata si

munca depusa.
Q 25000(kg )
 P q = S  * L
=

170(ha) *10(ore /  zi )

= 14.71

 Dezvoltarea initiativei – procentul de menbri care participa la actiunile serviciului de

consultanta.
 Participanti 360
 P menbri  =  P totala
*100 =

1550
*100 = 23,23 %

 Introducerea si estimarea inovatiilor – rata de adaptare a inovatiilor: determinarea

 procentului din populatie care a folosit solutiile recomandate de consultanta.
 P 
  fol .inovatia 160
 Rai  = *100 = *100 = 10.32%
 P total  1550
 14

 Referitor la acest indicator se poate face si o reprezentare grafica care are pe abcisa
timpul si pe ordonata rata de adaptare a inovatiilor:

100.0
9 4.1 9 4.7
  a
  e
  r    ) 80.0 77.6
  a   %
   t    (
  p   r 60.0
  o
  o   l
   d   i
   i
  a   t 42.4
  e   a
  v
40.0
   d   o 31.8
   t   n
  a   i 20.0
  a 14.7
   R
0.0

0 50 100 150 200

Timp(minute)

CAP.III 
PREZENTAREA CONTINUTULUI METODEI DE 
CONSULTANTA AGRICOLA UTILIZATA
1. C ONSULTANŢA  ÎN GRUP 
 Avantajele acestei metode consta în :
-lărgirea acţiunii asupra unei mase mari de beneficiari, chiar dacă dotarea tehnică sau cu
 personal este limitată;
-timpul necesar consultanţei, calculat pe fiecare beneficiar în parte este mai scurt în
comparaţie cu consultanţa particulară;
- metoda permite o mai bună participare a grupului de beneficiari în procesul de consultanţă;
-controlul asupra consultantului are loc şi prin intermediul fermierilor sau beneficiarilor;
-pot fi utilizate procesele de dinamică a grupului, aspect care accelerează transmiterea
informaţiilor şi luarea deciziilor de către fermieri.
 15

Consultanţa în grup impune consultantului cerinţe ridicate în ceea ce priveşte

aptitudinile lui metodice şi organizatorice:
- este dificil să organizezi şi să faci funcţional un grup de mici producători agricoli;
- metoda impune o bună planificare la alegerea şi incitarea participanţilor, precum şi
definitivarea programului;
- introducerea mijloacelor auxiliare în consultanţă face metoda de lucru mai atractivă şi mai
eficientă, însă presupune, în acelaşi timp, o pregătire suplimentară a consultantului şi
cunoştinţe referitoare la mijloacele tehnice de transmitere a informaţiilor;
-prezenţa specialiştilor şi reprezentanţilor organizaţiilor complementare este deseori necesară
 şi determină o planificare corespunzătoare.
 Experienţa acumulată până în prezent demonstrează că stabilitatea şi funcţionabilitatea
unui grup va fi mai bună dacă membrii grupului au posibilitatea de a-şi stabili singuri
 scopurile şi etapele de rezolvare a problemelor.
2. D ISCUŢIILE  ÎN GRUP 
Succesul sau insuccesul discuţiei în grup depinde în mare măsură de pregătirea
corespunzătoare a discuţiei de către consultant, care trebuie să aibă în vedere, următorii
 factori:
a) Mărimea grupului . Se recomandă ca grupul să fie compus din maximum 15-20 persoane,
deoarece grupurile mai mari au stabilitate redusă, nu dau posibilitatea fiecărui participant să
ia cuvântul în cadrul discuţiilor şi conduc, treptat spre dominanţa persoanelor cu un anumit 
 statut social şi cu agresivitate mai mare.
b) Locul . Discuţiile trebuie să se desfăşoare în locuri liniştite, cu poziţie centrală în
localitate, iar dacă discuţiile durează mult este necesar să existe scaune şi mese.
Particularităţi . Grupul trebuie să fie asemănător în ceea ce priveşte resursele, limitele de
dezvoltare şi interesele membrilor.
Informarea. Participanţii trebuie să fie informaţi de la începutul discuţiei despre punctele
care vor fi dezbătute.
Programul . Programarea discuţiilor în grup trebuie să fie pregătită cu grija pentru a nu
 suprasolicita participanţii.
Pregătirea conţinutului discuţiei . La pregătirea informaţiilor care urmează să fie
transmise în cazul discuţiilor, consultantul trebuie să se pregătească temeinic şi să utilizeze în
cadrul manifestărilor mijloace auxiliare, foliile, diapozitivele.
 16

Conducerea discuţiilor este sarcina consultantului, iar la grupurile care au atins un

 grad de organizare suficient acestea pot fi conduse şi de alte persoane din rândul 
beneficiarilor.
 În situaţia în care consultantul este rugat să dea anumite explicaţii de specialitate, el 
trebuie să răspundă clar, astfel încât să fie înţeles de toţi participanţii şi prin aceasta să
motiveze membrii grupului să discute, să-şi prezinte punctele de vedere şi experienţa lor, iar în
 final să elaboreze noi căi de rezolvare a problemelor.
Conducătorul discuţiei are sarcina de a crea o atmosferă în care toţi participanţii să se
 simtă încurajaţi să vorbească liber. La fel de importantă este limitarea timpului acordat unui
vorbitor care încearcă să domine discuţia. Consultantul trebuie să evite în cadrul discuţiilor să-
 şi impună punctul de vedere sau o anumită hotărâre prin folosirea autorizaţiei sale formale. El 
trebuie să transmită informaţiile grupului, însă decizia asupra acceptării acestora trebuie să
aparţină grupului.
2. D EMONSTRAŢII 
Demonstraţia este prezentarea practică a modului de producţie agricolă. se disting 
demonstraţii privind metodele de lucru şi rezultatele de producţie.
 După durata lor, demonstraţiile pot fi scurte (de la o zi la câteva luni) şi de lungă
durată (durează o perioadă de vegetaţie sau câţiva ani). În cadrul demonstraţiilor comparative
 se prezintă, în paralel, diferite metode de lucru: suprafeţe fertilizate şi nefertilizate, hibrizi şi
 soiuri locale, culturi tratate fitosanitar şi culturi extensive, etc. Nu în toate cazurile este
 posibilă o demonstraţie comparativă.
 Demonstraţiile în care se urmăreşte prezentarea rezultatelor unor tehnologii noi de
lucru necesită o anumită suprafaţă de teren, respectiv o întreprindere. Aceste suprafeţe pot fi
amenajate direct de serviciul de consultanţă, special pentru realizarea demonstraţiilor. Dacă
este posibil, demonstraţia va fi realizată pe parcelele unor fermieri şi, în acest caz, prezintă
avantajul că este percepută de ceilalţi membri ai comunităţii ca fiind mai reală şi mai
 plauzibilă.
 Demonstraţiile se realizează, principial, în urma unor experienţe ale căror rezultate
 sunt asigurate statistic şi care au fost realizate nu numai în staţiuni de cercetări, ci şi în
exploataţii agricole.
 În planificarea unei demonstraţii trebuie să fie definite clar scopul şi conţinutul 
demonstraţiei, precum şi mijloacele necesare pentru realizarea ei.
 În funcţie de grupul de beneficiari căreia i se adresează demonstraţia se vor alege
localitatea şi fermierii pe ale căror suprafeţe poate acţiona serviciul de consultanţă.
 17

 Frecvenţa şi densitatea demonstraţiei (gradul de noutate şi complexitate), nivelul de

cunoştinţe şi încrederea grupului de beneficiari, densitatea populaţiei şi capacitatea serviciului
de consultanţă.
Timpul necesar realizării demonstraţiei este, de cele mai multe ori subapreciat şi de
aceea se recomandă o planificare detaliată, în timp a demonstraţiei pe etape, la care să
 participe consultantul şi grupul de beneficiari.
 Alegerea locului unde se vor desfăşura demonstraţiile este hotărâtoare pentru
asigurarea succesului. Locul trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi participanţii şi, pe cît 
 posibil, în apropierea şoselelor. Dacă suprafeţele alese se găsesc în interiorul satului, pe soluri
cu caracteristici asemănătoare ca majoritatea terenurilor din zonă, atunci demonstraţia va fi
apreciată de localnici ca fiind mai realistă decât dacă s-ar fi desfăşurat în staţiuni de cercetări.
 Aceste suprafeţe vor fi supravegheate, iar toate activităţile specifice noii tehnologii de cultură
vor fi realizate cu agricultori sub îndrumarea directă a consultantului.
 Maşinile folosite sau alte mijloace de producţie trebuie să fie asemănătoare sau identice
cu cele folosite de majoritatea fermierilor.
 La alegerea fermierilor, pe suprafeţele cărora se vor desfăşura demonstraţiile trebuie
 să se ţină cont de constatarea că efectul acestora va fi maxim dacă fermierii selectaţi au o
 situaţie materială medie în localitate, deoarece cei mai mulţi dintre localnici se pot identifica
cu aceştia.
 Aprecierea succesului unei demonstraţii este necesar şi uşor de realizat dacă:
- demonstraţia a decurs corect din punct de vedere metodic;
- informaţiile transmise au condus la schimbarea dorită a grupului de beneficiari.
 Metoda cea mai directă de control a efectelor obţinute prin demonstraţii este observaţia
întreprinsă de consultant asupra fermierilor de contact. Prin contactul dintre consultant şi
aceste persoane se realizează şi transmiterea unor detalii care nu au fost suficient înţelese de
 participant sau se pot elimina unele neclarităţi în timpul expunerii.
 Identificarea exactă a efectelor demonstraţiei asupra grupului de beneficiari este destul 
de dificilă şi se realizează, de regulă intervievarea participanţilor şi observarea comportării
acestora. este necesar să se afle dacă conţinutul demonstraţiei a fost înţeles şi preluat de
 participanţi şi dacă acesta va avea un efect pozitiv pentru gospodăria sau întreprinderea lor.
3. Z  IUA CÂMPULUI  – se adresează grupurilor de fermieri şi constă în prezentarea unor 
tehnologii noi de producţie în parcelele exploataţiei agricole. este vorba de o metodă a
consultanţei în grup, în care sunt combinate discuţia în grup, demonstraţiile de rezultate şi
metode cu mijloacele de comunicare în masă.
 18

Se recomandă organizarea acestei manifestări spre sfârşitul perioadei de vegetaţie

 pentru a putea prezenta cât mai mult aspecte referitoare la rezultatele de producţie, care să-i
convingă pe participanţi de avantajul preluării noilor tehnologii de producţie.
Cu toate avantajele pe care le prezintă, această tehnică de consultanţă se aplică rar,
datorită următoarelor dificultăţi:
- greutatea organizării;
- probleme legate de transport;
- mulţi consultanţi prezintă lacune în pregătirea lor;
- informarea şi motivarea redusă a grupurilor de participanţi.
 Dacă aceste dificultăţi vor fi înlăturate, efectul manifestării poate fi recunoscut pe
termen mediu şi lung.
Se recomandă ca la ziua câmpului să participe fermierii cu situaţie materială
asemănătoare şi în special personalităţi care sunt foarte influente pe plan local. Numărul de
 participanţi trebuie să fie de cel puţin 50 de persoane, iar dacă organizarea este foarte bună
 pot participa până la 100 de fermieri.
 Manifestarea nu trebuie să aibă loc în spaţiu intravilan, pentru a evita posibilele
conflicte cauzate de concurenţă sau invidie, iar exploataţiile pe suprafeţele cărora se
organizează ziua câmpului trebuie să fie asemănătoare pentru majoritatea fermierilor. Este, de
asemenea, recomandabilă, includerea în program a unor întreprinderi cu situaţii diferite,
 precum şi a unor ferme model sau parcele demonstrative din cadrul staţiunilor de cercetări.
4.E  XPOZIŢIA AGRICOLĂ 
Aceasta constă într-o manifestare centrală, anuală, la care:
- sunt prezentate şi premiate cele mai bune produse agricole ale fermierilor;
- sunt prezentate maşini agricole şi alte mijloace de producţie agricolă;
- instituţiile de dezvoltare ale spaţiului rural, serviciul de consultanţă, asociaţii
de agricultori, societăţi de creditare sau comercializare a producţiei agricole,
amenajează standuri de informare a populaţiei.
 Expoziţia agricolă se adresează întregii populaţii a unei ţări sau a unei regiuni şi are
rolul de a face cunoscute rezultatele de dezvoltare din sate, de a trezi spiritul de competiţie al 
 populaţiei, de a activa interesul pentru posibilităţile de dezvoltare a spaţiului rural şi de a crea
condiţii pentru un schimb de experienţă eficient.
 La pregătirea unei astfel de manifestări complexe trebuie să participe activ toate
instituţiile de dezvoltare, inclusiv serviciul de consultanţă, precum şi reprezentanţi ai
 grupurilor de beneficiari. Planificarea expoziţiei agricole şi buna derulare a activităţii sunt 
 19

asigurate de un comitet de organizare, compus din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor 

 participante.
 Alegerea localităţii în care are loc expoziţia agricolă se va face în funcţie de poziţia
 geografică a acesteia, astfel încât să facă posibil accesul a cât mai mulţi oameni şi în funcţie de
 posibilităţile de transport ale participanţilor. Se recomandă organizarea expoziţiei după
recoltarea majorităţii produselor agricole, pentru ca agricultorii să aibă posibilitatea să
expună cât mai multe produse proprii.
 La organizarea expoziţiei agricole trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
- la început se va face cunoscut programul expoziţiei prin afişe, foi volante sau
microfon;
- dacă invitaţii de onoare întârzie, atunci expoziţia va fi deschisă neoficial de
către organizatori;
- cu ajutorul unui comitet de organizare se va pune la punct un sistem de
îndrumare şi informare a invitaţiilor care vor asista expoziţia pe tot parcursul 
acesteia;
- trebuie amenajat un punct sanitar care să poată oferi prim-ajutor în caz de
necesitate;
- se recomandă amenajarea unui bufet cu diferite preparate şi băuturi
răcoritoare;
- spre sfârşitul programului se vor include şi manifestări artistice.

CAP.IV 
 DESCRIEREA MATERIALELOR UTILIZATE  IN  CONSULTANŢA  AGRICOLA

 Introducerea mijloacelor auxiliare în activitatea de consultanţă nu poate înlocui

contactul personal dintre consultant şi beneficiari, însă astfel se uşurează munca depusă de
consultant şi se extinde cercul de beneficiari ai consultanţei.
Cu ajutorul mijloacelor auxiliare de consultanţă este facilitat accesul membrilor 
 grupurilor grupurilor de beneficiari la înţelegerea conţinutului consultanţei. Aceste mijloace
trebuie să fie uşor inteligibile, atractive, efective, astfel încât să nu fie înţelese doar de anumiţi
 20

beneficiari, ci de majoritatea lor, ca apoi să poată fi transmise de aceştia şi altor membri

interesaţi ai comunităţii.
 Nu există un mijloc auxiliar care să îndeplinească toate funcţiile necesare transmiterii
informaţiilor, ci fiecare mijloc în parte prezintă avantaje şi limite clare în folosire şi, de aceea
 se recomandă folosirea combinată a lor. La alegerea unui mijloc de comunicare eficientă se
vor lua în considerare următoarele aspecte:
- cunoaşterea tuturor mijloacelor auxiliare de consultanţă;
- colaborarea dintre consultanţii agricoli şi specialiştii mass-media;
- analiza compatibilităţii diferitelor metode utilizate pentru anumite scopuri sau informaţii;
- verificarea preluării informaţiilor de către beneficiari;
- specializarea consultanţilor pentru producerea şi folosirea mijloacelor auxiliare de
consultanţă.
1. T  IPURI  DE  MIJLOACE  AUXILIARE 
 Există mai multe criterii de clasificare a mijloacelor auxiliare de consultanţă, însă
indiferent de metoda folosită trebuie să se ţină cont de următoarele situaţii practice:
-prezenţa consultantului;
-cerinţe legate de spaţiu;
-accesul grupelor de beneficiari la informaţie;
-capacitatea de preluare a informaţiilor de către beneficiari.
Cele mai importante mijloace auxiliare utilizate în consultanţa agricolă sunt grupate
astfel:
- cuvântul scris şi vorbit;
- prezentări grafice;
-diapozitive şi filme;
-prezentări video;
-televiziune;
-prezentări tridimensionale;
-prezentări şi metode animate.
Cuvântul scris şi vorbit . Emisiunile radio, regionale sau naţionale, constituie, în
majoritatea ţărilor, o componentă importantă a consultanţei agricole, prin intermediul cărora
 se transmit informaţii referitoare la:
-piaţa produselor agricole;
-data semănatului şi efectuarea tratamentelor fitosanitare;
-introducerea în cultură a soiurilor noi cu productivitate sporită;
 21

-probleme legate de aplicarea noilor tehnologii de cultură.

Emisiunile radio pot fi completate cu discuţii între consultanţi şi grupuri de ascultători,
 precum şi cu broşuri, foi volante, reviste, ziare sau prin invitarea jurnaliştilor şi reporterilor la
discuţiile care au loc în cadrul consultaţiilor în grup.
 În astfel de emisiuni, care au ca subiect principal consultanţa agricolă, se recomandă
includerea unor programe muzicale şi a unor melodii populare pentru a face emisiunea cât mai
atractivă pentru ascultători.
Serviciul de consultanţă are sarcina de a utiliza în cadrul unui program unitar acele
mijloace auxiliare în care cuvântul scris sau vorbit să asigure o transmitere cât mai eficientă a
informaţiei către grupul de beneficiari.
 Prezentări grafice. deseori se afirmă că „o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte“.
 Această realitate este o şansă, dar şi o problemă, în acelaşi timp deoarece o imagine poate
conduce mult mai rapid la o neînţelegere decât o discuţie.Cele mai folosite prezentări grafice
 sunt: tabla, hârtie, fotografia, folia, caietul etc.
 Diapozitive şi filme. Experienţele au demonstrat clar că, în mult culturi ale lumii,
 populaţia nu a înţeles clar mesajul diapozitivelor şi filmelor. Aceste mijloace de informare sunt 
utilizate în consultanţă, deoarece fac parte din tehnicile de predare-învăţare ale experţilor şi
 specialiştilor. În multe situaţii, folosirea lor nu s-a făcut pe baza unei analize atente a
corelaţiilor didactico-metodice, care se stabilesc în transmiterea informaţiilor către
 producătorii agricoli.
 Prezentări video. Înregistrările video pot fi introduse în activitatea de consultanţă pentru
instruirea consultanţilor şi ca mijloc de comunicare în cadrul consultanţei în grup.
Casetele video pot fi utilizate cu succes şi pentru demonstraţii sau în cadrul discuţiilor.
 Imaginile pot fi înregistrate în cursul dimineţii, după care pot fi transmise în alte localităţi în
aceeaşi zi, realizându-se astfel un transfer rapid al informaţiei dintr-un loc în altul.
Televiziunea. Susţinerea activităţii de consultanţă prin intermediul televiziunii se face cu
costuri ridicate şi, de aceea, nu poate fi inclusă în proiecte de dezvoltare de scurtă durată,
dotate cu resurse financiare limitate.
Se recomandă includerea în programul televiziunii naţionale a unor programe care au
ca temă principală agricultura, în care să fie prezentate subiecte de interes general sau noutăţi
 ştiinţifice din domeniul agricol.
 În statele industrializate, fermierii acordă mai puţină atenţie informaţiei transmise prin
televiziune în comparaţie cu agriculturii din România, care consideră televiziunea unul din cele
mai importante mijloace de informare.
 22

 Prezentări tridimensionale. Machetele, mostrele sau modelele plastice pot fi privite din
toate unghiurile, pot fi atinse, mişcate sau puse în funcţiune, cu alte cuvinte ele sunt 
„reale“.Atunci când este posibil, consultantul trebuie să încerce să pună la punct modele
 pentru beneficiari, care să fie atractive şi să uşureze înţelegerea unor procese complexe ce sunt 
 greu percepute doar prin transmiterea unor informaţii abstracte (eroziunea solului, construcţia
barajelor şi iazurilor etc.). Pentru aceste modele se poate utiliza hârtia, lemnul, diferite metale,
lutul, apa, iarba etc.
Prezentări şi metode animate . În regiunile sau ţările în care tradiţiile sunt încă vii în
 popor, ele pot fi utilizate cu succes şi ca ajutor efectiv în transmiterea informaţiilor. Poveştile,
cântecele şi dansurile populare au contribuit în multe ţări la popularizarea anumitor 
informaţii.
Consultantul are misiunea de a verifica măsura în care informaţiile transmise pe
această cale au fost percepute corect, după care, dacă este cazul, se reiau, în cadrul discuţiilor 
în grup, subiectele problematice.
2. P OSIBILITĂŢI  DE  ACŢIUNE  ALE  MIJLOACELOR  AUXILIARE 
 Domeniul de acţiune a mijloacelor auxiliare îndeplineşte trei funcţii:
a) dezvoltarea schimbului de informaţii;
b) sprijinirea solicitanţilor de informaţii;
c) consolidarea noilor situaţii sau a schimbării.
a. Dezvoltarea schimbului de informaţii: faza de contact. Cu ajutorul mijloacelor de
comunicare pot fi aduse în discuţie noi idei sau posibilităţi practice în urma unei filtrări a
informaţiilor realizate de consultant. de regulă, informaţiile de importanţă mai mică se uită
rapid, iar informaţiile considerate a fi importante pot determina continuarea discuţiilor pe o
 perioadă de timp îndelungată.
b. Sprijinirea solicitanţilor de informaţie: faza de dialog. Cu ajutorul mijloacelor 
auxiliare pot fi puse la dispoziţia celor interesaţi materiale necesare rezolvării problemelor.
 Faza de informare şi de probare a unor noi idei este nesigură şi însoţită de riscuri şi, de aceea,
 sunt necesare mai multe discuţii în această fază.
c. Consolidarea schimbării: stabilizarea. Ideile sau conceptele noi care au fost 
acceptate sau preluate de fermieri trebuie sprijinite de serviciul de consultanţă sau de diferiţi
 factori politici. Din experienţa statelor industrializate, reiese clar că folosirea mijloacelor de
comunicare în masă trezeşte interesul populaţiei vizavi de problemele care nu privesc direct 
 societatea în ansamblu.
 23

 În ţările în curs de dezvoltare, utilizarea mijloacelor auxiliare este dificilă din cauza
 situaţiei financiare precare sau a lipsei infrastructurii necesare.
Interesul beneficiarului 
 Pe parcursul unei misiuni, consultantul pune competenţa sa la dispoziţia beneficiarului,
având ca obiectiv să găsească cea mai bună soluţie posibilă în interesul beneficiarului. Nu este
întotdeauna evident că înseamnă „interesul beneficiarului“ şi ce anume aşteaptă beneficiarul 
ca rezultat al misiunii. Apare adesea o contradicţie între interesele pe termen scurt şi cele pe
termen lung, beneficiarul poate să nu înţeleagă acest lucru, până când nu îi este explicat de
către consultant.
 Atunci când este de acord să servească un beneficiar, consultantul trebuie să fie sigur 
că interesele lui şi cele ale beneficiarului nu vin în contradicţie. Aceasta se poate întâmpla dacă
un consultant urmăreşte şi obiective care au prea puţin în comun cu obiectivele beneficiarului.
 De exemplu, se realizează multe acţiuni de consultanţă în legătură cu proiectele de investiţii
 sau activităţi de proiectare de sisteme de către unităţi de consultanţă ce au legături cu firme
constructoare de maşini sau cu producători de echipamente de calculator 
Consultanţii în conducere generală şi în conducerea financiară participă adesea la
 pregătirea unor decizii privitoare la furnizori, achiziţii, renunţări la drepturi şi alte schimbări
majore similare care afectează valoarea de piaţă a acţiunilor. Informaţii demne de încredere,
 provenite din interior, asupra unor decizii iminente pot să valoreze imens şi anumite persoane
 pot fi foarte tentate să le folosească în interesul lor personal. Acesta este probabil exemplul cel 
mai evident de conflict de interese atunci când un profesionist dă recomandări. Un asemenea
abuz nu numai că este interzis de codurile de comportament profesional ale consultanţilor, ci
este considerat şi ca fiind ilegal în toate ţările în care legea apără practica economică corectă.
 Pe parcursul misiunii, consultanţii întâlnesc şi văd la lucru mulţi oameni excepţionali,
buni salariaţi ai firmei beneficiare. Adesea se simt tentaţi să recruteze astfel de oameni de la
beneficiari. Iată un alt caz de interese ce intră în conflict. A oferi un post unui angajat al 
beneficiarului, chiar şi după ce misiunea s-a terminat, este admisibil din punct de vedere
 profesional numai dacă beneficiarul este informat în prealabil şi dacă nu are obiecţiuni.
Serviciile de consultanţă nu sunt ieftine, deci nu este în interesul beneficiarului să
 prelungească o misiune dincolo de limitele de timp necesar. Scopul este să ajuţi beneficiarul,
nu să-l mulgi de bani. prezenţa consultantului în timpul implementării este inutilă dacă
 personalul beneficiarului poate învăţa să lucreze fără alt ajutor din exterior.

CAP V 
 24

CONCLUZII 

Un principiu de bază pentru orice activitate de consultanţă este următorul: să gândeşti

din punctul de vedere al beneficiarului şi să iei în considerare relaţiile sociale. Aceasta
înseamnă identificarea forţelor inhibate şi stimulante din câmpul de acţiune al beneficiarului şi
înţelegerea percepţiei subiective a acestuia asupra problemei. Consultanţa fiind numai un
 factor în evenimentele sociale ale unei comunităţi, rolul hotărâtor în atingerea şi succesul 
inovaţiei revine persoanelor de contact şi grupurilor de beneficiari, care prin reacţii pozitive
 pot influenţa comunitatea să accepte schimbarea.
 În situaţia în care există inovaţii, care pot conduce la îmbunătăţirea situaţiei unor 
 grupuri mari de beneficiari atunci consultanţa are posibilitatea de a acţiona în masă cu succes.
Consultanţii trebuie să susţină inovatorii din punct de vedere profesional, pentru ca aceştia să
aibă rezultate bune, vizibile, prin acceptarea inovaţiei, iar dacă aceasta nu le reuşeşte la
început, ei trebuie să fie susţinuţi şi social . Cea mai bună situaţie de plecare în activitatea de
consultanţă este aceea în care consultantul are deja contacte cu un grup de beneficiari, iar 
inovatorii devin activi cu sprijinul şi din însărcinarea grupului.
Se va pune un accent deosebit pe fermierii cu posibilităţi materiale bune, care manifestă
un interes sporit pentru preluarea inovaţiilor şi care au o influenţă mare asupra grupului de
beneficiari.
Stimularea introducerii inovaţiilor prin folosirea presiunii sau prin acordarea unor mijloace
 financiare stimulante are sens dacă se poate ajunge la situaţia în care grupul de beneficiari
recunoaşte şi acceptă valoarea în sine a inovaţiei, după preluarea acesteia şi vor continua să o
aplice, chiar dacă dispar mijloacele de constrângere sau de stimulare.

VI) BIBLIOGRAFIE 

1.  Alecu, I., Merce, E., Pană, D., Sâmbotin, L., Ciurea, I.V., Bold, I., Avarvarei, I . ,
 Macovei, Gh., Magazin, P., Ciurea, I., Caia, A., Filip, C., Ciurea, I.V., 1999 – 
Consultanţa în management agrar – o posibilă activitate pentru specialistul agricol.
 Lucrări ştiinţifice.
2. Ciurea, I .V., 1999 – Management. Editura „Ion Ionescu de la Brad“, Iaşi.
 25

3. Ciurea, I.V., Lăcătuşu, Gh., Puiu, I., 2000 – Consultanţa agricolă. Editura „Ion
 Ionescu de la Brad“, Iaşi.
4. Filip, C., 1992 – Management, vol. 1. Universitatea Agronomică şi de Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, Iaşi.