Sunteți pe pagina 1din 28

Anul XI ePaper

Seria a III-a 28 de pagini


Nr. 13 (569)
Apare s`pt`m#nal
joi
30 martie Se distribuie
2017 gratuit

DIRECTOR: AUGUSTIN BUZURA


www.revistacultura.ro
ANGELA MARTIN
Exasperarea
ca șansă
Dacă vrem să rămânem în civilizația
pe care și-o dorea, bunăoară, Unamuno
– producătoare de cultură și cultura
producătoare de oameni – va trebui să
ne recuperăm forțele și luciditatea. /
pagina 3

IOAN BOLOVAN
Dosar Ioan
Slavici. Între
loialismul
prohabsburgic
şi devotamentul
naţional
Comportamentul filohabsburgic al lui
Ioan Slavici se înscrie în tradiția loia-
lismului manifestat de românii transil-
văneni în epoca modernă. / paginile
13-17

ANDREI MARGA
Etică practică
Cât de avenită este acum etica practică
ne dăm seama aruncând o privire în
scrierile ei. / pagina 11

NICU ILIE
Boom-ul
demografic și
istoria recentă
Toate statele dezvoltate au avut posibili-
tatea să-și compenseze „iarna demogra-
fică” prin acceptarea unor imigrații ma-
sive, transparente sau netransparente.
Fenomenul, cum era și firesc, este pre-
dominant unul urban, iar scara crește
proporțional cu magnitudinea urbană.
Efectul advers al acestei migrații a fost
unul cultural. / paginile 8-9
 sumar
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

COPERTA: OSKAR SCHLEMMER // (1888–1943) /


Artist pluridisciplinar (sculptor, muralist, pictor, ilus-
trator, designer, scenograf, coregraf, regizor dramatic,
fotograf, gravor) din prima parte a secolului al XX-lea,
Schlemmer a fost apropiat de mai multe grupări mo-
derniste, iar operele sale aderă astfel la multe dintre
formele de manifestare post-dadaiste: constructivism,
Bauhaus, suprematism. Este unul dintre artiștii cata-
logați de naziști ca reprezentanți ai „artei degenerate”
care nu a reușit să părăsească Germania după insta-
larea totalitarismului, iar în ultimul deceniu de viață
nu a mai reușit să creeze și să expună. Tema cea mai www.revistacultura.ro
frecventă în creațiile lui Schlemmer, de la artă plas-
tică la coregrafie, a fost (concordantă cu principiile
Bauhaus) căutarea geometricității în figurile umane, Publicaţie editată de
în acțiunile și relațiile interumane. Deși abstracte, Fundaţia Culturală Română
operele sale păstrează un antropocentrism definitoriu,
care depășește funcționalitatea radicală a lui Gropius
și altor reprezentanți Bauhaus și consolidează funda- Președinte:
mentul ideatic al mișcărilor moderniste: supremația AUGUSTIN BUZURA
gândirii asupra empiricului, a formei asupra acciden-
tului, a culturii asupra naturii. După cum în coregrafie
Schlemmer s-a inspirat din scrima spaniolă, cu mișcări Redacția
puternic geometrizate (având la bază cercul), în gra-
fică și în plastică păstrează aceeași preferință pentru
formele nerectangulare – volută, cerc, parabolă – ca Redactor-şef:
expresie a dinamicii și a lichidității conceptelor, a pu-
CULTURA LITERARĂ terii lor de a se transforma, de a transmigra semantic ANGELA MARTIN
prin acțiunea unor dinamici interioare. Dintre figuri-
DAN BURCEA le rectilinii, Schlem­mer preferă progresia și treptele,
singurele figuri ungiulare ce ilustrează dinamismul. Secretar general de redacție:
Corespondenţă de la Paris // Salonul Cărții, (N.I.) / Pe copertă: Scară Bauhaus (1932, MoMA). CARMEN CORBU
o sărbătoare a ochiului şi a spiritului / 23 ILUSTRAȚIA EDIȚIEI: Scări monumentale.
Echipa redacțională:
ȘTEFAN BAGHIU
EDITORIAL CULTURA IDEILOR ȘTEFAN BAGHIU COSMIN BORZA
ANGELA MARTIN DAVID ILINA Perspective // NICU ILIE
Exasperarea ca șansă / Gânditorul – schiță de Specialistă în
3-4 introspecţie / 19 Redactori asociați:
portret / 10 ALEX GOLDIȘ
CULTURA POLITICĂ ANDREI MARGA ANCUȚA BORA VIRGIL ŞTEFAN NIŢULESCU
„Oameni căzând VALENTIN PROTOPOPESCU
Etică practică / 11
GEORGE APOSTOIU ION SIMUȚ
înăuntru” / 20
Cronica diplomatică // CULTURA ISTORIEI
Neîncrezători, dar încă VICTOR MARIAN BUCIU Assistant Manager:
uniți / 5 IOAN-AUREL POP VALERIA PAVEL
Voinţa poetică / 21
Elogiu latinităţii //
RODICA GRIGORE Layout & Digital Publishing:
Românii „îi întreabă SC VIZUAL GRAFICANTE
pe străini dacă știu să Maeștri și discipoli / 22 PUNCT RO
vorbească romana” / 12 VALENTIN
Adresa:
DOSAR IOAN SLAVICI PROTOPOPESCU CALEA 13 SEPTEMBRIE NR. 13,
// Între loialismul Prin oglindă // Crime şi SECTOR 5, BUCUREȘTI
prohabsburgic şi alchimie / 24
E-mail:
devotamentul naţional culturafcr@gmail.com
De IOAN BOLOVAN / CULTURA SPORTULUI
13-17 MĂDĂLINA FIRĂNESCU ISSN 2285 – 5629
CULTURA ECONOMICĂ ISSN-L 1584 – 2894
In corpore sano // Hoții
TEODOR BRATEŞ și proștii / 25 Revista CULTURA
Pragul de alertă. Gâștele
promovează diversitatea de opinii,
Capitoliului în variantă CULTURA ANTROPOLOGICĂ iar responsabilitatea afirmațiilor
actualizată / 6
LILIANA BURLACU fãcute în cuprinsul ei
CULTURĂ ŞI SOCIETATE Despre lux și alte nimicuri. aparține autorilor articolelor.
MONICA SĂVULESCU O „Cronică de mode
pariziene” de la 1863 / PARTENERI
VOUDOURI
România din diaspora // 26-27
Din experiența grecească VIRGIL ŞTEFAN
a unei colaborări / 7 NIŢULESCU
NICU ILIE CULTURA LITERARĂ Arhipelagul muzeelor //
Boom-ul demografic și ANDREEA MIRONESCU De la muzeele Neamțului
istoria recentă / 8-9 Scriitorul ca mixator / 18 la muzeele țării / 28
editorial 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Exasperarea ca șansă
Scările Operei pariziene. Foto: Benh Liue Song, CC ANGELA MARTIN informațională și curățarea locului. Dar, dacă așa va
fi să fie în cele din urmă – să nu mai rămână piatră
pe piatră –, această ruinare culturală și umană, cu
Cum s-ar spune, istoria se repetă – marile în- alte cuvinte, curățarea locului, ne va îngropa pe toți,
cu tot cu demolatori. Un singur lucru mai lipsește
grijorări ale omului au fost în toate timpuri- ca să se cheme că ne purtăm ca niște barbari – să-l
le legate de imprevizibilitatea perspectivelor presărăm tot noi cu sare, ca pe o cartagină înfrântă,
în viitor. Deși știm bine că lucrurile pentru a-l lăsa în urma noastră pe veci
neroditor.
stau astfel de când lumea, nouă, ce- Să fi ajuns, într-adevăr, la sfârșitul is-
lor de azi, ni se pare că suntem cei toriei, al civilizației, așa cum susțin un
mai năpăstuiți. Că, ajunși la capătul 8 Dar, practic, Fukuyama, un Hawking? Dar lumea a
fost dintotdeauna plină de profeții sinis-
unei civilizații, suntem sortiți celor unde suntem
tre, de victimizări și lamentări și, totuși,
mai devastatoare experiențe exis- durează de secole și e încă vie. Starea
tențiale. Că suntem, de-acum, obo- noi? Fără aceasta de asediu continuu instituită de
siți, terminați. Că nu vom face față îndoială, în nerăbdarea timpurilor noi, prin ceața că-
reia discernem deocamdată mai curând
unor noi provocări. spectrul ruinei decât luminișul unei în-
interiorul

D
floriri, nu este tocmai necunoscută, așa
ar sunt acestea, toate, îngrijo- cum spuneam. După cum nici angoase-
rări reale? Sunt – unele – exa-
unei civilizații le incertitudinii și insecurității. Au fost
gerări, firește, iar apetența încă viabile; trăite de omenire în mod repetat și con-
noastră pentru catastrofism semnate în toate etapele istoriei sale, ca
nu ne va feri în niciun caz de produse și frământări prevestitoare de „prăbușiri”.
pericole. Ceea ce trebuie, așadar, să ne După ele au urmat, mai exact din ele au
preocupe – înainte de a ne panica – este întreținute încolțit, renașterea, (re)înnoirea. Una-
Reşedinţă din Londra. Desen de William Kent (circa 1740) cum anticipăm provocările. Și, mai ales, muno scria la sfârșitul secolului al XIX-lea,
cum le gestionăm. Pentru că, pe de o par- însă de oameni în „Civilizație și cultură” (1896), că aces-
te, suntem fataliști, pesimiști, negati- tea sunt determinate de un proces de
viști ori resemnați, pe de alta, din cauza cu conștiința dezintegrare socială într-un moment în
exasperării, probabil, agitați, exaltați în care „instituțiile înăbușă obiceiurile, le-
toată puterea cuvântului. Și în primul încărcată, gea sufocă sentimentul pe care l-a incar-
rând, atât de temători, încât la adăpos- nat”1. Dar sunt, în același timp, și zbateri
tul vechilor principii respingem de plano suprasaturați ale unei culturi de a se despovăra de în-
ideile noi – când nu le acceptăm, adesea săși civilizația care a creat-o. Pentru că,
fără judecată. Dar manifestări similare –
de nimicurile după sforțări omenești, de secole, care
chiar dacă nu sincrone –, derute, confuzii
actualității au contribuit la construcția unei anumi-
prefigurând întotdeauna răstimpuri de te civilizații, cultura se simte oprimată
regres și decadență, au existat, bineînțe- și mistuiți de propria „matrice”, dă să se rupă, să se
les, periodic, la răscruci, în toate societă- dezlege de ea, se revoltă pentru a-și des-
țile și culturile aferente. Acum, bunăoară, de refuzul și cătușa energiile creatoare. Peste ruinele
ne lăsăm târâți de curente contradictorii, vechii civilizații, odată cu lumea nouă, ia
drept pentru care și susținem cu ridico- de măsluirea naștere un alt tip uman, iar acest „om cu
Scările Palatului de Justiţie din Viena (1881). lă fermitate tot soiul de arbitrarietăți. adevărat nou înseamnă reînnoirea tutu-
Foto: CC Wikimedia Cultura nu mai face pereche cu educa- propriei naturi ror oamenilor, căci toți și-ar răscumpăra
ția, ambele dezorganizate de politici ne- spiritul; un om nou înseamnă o treaptă
înțelese, iar, odată cu ieșirea forțată din – și făpturi – , mai sus – în greul urcuș al omenirii în-
rutină, marile frământări ale lumii, la spre supraumanitate. Toate civilizațiile
care tehnologiile informației ne fac înde- biologice și servesc numai spre a produce culturi, iar
aproape părtași, ne sporesc sentimentul culturile spre a produce oameni. Scopul
apocalipsei: suntem martori neputincioși culturale. civilizației este să cultive oameni; omul
ai focarelor de conflict și ai războaielor este supremul produs al omenirii, faptul
militare, comerciale și mediatice, ai ata- etern al istoriei”2.
curilor cibernetice, ai revoltelor din pia- Invocăm aici, iată, o teorie, în fun-
ța publică și ai agresiunilor îndârjit demolatoare, de damentele ei adevărată. Dar, practic, unde sun-
parcă unii dintre liderii lumii, chipurile clarvăzători, tem noi? Fără îndoială, în interiorul unei civili-
Scări din marmură de Carrara în Palatul Primăriei
ar crede că prima și ultima condiție a salvării noastre zații încă viabile; produse și întreținute însă de
din Glasgow. Foto: CC Wikimedia este vidarea socio-culturală, mascată de ancrasarea oameni cu conștiința încărcată, suprasaturați de
 editorial
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

nimicurile actualității și mistuiți de menționează cel puțin două dezechili- ne punem cu sinceritate întrebarea: ce
refuzul și de măsluirea propriei naturi bre majore: între educație și autoritate, dorim în fond? Să ținem seamă de expe-
– și făpturi – , biologice și culturale. A între educație și cultură. Să mai adău- riența existențială? Să adoptăm, adică,
făcut, de pildă, carieră, în cultură, în găm, referindu-ne din nou la România, o reformă pragmatică, destinată acestei
artă, și continuă să facă și astăzi, în condițiile și atmosfera în care se des- materii umane, la ora actuală mai mult
diferite moduri, „cultul corpului” – la fășoară procesul educativ. Polemicile sau mai puțin similară celei din țările
noi, potrivit obiceiului, cu un mare de- care inflamează spiritele și gonflează din Est, dar diferită deocamdată de cea
calaj temporal –, cult despre care, să ne problemele educaționale, începând cu din țările occidentale? Sau să forțăm
amintim, Ortega y Gasset afirma încă schimbările de conținut curriculare și materia umană – încă nu îndeajuns de
în „Dezumanizarea artei” că este „simp- manualele școlare, până la predarea pregătită – să se adapteze unui sistem
tom de inspirație puerilă”, avertizând religiei în școli sau oportunitatea intro- copiat tale quale după alte sisteme, occi-
că „Europa intră într-o etapă de copilă- 8 ducerii uniformei, nu fac decât să repro- dentale? Care nici ele nu sunt toate con-
rie”. La fel, în societate, îndemnul „să ducă neînțelegerile grave și scindările venabile, dacă nu cumva chiar declarate
te simți bine în pielea ta”, rod al unei Într-un mediu din societatea noastră. Într-un mediu în criză. Dovadă că, potrivit celor mai
imaginații creatoare rudimentare – în tulburat, discordant, ostil, postulatele recente estimări, 69% dintre francezi
fapt un bun instrument de exploatare tulburat, pedagogice par rupte de realitate. Căci consideră că sistemul lor de învățământ
psihologică, socială, comercială a unei una li se cere copiilor să învețe în școală funcționează foarte prost. Spania, ca
slăbiciuni –, care a început să facă mai discordant, și altceva prizează ei în societatea sub- să mai dăm un exemplu, se confruntă
târziu înconjurul lumii, a fost, se vede, minată de corupția morală și inundată cel mai dramatic cu abandonul școlar,
atât de convingător, încât a declanșat o ostil, de abjecțiile evacuate de presă. Desigur, fenomen care, de altfel, atinge în pre-
eliberare masivă de sub presiunea câ- un alt gen de duplicitate și de perversi- zent cote inadmisibile în UE: potrivit
torva reguli de viață, unele numite mai postulatele une decât în comunism, când una se șu- celor mai optimiste previziuni, el va
nou „prejudecăți”. Dar asta nu a fost de șotea în familie și alta se tăcea la școa- scădea până la 10% abia în 2020. Sigur
ajuns să ne scoată dintr-o stare din ce pedagogice lă, dar o formă, totuși, de imoralitate că directivele UE pentru modernizarea
în ce mai proastă de spirit. Un mal être, care le poate produce tinerilor tulburări învățământului trebuie respectate, dar
i-ar spune francezii, și un dezgust de par rupte de conștiință, alterări de personalitate. credem că e o greșeală faptul că reori-
sine nesfârșit. Și-atunci, ce aspirații să Fără îndoială că ambele tipuri de socie- entarea, la noi, nu ține seama și de spe-
mai nutrească depresia, fie și cu ajuto- de realitate. tate – dacă, pentru a forța comparația, o cificitatea problemelor școlii românești.
rul vreunui tratament medicamentos? reînviem pe cea comunistă – sunt noci- Dar să ne oprim, în fine, și asupra
Ori cu al spa-urilor, călătoriilor exotice, Căci una li se ve în felul lor, având deopotrivă asupra unei calități, care, deși esențială, pare
chirurgiei și remodelărilor estetice? Și elevilor și profesorilor un efect puternic că a dispărut din orizontul pedagogiei
totuși, dacă vrem să rămânem în civili- cere copiilor perturbator. Nu este de mirare că, as- noastre: sensibilitatea culturală. O mai
zația pe care și-o dorea, bunăoară, Una- tăzi, prezența psihologilor se dovedește cultivă, cum trebuie, școala, de vreme ce
muno – producătoare de cultură și cul- să învețe indispensabilă în școală, ca și a camere- programele pentru clasele V-VIII sunt
tura producătoare de oameni – va trebui lor video sau a agenților de pază, pen- orientate preponderent spre dezvolta-
să ne recuperăm forțele și luciditatea. în școală tru a-i supraveghea pe elevi. Măsuri, rea abilităților de comunicare, în loc să
Unii sociologi susțin că reglementări- însă, ineficiente, din păcate, pentru a fie centrate pe deprinderea cunoștințe-
le introduse în societățile noastre prin și altceva preveni și stopa flagelul suicidar. lor literare? Sunt oare aceste programe
fenomenul globalizant, bunăoară stan- Să observăm și sentimentul de nepu- îndeajuns de formatoare de oameni și
dardizarea la care ne sunt aduse „stilu- prizează ei tință și zădărnicie, dominant, în prezent, de conștiințe, spre a nu spune direct de-
rile de viață”, mentalitățile, ne cer un în școală, creat de comunicarea defectu- formatoare? Își poate cineva închipui că
efort de adaptare. Și că el ne dă dreptul în societatea oasă între profesori și elevi. O dată pen- atât caracterul, cât și identitatea indi-
la unele concesii compensatorii privind tru că, încă din momentul în care încep viduală și națională, aptitudinea critică
anumite libertăți. În urma cărora se subminată școala, copiii contrazic așteptările profe- și cea creatoare, vocația morală se vor
dovedește însă că mai mult pierdem. Și sorilor, adică vin de acasă, educați de pă- putea dezvolta și manifesta – într-un
pierdem catastrofal, pentru că pierdem de corupția rinți în așa fel încât nu concep să nu li se mediu atât de schimbător precum cel
valori până mai ieri comune. Printre ele permită orice – adică totul; la rândul lor, de azi – printr-o comunicare redusă și
– cu siguranță cel mai prețios –, edu- morală și nici profesorii nu sunt pe gustul copiilor, găunoasă? Sau poate vrem ca viitorii
cația. Potrivit Testărilor Pisa, program pentru simplul motiv că un mare număr cetățeni ai României să fie doar comu-
inițiat de Organizația pentru Coope- inundată dintre ei au fost educați în comunism, în nicatori? Inexpresivi și goi pe dinlăun-
rare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu totul alt fel de societate, școală, fami- tru, lipsiți total de substanță culturală?
mult clamatele reforme continuă să de abjecțiile lie. Prin urmare, având această dublă Firește că avem nevoie de competență și
aibă drept consecință sisteme educative experiență, de viață și de educație, des- responsabilitate pentru a evita astfel de
„mediocre”. Cea mai recentă Testare de evacuate de tul de mulți mai cred, și adesea cu temei, pericole.
acest fel, pentru materii fundamentale că fostul sistem de educație, așa comu- În plus, avem nevoie măcar de un
– citirea, matematica, științele –, rapor- presă. nist cum era, părea mai sănătos. Fie și dram de speranță. De unde o vom lua?
tată la un număr de 70 de țări, aduce numai pentru faptul că profesorul avea „Din disperare” – ne încurajează tot
România pe ultima poziție. Și e posibil asupra elevului autoritate – ceea ce-i Unamuno. n
ca genul de reformă care se practică la sporea puterea de convingere –, și se bu-
noi – mai mult prin voință politică decât cura de un statut socio-profesional mai
din convingere pedagogică – să menți- demn. Note:
nă încă mult timp de aici înainte ace- Până una-alta, să nu uităm, vorbind 1. V. „Eseiști spanioli”, Antologie, studiu
lași rezultat. Cauzele locale se cunosc, despre reformă, cât de importantă este, introductiv, note și traducere de Ovidiu
cele general valabile se regăsesc ana- dincolo de domeniul circumscris, mate- Drîmba, Editura Univers, București, 1982,
lizate în numeroase studii de educație ria umană asupra căreia lucrează re- p. 203.
comparată. Majoritatea dintre acestea forma și/sau căreia îi servește ea. Și să 2. Idem, p. 202.
cultura politică 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

CRONICA DIPLOMATICĂ

Neîncrezători, dar încă uniți


GEORGE APOSTOIU

Pentru sărbătorirea nunții de


diamant a Uniunii Europene, cei
27 de șefi de stat și de guvern nu
puteau să aibă un decor mai potri-
vit decât cel pe care îl oferă Roma:
vârstă istorică venerabilă, glorie
imperială antică, înțelepciunea
și splendoarea Iluminismului și
Renașterii. Prozaic vorbind, iniți-
al, darul de nuntă, un document
politic pregătit de funcționarii de
la Bruxelles, nu a fost pe placul
multora (scenarii de dezvoltare în spectacolele sângeroase în care erau sa- Sursa foto: Preşedinţia cu mai multe viteze, sugerând străveziu
crificați creștinii, din Coloseum se auzeau României această perspectivă: ,,Nu este timpul să ne
cercuri concentrice, viteze diferi- uralele cu care gladiatorii își întâmpinau mai imaginăm că toți vom putem să facem
te), așa încât liderii europeni l-au împăratul în Coloseum: „Ave Caesar, mo- același lucru”.
dres și l-au ambalat frumos, ca rituri te salutant!” Acum, oaspeții Romei
pentru o astfel de ocazie. În final, aud în piețele apropiate lozincile demon- La Judecata de Apoi
diavolul detaliilor alungat, înalții stranților dezamăgiți de cursul pe care l-a De undeva, cineva are grijă de suflete-
dregători au semnat o Declarație luat politica în Europa comunitară. 8 Opoziția le noastre. Suveranul Pontif i-a invitat pe
liderii europeni la Palatul Papal și i-a în-
politică bucuroși precum liceenii De la cercuri și viteze, la ritmuri și unor state demnat să-și amintească de idealurile pă-
încrezători în norocul pe care se intensități diferite rinților fondatori ai Europei unite: solida-
bizuie la bacalaureat. La negocierea documentului final al re- care au intuit ritate, libertate, prosperitate pentru toți.
uniunii Consiliului European bătălia s-a ,,Europa poate să-și regăsească speranța
Ave Caesar! dus pentru schimbarea direcției ce părea pericolul când se va deschide spre lume; când le va
Reuniunile la vârf ale Uniunii Europe- să fie imprimată Europei în așezarea ei oferi tinerilor perspective adevărate de
ne seamănă tot mai mult cu balurile cu în ,,cercuri concentrice”, ceea ce presupu- ridicării unei educație, posibilități reale de muncă; când
parfum medieval organizate pentru împă- nea ,,viteze diferite” de deplasare, adică va investi în familie, prima și fundamen-
rații Europei după victoriile în războaie: de progres. Opoziția unor state care au in- noi cortine tala celulă a societății; când va respecta
mult fast, suspiciuni, nemulțumiri, rezul- tuit pericolul ridicării unei noi cortine de conștiința și idealurile cetățenilor; când va
tate incerte. Visteriile statelor sunt greu fier a condus la o cosmetizare lingvistică, de fier a garanta posibilitatea de a avea copii fără
încercate de cheltuielile pentru conclavele ,,cercurile” și ,,vitezele” fiind înlocuite cu teama că părinții nu-i pot întreține; când
pletorei de președinți, prim-miniștri, mi- ,,ritmuri și intensități diferite” și astfel condus la o va apăra viața în deplina ei sacralitate. O
niștri, consilieri, oameni de gardă. O în- Declarația politică a putut fi semnată de astfel de Europă merită să fie construită”.
treagă tevatură, aeroporturi și bulevarde toți participanții. O ușurare pentru pre- cosmetizare La o analiză atentă a discursului vom se-
blocate, localnici iritați de perturbarea mierul italian, Paolo Gentiloni, care, în siza că Suveranul Pontif revine la ideea
vieții lor cotidiene. calitate de gazdă, nu ar fi fost bucuros ca lingvistică, Europei de la Urali la Atlantic, așa cum o
În acest an aniversar – se împlinesc reuniunea să se încheie fără un document. gândea cândva Charles de Gaulle. În fața
șase decenii de la semnarea Tratatului O eliberare și pentru președintele Consi- ,,cercurile” înalților demnitari invitați, Papa Francisc
fondator al Uniunii – reuniunea Consiliu- liului European, polonezul Donald Tusk, a vorbit de moștenirea unui patrimoniu
lui European a fost găzduită într-un palat care a declarat după semnare: ,,Dovediți și ,,vitezele” unic de idealuri și spiritualitate care poate
renascentist aflat pe Capitoliu, în Anti- astăzi că sunteți liderii Uniunii, că puteți aduce prospețime în construcția viitorului
chitate centrul religios al Cetății eterne. avea grijă de moștenirea pe care ne-au în- fiind înlocuite continentului: o Europă socială în centrul
De acolo, privirii i se deschide o uimitoa- credințat-o eroii integrării europene acum căreia trebuie să fie așezat Omul.
re panoramă a Romei cezarilor: forumuri, 60 de ani”. Tusk disimula în cuvinte diplo-
cu ,,ritmuri Cea mai pilduitoare lecție pe care Papa
arcuri de triumf, columne, bazilici, Colo- matice existența pericolului unei posibile a oferit-o oaspeților s-a produs când i-a in-
seumul; în apropiere, ruinele palatului scindări a Europei și așezarea acesteia în
și intensități vitat în Capela Sixtină și i-a îndemnat să
Domus Aurea ridicat pentru Nero pe o co- ,,cercuri concentrice”, ceea ce ar fi condus facă o fotografie de familie pe fundalul ce-
lină apropiată de unde împăratul privea în final la marginalizarea, dacă nu chiar
diferite”. lebrei fresce a lui Michelangelo, „Judecata
amuzat la deșertăciunile lumii. Legenda la abandonarea fostelor state comuniste. de Apoi”. Ce vor fi gândit, în acele împre-
spune că, atunci când galii au vrut să ia De altfel, cu puțin timp înainte de deschi- jurări, cei în mâna cărora se află destinele
cu asalt Roma, un cârd de gâște s-a ridicat derea reuniunii aniversare, președintele noastre? Deocamdată, au acceptat, proba-
de pe Capitoliu pentru a vesti locuitorilor Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, bil neîncrezători, să semneze o declarație
pericolul. Tot în acele vremuri, înainte de se pronunțase deschis pentru o Europă de bune intenții pentru a rămâne uniți! n
 cultura economică
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Pragul de alertă
la exportul și importul de bunuri deficitul
tinde să se cronicizeze, dar nu este normal
– când ne dăm cu părerea – să ignorăm
capitolele unde stăm relativ bine.

Gâștele Capitoliului în variantă


Aceleași remarci se impun și în privința
datoriei externe, inclusiv la cea pe termen
lung, concretizată la datoria publică. S-au
consemnat la toate aceste capitole scăderi

actualizată față de finalul anului 2016, iar gradul de


acoperire a importurilor a fost, la 31 ianu-
arie 2017, de 6,7 luni comparativ cu 6,4
luni la 31 decembrie 2016. Nu sunt dife-
TEODOR BRATEȘ consistente în plus sau în minus pe anu- 8 Recent, rențe pozitive mari, dar ele există și, ori-
mite tipuri de taxe și impozite, ceea ce, de cum, trebuie să repet: avem de-a face doar
asemenea, impune analize detaliate. Dar, Comitetul cu bilanțul la scara unei singure luni.
Legenda antică se cere evocată, deocamdată, pe total, „dracul nu este atât
de negru pe cât pare”. Național Rata de necunoaștere
măcar în esența ei, deoarece – și în şi de credulitate
prezent, în anul de grație 2017 – vin Rosturi și resorturi pentru Cel mai mare rău îl fac părerologii care,
semnale de mai peste tot (aseme- Când lucrurile se discută exclusiv „pe din varii motive, omit să prezinte date
nea salvatoarelor gâște din Roma) bucăți”, operându-se o selecție deloc nevi- Stabilitatea esențiale și/sau profită de necunoașterea
că economia românească este pân- novată, se pierde esențialul, iar anumita unor domenii de către publicul larg. Așa,
dită de mari primejdii, mai ales din percepție publică este grav deformată. Bu- Financiară de exemplu, o lege recent promulgată re-
năoară, se semnalează pericolul dezechili- feritoare la macroprudențialitate a fost
pricina actualei politici fiscal-bu-
brării puternice a balanței de plăți, ceea ce s-a reunit, comentată în cei mai alarmanți termeni.
getare. Evident, ar fi o greșeală de ar urma să afecteze cheltuielile populației, Chiar așa: ce vrea să însemne „macropru-
neiertat să ne „astupăm urechile” fie și numai la bunurile de bază aduse din a examinat dențialitatea”? Nu este greu de intuit că se
la astfel de alerte. import, mai scumpe și ca efect al deterioră- pornește de la noțiunea bine cunoscută de
rii cursului de schimb. În condițiile în care situația și toată lumea: prudența. Ei bine, fără „sub-
unii se pronunță numai pe baza rezulta- tilități” de ordin științific, se poate spune
De la „prea târziu” și „prea puțin” la telor de la începutul anului, de ce această a conchis că că macroprudențialitatea privește acti-
„prea devreme” și „prea mult” „metodă” să nu fie aplicată în toate cazu- vitatea complexă de influențare în sens
În cazul în care ne limităm la percepția rile? Or, în ianuarie 2017, producția indus- evoluțiile dezirabil a vulnerabilităților, a riscurilor
publică influențată de tot felul de semnale trială a crescut cu 5,8%, s-a înregistrat un la adresa stabilității financiare a întregii
contradictorii, ar fi de dorit să se joace ex- reviriment în domeniul construcțiilor (s-a macroecono- economii românești. Cum este mai bine?
clusiv „cu cărțile pe față și pe masă”. Ținta dublat volumul lucrărilor la noile clădiri Să fim prudenți, aplicând mecanisme le-
principală a criticilor (s-o spunem pe cea rezidențiale), iar la contul curent al balan- mice se gale (consonante cu regulile din UE) sau
dreaptă, fără ocolișuri) este capitolul de ței de plăți avem de-a face cu un excedent să lăsăm lucrurile „în plata Domnului”?
cheltuieli bugetare de natură socială (sa- de 416 milioane euro. E adevărat, în do- mențin Recent, Comitetul Național pentru
lariile din sectorul public, pensiile, ajutoa- meniul bunurilor, deficitul este de aproape Stabilitatea Financiară s-a reunit, a exa-
rele de toate felurile). Fără îndoială, se im- 600 milioane euro, în schimb, la transpor- „sub pragul de minat situația și a conchis că evoluțiile
pun discuții serioase pe aceste teme, mai turi și alte servicii excedentul depășește macroeconomice se mențin „sub pragul
cu seamă că, tot în percepția publică, au un miliard de euro. Firește, nu este bine că alertă”. de alertă”. Poți să nesocotești o asemenea
apărut și se amplifică nedumeriri și chiar concluzie, dar îți asumi și imensul risc de
îngrijorări față de unele măsuri considera- a închide ochii în fața realităților.
te drept populiste, cum ar fi discriminări Mai amintesc, rapid, că pentru atin-
privind unele categorii socio-profesionale, gerea obiectivelor propuse se acționează
gratuități pe calea ferată pentru toți stu- asupra a cinci categorii de „amortizoare”.
denții, un număr exagerat de tichete de Exemplific cu doar două dintre ele, de
vacanță și alte „privilegii”. Discuțiile însă fapt, cele mai importante: „amortizorul
nu se centrează pe aceste aspecte concrete, anticiclic de capital” (adică, de preveni-
iar explicația e simplă: politicienii nu vor re a crizelor), care este menținut la 0%,
„să se pună rău” cu potențialii votanți din și „amortizorul de risc sistemic”, care s-a
segmentele vizate; din acest motiv, comen- dezactivat de la 1 martie 2017.
tariile se mențin la generalități privind Şi, pentru a încheia într-o notă ceva
ansamblul politicilor publice. mai destinsă (cred că datele prezentate
Este contextul în care se evocă, în cei îndreptățesc un asemenea respiro), să ne
mai dramatici termeni posibili, execuția amintim de poezia „Indignare reciprocă”
bugetară pe primele două luni din 2017, în care autorii, Dimitrie Anghel și Şt. O.
recurgându-se doar la comparații cu peri- Iosif solicitau unei gâște așa-numita pană
oade similare din 2016. Or, dacă în ianua- a poeților:
rie a.c., nivelul încasărilor era cu peste 5 „– Măcar o pană dă-mi, te rog, confrate!
procente mai mic decât în ianuarie 2016, Salvează-mă! Acesta-ți este rolul!
în februarie a.c. s-a recuperat o parte, ast- – Las’ c-am salvat odată Capitoliul
fel încât, pe două luni, minusul cumulat Noi, gâștele, – și tot am fost mânca-
este sub un procent. Se constată diferențe Scările Spaniole din Roma te!...”. n
cultură şi societate 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

ROMÂNIA DIN DIASPORA

Din experiența grecească


a unei colaborări
Trepte din Santorini. Foto: Klearchos Kapoutsis, CC
MONICA SĂVULESCU VOUDOURI Fac aceste precizări, pentru a demonstra cum am
reușit, într-o perioadă scurtă de timp, inserția unei

A
formații românești în peisajul cultural al altei țări, lu-
flu din presa din România despre o scri- cru pe care l-au subliniat și semnatarii scrisorii mai
soare pe care au semnat-o câțiva intelec- sus amintite, aducând argumente din viața culturală
tuali români de certă notorietate din Fran- franceză. Studioul de Teatru Profesionist din Diaspo-
ța pentru a susține rămânerea domnului ra de la Atena are public (și, dacă ar fi să considerăm
Radu Boroianu la președinția ICR. Și mă în medie 50 de spectatori pe spectacol, în cele 60 de
alătur lor, aducând ca argument experiența noastră în reprezentații susținute de noi, ar însemna că drama-
colaborarea cu ICR-ul din ultimii ani. Mai bine spus, turgia română a fost adusă la cunoștința a câți spec-
experiența Societății Culturale Balkania Contempora- tatori?). Studioul este consemnat în presa culturală a
nă din Atena. În cadrul acestei societăți – o inițiativă Greciei, este localizat într-un teatru cu bun nume în
românească – a fost înființat Teatrul Pro- peisajul artistic al Capitalei, unde se joacă
fesionist din Diaspora. Ulterior, această în limba română pentru diaspora româ-
formațiune și-a dobândit statut juridic de nească (și asta înseamnă trei generații)
sine stătător. și li se face cunoscută grecilor literatura
Studioul de Teatru Profesionist din dramatică românească, tradusă și jucată
Diaspora este o experiență culturală inedi- 8 Am și în limba lor. Un grup de actori care să
tă. Actorii – care fac parte din familii mix- mânuiască pe scenă replicile în spectaco-
te – au studii teatrale și susțin stagiuni în reușit, într-o le consecutive în două limbi pe parcursul
limba română și greacă. Dramaturgia pe perioadă unei întregi stagiuni – iată o experiență
care o promovăm este însă cea româneas- culturală fără precedent. Studioul repre-
că. Suntem la cea de a treia stagiune, după scurtă zintă cultura română în festivaluri nați-
un Caragiale, un Vișniec și un Mihail Se- onale și internaționale și se manifestă în
Casă grecească. Foto: Maxpixel, CC
bastian. Pregătim pentru stagiunea vii- de timp, cadrul unor evenimente cu tradiție în cul-
toare „Tache, Ianche și Cadâr” de Victor tura Greciei.
Ion Popa. Traducerile se fac în cadrul unui inserția unei Toată această participare se bazează pe
atelier de traduceri literare afiliat studio- proiectele aprobate de ICR. Fără sprijinul
ului. Textul tradus se publică și se distri- formațiuni ICR nu s-ar fi putut niciodată închiria o
buie secretariatelor literare din Grecia. românești sală de teatru pentru reprezentații și nu
Studioul și-a creat publicul lui și aceeași s-ar fi putut susține financiar participarea
piesă se joacă în română și în greacă. Pen- în peisajul actorilor. Proiectele noastre au fost trimise
tru reprezentații închiriem o sală de tea- domnului Radu Boroianu, iar colaborarea
tru, înscriindu-ne astfel printre instituțiile cultural al altei noastră cu echipa domniei sale de la ICR a
culturale ale capitalei grecești. Spectacole- fost, an de an, excelentă. Am mizat pe fap-
le noastre sunt anunțate în presa cultura- țări. tul că un om de cultură de talia domnului
lă a Atenei. Profesori de la școala de teatru Radu Boroianu ne va înțelege strădania și
ai căror foști studenți lucrează în echipa va recunoaște imediat oportunitatea efor-
noastră vin să-și vadă învățăceii, iar spec- tului nostru. Fără această înțelegere, orice
tacolele sunt promovate în revistele gre- încercare ar fi fost zadarnică. Fără această
Scara Lalelor din Greenwich. Foto: Tony Hisgett, CC cești. Primul spectacol, cu un text de Cara- înțelegere, niciodată nu s-ar fi putut ajun-
giale, a fost filmat și difuzat de televiziunea română. ge unde s-a ajuns.
Spectacolul după Vișniec poate fi văzut pe youtube. Personal trebuie să recunosc că nu l-am mai întâl-
Și, la terminarea stagiunii, va putea fi urmărit pe in- nit pe domnul Radu Boroianu de aproape 40 de ani,
ternet și spectacolul „Steaua fără nume”, după Mihail de pe vremea când făceam amândoi parte din lumea
Sebastian. La început, în colectiv am fost patru oa- teatrală românească. Faptul că am găsit înțelegere cu
meni și în a doua stagiune ni s-au alăturat, la cererea proiectul nostru la dânsul mi-a dat dovada că parcur-
lor, alții trei. Acum suntem nouă membri în echipă, sesem de fapt același drum și că eram pe calea cea
cu scenograf și regizor, iar în stagiunea viitoare vom bună. În numele meu personal și în numele colecti-
avea încă doi actori noi. Spectacolele noastre au fost vului Studioului de Teatru Profesionist din Diaspora,
doi ani consecutiv în programul Institutelor France- ne exprimăm, alături de oamenii români de cultură
ze din Atena și Salonic în cadrul Zilelor Francofoniei. din Franța, susținerea, respectul și recunoștința față
Anul trecut am participat la Festivalul Internațional de domnul Radu Boroianu. Care, în deplin acord cu
de teatru de la Katerini, iar anul acesta spectacolul funcția de președinte, are experiența și capacitatea de
nostru a fost vizionat de o comisie de specialiști în ca- a recunoaște importanța și greutățile realizării unui
Drum în trepte în Peloponez. Foto: Wikimedia, CC
drul unui festival al Teatrelor din Balkani. demers cultural pe scară internațională. n
 cultură şi societate
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Boom-ul demografic și istoria recentă


Dinamica generațiilor, o cheie
în explicarea ascensiunii radicalismului
inflație structurală, la una financiară, la țări ca Franța, statele nordice (unde s-a și
Nicu Ilie dispariția etalonării metalice a monedelor impus expresia), Marea Britanie, Olanda.
(3), la redefinirea randamentului prin creș- În toate acestea, fenomenul baby boom s-a
tere, la noi reguli de distribuție, la stan- manifestat începând cu 1946.
dardizarea produselor, echipamentelor și
8 Problema Un indicator cheie în această analiză a
Toate statele lumii au întâmpinat
probleme sociale grave la intra- chiar a proceselor sociale, în contextul în efectelor este gradul de dependență, con-
care accelerația timpului public a produs o
specifică a cept ce exprimă raportul dintre grupele
rea și la ieșirea din piața muncii diversificare a paradigmelor și modelelor. de vârstă inactive economic (sub vârsta
a generațiilor „baby boom”. În Constrânse să intre în canoane inadapta-
generațiilor de muncă și peste vârsta de pensionare) și
România, cea mai numeroasă te, generațiile supranumerice provoacă un grupele de vârstă active. La nivelul Uni-
spor de competitivitate, dar duc și la acce-
supranumeri- unii Europene, cea mai mare rată de de-
generație din toate timpurile a
fost (și probabil va rămâne) cea lerări browniene (pe care științele politice ce este că sunt pendență este în Franța, de 60%, în condi-
le numesc mobilitate economico-socială), țiile în care vârsta medie este de 41,2 ani.
a „decrețeilor”, anii 1967-1982,
concretizate (printr-o altă abstracțiune din succedate În urmă cu aproape un deceniu, Franța a
imediat după intrarea în vigoare a fizică) în creșterea „temperaturii” sociale, pornit o politică de susținere și stimulare
decretului 770/1966, care interzi- ceea ce accelerează, suplimentar, vitezele a natalității, una dintre cele mai bune la
de generații
cea avorturile și descuraja contra- indivizilor. nivel UE, care dă rezultate și a dus rata
cepția. Rata fertilității, prin măsuri Sporul brusc de competitivitate și dina- mult mai natalității peste cea a mortalității, permi-
administrative, a fost crescută de mică este însă greu absorbit de generați- țând, în circa 20 de ani, înlocuirea natu-
ile precedente, obișnuite cu evoluții lente reduse rală a populației, inclusiv în activitățile
la 1,9 copii pe familie la 3,7 copii pe și cadre stabile, ceea ce provoacă fricțiuni sociale. Alte țări europene care au o rată a
familie (1), cu un număr de 2 mi- și sfârșește prin a opune aceste generații, dependenței de peste 50% sunt Marea Bri-
cantitativ,
lioane de nou-născuți în perioada care dețin establishment-ul, și cele dinami- tanie (55%), Italia (56%), Spania (50,8%),
1967-1972, când a fost atins vârful ce, care au nevoie de un alt establishment, deci raportul Germania (52%), Grecia (56%). În toate
sporului demografic. dispus el însuși la viteze superioare. Acest aceste țări vârsta medie tinde spre 50 de
conflict e inerent și duce la diverse grade între ani. Începând cu 2015, Statele Unite intră

Î
de violență socială pe care niciun stat n-a și ele pe listă, fenomenul baby boom fiind
n România, generația „boomerșilor” știut să le evite sau n-a avut puterea să o pensionari mai întârziat cu un deceniu peste Ocean
a fost mai târzie cu 30 de ani decât facă (4). față de Europa Occidentală.
în țările occidentale, unde fenome- și cei activi Stimularea natalității este una dintre
nul s-a manifestat natural, fără a fi După „veri tumultuoase”, „iarna măsurile posibile. Dintre țările cu o de-
forțat administrativ, imediat după demografică” social tinde mografie precară, politicile de acest tip au
război, în anii 1948-1955. În Vest, aceas- Nici ieșirea generațiilor boom din piața prins în Franța, Regatul Unit și statele
tă generație a ajuns la maturitate în anii societății active nu este lipsită de grade de spre unu la nordice, dar nu și în cele mediteraneene.
1960-1970, de aici și amploarea și forța violență. De această dată, accentul pică pe Chiar și acolo unde a avut succes, rata na-
protestelor antiestablishment din 1968 și sustenabilitatea sistemelor publice. Sis- unu, ceea ce ar talității este mai mică în populațiile majo-
anii care au urmat. Caracteristice unei temul de pensii, o instituție iluministă de ritare decât în cele minoritare.
generații boom sunt efectele economice, secol XIX, s-a bazat constant pe extinderea însemna Toate aceste state dezvoltate au avut
culturale și sociale radical diferite de ge- populației, respectiv pe intrarea mai mul- posibilitatea să-și compenseze „iarna de-
nerațiile precedente și succesoare (2). Pur tor contributori în piața muncii decât ies că unui mografică” prin acceptarea unor imigrațiii
și simplu, cadrele preexistente ale nive- din aceasta. Pe același model s-au fondat masive, transparente sau netransparente.
lului pieței muncii (dar și ale pieței ideo- și celelalte sisteme de asigurări sociale (5). pensionar Fenomenul, cum era și firesc, este predo-
logice), calibrate pentru societăți stabile, Problema specifică a generațiilor supra- minant unul urban, iar scara crește pro-
cu intrări/ieșiri echilibrate, se dovedesc numerice este că sunt succedate de gene- îi revine porțional cu magnitudinea urbană. Efectul
insuficient de elastice pentru generați- rații mult mai reduse cantitativ, deci ra- advers al acestei migrații a fost unul cul-
ile supranumerice, iar acest fapt duce la portul între pensionari și cei activi social contribuția tural. Nou-veniții, a căror origine este în
reechilibrări catastrofice, cu salturi bruște tinde spre unu la unu, ceea ce ar însemna state sărace și foarte sărace, unele aflate
și comprimări ale timpului tehnologic și că unui pensionar îi revine contribuția la la fondul încă în Evul Mediu, altele la începuturile
ideologic, care se concretizează în mișcări fondul de pensii plătită de un salariat. În modernității, au creat hiatusuri în mode-
sociale și politice ample. Acest efect de dis- România fenomenul este observabil și se de pensii lul cultural majoritar și au provocat intra-
torsiune a mediului prin amplificarea lui va agrava radical începând cu 2030. rea acestuia în defensivă. Fenomenul fu-
forțată, care ia accente dramatice în politi- Scăderea natalității, care urmează bo- plătită de sese compensat, în perioada de dinaintea
că, este mai ușor de analizat în economie, omerșilor, este etichetată, cu o metaforă recentei crize economice, prin mecanisme
unde creșterea demografică, raportată la agricolă, „iarna demografică”. Acest feno- un salariat. patrimoniale (financiare și imobiliare) ce
un bazin non-elastic de resurse, a dus la o men a fost descris după 2000, începând cu ofereau o poziție superioară deținătorilor
cultură şi societate 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

de active, care erau localnicii, în fața social (fenomen caracteristic ascensiune


nou-veniților. generațiilor supranumerice), a avut, în
Deprecierea acestui patrimoniu și sta- schimb, de pierdut prin dezactivarea ca-
bilizarea lui la valori net inferioare a ru- tegoriilor sociale de vârsta a doua și prin
inat în bună măsură privilegiul economic 8 Reflexul dezurbanizarea lor. Deși la vârste active
al localnicilor și i-a coborât pe aceștia la în practica generală economico-socială,
același grad de concurență cu nou-veniții. cultural-po- aceste generații au fost expulzate în pasi-
Aceasta este cheia unor fenomene politice vul societal, necesitând pentru a subzista
precum Brexit-ul, ascensiunea suprema- litic al acestei întreținere din partea statului sau auto-
tismului american, a naționalismului și definirea unor mecanisme economice arti-
a antiunionismului în Europa. Domeniul treceri în pasiv zanale. Reflexul cultural-politic al acestei
politic a rămas ultimul privilegiu al nati- treceri în pasiv a acelei generații este mul-
vilor în fața celor nou-veniți; iar populații- a acelei tistratificarea culturală a societății autoh-
le cu drepturi politice, care sunt cele nati- tone, definită generic sub eticheta inter-
ve, îl folosesc (fără prea multe preocupări generații este belică a „celor două Românii” (exprimând
pentru echilibrele macro ale economiilor) acum un alt conținut ideatic), generaliza-
în scop vindicativ. Din nou, în aceste fe- multistratifi- rea disonanțelor etice și radicalizarea dis-
nomene, este vorba de o proastă calibrare parităților de timp cultural între variile
între cadrele și conținuturile sociale, de carea culturală secvențe societale.
această dată cadrele fiind prea ample și Dinamica generațiilor este un factor
conținuturile alterate. a societății fundamental al evoluției societăților. Ală- Palatul Federal din Elveția, sursa foto: wikimedia.org
turi de alte fenomene de un calibru simi-
Contrafazele românești autohtone, lar – precum creșterea lichidității tuturor
În România, boom-ul (pe piața activă) formelor de patrimoniu mobil (cu sau fără
și „iarna demografică” s-au instalat si- definită suport fizic) prin intermediul convertibi-
multan. Revoluția română a coincis cu in- lității comerțului internațional și al in-
trarea pe piața socială a generației baby generic sub tertraductibilității; triumful mașinilor, cu
boom. Ea nu a fost însă succedată de re- mutarea ocupării din sectoarele primare
formarea cadrelor economico-sociale, ci de eticheta în cel terțiar; apariția tehnologiilor pos-
un colaps al lor. Politicienii care au venit tindustriale (polimerii, reciclarea, ciber-
la putere în deceniile următoare au fost interbelică a netica), având ca efect creșterea ferestrei
incapabili să înțeleagă noile orizonturi și de resurse naturale utilizabile – dinamica
să găsească un mix echilibrat între patri- „celor două generațiilor dă una dintre cheile majore
moniu și noile valori cultural-politice. La ale ciclurilor culturale, economice și ide-
aceasta s-au adăugat (ca și în cazul Revo- Românii” ologice actuale, de la globalizare la radi-
luției) cauze externe, ale căror dinamică și calizare. n
orizont de stabilitate au fost, și ele, greșit (exprimând
interpretate. Răspunsul economico-social Note:
nu a fost, așadar, convertibilitatea struc- acum un alt 1) În limbajul statisticii perioadei comunis-
turilor economice și sociale, ci degradarea te, rata fertilității este exprimată în număr de
și pulverizarea lor până la stadiul preca- conținut copii pe femeie (!), nu pe familie, întrucât, din
pitalist și reconstrucția de acolo: demola- motive ideologice și cutumiare, comuniștii nu
rea întreprinderilor, pensionarea forțată a ideatic), puteau accepta familia monoparentală ca for- Minneapolis, sursa foto: wikimedia.org
muncitorilor de vârsta doua, disoluția pro- mă licită de familie.
prietăților agricole la stadiul de microex- generalizarea 2) Există diferite încercări, originare în pshi-
ploatații, ruralizarea populației proaspăt hosociologie, care tind să descrie generațiile pe
urbanizate, construcția capitalului prin disonanțelor axe comportamentale, ca și cum ar exista un
micul trafic de frontieră și prin parazita- psihism al acestora, nu un șir de reacții com-
rea vechilor întreprinderi de stat, favori- etice și portamentale – răspuns adaptativ la presiuni-
zarea unor jocuri piramidale care să acce- le mediului economic și ale celui tehnologic.
lereze concentrarea de capital, utilizarea radicalizarea 3) Ca expresie a disparității între lumea fizi-
în același scop a falimentului bancar. că, exprimată prin etalon, și lumea trans-fizică,
Generația supranumerică nu a avut disparităților exprimată prin constructe culturale și politice.
astfel cadre economico-sociale pe care să 4) O excepție poate fi considerată China,
le forjeze, ca în alte state, ci a fost nevoită de timp unde există două generații boomers, una ajun-
să fugă în întâmpinarea și în evitarea di- să la 50 de ani, cealaltă apropiindu-se de 30.
verselor colapsuri sectoriale. A fost, deci,
cultural Pentru ambele intrarea pe piața muncii a fost
prima favorizată de debușeul apărut prin scutită de „revoluții culturale”, explicația pro-
deschiderea granițelor și posibilitatea de a
între variile babilă fiind instrumentalizarea de către stat
munci (transparent sau netransparent) în a avântului competitiv al acestora și conver-
străinătate. În prezent, cu puține excepții
secvențe tirea lui într-un comerț internațional agresiv.
regionale și sectoriale, cea mai mare parte De reținut că a doua generație încă nu și-a
a boomerșilor români sunt plecați în stră-
societale. epuizat potențialul de a produce distorsiuni
inătate sau au fost plecați și s-au întors. cultural-politice.
Dacă statul român a avut prea puțin de 5) Schema nu diferă, în esență, de cea a jocu-
profitat de pe urma accelerării timpului rilor piramidale. Odessa, sursa foto: wikimedia.org
 cultura ideilor
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Gânditorul – schiță de portret


David Ilina În „Filosof meditând”, Rembrandt înfă- gânditorilor. La fel stau lucrurile chiar
țișează o cameră înaltă, întunecoasă, tra- și cu oamenii de știință, fie ei cercetă-
versată vertical de spirala strânsă a unei tori aplicați ori creatori de teorii. Evi-
Gânditorul trebuie să fi fost un scări impetuoase. La baza scării, în colțul dent, nimeni nu cade în naivitatea (sau
personaj distinct în peisajul social din stânga al încăperii, zărim un bătrân neghiobia) de a crede că activitatea și
cu barbă generoasă, corpolent, înveșmân- performanțele acestora ar fi fost posibi-
de vreme ce imaginarul colectiv tat în haine lungi ca niște odăjdii, așezat le fără intervenția gândirii. Dincolo de
i-a rezervat o reprezentare du- într-un jilț, învăluit de lumina naturală secvențele rutiniere, automatizate ale
rabilă, cu elemente comune în ce răzbate, dintr-o parte, prin fereastră. unora dintre comportamentele noastre,
toate epocile, până azi. Mărturie Sprijinite de brațele jilțului, despovărate în sfera largă a creativității umane, gân-
stau artefactele aduse la lumină de propria greutate, cu degetele împreu- direa e permanent activă, uneori chiar în
nate, mâinile bătrânului sugerează o ati- mod hotărâtor. Nu te poți „descurca” fără
de paleoarheologie, precum și
tudine de abandon, tihnă și reculegere. gândire.
lucrările pe care unii artiști mo- 8De regulă, Privirea fixată în podea întărește suges- În mod tradițional, filosoful a dobân-
derni le-au consacrat temei. Am tia cufundării în meditație. În colțul opus, dit aura de prestigiu a gânditorului, de-
în vedere celebrele piese ceramice
pe artiști
înghițită de obscuritatea locului, o femeie venind figura lui emblematică. Așa se
din perioada neoliticului precum și literați, stă aplecată peste vatra unui șemineu, face că discuția despre gânditori conduce
„Gânditorul de la Hamangia” ori, agitând jarul cu un vătrai, astfel că doar inevitabil la una despre filosofi. Dar ce
categorie chipul îi e luminat de focul întețit. Sim- i-ar putea înălța pe filosofi la rangul de
recent descoperit, „Gânditorul din bolurile sunt evidente: lumina „de sus” și gânditori? Oare dau ei gândirii o folosire
Yehud” (Israel). Dintre întruchi- lumina „de jos”, departele și aproapele, aparte? Pun ei în joc resurse intelectu-
pările datorate artei plastice din
importantă
contemplația și grija mundană, spiritul și ale pe care alții nu le posedă? „A gândi
vremuri mai apropiate nouă rețin a creatorilor materia. – aprecia C. Noica în «Scrisori despre lo-
atenția „Filosof meditând”, tablou Expusă în 1880, faimoasa sculptură a gica lui Hermes» – nu înseamnă a înlăn-
pictat de Rembrandt în 1632, și pe tărâm lui Rodin înfățișează un bărbat gol, stând țui gânduri, ci a reveni asupra unuia”. În
pe o piatră. Adus de spate, cu privirea exercițiul comun al gândirii omul ajunge
„Gânditorul” („Le Penseur”), sculp- îndreptată în jos, bărbatul absorbit de cel mult să formuleze opinii sau judecăți.
tură în bronz (1880) aparținând
spiritual,
gânduri își sprijină ambele mâini de ge- Gânditorul, cel care reflectează revenind
lui Auguste Rodin. publicul nunchiul stâng: în timp ce mâna stângă e la unul sau altul dintre gânduri, adân-

R
relaxată, mâna dreaptă e flexată de la cot, cind un gând, întorcându-l pe mai multe
ăpindu-și răgazul cuvenit, nu-i plasează astfel că palma, și ea flexată și întoarsă fețe, ajunge la treapta ideii.
stând așezat, de regulă într-un spre corp, reazemă bărbia. Degetele de la A „cădea pe gânduri” pentru a ajunge
loc retras, cu privirea ațintită în în tabăra picioare sunt ușor chircite, contribuind la la rădăcina lucrurilor, pentru a desluși
jos, pentru a o feri de perturbări sugestia de ansamblu a mobilizării ener- sensul celor trăite ori pentru a clarifi-
accidentale, gânditorul e cufun- gânditorilor. giilor interioare, a concentrării mentale. ca modul în care funcționează limbajul:
dat în meditație, acaparat de o încordare Dar merită să ne întrebăm: aces- acesta pare să fie pariul filosofiei cu viața
lăuntrică. Se „rupe” de lumea materială La fel stau te imagini redau realmente condiția și, totodată, motivul „adjudecării” de că-
pentru a se „muta” într-o altă lume, im- gânditorului sau mai degrabă pe cea a tre filosof a statutului de gânditor. n
palpabilă, urmând parcă îndemnul din lucrurile chiar îngânduratului?
glosa eminesciană: „Te întreabă și socoa- În vorbirea curentă folosim cuvântul
te/ Ce e rău și ce bine”. De obicei, această și cu oamenii „gânditor” ca adjectiv, dar și ca substan-
reprezentare a gânditorului exploatează tiv. Ne interesează această din urmă uti-
simbolic o anumită gestică: mână dusă la de știință, fie lizare. E limpede, simplul fapt de a gân-
tâmplă sau la frunte, bărbie sprijinită în di nu te transformă în gânditor. Ce face
pumn, obraji cuprinși în căușul palmelor. ei cercetători dintr-o ființă cugetătoare, adică dintr-un
Oricum, într-un fel sau altul, mâna atin- om obișnuit, un gânditor? Ce înțeles se
ge proteguitor capul, acea parte a corpu- aplicați ori atribuie termenului în propoziția „Platon
lui unde se presupune că se petrece com- e unul dintre cei mai importanți gânditori
bustia miraculoasă a gândirii. Alături de creatori ai lumii”? Ce calități, respectiv ce fel de
privirea ațintită, mâinile par să aibă aici performanțe îndreptățesc o asemenea de-
un rol esențial. Aflate în repaus, elibera- de teorii. rutantă denominațiune? După ce criterii
te de servitutea muncii fizice, ele trec în i-am putea diferenția valoric pe gândi-
plan secund, cedând loc, timp și energie tori? Se știe că în nomenclatorul ocupa-
pentru o altfel de activitate, impercepti- țiunilor cu recunoaștere socială nu este
bilă, dar de o mare intensitate. În „Elo- înscrisă profesia de „gânditor”. Totuși,
giul mâinii”, Henri Focillon scria: „Mâna termenul este deseori folosit, ceea ce în-
înseamnă acțiune: ea apucă, ea creează, seamnă că se bucură cel puțin de legiti-
iar uneori s-ar spune că gândește”. Ceea mitate culturală.
ce e sigur e faptul că, uneori, își suspendă De regulă, pe artiști și literați, cate-
funcția utilitară pentru a deschide cale li- gorie importantă a creatorilor pe tărâm
beră gândirii. spiritual, publicul nu-i plasează în tabăra Amfiteatrul roman din Plovdiv, sursa foto: wikimedia.org
cultura ideilor 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Andrei Marga Etică practică


Cât de mare poate fi distanța din- În prelegeri, Donald Trump aborda eti- acționat: „totdeauna sunt gata să ajut!”. A
tre conceptualizări și ceea ce tră- ca practică pe o altă direcție („Your First doua este maxima exprimată de Soljeniţîn
iesc oamenii? Această întrebare 90 Days on the Path to Prosperity” [„Pri- la primirea premiului Nobel: „niciodată
trebuie pusă mereu dacă este vorba mele 90 de zile pe calea spre prosperita- prin mine!” – niciodată prin mine să nu
ca elaborările intelectuale – indi- te”],Trump University Press, 2007). El a treacă acea minciună care permite violen-
apărat devize extrase din viața celui care ță față de altul.
ferent de domeniu – să-și păstreze
și-a construit firma și proprii zgârie nori Blaise Pascal are mereu dreptate cu ob-
sensul. în mijlocul New York-ului: să pui pasiune 8Ne mai servarea „fragilității” omului: este o tres-
în ceea ce faci, să fii tenace, să ai planuri tie, dar, desigur, o trestie gânditoare. Os

Î
mari, să te informezi și să folosești cunoș- rămâne, Guinness apără ideea că „nicio credință
ntrebarea a fost pusă de cei care lu- tințele, să fii meticulos, să acționezi, să sau filosofie ce ignoră acest fapt nu este
crează astăzi la elaborarea nu doar asumi riscuri la nevoie, să înveți cum să spre a evita demnă de viața examinată” (p. 23). De aici
a eticii, care, de la „Etica nicomahi- negociezi, să-i cunoști pe cei din jur, să-ți plecând trebuie distins între „rău” și „sufe-
că” a lui Aristotel, lămurește în ce asculți intuiția, să te bucuri că ai concu- comiterea rință”: răul este făcut cu intenție de cineva
constă binele, nu doar a moralei, renți, să te bazezi pe propriile puteri. Aces- din lumea noastră, suferința este altceva.
care vrea să capteze reguli de comporta- te devize țin acum de etica întreprinzăto- răului, soluția El amintește situația celebrei Iris Mur-
ment, ci și a „eticii practice”. Ea acoperă rului și îi încurajează pe cei care inițiază. doch, ființă de rară inteligență, lovită de
nevoia de a lega cele două cu ceea ce se tră- O altă scriere a eticii practice a lărgit acelei etici Alzheimer, care, foarte probabil conștienti-
iește zi de zi. orizontul în direcția „vieții examinate” za, în anumite momente, scăderea drama-
Această nevoie a devenit mai mare în („examined life”). Os Guinness („Unspea- personale care tică a forței intelectuale proprii și sugera
epoca formalizărilor și specializărilor cu- kable. Facing up to Evil in an Age of Ge- că este ca și cum „ai înota în întuneric”.
noașterii, care au mărit distanța amintită. nocide and Terror” [„Inexprimabil. Înfrun- ne sustrage de Vulnerabilitatea corpului nostru ne amin-
Prea des preocupările de etică și morală tând răul în era genocidului și a terorii”], tește de nevoia de a menține distincția, dar
iau alură de cabinet și se îndepărtează de Harper, San Francisco, 2005) pleacă de la la comiterea aceasta nu înlătură faptul că unii oameni
viața trăită. Se poate spune că, dacă eti- premisa potrivit căreia contează că trăim, ajung să sufere atât de mult, încât văd în
ca s-ar fi dezvoltat în direcția vieții trăi- dar contează și cum trăim, și de la con- răului și suferința lor întregul rău de pe lume.
te, nici nu era loc pentru etica practică, statarea amplorii pe care „răul” („evil”) Etica practică poate contribui la a lămu-
după cum managementul, despre care se a câștigat-o în lume. În cursul istoriei, o ne pune în ri ce este de făcut pentru viața izbutită. Ea
discută mult astăzi, și-ar fi găsit cu greu seamă de evenimente au schimbat trăirile poate prezenta ceea ce rezultă din exami-
loc dacă teoria acțiunii ar fi mers până la oamenilor: cutremurul de la Lisabona, din opoziție cu narea vieții trăite: ansamblul de situații
capăt. 1755, a zdruncinat încrederea în teodicee, care afectează viața unui om și, cel puțin
Cât de avenită este acum etica practică genocidul de la Auschwitz a zdruncinat răspândirea parțial, scapă eticii și moralei. Începând
ne dăm seama aruncând o privire în scrie- încrederea oamenilor în omul însuși, dis- cu boala redutabilă și celelalte patologii
rile ei. Aduc în față, ca ilustrări, trei dintre trugerea de către teroriști a turnurilor ge- lui. ale naturii și încheind cu sărăcia, umilin-
acestea. mene, în 2011, a zdruncinat încrederea în ța, exploatarea, condiționarea, manipu-
În „The Life You Can Save” [„Viața pe Iluminism. Numai că teroarea și genocidul larea, umilirea, privarea de demnitate și
care o poți salva”] (Picador, New York, din secolul al douăzecilea au transformat celelalte patologii ale vieții sociale. Multe
2009), Peter Singer argumenta oportun „răul” într-o prezență curentă. Modernita- dintre acestea par să fi depășit etica și mo-
pentru ca fiecare om să se gândească și tea târzie și globalizarea l-au răspândit și rala moștenite. De aceea, etica practică își
la „obligația față de cei căzuți în sărăcie internalizat. „Oroarea deplină și magnitu- află locul și are sens. n
extremă”, încât să fie gata „să doneze mai dinea răului modern este neimaginabilă și
mult din propriul venit pentru a-l ajuta pe copleșitoare, iar o consecință neprevăzută
cel sărac”. Argumentele sale sunt convin- a globalizării a fost manufacturarea de
gătoare. În definitiv, fiecare cheltuim și pe conspirații, inamici și monștri suplimen-
lucruri nenecesare și, mai mult, dincolo tari” (p. 5). Răul a devenit, în orice caz,
de toate considerațiile eticii, ajutorarea cu problemă crucială a reflecției.
oricât de puțin a celui sărac face diferența Desigur că mulți alți oameni comit răul,
în favoarea umanității fiecăruia dintre noi. dar, fiind din aceeași specie cu noi, și noi
Spre a încuraja ajutorarea, Peter Sin- înșine, fiecare, suntem implicați oarecum
ger amintește gestul americanului Wesley inevitabil. Nu ne putem asuma răspunde-
Autry. Acesta nu a ezitat să se arunce în rea pentru ceea ce fac alții, dar pasivitatea
fața unui tren al metroului pentru a aco- nu are justificare. Așa stând lucrurile, ne
peri cu trupul său o persoană căzută între mai rămâne, spre a evita comiterea rău-
șine și a izbutit să rămână, cu răni ușoare, lui, soluția acelei etici personale care ne
la pământ până după trecerea vagoanelor, sustrage de la comiterea răului și ne pune
salvând respectiva persoană. Justificarea? în opoziție cu răspândirea lui. Este etica
„Nu am făcut ceva spectaculos. Doar că ce se lasă condusă de două maxime care
am văzut că cineva are nevoie de ajutor. pot fi ilustrate cu exemple. Prima este ma-
Am făcut ceea am simțit că este de dato- xima unor hughenoți din Franța ocupată
ria mea”. Pe bună dreptate, a fost omagiat de naziști care, în fața strângerii de copii
public. evrei, pentru a fi duși la exterminare au Muzeul din Vatican, sursa foto: wikimedia.org
 cultura istoriei
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

ELOGIU LATINITĂȚII

Românii „îi întreabă pe străini


dacă știu să vorbească romana”
nu numai ei (românii), ci chiar toate nați- ediția sa capitolul referitor la originea
unile de astăzi asemănătoare italienilor”. romană a românilor și a Hunedoreștilor,
Ioan-Aurel Pop El are respect pentru teoria superiorului intitulat „Ioannes Blanci patria, genus,
său (despre Flaccus etc.), dar exprimă in- virtus”. Aici se spune că patria lui Ian-
direct ideea corectă că vlah este numele cu de Hunedoara este Valacchia, care în
Nicolaus Machinensis (cca. general al latinofonilor români, italieni și Antichitate se chema Dacia (și cuprindea
1427-1480), episcop de Modrusa al celorlalți romanici. Transilvania, Țara Românească, Mol-
Filippo Buonaccorsi da Gemignano, zis dova), că locuitorii ei se chemau în An-
(în Dalmația, azi în Bosnia- și Callimachus (1438-1496), italian ajuns tichitate daci și că italienii și străinii îi
Herțegovina), legatul lui Pius al consilier al regelui Poloniei, i-a cunoscut numeau mai nou valahi; numele acesta
II-lea în Ungaria și colaboratorul direct pe români. El constată că polonii îi ar veni de la Flaccus, fiind corupt prin
marelui umanist încoronat papă, numesc pe români cu același termen ca pronunțarea diferită. Pasajele care inte-
i-a descris și el pe români în opera și pe italieni (primul istoric italian care a resează aici sunt legate de românii care
8 Românii remarcat aceasta), doar cu o mică schim- se consideră pe sine urmașii italicilor și
sa. Trimisul pontifical a discutat la
bare de accent, ceea ce dovedește originea de confirmarea acestui fapt prin limba
Buda cu martori oculari legați de comună – spune el – a celor două popoa- lor, care are foarte multe asemănări cu a
români, inclusiv cu umanistul Ioan se revendicau
re. Pe Callimachus (care scria aceasta italicilor. Mai mult, eroul cruciadei târzii,
Vitez, episcop de Oradea, sau chiar prin limbă, prin 1479-1480) îl precedă menționatul Iancu de Hunedoara, este prezentat el
cu români de vază, cum a fost Vlad Nicolae de Modrusa, care scria înainte de însuși drept român din acea regiune, cu
Drăgulea (Țepeș), deținut de Matia prin origine 1473 și care observa că numele de vlahi strămoși faimoși din rândul romanilor. Se
este dat de popoarele vecine (slavii și un- vede și aici caracterul autohton al conști-
Corvin în capitala Ungariei. În „De gurii) nu doar românilor, ci și italienilor. inței romanității românilor.
bellis Gothorum” scrie: „Vlahii și prin nume
Se făcea astfel un pas important spre Autorii umaniști remarcă fără excepție
aduc ca argument al originii lor de la Roma, semantica reală a etnonimului vlah, de- romanitatea românilor și latinitatea lim-
faptul că, deși se folosesc cu toții de rivat în epocă, în general, de la numele bii lor, nu fără să se oprească și asupra
limba moesică, care e ilirică, totuși adică din de Flaccus. Autorul italiano-polon afirmă particularităților acestei enclave latine
vorbesc de la origine o limbă po- descendența romană a românilor, ates- la porțile Orientului. Una dintre aceste
pulară, care e latina, al cărei uz nu Occident, tată prin limbă. Cele mai multe detalii particularități este folosirea slavonei ca
despre români apar la Buonaccorsi Calli- limbă a bisericii, a culturii scrise și a can-
l-au părăsit deloc; și când se întâl- dar prin machus în lucrarea „Vita et mores Sbig- celariilor. Românii se revendicau prin lim-
nesc cu străinii cu care încearcă să nei Cardinalis”, scrisă în 1479-1480. În bă, prin origine și prin nume de la Roma,
intre în vorbă îi întreabă dacă știu credința această biografie închinată cardinalului adică din Occident, dar prin credința bi-
să vorbească romana”. Zbigniew Olésnicki, episcop de Cracovia, zantină, prin limba cultului și a culturii
bizantină, Callimachus îi asociază pe români italie- se apropiau de Orient. Limba aceasta

A
nilor: „Căci polonii, care îi știau pe aceștia bisericească și cultă o știau abia câteva
utorul este primul care face de- prin limba ca fiind italici, i-au numit în limba lor cu procente din populație, majoritatea ro-
osebirea între funcția limbii ro- același nume cu care îi numeau pe ceilalți mânilor trăindu-și viața spirituală cu
mâne ca limbă vorbită de popor cultului și locuitori indigeni ai Italiei, dar cu un alt dorurile și doinele lor, cu versul popular
(loquuntur = ei vorbesc) și cea accent”. Și cronicarul polon Jan Długosz (de sorginte latină), cu hore și strigături,
a limbii slave, folosită ca mod a culturii (1415-1480) vorbește despre originea ro- cu descântece și cântece, cu ornamentele
de exprimare a culturii scrise (utantur = mană a românilor, dar leagă (în mod ero- vaselor de lut ars și cu scrijelirile în lem-
ei folosesc). De asemenea, când arată că se apropiau nat) numele de valah (vloh) de cel al vols- nul pridvoarelor. Românii sunt singurul
românii îi întrebau pe străini dacă știau cilor (unul dintre cele mai vechi neamuri popor romanic care a avut ca limbă a cul-
să vorbească romana, referirea se făcea la de Orient. din Italia). Toți autorii poloni îi numesc turii medievale slavona și care a folosit al-
limba română, numai că numele românei pe moldoveni vlahi, iar Moldova este pen- fabetul chirilic (pentru o limbă romanică)
în latinește nu se poate reda decât în for- tru ei Valahia, fiindcă prima țară româ- până în secolul al XIX-lea. De aceea, ei nu
ma lingua romana. Pe de altă parte, cele nească pe care au cunoscut-o direct nu a au putut beneficia – precum confrații lor
două nume ale limbilor romană (latină) și fost cea de la sud de Carpați, consacrată din Europa Apuseană – de îmbogățirea
română erau atât de apropiate sub aspect ulterior cu acest nume. limbii române prin latinisme livrești, lu-
fonetic încât se confundau, iar autorii ita- Petrus Ransanus sau Pietro Ransano ate din limba cultului și a culturii. În ro-
lieni nu remarcau doar latinitatea limbii (1428-1492), sicilian cu misiuni diploma- mâna medievală, dimpotrivă, au pătruns
române, ci și denumirea identică a latinei tice la curtea lui Matia Corvin, a scris slavisme arhaice și bisericești, folosite în
dunărene cu a limbii romanilor din an- „Annales omnium temporum”, din care biserică, în lucrări scrise și în documen-
tichitate. Nicolaus de Modrusa este pri- cărțile 43 și 44 au fost publicate sub titlul tele de cancelarie. Și totuși, savoarea de
mul umanist care îi plasează pe români „Epitome rerum Hungaricarum”. Primul latinitate a limbii noastre nu s-a pierdut
în marea familie a popoarelor romanice: editor a fost Ioan Sambucus (umanist nicio clipă, fiind remarcată îndată de că-
„Prin care cuvânt (Valahi) se denumesc maghiar), care a eliminat intenționat din tre toți cunoscătorii. n
cultura istoriei 3
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 207

DOSARELE REVISTEI CULTURA

Ioan Slavici
Între loialismul prohabsburgic
și devotamentul național
Dosar de Ioan Bolovan
Este binecunoscut dar și de ne-
contestat rolul lui Ioan Slavici
în crearea, apărarea și promo-
varea culturii naţionale româ-
nești din Transilvania în timpul
dualismului austro-ungar. Cu
toate acestea, în ultimul secol,
lui Slavici i s-a pus de câteva ori
eticheta de „trădător” al intere-
selor neamului, iar între 1914 și
1918 chiar și aceea de „spion” al
Germaniei și Austro-Ungariei.
Să fi suferit cumva cunoscutul
scriitor de bipolarism sau apre-
cierile diverse, încadrabile unui
spectru larg, care variază între
„trădător” și patriot, derivă din
interpretarea într-o cheie unila-
terală a biografiei sale?
Fără a avea pretenţia de a da un
verdict definitiv, vom încerca în
cele ce urmează – în prima din-
tre cele două părţi ale dosarului
găzduit de revista „Cultura” – să
analizăm câteva dintre opţiu-
nile și faptele lui Ioan Slavici
într-un context mai larg, istoric
și istoriografic.

P
rimul care îl acuză clar pe scri- pe parcursul și după încheierea Primului încredințată că Slavici a trădat interese-
itorul arădean de trădare este Război Mondial. 8 Slavici le poporului român și judecă din perspec-
ilustrul poet Octavian Goga care Dimitrie Vatamaniuc, unul dintre pri- tiva unor opinii încetățenite, adevărat,
i-a dedicat lui Slavici un poem mii specialiști care i-au dedicat lui Sla- se relevă pe de mult, dar nu îndeajuns susținute de
intitulat „Unui scriitor vândut”1. vici o monografie consistentă, se ocupă în cercetarea documentelor. Slavici se rele-
Formula „soarele pentru toți românii la capitolul 6 al respectivei lucrări (suges- parcursul mai vă pe parcursul mai multor decenii un
București răsare”, pe care, începând cu tiv intitulată „Trădările”) de descifrarea luptător cu o structură rectilinie și, dacă
1884, Slavici a impus-o pe frontispiciul opțiunilor autorului „Marei”: „Există în multor decenii vederile sale politice sunt contrazise de
ziarului „Tribuna” de la Sibiu, a fost una viața și activitatea lui Slavici o epocă – desfășurarea vertiginoasă a evenimente-
dintre mostrele crezului său cultural-na- 1914-1918 – peste care istoricii literari un luptător lor, nu înseamnă neapărat că a «trădat».
țional. Convingerile sale politice, îndeo- trec repede, deși în acești ani au loc eve- Alături de Slavici stau, pe de altă parte,
sebi înainte, dar și în anii primei confla- nimente de mare însemnătate în isto- cu o structură și alți scriitori ai noștri, și rămâne de ne-
grații mondiale, au fost însă în esența lor ria poporului român. Stă, în prim-plan, înțeles de ce numai el «trădează»”2. Ră-
filoaustriece și filogermane, ceea ce i-a cum se știe, desăvârșirea unității sta- rectilinie... mâne meritorie tentativa de acum câteva
adus numeroase prejudicii la începutul, tului român. Multă lume mai este însă decenii a lui D. Vatamaniuc de a înțelege
 cultura istoriei
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

DOSARELE REVISTEI CULTURA


Ioan Slavici: între loialismul prohabsburgic şi devotamentul naţional
Câteva decenii mai târziu, academici- o impresionantă tenacitate și meticulozi-
anul Eugen Simion s-a aplecat cu multă tate...; el scrisese în mai multe rânduri că,
empatie asupra scriitorului arădean și a pentru toți românii, soarele de la Bucu-
reușit să-i încadreze convingerile și acți- 8 În epoca rești răsare și va milita pentru solidarita-
unile într-o sferă mai largă, nuanțând lu- te națională. O solidaritate și o unire cul-
cruri doar enunțate de Vatamaniuc, care, sa, și chiar turală, nu politică, statală... Publicistica
în anii regimului trecut, a trebuit să fie lui merge în această direcție și, exceptând
extrem de atent la vigilența cenzurii. Ast- mai târziu, federalismul său – susținut, de altfel, și de
fel, Eugen Simion reevaluează „credințe- alți intelectuali ardeleni (Aurel C. Popovici
le acestui încăpățânat ardelean, care, va inflexibilul, este numele cel mai reputat) – ea oferă,
spune într-un rând chiar el, refuză să fie judecată în sine, probe de curaj moral, de
«copil de cor», adică să-și adapteze ideile seriosul talent jurnalistic și de cunoștințe solide în
în funcție de opinia majorității. Obstinat, domeniul economic și juridic. Ioan Slavici
el vrea să gândească și să judece cu capul Slavici nu este, din acest punct de vedere, un spirit
lui. Ceea ce face, greșind deseori. Caz ati- ardelean exemplar: aplicat, tenace, ordo-
pic de statornicie în lumea publicisticii ro-
poate fi nat în judecăți, procedural, spirit polemic
mânești, unde actorii își schimbă deseori neîmblânzit când îi este atinsă moralita-
opiniile de la un sezon la altul. În epoca
comparat, din tea și simte că ideile sale sunt mistifica-
sa, și chiar mai târziu, inflexibilul, serio- te sau minimalizate...”3. Aceste aprecieri
sul Slavici nu poate fi comparat, din acest
acest punct de profunde sunt relevante pentru avataru-
un scriitor, dar și un om complex care s-a punct de vedere, decât cu Eminescu, greu rile prin care a trecut scriitorul arădean
angajat fără rezerve în slujba intereselor de scos, cum se știe, din fantasmele și con-
vedere, decât în anii Marelui Război, însă rămân nume-
neamului său, crezând în propriile opți- vingerile sale. El are o unică idee în ceea roase aspecte controversate care merită să
uni și asumându-și prin statornicia con- ce privește statutul românilor din Tran-
cu Eminescu fie cunoscute în lumina unor documente și
vingerilor consecințe nu dintre cele mai silvania și, în cadrul ei, își desfășoară în informații mai puțin exploatate de critica
plăcute. sute, mii de articole toate argumentele, cu istoriografică în ultimele decenii.

Slavici filohabsburgic și filogerman. Contextul istoric și cultural


Comportamentul filohabsburgic al lui odată depus era sacru şi irepetabil, loia- în cadrul Austriei, prin unirea Transil-
Ioan Slavici se înscrie în tradiția loialis- litatea fiind un sentiment mai presus de vaniei, Moldovei şi a Ţării Româneşti.
mului manifestat de românii transilvă- propria viaţă, iar românii ardeleni au de- Memoriul din 16/28 septembrie 1848
neni în epoca modernă, fenomen despre monstrat că ştiu să onoreze demnitatea constituie punctul culminant al colabo-
care istoricul Liviu Maior a publicat în şi loialitatea. Or, Slavici a ajuns la Viena rării dintre revoluţionarii români din
2006 o carte de referință4. Românii din
8 Slavici a la studii, unde l-a întâlnit pe Eminescu, Transilvania, Ţara Românească, Moldo-
Transilvania au datorat Habsburgilor – și, ca soldat cu termen redus, a trecut va şi Bucovina, fiind dovada unei acţiuni
prin unirea cu Biserica Romei, prin for-
ajuns la Viena prin ceremonialul depunerii jurământu- concertate, menite să salveze statutul
marea graniței militare și prin măsurile la studii, unde lui de credință față de împărat. Acest as- politico-juridic al Ţărilor Române, aflate
economice și politice luate de împărații pect aparent minor trebuie luat în calcul sub dublă ocupaţie străină: turcă și rusă.
de la Viena – șansa ridicării unei elite l-a întâlnit pe atunci când evaluăm comportamentul lo- Regimul politic instaurat după înfrânge-
ecleziastice, dar și laice, care a generat ialist, filoaustriac al lui Slavici! rea revoluţiei din Ţara Românească era o
în a doua jumătate a secolului al XVI- Eminescu, și, Scriitorul mărturisește elocvent acest evidentă încălcare a autonomiei, mai ales
II-lea mișcarea de emancipare națională. loialism, oarecum visceral pentru majo- de către Rusia țaristă, iar soluţia preco-
Faptul că soldaţii români din armata ce- ca soldat cu ritatea românilor din Transilvania: „Sunt nizată de memoriul transilvănenilor, deşi
zaro-regească probează acest loialism cu născut la Şiria, unde Românii din împre- propunea crearea unui stat românesc sub
o consecvenţă remarcabilă timp de aproa- termen redus, giurimi s-au adunat la 1848, ca să se ri- egida Austriei, era în mod evident un pas
pe un secol şi jumătate, până la destră- dice împreună asupra celor răzvrătiţi îm- înainte faţă de situaţia existentă în cele
marea monarhiei austro-ungare în 1918, a trecut prin potriva Împăratului şi eram trecut de un două state româneşti de peste Carpaţi6.
demonstrează cu prisosinţă că românii nu an şi jumătate, la 13 august 1849, când Acest document a contribuit, în a doua
au fost ingraţi faţă de Curtea de la Viena ceremonialul oştirile maghiare au capitulat în faţa ge- jumătate a secolului al XIX-lea, pentru
care a contribuit din plin la modificarea neralului rusesc Paschievici. Pot dar să mulți lideri transilvăneni, la conturarea
statutului lor economic, social, politic şi depunerii zic, că am supt oarecum cu laptele ma- ideii că principalul pericol pentru româ-
cultural. Odată depunând jurământul de mei simţământul de devotament faţă cu nii de peste Carpați, din Moldova și Țara
credinţă faţă de împărat, românii – şi ne jurământului Împăratul”5. Românească (după 1859 a României)
referim aici în primul rând la cei mulţi, Într-adevăr, în timpul Revoluției de la este Rusia, teză care a devenit și mai so-
oameni simpli, dar şi la elitele militare, de credință 1848, românii transilvăneni au procla- lidă după Războiul de Independență, la
administrative etc. – au rămas fideli aces- mat ruptura față de guvernul maghiar și sfârșitul căruia relațiile româno-ruse au
tui jurământ. În timp, această loialitate față de s-au îndreptat spre o alianţă cu Austria cunoscut o acutizare vecină cu iminența
faţă de împăratul de la Viena, dovedită liberală şi constituţională, demonstrând unui conflict militar. De aceea, Slavici și
prin jurământul de credinţă depus de toţi împărat. fidelitate Curții de la Viena. În memo- mulți alți transilvăneni, dar și lideri din
cei care au fost încorporaţi în oastea îm- riul redactat la a treia adunare naţională Vechiul Regat, au privit Austria și mai
păratului, a lăsat urme adânci şi durabile de la Blaj din septembrie 1848 şi trimis apoi Germania ca pe singurele capabile
în comportamentul românilor, înainte de Parlamentului austriac, s-a avansat ideea să stăvilească tendințele expansioniste
toate în starea lor mentală. Un jurământ constituirii unui stat românesc autonom ale Rusiei țariste.
cultura istoriei 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

DOSARELE REVISTEI CULTURA


Ioan Slavici: între loialismul prohabsburgic şi devotamentul naţional

Angajamentul profesional și opțiunile geopolitice


Ioan Slavici a fost un promotor al bu- 1914, Slavici a participat la înființarea, începutul secolului XX, în Austro-Unga-
nei conviețuiri cu maghiarii și germanii, în București, a ziarului „Ziua”, cu fonduri ria s-au elaborat regulamente pentru a
în general al toleranței, respectului în- germane și austro-ungare, și pentru un prevedea ce se întâmplă cu administraţia
tre toate etniile, de aici derivând și unele timp a ocupat funcția de director, publi- civilă, cu populaţia în timp de război, în
ironii din partea prietenilor săi, printre când mai multe articole în care pleda cel primul rând în teritoriile care s-ar afla în
care și Mihai Eminescu. Scriitorul ară- puțin pentru neutralitatea României, dar proximitatea frontului11. În 1912 guver-
dean a publicat în deceniile premergă- și pentru orientarea politicii sale externe nul maghiar a trecut Legea LXIII „Des-
toare Primului Război Mondial zeci de spre Germania și Austro-Ungaria, pentru pre măsurile excepţionale de urgenţă care
articole în care elogia Casa de Habsburg, a contracara pericolul rusesc. După un să fie luate în caz de război”, în care se
exprimându-și admirația nedisimulată an, în iulie 1915, intrând în contradicție accepta ca în împrejurări excepţionale
față de cultura germană și, în general, cu patronul ziarului, Ottokar Schlawe, să se poată delega autorităţilor militare
față de forța germanității pentru stopa- care i-ar fi pretins o atitudine mai radica- anumite atribuţii prevăzute prin lege. În
rea panslavismului și agresivității Rusi- lă8. Ioan Slavici se retrage însă din redac- noiembrie 1912, un codicil secret marcat
ei țariste. De foarte multe ori a criticat ția ziarului. „Cs-1” a fost introdus în regulamentul de
stările de lucruri din Ungaria dualistă, a Să nu uităm că înainte de intrarea Ro- funcţionare al jandarmeriei din Ungaria,
condamnat abuzurile guvernelor maghia- mâniei în război, în vara anului 1916, 8 Și-a făcut articolul 11 prevăzând ca persoanele sus-
re de la Budapesta față de români, me- scriitorul arădean fusese luat în evidența pecte de spionaj să fie reţinute în ziua
najând însă Curtea de la Viena. Așa cum Direcției Poliției și Siguranței Generale. majoritatea mobilizării. Suspiciunea de spionaj pu-
remarca și academicianul Eugen Simion, Dat fiind că și Ioan Slavici avea pașa- tea fi aruncată asupra multor persoane
Slavici „se ceartă, altfel zis, cu zbirii im- port austro-ungar, ca de altfel mai mulți studiilor aparţinând naţionalităţilor şi care trăiau
periului, asupritorii minorităților, cu ad- transilvăneni ce activau și trăiau în Ve- în apropierea frontierei. Astfel, arestările
ministratorii maghiari abuzivi, dar nu se chiul Regat, autoritățile de la București universitare au început la 25 iulie 1914 cu o aşa am-
atinge niciun moment de autoritatea de l-au inclus la poziția 20 dintr-o listă de ploare, încât, la 2 august, Ministerul de
la Viena, chezășie, după el, a statorniciei 94 de suspecți posibili spioni în slujba la Viena, Interne a modificat articolul 11 al Codi-
statului poliglot... Nu-i plac nici «pribegii Austro-Ungariei, cu mențiunea că „sunt cilului, în sensul că numai acele persoa-
ușuratici», de felul lui Goga și V. Lucaciu, cunoscute sentimentele publicistului Sla- fapt care ne să fie arestate care în mod real au o
care s-au lăsat amăgiți de ideea, susținu- vici, care, încă de la începutul războiului influenţă negativă asupra pregătirilor
tă de București, despre unirea românilor European, prin scris și în cercul cunos- i-a potențat de război, ceilalţi suspecţi fiind raportaţi
de pretutindeni într-un singur stat. Sla- cuților săi, a căutat să facă o asiduă pro- poliţiei, supravegheaţi, dar nu şi reţinuţi.
vici vine, la acest punct, cu argumentul pagandă și politică maghiarofilă. Acum admirația Arestările în masă au continuat însă, iar
primejdiei rusești (argumentul vechi al scrie la ziarul «Ziua», cunoscut că serveș- internările în lagăre s-au extins12.
junimiștilor). «Teroarea moscovită», scrie te interesele austro-germane, și e văzut pentru o Cam așa s-au derulat lucrurile și în
el, nu se poate combate decât prin alianța în continuu contact cu persoane cunoscu- România, în București precum și în toa-
cu Austria. Aceasta înseamnă: confede- te ca dușmani ai aspirațiunilor noastre”9. capitală tă țara, fiind arestați mai mulți cetățeni
rațiune, autonomie, respect față de legile În consecință, în noaptea de 14/27–15/28 străini provenind din țări ale Puterilor
imperiului, unitate culturală, nu politică, august 1916, la domiciliul lui Ioan Slavici imperială Centrale, suspectați că ar putea face ser-
rezistență pasivă, răbdare, așteptare, pe s-au prezentat un inspector și doi jan- vicii de informații în folosul țărilor lor. La
scurt: autonomie cu acțiune pașnică, me- darmi, care l-au arestat, confiscându-i
impozantă, 28 septembrie 1916, Ioan Slavici a fost
morandistă”7. Și-a făcut majoritatea stu- mai multe manuscrise și scrisori. Iată pus în libertate, întrucât, conform notei
diilor universitare la Viena, fapt care i-a cum relatează scriitorul acest eveniment:
pentru o Siguranței, pe parcursul anchetării, scri-
potențat admirația pentru o capitală im- „Cam pe la zece eram culcat, dar nu dor- itorul arădean nu a putut fi încadrat în
perială impozantă, pentru o cultură și o meam încă. Soția mea veni să-mi spună
cultură și o prevederile legii spionajului, iar din ac-
administrație performante și corecte. Pri- că comisarul de poliție a venit să mă pof- tele de urmărire penală efectuate nu re-
etenia cu bănățeanul Aurel C. Popovici, tească la secție, ca să-i dau oarecare in-
administrație zultase nimic compromițător pentru el13.
cunoscutul adept al ideii federalizării Im- formații... L-am găsit pe comisar, un oa- performante După retragerea, în noiembrie 1916, în
periului Austro-Ungar, văzută ca o soluție recare Tătaru, pare-mi-se, însoțit de doi Moldova, a Guvernului României, a Par-
rezonabilă pentru ameliorarea statutului sergenți și de un agent de la «siguranță», și corecte. lamentului și a Monarhiei, Slavici a ră-
românilor din Transilvania, a contribuit care aduna hârtiile ce se aflau pe masă și mas la București în timpul ocupației ger-
la fortificarea convingerilor loialiste ale prin sertare”10. Dus a doua zi de la poliție mane, unde a fost redactor al „Gazetei
lui Slavici. la fortul Domnești și, după o lună la ho- Bucureștilor”, altă publicație editată cu
Pe măsură ce ne apropiem de Primul telul Luvru din București, pentru încă o fonduri de proveniență germană și nu de
Război Mondial legăturile administrati- lună de detenție, Slavici a trăit o perioadă puține ori a criticat panslavismul, dar și
ve și culturale ale lui Slavici cu mediile traumatizantă din cauza condițiilor de în- pe aliații francezi și englezi ai țării noas-
austriece și germane se intensifică. Din carcerare și mai ales din cauză că fusese tre. O recunoaște el însuși în amintirile
septembrie 1910, după o perioadă destul arestat pe nedrept. sale: „Îmi aduceam aminte de câte ori am
de lungă în care trăise fără vreo slujbă Desigur, reacția autorităților româ- grăit de rău oștirea română spunând că
stabilă, Slavici a fost angajat ca învăță- nești de a-i ridica în noaptea intrării Ro- ea nu e pregătită de-ajuns de război. Am
tor principal la Școala evanghelică din mâniei în Marele Război pe toți potenția- grăit de rău fruntașii țării spunând că ei,
București, adică într-o instituție unde lii și adevărații spioni ai taberei adverse care au adus la stare de părăginire statul
spiritul, dar și spiritualitatea germane nu a fost unică în Europa vremii, la fel român... Încă mai greu am păcătuit spu-
erau la ele acasă. Apoi, după izbucnirea au procedat și Puterile Centrale, bunăoa- nând că rușii și sârbii, bunii aliați ai țării,
Primului Război Mondial în vara anului ră, la izbucnirea războiului. Încă de la sunt cei mai primejdioși dintre dușmanii
 cultura istoriei
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

DOSARELE REVISTEI CULTURA


Ioan Slavici: între loialismul prohabsburgic şi devotamentul naţional
neamului românesc, iar pe Franța și An- Arhivele Istorice Centrale București, române», la care am lucrat timp de peste
glia nu avem să ne rezămăm, căci ele au Fond „Direcţia Generală a Poliţiei”, dosar zece ani. Eată că se împlinesc în curând
în vedere numai propriile lor interese și 16/1918, pun în lumină amănunte legate doi ani de zile de atunci şi nu numai că
au să ne sacrifice, dacă așa cer acestea”14. atât de confiscarea manuscriselor lui Sla- nu mi s-a dat nici o satisfacţiune pentru
Ioan Slavici a fost dezamăgit de starea vici, cât și de eforturile acestuia de a-și nedreptatea ce mi s-a făcut mie şi famili-
jalnică în care a ajuns România la câte- recupera creațiile pierdute. Tentativele ei mele numeroase şi pentru suferinţele
va luni după intrarea în război împotriva scriitorului de a reintra în posesia pro- de tot felul pe care le-am avut pe urma
Puterilor Centrale: mai bine de jumătate priilor lucrări s-au întins pe parcursul acestei nedreptăţi, nu numai că nu mi s-a
din țară ocupată de armatele germane, mai multor ani, inclusiv după moartea [î]ncuviinţat nici o despăgubire pentru
bulgare și austro-ungare, zeci de mii de autorului. Prima încercare de recuperare perderile ce le-am avut, dar nu mi s-au
oameni morți, răniți, sute de mii de oa- a manuscriselor confiscate o face Slavici înapoiat nici manuscriptele greu muncite
meni refugiați, numeroase distrugeri de la 6 iulie 1918, adresându-se primului de mine, pe care le văzusem în urmă pe
bunuri materiale etc. A încercat să iden- Ministru al României, Alexandru Mar- masa d-lui Inspector Romulus Voinescu,
tifice vinovații pentru această stare de ghiloman: „În urma unor presupuneri care m-a încredinţat că-mi stau la dispo-
lucruri și nu a evitat să arate cu degetul al căror rost n-am ajuns nici până acum ziţiune. Vă rog deci să binevoiţi a dispune
nu numai spre clasa politică, dar chiar și să-l înţeleg, am fost arestat în noaptea zi- să mi se [î]napoieze manuscriptele care
spre monarhie. Despre regele Ferdinand lei în care s-a pornit nenorocitul război, sunt avutul meu greu muncit”19. Pe scrii-
I a scris că ar avea drept sfătuitori doar prin care am trecut, şi tot atunci poliţia 8 „Am tor nu îl satisfăcuse răspunsul laconic pri-
„Minciuna, Clevetirea și Prostia”: „Cu ast- a confiscat manuscriptele ce se aflau pe mit după prima cerere și a sperat că prin
fel de sfătuitori, urmașul primului nostru masa mea de lucru şi în sertarele ei, în- împlinit vârsta perseverență va determina autoritățile să
rege a dus țara la pierzanie”15. De altfel, tre altele un roman intitulat «Musculiţa» treacă peste rutina de a răspunde solici-
și fostei regine Elisabeta i-a mărturisit şi partea a II-a a gramaticii mele, «Sin- de şaptezeci tării sale cu ușurință. Știa, bănuia că în
ceva asemănător cu multe decenii înainte taxa», pentru care am adunat timp de împrejurările de după starea de război,
când a fost primit într-o audiență privată zece ani material. Constatându-se după de ani şi am când țara avea de trecut printr-o situație
la palatul Peleș: „Nu mă simțeam deloc vreo două luni că rău au făcut cei ce m-au economică, socială și politică deloc como-
bine în mijlocul lumii de care dânșii erau arestat, am fost pus în libertate, dar ma- muncit timp dă, funcționarii însărcinați cu căutarea
înconjurați, și chiar cu prima audiență pe nuscriptele nu mi-au fost încă restituite. manuscriselor lui nu aveau să arate prea
care mi-a acordat-o Elisabeta Doamna nu Îmi iau deci voia a mă adresa la D-voas- de cincizeci de mare stăruință și spera că îi va îndupleca
m-am sfiit să mărturisesc aceasta. Ea a tră, ca purtător de grije pentru bunul pe cei responsabili să caute cu mai mul-
râs cu multă poftă, cum numai puține fe- mers al vieţii noastre culturale, şi Vă rog ani aproape tă atenție. La 12 septembrie a primit de
mei știu să râdă, și m-a întrebat de ce. să binevoiţi a-mi veni într-ajutor ca să-mi la Prefectura Capitalei un răspuns care,
I-am spus că ,după cum mi se pare mie, pot căpăta manuscriptele, rodul îndelun- cu cea mai evident, nu l-a mulțumit: i se aducea la
oamenii sunt fățarnici, se mint și se amă- gatei, grelei şi, gândul meu, folositoarei cunoștință că lucrările revendicate au fost
gesc unii pe alții, își râd și se măgulesc în mele lucrări”18. Această primă încercare deplină pierdute în toamna anului 1916 în timpul
față, iar în dos se grăiesc de rău și-și dau de recuperare a pierderilor „materiale” de evacuării guvernului și a arhivelor minis-
silința de a se surpa. Totul e spoială la la începutul lunii iulie 1918 nu este de- dezinteresare terelor de la București la Iași.
dânșii; fiecare își dă silința să pară ceea loc întâmplătoare, România nu mai era Consecvent personalității sale, la 24
ce în adevăr nu este”16. în stare de beligeranță fiindcă încheiase pentru septembrie 1918 Ioan Slavici i se adre-
Firește că nu i-a menajat nici pe poli- cu Puterile Centrale umilitoarea pace de sează din nou premierului României, so-
ticienii din fruntea guvernului, astfel că la Buftea-București. Slavici a considerat ridicarea licitând, dacă nu restituirea manuscrise-
în 19 martie 1917 a publicat un articol că, dată fiind starea de normalitate – atât lor, atunci măcar despăgubiri financiare
unde scria „că sunt vrednici de cea mai cât putea fi de firească atmosfera în care nivelului pentru compensarea pierderii lucrărilor
aspră osândă oamenii politici care au se afla țara după aproape 2 ani de război nepublicate, confiscate în seara arestă-
încălcat tradiția de secole de alianță cu –, a sosit momentul potrivit pentru a tre- intelectual rii: „Am împlinit vârsta de şaptezeci de
Curtea de la Viena și Imperiul german”17. ce la operațiunea de recuperare a manus- ani şi am muncit timp de cincizeci de ani
Desigur, Slavici a mai publicat la „Gaze- criselor. Scriitorul a primit răspunsul de şi moral al aproape cu cea mai deplină dezinteresa-
ta Bucureștilor” în 1917-1918 multe alte la Ministrul Cultelor şi Instrucţiunei că re pentru ridicarea nivelului intelectual
articole condamnând gestul României din manuscrisele şi celelalte acte ce i-au fost poporului şi moral al poporului românesc. Deoare-
vara anului 1916 când a intrat în război confiscate la data arestării nu erau la Iaşi ce însă în ajunul războiului am susţinut
împotriva Austro-Ungariei și Germaniei, unde se afla guvernul. românesc...” cu hotărâre, cu inima deschisă şi fără de
singurele puteri ce ar fi putut să se opună Fără a abandona căutarea lucrărilor şovăire convingerile, asupra cărora am
tendințelor agresive și expansioniste ale confiscate, la mijlocul lunii august 1918, stăruit întreaga mea viaţa alăturea cu
Rusiei. Cu siguranță că lui Ion I. C. Bră- Slavici revine: „Domnule Prim-Ministru, cei mai vrednici fruntaşi ai Românilor,
tianu și altor lideri politici nu le-au conve- pentru cuvinte asupra cărora nici până în oameni de încredere ai Ministerului de
nit aceste atacuri ale lui Slavici la adresa ziua de azi n-am ajuns să mă dumiresc, am Interne m-au calomniat, m-au prigonit în
deciziei din vara anului 1916, ceea ce a fost ridicat în timpul nopţii din pat, dus fel de fel de chipuri, m-au ridicat în cele
atârnat cu greu în evoluția evenimentelor sub paza poliţiei la Prefectură şi de acolo din urmă noaptea din culcuş şi m-au tâ-
legate de acesta în anul 1919. la fortul Domneşti, unde am fost închis în rât ca pe cel mai urgisit făcător de rele la
Prima arestare a lui Slavici din august rând cu făcătorii de rele timp de peste o poliţie, sechestrând toate manuscriptele
1916 a fost nu doar o experiență carce- lună de zile, suferind multe şi mari umi- pe care le-au găsit pe masa mea de lucru.
rală traumatizantă pentru scriitor, dar lieri şi asprimi... În noaptea în care am Deşi sunt Român din neam în neam şi
a însemnat și pierderea definitivă, cum fost dus la Domneşti, mi s-au confiscat nu numai cetăţean al statului român, ci
se va vedea mai târziu, a unor scrisori apoi manuscriptele, numai scrieri de ca- totodată şi unul dintre cei mai neobosiţi
personale și, mai grav, a două creații li- racter curat literar între care mai ales un muncitori literari, am fost dus dimpreună
terare și științifice. Mai multe documente roman intitulat «Musculiţă» şi partea [a] cu străinii de tot felul la fortul Domneşti,
inedite provenind din Arhivele Naţionale, II[-a] («Sintaxa») din «Gramatica limbii unde m-au ţinut în cazamatele mucegăite,
cultura istoriei 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

DOSARELE REVISTEI CULTURA


Ioan Slavici: între loialismul prohabsburgic şi devotamentul naţional
în care a trebuit să dorm pe rogojini în România, iar viața politică internă din
rând cu criminali, să mă hrănesc ca vai statul român a fost complexă, zbuciuma-
de mine şi să sufăr fel de fel de jigniri şi tă și marcată de avatarurile întoarcerii
umiliri. Cei ce mi-au făcut toate aceste la o viață normală după sfârșitul războ-
nedreptăţi au fost apoi în cele din urmă iului. Revenirea în fruntea guvernului a
nevoiţi să-mi recunoască nevinovăţia şi
8 „Împlineam lui Ion I.C. Brătianu a însemnat pentru
să mă pună în libertate. Chiar şi mai îna- Ioan Slavici începutul unui nou calvar. El
inte de a fi făcut aceasta trebuiau să-mi
deci la 18 a fost arestat în ianuarie 1919, judecat
înapoieze manuscriptele, care erau cu de- pentru trădare națională și condamnat
săvârşire inofensive, un roman, partea a
ianuarie la cinci ani de închisoare, dar a fost eli-
doua a unei gramatici şi mai multe amă- berat la 19 decembrie 1919. Despre acest
nunte de caracter literar, vreo o mie de
1919 vârsta nou episod carceral va scrie în memoriile
pagini de tipar la un loc. N-am ajuns însă de 71 de ani. sale: „Împlineam deci la 18 ianuarie 1919
să le primesc nici după punerea mea [î]n vârsta de 71 de ani. Tocmai în ziua aceas-
libertate, deşi în mai multe rânduri am Tocmai în ziua ta, drept felicitare de ziua nașterii mele,
trecut pe la direcţiunea serviciului de Si- am fost citat la Curtea Marțială. Era fără
guranţă ca să le cer. Manuscriptele aceste aceasta, drept îndoială o întâmplare, dar pentru mine
sunt însă nu numai rodul unei munci gre- foarte supărătoare”21. Închis la Văcărești,
le şi îndelungate, ci totodată şi o însem- felicitare de Slavici acceptă cu greu să semneze cere-
nată şi mie preţioasă parte din singurul rea de eliberare până la proces: „Colegii
meu avut, din singurul izvor de venituri ziua nașterii stăruiau cu toate acestea să subscriu, căci
pentru zilele de bătrâneţe şi din singura tocmai subscrierea mea are să fie hotărâ-
moştenire ce pot să las numeroasei mele mele, am fost toare. M-am supus, dar cu condiția ca nu
familii… Fac deci apel la cumpănirea ce- în frunte, ci la coadă să-mi pun iscălitura,
tăţenească şi la simţământul de dreptate citat la Curtea ba chiar și aceasta făcându-mi rezervele.
al D. Voastre şi Vă rog să binevoiţi a lua Am scris deci sub iscăliturile celorlați: Mă
măsuri ca Ministerul de Interne, ai cărui Marțială. unesc cu cererile de mai sus făcând rezer- Tudor Arghezi, alt „germanofil” condam-
oameni de [î]ncredere m-au nedreptăţit, va că sunt gata și să mor aici, dacă marile nat în același lot. Astfel, Arghezi își amin-
să-mi dea despăgubirea cuvenită”20. Din Era fără interese ale neamului românesc o vor fi tește despre această experiență carcerală
păcate, nici această solicitare nu a adus cerând aceasta. Ioan Slavici». Am rămas de la hotel: „Ca să ne consoleze de o ares-
rezultatele așteptate de Slavici, respec- îndoială la Văcărești. Am mai subscris în urmă tare sângerată după spusele unuia din mi-
tiv restituirea manuscriselor sau fixarea chiar fără rezervă și în frunte fel de fel de niștrii care venea din când în când să ne
unor despăgubiri materiale pentru pier- o întâmplare, petiții, căci după fiecare petiție oamenii vadă din afară, stăpânirea, conștientă de
derile suferite prin nepublicarea celor prindeau nădejde și se înviorau, iar eu mă actul ei excesiv, închidea ochii și ne lăsa
două lucrări confiscate. dar pentru bucuram, căci voia bună e cel mai prețios să lipsim câte două, trei zile din caricatu-
Toamna anului 1918 a însemnat pentru dar în timpul trecerii noastre prin lumea rala ei închisoare. Ba o dată ne-a oferit și
România o perioadă agitată, dar și fastă mine foarte aceasta”22. pașapoarte cu sfatul de a evada in corpore,
în același timp – românii s-au regăsit, Această etapă din detenție din anul în Bulgaria. Iritat, moșul nostru Slavici,
din fericire, cu toții, după Adunarea de la supărătoare...” 1919 s-a consumat nu doar la Văcărești cu care simpatia noastră era în toate îm-
Alba Iulia din 1 Decembrie, în cadrul Ro- dar, pentru o perioadă de timp și la hotelul prejurările solidară, a strigat în numele
mâniei Mari. Au urmat pregătirile pen- Modern din București. Despre demnitatea deținuților că preferă să fie împușcat și că
tru recunoașterea internațională a unirii lui Slavici și, în general, despre comporta- el nu-și părăsește țara”23. Tipic pentru un
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu mentul lui ne-a lăsat rânduri memorabile Slavici corect. n

Note: 5. Arhivele Naţionale Bucureşti, 11. Hermann J.W. Kuprian, 16. Ioan Slavici, op. cit., p. 36.
1. Eugen Simion, „Prefață”, în Arhivele Istorice Centrale, Fond „Flüchtlinge, Evakuierte und die 17. Lucian Boia, op. cit., p. 310.
vol. Ioan Slavici, „Opere. IX. Publi- „Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Ge- staatliche Fürsorge”, în K. Eiste- 18. ANB, AIC, Fond „DGP”, do-
cistică social-politică”. «Tribuna» și nerale”, dosar 1138/1916, ff. 20-22. rer, Rolf Steiniger (coord.), „Tirol sar 16/1918, f. 5.
epoca sa”, ediție critică de Dimitrie 6. Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan, und der Erste Weltkrieg”, Inns- 19. ANB, AIC, Fond „DGP”, f.
Vatamaniuc, prefață de Eugen Si- „Istoria Transilvaniei”, Editura bruck-Viena-Bozen, Studien-Ver- 4R-v.
mion, Academia Română, Fundația Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, lag, 1995, p. 279. 20. ANB, AIC, Fond „DGP”, do-
Națională pentru Știință și Artă, 2017, p. 218. 12. József Galántai, „Hungary sar 16/1918, f. 8 r-v.
București, 2010, p. XI. 7. Eugen Simion, op. cit., p. IX. in the First World War”, Akademi- 21. Ioan Slavici, op. cit., p. 92.
2. Dimitrie Vatamaniuc, „Ioan 8. Lucian Boia, „«Germanofi- ai Kiado, Budapesta, 1989, p. 95. 22. Ibidem, p. 111.
Slavici și lumea prin care a trecut”, lii». Elita intelectuală românească Ioan Bolovan, „Primul Război Mon- 23. Tudor Arghezi, „Opere. X.
Editura Academiei RSR, București, în anii Primului Război Mondial”, dial şi realităţile demografice din Publicistică (1951-1967). Postume.
1968, p. 450. Editura Humanitas, București, Transilvania. Familie, moralitate Cutia de poștă. Anchete și intervi-
3. Eugen Simion, op. cit., pp. VI 2010, p. 308. şi raporturi de gen”, Editura Școa- uri. Prefețe”, ediție îngrijită și note
sqq. 9. Ibidem, p. 308 sq. la Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. bibliografice de Mitzura Arghezi și
4. Liviu Maior, „Habsburgi şi ro- 10. Ioan Slavici, „Închisorile 39 sqq. Traian Radu, prefață de Eugen Si-
mâni. De la loialitatea dinastică la mele”, Editura ALLFA, f.l., 1996, 13. Lucian Boia, op. cit., p. 310. mion, Academia Română, Fundația
identitate naţională”, Editura En- pag. 42. 14. Ioan Slavici, op. cit., p. 80. Națională pentru Știință și Artă,
ciclopedică, Bucureşti, 2006. 15. Lucian Boia, op. cit., p. 310. București, 2011, p. 65sq.
 cultura literară
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 07

Scriitorul ca mixator
eroinei Pâtca, descendentă a unei familii de ini-
anDreea Mironescu țiați care îi lasă o moștenire misterioasă. O bună
Doina Ruști parte a romanului urmărește elucidarea uciderii
Cuviosului Zăval, „moșicul” sub a cărui protec-
Vă întrebaţi ce este un mixator? ție ar fi trebuit să rămână Pâtca, autoarea lucrând
Mâța Vinerii inclusiv cu indicii, ca în narațiunea polițistă cla-
Ei bine, în cazul de faţă mixatorul
sică. Numai că acestea sunt fie prea vizibile, fie
e un bucătar, Silică, care face sen- uitate în vâltoarea unui epic aglutinant. Așa cum
zaţie în Bucureștiul sfârșitului de Editura Polirom Pâtca uită sacaua în care transporta cadavrul lui
secol XVIII gătind după „Cartea Iași Zăval în Piața Lipscani, fiindcă zărește „clon-
bucatelor rele”, un fel de opera 2017
dirul cu dop roșu în formă de nas”, unul dintre
occulta a ordinului Satorinilor, indicii, care va reapărea misterios dincolo de ju-
mătatea romanului, cu prilejul otrăvirii unui alt
de care aparţin, aflăm în cele din
personaj principal, Greceanca. O bună sursă de
urmă, cam toate personajele ce se inspirație ar fi fost aici metoda lui Orhan Pamuk
învârt în cel mai recent roman al din „Mă numesc Roșu”, anume pluriperspec-
Doinei Ruști. O răpire (a bucăta- tivismul. Fiecare dintre personaje – bucătarul
rului, de către principele fanariot răpit, popa Ogaru, spiritistul Perticari, Maxima
Costas), o serie de crime (căro- Tutilina, francezul Dubois, ba chiar și clondirul
cu dop roșu în formă de nas ar fi meritat să aibă
ra le cad victime Cuviosul Zăval, nu doar o voce, ci și o conștiință. Ruști optează
Maxima Tutilina, dar și o boieroai- stângăcii ostentativ asumate chiar și în titluri, ca în schimb pentru o perspectivă unică și îndepăr-
că locală, Greceanca), mai multe „Mămica la două albăstrele” (2013) sau, de ce să tată: povestea este spusă de Pâtca după 30 de
evadări neverosimile (a căror eroi- 8 Într-o n-o spunem, „Mâța Vinerii”. ani, atunci când sunt dezlegate, aproape deodată,
nă este Pâtca, naratoarea întregii Până la această ultimă carte, Doina Ruști și celelalte mistere, fără să se înțeleagă prea bine
lume în care mai făcuse incursiuni în secolul fanariot româ- de ce autoarea a simțit nevoia unei atât de largi
povești), conspiraţii universale și
nesc fie în roman, fie în proza scurtă. „Zogru” acolade temporale.
comploturi politice dejucate când duhul suprem (2006) include în periplul lui prin istorie un am- Angajamentul ironic față de personajele sale
magistral, când prin artificii facile, plu episod care se petrece în 1794. O povestire și, implicit, față de instanța auctorială, rămâne
o doză bună de sentimentalism, „nu e nimic” din „Cămașa în carouri” (2010), posibil proto- unul dintre punctele forte ale romanului, deși e
dar și destulă ironie – acestea sunt text al romanului de față, înscenează călătoria adevărat că și în scrierile anterioare Ruști sub-
[...], scriitorul unei fete cool în Bucureștii de secol XVIII, unde mina fantasticul oferind o explicație „rațională”,
ingredientele epice din „Mâţa
un spițer îi prepară droguri după rețete secrete. mai mult sau mai puțin izbutită. Puterea rețetelor
Vinerii”, o carte care stârnește încă nu mai poate Odată cu „Manuscrisul fanariot” (2015), Ruști din „Cartea bucatelor rele”, a practicilor obscure
de la titlu emoţii amestecate. abandonează dualismul narativ care leagă istoria sau a calităților individuale neobișnuite (Pâtca e

S
fi nici el un veche de cea mai strictă contemporaneitate (sau convinsă că dinții ei strâmbi au un efect aparte
igur că, în fața unui roman construit în viceversa) în favoarea unui epos istoric stilizat. asupra celor din jur) este mai mereu dejucată, ca
jurul unui hipotext culinar, tentația de „făuritor În sfârșit, cu „Mâța Vinerii”, autoarea calcă pe și pretențiile personajelor de a anticipa sau influ-
a face analogii între rețete de bucătă- acest teren gata pregătit, schimbând însă regis- ența istoria. Cea care are de fiecare dată revelația
rie și formule literare, ingrediente și al istoriei”, trul, de la senzualismul liric al „Manuscrisu- eșecului este chiar Pâtca, naratoarea și, mai mult
laitmotive, gust și simț estetic ș.a.m.d. lui...” la o narațiune cu fir polițist. decât atât, artizana întregii povești. Mesajul im-
este mare. Dar în cazul Doinei Ruști, una dintre
ci doar un Structural, romanul, care se citește cu mare plicit pe care îl transmite Doina Ruști este unul
cele mai prolifice prozatoare din postcomunism, curiozitate mai ales în prima lui parte, mizează al dezvrăjirii: într-o lume în care duhul suprem
care a publicat 9 cărți de proză între 2004 și
„mixator” al pe un epic alert, construit din secvențe scurte, „nu e nimic” (Sator e doar „un cal de povară, o
2017, discuțiile despre „rețeta” scrierilor ei sunt după metoda din „Manuscrisul fanariot”. Simili- muscă purtată de vânt”), scriitorul nu mai poate
mai vechi, iscate odată cu apariția „Fantomei din
ei, ca robul tudinile între cele două scrieri nu se opresc aici: fi nici el un „făuritor al istoriei”, ci doar un „mi-
moară” în 2008 și resuscitate periodic. De altfel, cronica publicată de Cosmin Borza în numărul xator” al ei, ca robul bucătar care gătește – doar
autoarea a avut parte de o receptare contradicto-
bucătar care din 23 martie al „Culturii” analizează paralelis- pentru a vedea ce se întâmplă – rețete ale căror
rie: succesul ei, și nu doar unul de public, ci și mele între operele autoarei la nivelul persona- puteri nu le cunoaște.
de critică, a fost contrapunctat de recenzii vehe-
găteşte – doar jelor și al motivelor funcționale. Originalitatea Cred că acestui roman i s-ar fi potrivit mai
ment negative, cel puțin câte una pentru fieca- pentru a vedea cărții de față nu stă nici în ceea ce numim în ge- bine titlul „Cartea bucatelor rele”, și asta nu doar
re volum. Punctul de plecare al acestei dispute neral atmosferă; de altfel, nici romanul anterior din pricina locului special pe care îl ocupă rețe-
interpretative a fost tocmai felul în care Ruști ce se întâmplă nu era unul „de atmosferă”, cu tot parfumul de tele închipuite, cu nume latinești. Ca într-o carte
remixează câteva teme identitare personale (des- epocă emanat prin porii narațiunii. La o compa- de bucate, ingredientele sunt toate acolo, la fel
cendența „exotică”, din sânge amestecat, copi- – reţete ale rație cu Simona Sora din „Hotel Universal” sau și pașii care trebuie urmați pentru a transforma
lăria mitizată, trauma pierderii tatălui la fatidica chiar cu Filip Florian din „Zilele regelui”, reiese rețeta într-un ademenitor fel de mâncare. Dar,
vârstă de 11 ani) cu strategii literare (fantasticul căror puteri nu cu destulă claritate că Doina Ruști nu scrie astfel cu toată schimbarea de paradigmă instaurată de
când folcloric, când postmodern, contra-ficțiu- de romane. Așadar, ceea ce mi se pare a fi ele- postmodernism, căruia metafora „mixatorului”
nea istorică, proza actualității imediate) și for- le cunoaşte. mentul de noutate din „Mâța Vinerii” e tocmai îi vine mănușă, e posibil ca un roman cu adevă-
me culturale, precum simbologia. Un teren de intriga polițistă, care ar fi putut dubla în mod rat bun să aibă totuși nevoie de un „făuritor de
dispută a fost și stilul eclectic al autoarei, cu fericit planul fantastic care întretaie povestea lumi”. n
cultura literară 
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 07

PERSPECTIVE

ŞteFan BaGHiu Specialistă în introspecţie


„Cât de ciudat să descoperi că pe un spaţiu nou în proza noastră, generator Antropologie narativă
dinăuntru corpul tău lucrează fără de profiluri insolite cărora noroaiele, mun-
ca, discuţiile la ţigară le conturează profilul Al doilea personaj important este, dacă
tine”, își spune la un moment dat prin câteva tuşe decisive. Astfel, din prime- nu şefa, măcar cel colectiv: firma. „Interi-
Cristina, tânăra protagonistă și na- le pagini avem în faţă teze sociale şi gender or zero” e poate romanul care tratează cel
ratoarea romanului „Interior zero”. însă, din fericire, nu avem tezism. mai bine un mediu de acest gen dintre cele
La fel cum, apelând la o metaforă, care au avut astfel de tentative în ultimii
Occident-România ani. Spre exemplu, M. Duţescu, deşi era un
întreaga carte e despre o persona-
Două relaţii mă interesează în mod spe- cunoscător al domeniului arhitecturii, pro-
litate refugiată în observaţia pro-
cial în roman, deşi ele pot părea secundare punea un personaj mai mereu pe fugă, care
priului interior afectiv: tranșant, atât în raport cu arcanele amoroase în ju- nu se implica foarte tare în subsolurile pro-
aproape fără milă prin autocritică, rul cărora se învârt zilele protagonistei, cât iectelor în desfăşurare. La fel, Dorin Mure-
autoexpunere sau reproș. Cine s-a şi cu drama de la finalul cărţii. În primul şan alegea, în „Gestul animalului mort”, să
săturat de autoficţiunile minima- rând, e vorba de relaţia cu mama, plecată pună în faţa frescei imobiliare un narator
liste românești și ar fi pus pariu că în Spania, cu care se creează un soi de re- Lavinia puţin prea preocupat de natura acţiunilor
laţie „dragoste şi ură”: de fiecare dată ges- Braniște sale. Lavinia Branişte face proză de mediu
acest tip de scriitură trebuie înlocu- turile de apropiere devin, în discuţii uşor poate la fel de bună ca aceea pe care o re-
ită cu proza maximalistă, s-ar fi în- iritate, momente de introspecţie: „Aştept aliza Ioana Bradea în „Băgău”. Adică redă
șelat: romanul Laviniei Braniște din de la ea de ani de zile să mă-nveţe ceva Interior zero relaţiile dintre colegi atât prin absurdul şi
2017 demonstrează tocmai faptul despre viaţă. Aştept să deschidă gura şi să- comicul care amintesc de serialul „The Of-
că acest gen de scriitură poate deve- mi spună ceva solid, de nezdruncinat. Cu- editura fice”, unde nişte angajaţi dezvoltă în jurul
ni, prin subtilitatea caracteristică, tare chestie e aşa şi nu altfel. Sau măcar Polirom unui xerox întregi reţele de activităţi cone-
să-mi sună că tot ce mi-a zis în copilărie iași xe, cât şi prin refractarea acestor relaţii cu
mai maximalist decât romanul de despre «când o să fii mare» a fost complet ajutorul introspecţiei. Pariul e câştigat mai
construcţie. 2016
greşit. Poate că eu am învăţat în treizeci ales în momentele în care şefa apare drept

M
de ani ce-a învăţat ea în cincizeci şi suntem cel mai credibil personaj din „Interior zero”
ediul generează tezele: tezis- amândouă încă foarte departe de orice cer- (căci niciodată nu e accentuată caricatura,
mul de care a fost acuzată titudine utilă”. Dacă scena asta porneşte ci mereu se lucrează ca şi cum ea ar fi de
autoarea este, în mare mă- de la o chestiune măruntă (alegerea unei faţă la scrierea romanului – în cel mai bun
sură, rezultatul natural al cafele, un compliment pe care Cristina îl sens, căci acest lucru dă senzaţia unei lip-
unor situaţii concrete de co- face mamei referitor la cerceii acesteia şi 8 Fără a se de intenţie vădită: iată, din nou, unde e
tidian. Spre exemplu, în momentul în care care o determină pe mamă să insiste incon- tezismul?). Mai mult, este analizată întrea-
şefa îi spune să fie aplicată în traducere, să trolabil să îi primească în dar), alte situa- postula un ga firmă din această perspectivă a detalii-
nu facă poveşti (bănuind că o traducătoa- ţii devin piloni narativi pentru desfacerea lor mărunte (cum reacţionează la costumul
re de literatură va stiliza limbajul şablo- unor discuţii subtile despre România tran- feminism de la balul mascat colegii etc.), poate la fel
nard al documentelor), teza e flancată de ziţiei: „Mama lucrează în Spania de atât de cum Houellebecq o făcea în „Extinderea do-
implicarea naratorului în poveste: adică, mult timp, încât am impresia că dintotdea- tranşant, meniului luptei” (un roman european reper
prin angajarea plenară în proiectul firmei una. Lucrează în turism, la malul mării, şi pentru observaţia corporate). Plus că aceste
a personajului principal, interesat până la vine acasă o dată pe an, în extrasezon. Îşi romanul scheme vor fi puse la lucru în cadrul poveş-
ultimele consecinţe de viaţa corporaţiei, aranjează în aşa fel încât să prindă sărbă- tilor de dragoste, în momentul în care per-
scena rămâne o tehnică de construcţie a al- torile de iarnă. De ani de zile, ea n-a mai antrenează sonajul are anumite nemulţumiri/se simte
tui personaj (şefa) şi nu vizează neapărat văzut România cu frunze şi flori, vine me- nevoit să îşi explice obiceiurile: „Îi spun că
o dezbatere în subsol despre administrativ reu pe noroaie, pe lume înfofolită şi cenuşie permanent da, ieşim, deşi mă înnebuneşte cu mânca-
vs. creativ (sau, dacă o face, o face în măsu- şi are impresia că aici e un tărâm trist […] tul în oraş, chestia asta mă stoarce de nişte
ra în care fiecare acţiune într-un astfel de Acum ne-am rezervat o zi întreagă pentru o polemică bani pe care nu-i am sau cel puţin nu pen-
mediu, fiind aleasă inteligent în economia o tură prin Berceni, pe la blocurile noi. Să tru asta. Omletă pot să-mi fac şi eu acasă.
romanului, dă seama de probleme generale vedem ce-i pe-acolo, că i-am tot trimis lin- la adresa Dar nu vreau să creez o impresie proastă, nu
ale fundalului). La fel cum, fără a postula kuri la blocuri noi, dacă mă hotărăsc să fac vreau să fiu mai puţin mişto decât se aşteap-
un feminism tranşant, romanul antrenează credit, avansul mi-l dă ea”. De altfel, nu de
situaţiei tă el să fiu, aşa că merg pe propunerile lui”.
permanent o polemică la adresa situaţiei fe- puţine ori, scenariile propuse în roman se Cinică şi fragilă, Cristina este o resemna-
meii, fie că o face direct sau prin atitudinea îndreaptă către explicări ale unor alegeri
femeii, tă. Dar una din tagma ciudaţilor, care, ori-
personajului principal: dacă şefa e „mândră de muncă: fie de a rămâne în România, fie cât de mult îşi vor confirma că orice gest de
că e femeie într-o lume a bărbaţilor”, pro- de a intra în domeniul umanist şi de a nu
fie că o face apropiere obligă şi supraexpune, vor conti-
tagonista lucrează în contrast („un şantier urma o carieră pe filieră reală (mult mai nua să le facă pe toate de dragul unui joc pe
e un loc unde simţi înainte de toate că eşti bine remunerată). Mama este – din acest
direct sau care îl privesc parcă din exterior, deşi se află
femeie”). Aş spune chiar că, apropiate de punct de vedere – un barometru esenţial al prin atitudinea în mijlocul lui. Romanul „Interior zero” este,
scenele lui M. Duţescu din „Uranus Park” tezei decalajelor Occident-România. Pen- din aceste motive – şi nu numai – una dintre
(un roman în care mediul imobiliarelor şi tru că acceptă orice decizie a fetei, chiar personajului marile reuşite ale prozei româneşti recen-
proiectelor arhitecturale, ca personaj peri- dacă priveşte puţin circumspect anumite te, care pare că a descoperit la ce foloseşte
feric, decide intenţia scriiturii), aceste ca- exagerări (faptul că ea va locui într-o zonă principal. minimalismul autoficţional după decenii de
dre de şantier ale Laviniei Branişte setează periferică). experimente. n
0 cultura literară
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 07

ancuȚa Bora „Oameni căzând înăuntru”


Registrul grotesc, irizat de reflexe trebuie să te întorci ca să vezi casa în flă-
sarcastice, agresive, din „Sevraj” cări. aminteşte-ţi că ai crezut, dar nu vrei
să fii, laudă lumii mutilate”). Recuperarea
și radiografierea traumei în frumuseţii convulsive mai ales în poeziile
„Asperger” i-au adus scriiturii Ritei Rita Chirian aluvionare – obsesia frumuseţii subsumân-
Chirian eticheta de „poezie viri- du-se, de fapt, dorinţei de resemantizare a
lă”. În schimb, receptarea aproape Casa fleacurilor raportului dintre subiectul depersonalizat
unanimă a noului volum drept poe- („trebuie să te uiţi la oameni ca la nişte linii
casa de editură şi protuberanţe”) şi lumea percepută ca dis-
zie „feminină” vine ca un contra-
tribuire aleatorie şi angoasantă a obiectelor
punct relativ simptomatic pentru Max Blecher
(„lucrurile pe care le-am scoate din loc nu
discuţiile din ultimii ani. Apărut Bistriţa le-am mai putea împinge nicăieri în lume”)
anul trecut la Casa de Editură Max 2016 – devine un semn de rezistenţă a pulsiunii
Blecher, „Casa fleacurilor” e un antiumane, despre care teoretizează Radu
exerciţiu de echilibristică între Vancu în a sa „Elegie pentru uman”. Cău-
tarea frumuseţii e exprimată uneori ironic:
disiparea umanităţii, trăsătură ca- „totul trebuie să fie derulat cu încetinito-
racteristică formulei minimaliste, rul, de vreme ce viaţa e frumoasă” („mise
și semnul de rezistenţă al afectării, en place”); „golul e frumos” („staub”); „când
mărturisind o „repliere dezabu- totul e frumos & amar, iar ceilalţi foarte
zată” (O. Soviany). Poeta recurge, îngăduitori” („kitsch & porn”). Alteori, alu-
de această dată, la un imaginar ziv: „tandreţea e bucata de carne crescută
noastră încurcată în lucruri” („crab”); „şi în/ mijlocul măselei” („black Friday”), „ca-
domestic, adesea sincopat, scurt- tu eşti un mort din care cresc rădă- davre prinse în dantele” („panic update”).
circuitat de reminiscenţele unei cini”(„staub”); „noi organe externe, frumos Iar, în câteva versuri, strategia ajustării
explozii temperamentale care iner- învelite în foiţă de aluminiu” („dansul în proporţiilor induce impresia de candoare:
vează textele. plasă”); „mâinile noastre văzute de foar- 8 Rita Chirian „paturile noastre sunt mici, cât să încapă
te de sus sunt şoareci obezi, împerechin- teritoriile calmului, imensă e întinderea de

D
du-se” („risipă”); dar şi surprinsă grafic dovedeşte apă, mai lat imperiul nostru” („încolona-
econstruirea la nivelul sintaxei de ilustraţia copertei, realizată de Ilinca re”). Tot sub semnul frumuseţii stă şi re-
deschide o plajă largă a inter- Pop (după conceptul Anei Toma), în care o conştiinţă configurarea realului potrivit unei logici a
pretărilor, însă are drept con- realitatea se însăilează organic prin ima- hipersensibilităţii, ordonare obţinută prin
secinţă o anumită incoerenţă ginea şuviţei de păr (apendice al organi- a reificării folosirea mecanică şi repetată a unor proce-
la nivelul imaginarului, care se cului, element la limita dintre anatomic şi dee de construcţie. De exemplu, în poemul
poate salva în turnúri suprarealiste („aerul obiectual). a cărei miză „imitaţia carnivorelor”, formulele concesive
e mocirlos în jur, dar tu eşti un scafandru Fractalic, datorită tehnicismului uneori – „oricât (de frumoase)”, „în ciuda (tuturor
încercat, inima kitsch & porn din care tot excesiv prin care poeta alege să-şi constru- este căutarea lucrurilor)” – revelează teroarea şi presiu-
ce vrei sunt musculiţe şi copci”) sau rămâ- iască imaginarul, Rita Chirian dovedeşte nea aparenţelor.
ne o suprapunere de imagini, melanj de o conştiinţă a reificării a cărei miză este „căldurii Dacă am remarcat insistenţa asupra
lucruri şi stări: „încolonarea în dragoste căutarea „căldurii animale” a subiectului, unor tropi de construcţie care clarifică,
e o mină de aur aproape de nesuportat, atât la nivel macrotextual (carte-obiect), animale” uneori peste măsură, jocul semnificaţiilor,
semnul ferestrelor deschise înspre copaci, cât şi în structura internă a textelor. Ilus- o altă scădere a volumului este utilizarea,
un exerciţiu versat împotriva nenorociri- trativ în acest sens este poemul „îmblânzi- a subiectului, pe alocuri, a unui ton sentenţios, exerciţiul
lor”. Această discontinuitate a discursu- re”, în care expresiile percutant neoexpre- de deconceptualizare îmbrăcând formele
lui liric, ca efect al unei vorbiri interioare sioniste sunt grupate conform unei logici a atât la nivel unor aforisme: „frumuseţea e disperarea
opuse unei gândiri raţionale, epicizante, ciclicităţii după recurenţa enunţurilor sin- noastră umilă” („abendphantasie”), „fru-
reconfigurează integrarea într-un plan on- tetizatoare: „ziua începe aşa:”; „aşa începe macrotextual museţea ta o să placă, dar cu iubire ade-
tologic care repudiază subiectul. De pildă, ziua:” etc. vărată sau falsă” („imitaţia carnivorelor”),
în „dominique” respingerea e sugerată de Resortul acestei atenţii pentru construc- (carte-obiect), „mizeria e plină de minuni” („casa fleacu-
secvenţele care se situează prin coordonare ţie este Idealtypus-ul de frumuseţe (cuvân- rilor”). Poetica de implozie se conturează
în acelaşi plan al anxietăţii, fiind înlănţui- tul „frumos” fiind reluat în majoritatea poe-
cât şi în manierist prin uzajul (şi abuzul) de notaţii
te prin artificiul tehnic al adversităţii: „dar melor din volum), denunţând ironic tocmai fulgurante care riscă să disemineze sensul
nu/ marele edificiu/ de linişte/ şi confort/ mizerabilismul tematic şi lipsa de consis-
structura poemelor, acest artificiu tehnic fiind me-
n-are nicio/ fisură/ şi nimeni nu-/ ncurcă/ tenţă în tabloul social, aflat sub amenin- nit să susţină acelaşi „melodramatism de
limbile/ de dragul/ nostru/ pune-mi ceva în ţarea continuă a morţii: „şi cât de frumos/
internă fond” pe care îl observa Al. Cistelecan în
palmă/ ceva/ de salvat”. urcă apele morţii/ în hipocamp” („fotogra- cronica sa la „poker face”.
Vocea poetică se dizolvă într-o pulveru- fie mişcată”). Privirea poetică operează în
a textelor. Demascând fisurile de existenţă, „Casa
lenţă obiectuală care trădează, de fapt, real („partea decupată a fotografiei când fleacurilor” se singularizează între apari-
o căutare a umanităţii. Această questa a lucrurile singure devin alte lucruri”), iar ţiile recente prin traducerea unei aclima-
umanului e materializată în imagini vizu- fisurile lumii sunt denunţate printr-o fil- tizări tensionate în contact cu obiectele şi,
ale cu rezonanţe neoexpresioniste: „limba trare livrescă a amintirii („aminteşte-ţi că prin extensie, cu alteritatea. n
cultura literară 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Voinţa poetică
Marian Victor Buciu

Ileana Mălăncioiu1 are voinţa fermă,


dar delicată. Se vede clar, de la modul ver-
bului, din poezia care îi exprimă sintetic, învăţătura. Prin ea se cade atinsă limita Fraza 3. Locul de refugiu, totodată
dacă pot spune astfel, „teleologia existen- neştiută a vieţii proprii. Modul de a fi, de punct de revenire, „senin”, cum îl descrie,
ţială”, „Aş vrea” („Peste zona interzisă”, a trăi, este bucuria. Bucuria vieţii. Viaţa rămâne necunoscut. Iar ea ajunge pradă
1979): este condiţionalul-optativ, însoţit şi în bucurie. Viaţa şi bucuria sunt aici sub- plânsului şi fricii, dar fără a abandona vo-
întărit de conjunctiv. Cu orientarea către stantivele substanţiale şi indisolubil lega- inţa – să reiau aici ultimul vers, liber, ca
viitor. Poeta aceasta pare că nu are altă te, imbricate. Cale, adevăr, viaţă, bucurie tot textul poetic – „să mă bucur din nou că
putere în afara celei de a voi. – deşi inaparent, substratul religios, creş- sunt încă vie”.
Neapărat de reţinut integral acest text. tin, există aici. Acestei voinţe limpezi îi este credincioa-
El nu poate fi identificat în grabă ca fiind Fraza 2. Remodulează sau reaccentu- să poeta Ileana Mălăncioiu. n
unul despre unele dintre temele şi motive- ează voinţa emitentei, insistând asupra 8 Ileana (Din studiul „Ileana Mălăncioiu: o voinţă poetică”)
le sale poetice repetate: spaţiu, lume, me- locului de refugiu care ar fi şi punctul de
morie, nume, înţeles, plâns, frică, pe scurt, întoarcere. Sunt aici câteva determinări Mălăncioiu, Note:
viaţă, în care este asimilată şi moartea. ale voinţei condiţional-opţionale. Despre 1. A fost numită de N. Steinhardt, pen-
De aceea îl reproduc pe de-a-ntregul, şi fac locul dorit. Cu referire, acum, nu la sine, ca bună tru vitejia morală, „Antigonă cu suflet de
acest lucru pentru prima şi ultima oară dar la alţii, la toţi ceilalţi. Ei ar trebui să Electră (şi de Ecaterina Teodoroiu).” („365
în acest studiu analitic, de lectură exten- fie, ca şi emitenta, cu totul străini de ace- tradiţionalistă, de întrebări incomode adresate lui Nicolae
siv-intensivă o operei sale poetice. Să (re) eaşi cunoaştere vinovată, apăsătoare. O Steinhardt de Zaharia Sângeorzan”)
citim: „Aş vrea să mă duc undeva să nu nouă cunoaştere este voită printr-o pregă- trăieşte 2. Lucian Raicu („Poezia Ilenei Mălăn-
ştiu nimic/ să mă întorc atunci când voi fi titoare logică împotrivitoare, aparent ani- cioiu”, prefaţă la vol. „Cele mai frumoase
uitat tot/ să-mi amintesc cu greu cum mă hilantă4 ori alienantă, în serviciul vieţii/ despărţită de poezii”, Ed. Albatros, București, 1980) con-
cheamă şi cine sunt/ şi să învăţ ce mai pot// renaşterii. (Ca la St. Lupasco şi Basarab stată că poeta ajunge la extrema experienţă,
să aflu spre a trăi până la capăt/ şi a mă Nicolaescu, o altă logică, a contradicto- lumea care „pierderea fiinţei”, după „Experienţa […] de
bucura că sunt încă vie./ Aş vrea să ajung riului, a terţului inclus, conducând spre o «amintire din copilărie»” în unele poezii, o
undeva unde nu ştie nimeni/ nimic din tot revoluţie a cunoaşterii existenţei şi exis- inventează, „experienţă a recuperării sufletului”, menţi-
ce se ştie// şi din ce se inventă încă/ fără tentului.) Ileana Mălăncioiu, ca bună tra- onând că „experienţe nu numai inedite, dar
niciun fel de pretenţii/ împotriva mea şi-a diţionalistă, trăieşte despărţită de lumea dar aproape şi parţial inaccesibile, domină de altfel toată
tuturor/ în lumea asta plină de invenţii.// care inventează, dar aproape de lumea poezia Ilenei Mălăncioiu”.
Dar unde e locul acela senin mă întreb/ şi care descoperă. În confruntare cu realul de lumea care 3. „Īn ultimul deceniu totalitar, „po-eti-
plâng în tăcere şi nimeni nu ştie/ mi-e frică ori realitatea, ea este o desfăcătoare, nu ca” acestei autoare este angajata patetic,
de tot şi de toate şi-aş vrea/ să mă bucur o făcătoare. Verbul „a fi”, înclină să crea- descoperă. solitar, autentic, într-o poezie filosofica de
din nou că sunt încă vie.” dă, este sufocat de „a face”. „A fi” se cere rezistență a speciei umane” (Marian Vic-
Iată o poezie scrisă într-un stil radical reînsufleţit. Şi clarificat, sustras obscu- tor Buciu, „Panorama literaturii române
„clasic”, fără tropi evidenţiaţi. Un text pe rităţii. Emitenta e neputincioasă, ca toţi din secolul XX. Vol. I. Poezia”, Ed. Scrisul
cât de denotativ, pe atât de declarativ, în ceilalţi, cum (se) dezvăluie, dezarmată de Românesc, Craiova, 2003.)
enunţarea şi confesiunea care-l alcătuiesc. o adevărată ştiinţă descoperitoare, într-o 4. „Poezia sa spera astfel sa devina a
Trei fraze în patru fragmente, despărţite lume aproape omorâtă de inventivitate propedeutică a mortii, nu doar de uz perso-
aleatoriu, fără o motivare de comunicare. (tehnologie). nal, dar si general.” (Marian Victor Buciu,
Text liber de orice, într-un anume sens op. cit.)
liber chiar şi de „poezie”. De trei ori este
prezent verbul reluat din titlu, de două ori
la început de frază, o dată mai spre sfârşit.
Fraza 1. Prima voinţă expusă de emi-
tentă este de plecare, într-un loc necu-
noscut, pentru a se despărţi de cunoaşte-
re, una presupus apăsătoare. Iar dacă ne
gândim la condiţia locutoarei de martor şi
mărturisitor, nu ipotetic, dar cert, această
cunoaştere apare chiar împovărătoare. E o
mare vină să ştie, o vină a unei grele da-
torii. Soluţia aleasă pentru începere, pen-
tru iniţiere, soluţia sperată, este uitarea
aproape totală, până la aceea de sine, de
nume şi fiinţă.2 Cu scopul de a trăi, dar al-
tfel.3 Aşadar, a trăi: n-au dreptate cei care
i-au detectat poetei o voinţă morbidă. Cum
se poate vedea, atât de falsă. Ea caută ca-
lea vieţii, a celei care chiar este viaţă. Se
simte încă vie, este vie, ceea ce nu apare,
însă, suficient. Supravieţuirea o apasă.
Calea vieţii, aşa cum devine voită, rezidă
în forţa, atât cât e, paideică. Temelia îi e Fontevraud Abbey (Franța), sursa foto: wikimedia.org
 cultura literară
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 07

Maeștri și discipoli
Cu atât mai mult, el nu a mai creat nici
un tablou de multă vreme, iar atunci când
se decide, totuşi, să lucreze, o face în în-
tuneric. Tehnica aceasta a umbrei şi a di-
luării contururilor este, de altfel, adoptată
de Bernhard însuşi în această carte, per-
roDica GriGore sonajele ori spaţiile fiind rareori descrise

C
(şi niciodată în detaliu), având doar carac-
omparat cu Kafka pentru vizi- Thomas Bernhard teristici sugerate, ca pentru a compune o
unea de coşmar care îi domină frescă simbolică, valabilă în multe locuri,
numeroase pagini, pus alături Frig nu doar în Austria, cea faţă de care au-
de Canetti sau Sebald pe teme- torul nu poate simţi nicio apropiere ori
iul atitudinii asemănătoare pe traducere și prefaţă apreciere... Evident că miza lui Bernhard
care au demonstrat-o toţi trei faţă de re- este şi aici, la fel cum se va întâmpla şi în
alităţile care au urmat celui de-al Doilea de Gabriela Danţiș textele sale ulterioare, să ofere cititorului
Război Mondial, raportat la lirismul lui editura art prilejul unei sumbre meditaţii cu privire
Georg Trakl, austriacul Thomas Bernhard București la condiţia umană, pe care el o descrie în
(1931 – 1989) pare a avea, oricât ar putea 2016 maniera ce-i e caracteristică.
să pară de ciudat, cea mai sumbră imagi-
naţie dintre aceştia. A trăi și a citi
Strauch, asemenea celorlalţi protago-
O viziune întunecată nişti ai lui Bernhard, se îndoieşte de tot,
„Frig”, primul roman publicat al auto- de ţara sa în primul rând, şi nu are încre-
rului, apărut în 1963 (şi de curând în tra- dere în femei, se fereşte de compania oa-
ducerea românească semnată de Gabriela menilor şi evită să apară în societate, lă-
Danţiş, excelentă versiune a unei tulbură- sându-şi tânărul interlocutor de multe ori
toare cărţi, la fel ca şi alte creaţii ale lui de-a dreptul năucit, cu toate că simte faţă
Bernhard, precum „Extincţie” sau „Vechi surprinzător al posibilităţilor. Ca şi cum de el un veritabil sentiment de prietenie,
maeştri”, tălmăcite pentru cititorul român ai descoperi o conspiraţie”. Căci, evident, care-l umanizează în mod neaşteptat. Poa-
de aceeaşi inspirată şi atentă traducătoa- naratorul nu trebuie să reţină doar ceea te tocmai de aceea formarea naratorului
re!) demonstrează nu doar înrudirea de ce se vede din existenţa pictorului, ci mai pare atât de dificilă, cu atât mai mult cu
substanţă cu întreaga operă a scriitorului, ales ceea ce pentru majoritatea oamenilor cât, în afara lecţiilor lui Strauch, acesta
ci oferă şi surpriza unei reluări a câtorva ar rămâne necunoscut şi ascuns. citeşte, de-a lungul întregii naraţiuni din
teme majore impuse de Thomas Mann, în „Frig”, un roman al lui Henry James, al
„Muntele vrăjit”. Pe care, desigur, Thomas Lecturi iniţiat(ic)e cărui titlu nu este dezvăluit – şi pe care
Bernhard le tratează în maniera sa pro- 8 Pentru Prin urmare, romanul va consta în dia- aproape îl termină spre finalul textului lui
prie, îmbrăcând totul în viziunea întune- logurile celor doi şi mai cu seamă în înre- Bernhard.
cată ce-i e caracteristică, demonstrându-şi, că, în fond, gistrarea atentă a lungilor monologuri ale Critica literară a făcut diverse specula-
astfel, capacitatea de recontextualizare şi lui Strauch, în cadrul cărora acesta îşi de- ţii cu privire la această lectură, unii exe-
de actualizare a marilor modele literare. şi „Frig”, în fineşte concepţiile despre tragic şi absurd, geţi concluzionând că ar putea fi vorba
Pretextul narativ e reprezentat de în- despre existenţa umană şi despre marile despre „Ambasadorii”, unde, într-un mod
sărcinarea pe care o primeşte un tânăr, ciuda tuturor mistere ale vieţii, aceste secvenţe trimi- oarecum asemănător, cititorul e marto-
student medicinist, care e trimis de către ţându-ne nu o dată cu gândul la elaborate- rul unei relaţii între maestru şi discipol
asistentul Strauch, unul dintre superiorii aparenţelor, le confruntări de idei ale lui Naphta şi Set- şi deopotrivă al unei călătorii menite să
săi, să ţină sub observaţie activităţile pic- tembrini, personajele din „Muntele vrăjit” stabilească adevărul cu privire la o serie
torului Strauch, excentricul frate al şefu- este un roman care ghidau şi mijloceau iniţierea lui Hans de fapte şi de personaje. Numai că, spre
lui lui. Dezgustat de lumea în care trăise, Castorp. Pentru că, în fond, şi „Frig”, în deosebire de naraţiunea limpede şi atât
în salvarea sau capacitatea de ameliorare de formare, ciuda tuturor aparenţelor, este un roman de elaborată a lui James, Bernhard întu-
a căreia nu mai avea nicio încredere, aces- de formare, atâta doar că schemele consa- necă în mod intenţionat perspectivele şi
ta părăsise Viena şi se stabilise la Weng, atâta doar crate nu mai sunt respectate. Însă finali- îngroaşă contururile, una dintre lecţiile
un sat din Alpii austrieci, unde locuia la tatea demersului acestui narator implică, acestei sumbre cărţi fiind neîncrederea în
un han (unde pereţii sunt atât de subţiri, că schemele fundamental, ideea de iniţiere, esenţial fi- existenţă, în general, adică tocmai opusul
încât poţi auzi gândurile oamenilor, după ind, în cazul lui Bernhard, faptul că avem convingerii lui Strether, conform căreia
cum afirmă el!), evitând, în principiu, le- consacrate de-a face în primul rând cu o experienţă de viaţa merită trăită întotdeauna din plin.
găturile cu ceilalţi. Tonul general al căr- formare ce implică cititorul şi care are în Mai degrabă un arhitect al conştiinţei de-
ţii, ca şi atmosfera acesteia sunt sugerate nu mai sunt vedere actul lecturii. Aceasta nu mai poate cât un artist aflat în căutarea unui stil
(şi stabilite!) încă din primele pagini: „Un rămâne, ca în proza tradiţională (sau chiar aparte, digresiv şi eseistic în cel mai com-
stagiu de medicină nu înseamnă doar un respectate. ca în unele dintre marile romane ale înce- plet sens al cuvântului, Thomas Bernhard
loc unde să înveţi să diseci şi să coşi, să putului modernismului) la un nivel exteri- demonstrează prin acest roman o artă a
faci ligaturi şi să rezişti. Un stagiu de me- or, fiind în permanenţă nevoie de implica- naraţiunii ce uimeşte şi convinge, chiar
dicină trebuie să ţină seama şi de fapte şi rea activă în decodificarea sensurilor unui dacă, în primă instanţă, îşi pune cititorul
posibilităţi din afara corpului. Misiunea astfel de text. în încurcătură, la fel cum este pus în în-
mea [...] mă obligă să mă confrunt cu astfel Deloc întâmplător va fi, deci, că pictorul curcătură şi tânărul narator din „Frig” de
de fapte şi de posibilităţi extracorporale. Strauch nu vrea să spună mai nimic des- reacţiile neaşteptate ale unui pictor soli-
Să explorez lucruri inexplorabile. Să îm- pre concepţia sa privitoare la artă şi la ro- tar şi de realităţile unei lumi a cărei exis-
ping observaţia până la un grad oarecum lul şi locul ei în societatea contemporană. tenţă nu o bănuise niciodată. n
cultura literară 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

CORESPONDENȚĂ DE LA PARIS

Salonul Cărții, o sărbătoare a spiritului


Dan Burcea

S
alonul Cărții, Paris (24-27 martie),
ediţia 2017, păstrează caracterul
de inconfundabilă sărbătoare popu-
lară prin accesul marelui public la
realitatea concretă a lumii editori-
lor, librarilor şi autorilor, care, la rândul lor,
savurează întâlnirea cu cititorii. Este sufi-
cient să-ţi apleci urechea la discuţiile celor
care – mulţi dintre ei foarte tineri – aşteaptă
un autograf şi înțelegi că toţi cunosc aproa-
pe integral opera scrisă de autorii lor pre-
feraţi. Numărul mare al celor care parcurg
aleile salonului nu pare să incomodeze pe scriitoare Alice Zeniter, a ştiut să incite Să mai amintim un eveniment conex
nimeni, într-atât braţele deschise ale stan- la discuţie trei dintre autoarele tinere de acestei manifestaţii pe care l-am împărtă-
durilor ispitesc ochii şi atrag atenţia asu- limba franceză). Tot la pavilionul Marocu-
8 Unicitatea şit în discuţia pe care am avut-o cu scri-
pra diversităţii ofertei bogate de noi titluri. lui, parfumat de delicatesele de patiserie acestei itorul şi prietenul meu Yasmina Khadra.
La acest capitol al inventivităţii, al atrac- şi de aroma ceaiului de mentă, prestaţia Este vorba de concursul francofon de po-
tivităţii standurilor, să precizăm că, graţie vedetă a constitui-o intervenţia renumitei manifestări ezie, lansat cu ocazia Salonului de carte
creativităţii arhitectului şi ilustratorului chef Fatema Hal, proprietara restaurantu- constă, în şi care se adresează tuturor talentelor din
Răzvan Luscov, România se poate mândri lui „Le Mansouria” din Paris. Pe lângă alţi lumea francofonă de pe toate continente-
cu locul întâi în clasamentul stabilit de re- prestigioşi chefi, au participat şi specialiști primul rând, le. Cei care doresc să participe sunt invi-
vista „Actualitté”. Tot în acest domeniu, să în sociologie şi etnologie, care au abordat în caracterul taţi să trimită textele pe adresa site-ului:
vorbim aici despre standul Marocului, ţara importanţa legăturilor interculturale în http://fipf.org/actualite/concours-les-je-
invitată anul acesta. Structura din lemn societatea contemporană. Punctul culmi- ei simbolic, unes-plumes-francophones-2016-2017.
imaginată de o agenţie pariziană conţine nant l-a reprezentat întâlnirea de sâmbă- Puteţi afla aici toate amănuntele legate de
o mulţime de căsuţe în care sunt puse la tă după-amiaza cu cei patru câştigători ai
francezii fiind participarea la acest concurs internaţional
dispoziţia vizitatorilor pagini volante din premiului Goncourt de origine marocană, foarte ataşaţi de poezie.
poeme, fabule, extrase din romane, pe care Tahar Ben Jelloun, laureat în 1987 pentru Desigur, este prea devreme pentru ora
vizitatorii le pot desprinde după bunul plac. romanul „La nuit sacrée” [„Noaptea sacră”],
de prezenţa bilanţului definitiv, atât în ce priveşte nu-
În spatele acestui decor festiv se ascund, Fouaf Laroui, Goncourt 2013 pentru volu- şi contactul mărul vizitatorilor, cât şi al exemplarelor
fireşte, realităţi mult mai prozaice. Prima mul de nuvele „L’étrange affaire du panta- de carte vândute. Să spunem, în concluzie,
ţine de grija organizatorilor de a oferi o largă lon de Dassoukine” [„Strania afacere a pan- cu figurile că unicitatea acestei manifestări constă,
tribună tuturor celor implicaţi în ceea ce se talonilor lui Dassoukine”], Abdellatif Laâbi, culturale, în primul rând, în caracterul ei simbolic,
poate numi în limbaj specializat „industria premiul Goncourt pentru poezie, 2009, şi francezii fiind foarte ataşaţi de prezenţa
de carte”. Ea se ilustrează prin programul Leïla Slimani, Goncourt 2016 pentru roma- având un şi contactul cu figurile culturale, având
bogat al manifestaţiilor cuprinzând dezba- nul „Chanson douce” [„Cântec de leagăn”]. adevărat un adevărat cult pentru scriitori pe care-i
teri, întâlniri, expoziţii, ateliere la care nu- Şi ziua de duminică, cu număr maxim de aşază pe un postament aparte, sinonim
mărul auditoriului este şi el impresionant. vizitatori, a inclus manifestaţii la înălţime cult pentru aproape cu veneraţia, autorii jubilând de
Să cităm aici mai multe dintre ele, cum ar fi cu subiecte multiple cu accent pe aspecte te- prezenţa celor care-i urmăresc cu fideli-
cea pedagogică, dedicată, vineri, 24 martie, matice de public larg. Sofrologia, unul dintre
scriitori pe tate. Ancorarea în problematica actuală a
grupurilor de elevi prezenţi în număr im- subiectele abordate, a fost axat pe tematica care-i aşază pe lumii editoriale este un alt fapt revelator.
presionant şi numită „Le métier dʼéditeur fericirii în viaţa cotidiană. Tot la standul Ma- Subiecte care mai ieri erau considerate
expliqué au lycéens” [„Meseria de editor ex- rocului, a avut loc dezbaterea asupra unui un postament tabu, cum ar fi ebook-urile sau măsurile
plicată liceenilor”], dar şi pe cea intitulată subiect legat de „Écrire des histoires, écrire aparte, de subvenționare a librăriilor particulare
„Dis-moi un poème” [„Spune-mi un poem”], lʼHistoire” [„A scrie povestiri, a scrie Istoria”], confruntate cu marile grupuri de distribu-
organizată şi ea în dimineaţa de vineri de cu participarea unui panel reprezentativ de sinonim ţie sunt acum discutate cu mai multă se-
asociaţia „Printemps de poètes” [„Primăva- scriitori marocani implicaţi în medierea in- aproape cu renitate şi, deci, cu mai multe şanse de a li
ra poeţilor”]. Interesantă pentru jurnalişti terculturală euro-mediteraneană: Zakya se găsi soluţiile necesare.
şi critici literari este dezbaterea „Un pre- Daoud, Hassan Najmi, Mohamed Berrada şi veneraţia, Revenind la caracterul festiv-popular,
mier roman et après?” [„Un prim roman şi Youssef Fadel. Cum era de aşteptat, subiec- autorii să mai spunem că francezii sunt ataşaţi
după aceea?”] cu participarea unor scriitori tul relaţiei dintre filosofie şi religie în lumea într-o măsură surprinzătoare de acest tip
din orizonturi diverse, cum ar fi cel al scri- de azi a atras atenția în cadrul dialogului jubilând de de sărbători care reduc urbanismul şi hi-
itorului haitian Néhémy Pierre-Dahomey. dintre cunoscutul filosof senegalez Souley- perconcentrarea populaţiei la o manifes-
Ziua de sâmbătă a consacrat evenimen- mane Bachir, profesor la Columbia Univer-
prezenţa tare de talie aproape rurală, convivială şi
te ale ţării invitate, pe teme diverse legate sity, şi renumitul profesor de la Science Po celor care-i intimă. Astfel, standurile devin cartiere,
de aspecte ale polifoniei poetice marocane de la Paris, Ali Benmakhlouf, dialog axat pe mesele pline de cărţi sunt adevărate invi-
(cu Abdellatif Laâbi, Mohammed Bennis şi tema prezenţei spiritului Luminilor în cultu- urmăresc cu taţii la delectarea ochiului şi spiritului, iar
Mohhamed Achaari), de statutul femeii ca ra islamică, văzută ca unică barieră împotri- fidelitate. autorii – persoane accesibile, devenite din-
scriitor (la care moderatoarea, remarcabila va fundamentalismului religios. tr-o dată mult mai familiare. n
 cultura literară
CULTURA / seria a III-a / nr. 3 / 30 martie 07

PRIN OGLINDĂ

Crime și alchimie
Valentin ProtoPoPescu finalizează, iar explicaţiile evoluţiei taini-
ce ale diferitelor acţiuni şi caractere nu ne
sunt revelate, atunci este clar că ne aflăm
Ne putem despărţi cât privește în prezenţa unui roman ce candidează la
detaliile, dar suntem solidari asu- statutul de certă reuşită a genului.
În esenţă, naraţiunea are ca miză pro-
pra perspectivei generale, iată un movarea unei viziuni alchimice cu privire
autentic crez intelectual. Nu e o la istorie şi umanitate. Totul începe cu
dramă că gândim diferit, este o bi- moartea aparent banală a unui profesor
nefacere că putem cădea de acord de istorie baltică de la Universitatea din
asupra unei chestiuni de principiu. Wickenden, Jaan Pühapäev. Paul Tomm,
jurnalist la obscurul „Lincoln Carrier”, e
Cam așa aș defini acordul intelec-
însărcinat să scrie un necrolog în urma
tual onest... ceea ce înseamnă, în evenimentului. Dintr-un subiect cenuşiu,
opinia, un adevărat program de odată cu decesul medicului legist în con-
viaţă. diţii suspecte, lucrurile se complică infi-

C
8 Părăsind nit, căci tânărul Tomm descoperă tot felul
riticul literar scoţian Manda de bizarerii legate de viaţa misteriosului
Scott, între altele şi un exce- planul prezent, universitar emigrat din Estonia sovieti-
lent romancier pe teme isto- că. El interacţionează cu fermecătoarea
rico-medievale, afirmă despre unul ritmic profesoară de muzică Hannah Rowe, cea
romanul lui Jon Fasman, „Bi- care îl îngrijea pe Jaan Pühapäev, tână- fără valoare în sine, ele făceau parte din-
blioteca geografului”, că se încadrează intersectat ră misterioasă, cu ingenuităţi nu lipsite tr-un inventar alchimic de cea mai mare
perfect în categoria thriller-ului intelec- de perversitate, dar având şi un compor- importanţă, căci pe baza lor putea fi func-
tual, putând concura foarte bine un best- cu cel al tament foarte puţin tipic zilelor noastre. ţionalizată cunoscuta Tablă de Smarald
seller precum „Codul lui Da Vinci” de Dan Jurnalistul se îndrăgosteşte ca un nebun atribuită lui Hermes Trismegistul, un fi-
Brown. Ei bine, pornind de la observaţia trecutului, de acest personaj complicat şi fluid, deo- losof neoplatonic dedat la arta Kabbalei
metodologică de mai sus, îmi permit să nu potrivă atractiv şi rezistent. şi iniţiat în iudaismul mistic al lui Filon
fiu de acord cu reputatul cronicar, ceea ce suntem poftiţi În iţele poliţiste ale romanului intervin Alexandrinul. Potrivit unor comentatori
nu înseamnă că nu rezonez la judecăţile profesorul universitar Jadid, fost dascăl antici, „Tabula Smaragdina” ar fi aparţi-
de valoare entuziaste pe care acesta le
de autor într-o al lui Paul Tomm, precum şi nepotul său, nut patriarhului Avraam şi ar fi conţinut
formulează relativ la cartea lui Fasman. Joseph, un detectiv entuziast şi inteligent, formulele tainice ale transmutaţiei mate-
Şi pentru că am amintit de romanul ame-
călătorie dar destul de rebarbativ cât priveşte res- riei şi spiritului. Pe scurt, cine o posedă
ricanului, trebuie spus că excelenta va- pectarea regulilor impuse de sistem. De rămâne veşnic tânăr, ideal clasic şi reper
riantă românească o datorăm lui Mircea
episodică ce este nevoie de un poliţist cu experienţă fundamental în alchimie. Miza fiind una
Pricăjan şi Editurii Polirom de la Iaşi. şi fler? „Inocentul” Pühapäev avea ante- enormă, crimele petrecute în diferite spa-
Dezacordul meu cu optica Mandei Scott
prin diferite cedente penale, trăgea cu arma la miezul ţii sovietice din Extremul Orient, dar şi
se referă la genul în care este încadrabil epoci istorice nopţii, era apărat de cel mai mare avocat la Londra sau la New York, devin cumva
romanul „Biblioteca geografului”, altfel, al interlopilor din zonă şi fusese ameste- inteligibile, o străveche confrerie secretă
cum subliniam, o naraţiune excelent con- şi spaţii cat într-un furt al unor bijuterii aduse din fiind extrem de interesată de redobândi-
struită, cu o dinamică multiplană, cu Europa într-o expoziţie itinerantă. rea preţiosului artefact.
flash-uri bine dozate şi riguros distribu- geografice. Părăsind planul prezent, unul ritmic În urma unor presiuni şi ameninţări
ite în masa textului literar. intersectat cu cel al trecutului, suntem foarte serioase, executate de la un nivel
Scrierea lui Jon Fasman este mai cu- poftiţi de autor într-o călătorie episodică extrem de înalt, cercetarea lui Paul nu se
rând un fabulos roman poliţist, trecerea prin diferite epoci istorice şi spaţii geo- concretizează în niciun articol de jurnal,
ritmată între episodul prezent şi cele ţi- grafice. Sunt 15 asemenea volute în care iar ancheta poliţistă este închisă. Şanta-
nând de trecut conservând la cote înalte ni se povesteşte despre diferite obiecte, de jul şi ameninţările se dovedesc eficiente,
şi foarte intense curiozitatea cititorului. la un flaut din argint la antice monede ar- iar cutezătorii sunt rapid reduşi la tăcere.
Descrierile cromatizate şi atenţia acorda- meneşti, de la noduri de sfoară şi până la Hannah Rowe dispare misterios, lăsând
tă detaliului fin, arta de a construi un di- un alambic metalic etc., toate aparţinân- în urmă un amor neconsumat şi foarte
alog ideal adaptat profilului psiho-social du-i legendarului geograf, medic, botanist multe întrebări legate de identitatea şi
al personajelor şi ştiinţa de a surprinde şi cartograf al-Idrisi din Bagdad, mult vârsta ei reală.
la fiecare pas prin promovarea unor solu- timp bibliotecar al regelui normand al Si- Roman enigmistic de foarte bună factu-
ţii literare deloc previzibile fac din cartea ciliei Roger al II-lea. (Pentru cine nu ştie ră, „Biblioteca geografului” nu-şi asumă
citată o performanţă ficţională în sine. sau a uitat, Sicilia reprezenta în veacul al cine ştie ce miză esoterică, urzeala mis-
Dacă adăugăm şi finalul complet deschis, XIII-lea un mediu cosmopolit, unul care tică fiind destul de şubredă, dar compen-
unul care ne lasă un gust amar, căci iu- anunţa creativitatea artistică şi toleranţa sează în registrul poliţist, fiind o reuşită
birea între personajele centrale nu se politică din Florenţa Renaşterii.) Obiecte de marcă la acest capitol. n
cultura sportului 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

IN CORPORE SANO

Mădălina Firănescu
Hoții și proștii
Î
n disputele adolescentine exista
acum câțiva ani o replică șmeche-
rească cu care orice puștan îi în- cu trei zile înainte de alegerea orașului pus eșecul țării sale în obținerea CM 2018
chidea gura rivalului: „S-a întâlnit gazdă, 1,5 milioane de dolari fiului lui 8 În logica pe seama faptului că i s-au cerut diverse
hoțul cu prostul. Eu sunt hoțul, tu Lamine Diack, pe atunci președintele foloase în schimbul votului: delegatul din
alege”. Nimeni n-ar fi bănuit că, peste de- influentei Federații internaționale de antonimiei Trinidad Tobago ar fi pretins 2,84 milioa-
cenii, un celebru fost sportiv român, azi atletism (IAAF) și membru al Comitetu- ne de euro, paraguayanul Nicolas Leoz a
afacerist, va recurge cam la același tip de lui Internațional Olimpic (CIO). Franța hoț-prost, se solicitat un titlu de noblețe (!), iar brazi-
argument pentru a-și susține opțiunile. ancheta deja corupția de la vârful IAAF, lianul Ricardo Teixeira l-a întrebat ce ar
„Corupție există în toată lumea și la ni- iar pretins-mituitul Papa Massata Diack poate spune putea face Anglia pentru el… Doar că bri-
vele de o mie de ori mai mari, nu la nivele avea un istoric pătat. Așa că magistrații tanicii au preferat să joace cinstit, adică
de cârnat. Eu, între un hoț și un prost, francezi au temei să creadă că s-a încer- că brazilienii prost, în logica deja pomenită. Însă, dacă
prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. cat cumpărarea voturilor unor membri ai n-ar fi „proștii”, „deștepții” ar muri de foa-
După prost nu mai rămâne nimic”. Au- CIO cu ocazia desemnării gazdei olimpi- s-au ales me. Asta n-a mai spus-o Ţiriac, ci Camil
torul stupefiantei ziceri este Ion Țiriac, ce. De altfel, potrivit „Le Monde”, fostul Petrescu. n
omul care, prin reușitele sale sportive, mare atlet namibian Frankie Fredericks totuși cu un
dar și manageriale, ar fi putut reprezenta (pe atunci responsabil cu buna desfășura-
un model. Asta, desigur, sărind peste epi- re a alegerilor, iar azi președintele comi-
stadion frumos
sodul din anii ’90, când tenismenul Boris siei de evaluare a Jocurilor 2024) a primit
Becker, de a cărui carieră se ocupa, a fost 299.300 de dolari în ziua votării, prin in-
de pe urma
acuzat de evaziune fiscală în Germania. termediul firmei sale din Seychelles. Ofi-
Opunând „hoțul” descurcăreț și întreprin- cialii brazilieni susțin că Rio a câștigat pe
malversațiilor,
zător „prostului” cinstit și limitat, Țiriac merit bătălia cu Madrid, Chicago și Tokyo
pune semnul egalității între abilitatea de și că 6 voturi CIO, investigate acum, n-ar
deci n-ar
a fenta legile și inteligență, „măiestrie” fi putut schimba rezultatul. Însă peisajul trebui să fie
de pe urma căreia câștigă, chipurile, și dezolant lăsat în urmă de JO 2016 arată
societatea ceva. O mulțime de exemple că Brazilia, o țară măcinată de probleme nemulțumiți.
din lumea sportului vin totuși să-l con- financiare, n-ar fi avut nevoie de o chel-
trazică. Chiar zilele trecute, un raport al tuială faraonică doar pentru a-și lustrui Numai că
Tribunalului de Conturi din statul Rio de imaginea. Culmea e că și Tokyo, oraș care
Janeiro (TCE) a demonstrat că renovarea și-a adjudecat JO 2020 în detrimentul Maracana a
stadionului Maracana – templul fotbalu- Madridului și Istanbulului, este bănuit
lui brazilian și gazda ceremoniilor olim- că a câștigat competiția tot prin manevre rămas după
pice de anul trecut – s-a făcut cu facturi dubioase. Doi judecători francezi de in-
umflate și costuri suplimentare de 211 strucție anchetează cum au primit japo- Olimpiadă
milioane reali (aproape 90 de milioane nezii următoarele Jocuri, pornind tot de
dolari), cimentul ajungând să coste în la viramentele suspecte în contul firmei abandonat, cu
acte de trei ori mai mult, iar acoperișul deținute de Papa Massata Diack.
– de cinci ori cât modelul arenei Soccer Iar Olimpiadele nu sunt singurele eve- curentul tăiat,
City din Johannesburg, stadionul finalei nimente bănoase pentru care se dau lup-
Cupei Mondiale din 2010. Drept urmare, te aprige și mite uriașe. Însuși legenda- scaunele și
Parchetul din Rio a cerut companiilor im- rul Franz Beckenbauer a fost acuzat de
plicate să ramburseze aproximativ 200 fostul director de Finanțe al FIFA, Mar- ecranele furate
milioane reali. Sigur, în logica antonimi- kus Kattner, că a primit – împreună cu
ei hoț-prost, se poate spune că brazilienii asociații săi – plăți suspecte într-un cont și gazonul
s-au ales totuși cu un stadion frumos de din Gibraltar pentru... consiliere în le-
pe urma malversațiilor, deci n-ar trebui gătură cu Cupa Mondială de fotbal din jerpelit.
să fie nemulțumiți. Numai că Maracana Africa de Sud. Potrivit lui Kattner, FIFA
a rămas după Olimpiadă abandonat, cu a achitat cel puțin 1,7 milioane de euro
curentul tăiat, scaunele și ecranele fu- în acest scop. „Kaiser”-ul ar fi suspectat,
rate și gazonul jerpelit, din cauza unei alături de oficiali ai Federației Germane
dispute dintre concesionar și comitetul de Fotbal (DFB), și de încercare de a cum-
organizator al Jocurilor Olimpice. Așa că, păra voturi pentru ca Germaniei să-i fie
în final, banii publici investiți s-au cam atribuită organizarea Mondialului 2006.
dus pe apa Sâmbetei. Sau a Amazonului. „Der Spiegel” a scris că patru membri din
Tot peste țara cafelei s-au abătut și Asia ai Comitetului Executiv al FIFA ar
suspiciunile de corupție privind modul fi primit 6,7 milioane euro pentru a vota
cum a obținut Rio de Janeiro dreptul de cu nemții. Nici viitorul Mondial din Rusia
a găzdui JO 2016. Ziarul „Le Monde” a n-a scăpat de acuzații. Audiat în Parla-
dezvăluit că o societate legată de un foar- mentul Britanic, fostul președinte al fe-
te bogat om de afaceri brazilian a virat, derației de la Londra, David Triesman, a Cefalù (Italia) sursa foto: wikimedia.org
 cultura antropologică
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

Despre lux și alte nimicuri


O „Cronică de mode pariziene” de la 1863
Liliana Burlacu și a pălăriilor de damă – e pronunțat
îndatorată Franței. Doar reiterata reco-
mandare a „Casei Alexianu” – „lipscan
Lectura unei cronici de mode din de mode” autohton – se încadrează pro-
1863 oferă, dincolo de intuitiva sa- gramului de generos patriotism al sem-
natarei.
voare a unei panoplii vestimentare
devenite istorie, sentimentul re- Luxul – o necesitate
confortant al continuității. Astfel, În plin proces de democratizare a mo-
delicata dantelă de Chantilly repre- dei franceze, precizările liminare ale
zintă o marcă a eleganței și pen- cronicii românești abordează, deloc în-
tru toaleta fiicei lordului Cowley, tâmplător, caracterul civilizator și pro-
gresist al luxului, fără a insista asupra
ambasador al Marii Britanii la modului în care acesta „înalță artele”
Paris, subiect „monden” în pagi- sau „inspiră sufletul uman”, ci idealizân-
nile „Amicului familiei” acum un du-l, în maniera lui Voltaire, ca sursă a
secol și jumătate, și pentru vesti- progresului industrial, stimulând econo-
mentația ducesei de Cambridge, mia și forțele de producție. Asociat mo-
dei, luxul rămâne o necesitate, iar prin
Catherine, din iconica revistă con- extensiune, oferind locuri de muncă, o
temporană „Vogue”. caritate. Apelul adresat de către D-ra

P
Dunca elegantelor bogate trebuie privit
entru Constanța Dunca (Con- în acest context: „Adornă-te nobilă avută
stanția de Dunca), directoarea cu dantelele cele mai grele, cu pietrele
și proprietara „Amicului fami- cele mai scumpe, cu stofele cele mai noi
liei” (1863–1865, 1868), moda e și fii mândră de dânsele; prin ast mod
doar parte dintr-o paletă diver- faci cea mai generoasă caritate”.
să de preocupări, pe care „Cronica Bu- Cu toate că postumitatea n-a reținut Binomul lux-realitate guvernează im-
cureștilor” le dezvăluie. Printre acestea niciunul dintre aceste nume, clientela perativele decenței impuse de semnata-
se numără modernizarea sistemului de lor selectă, respectiv cartierele cărora le ră. Exhibările fastului sunt condamna-
canalizare, organizarea de expoziții de aparțin – St. Germain și St. Honoré – ne te fără drept de apel.
manufacturi, exploatarea zăcămintelor îndreptățesc să le considerăm adevărate Delimitările primesc un plus de preg-
subterane, reglementarea prețului pos- maison de haute-couture. nanță când e vizată vestimentația, ba-
tavului, un amendament la gratificația 8 Asociat Cronica domnișoarei Dunca nu concu- rometru social major în epocă. Segmen-
pentru opere utile ș.a. „Proiectul pre- rează revistele de specialitate existente tului căruia îi este destinată cronica
sentat Domnitorului și camerei asupra modei, luxul în epocă („Petit courrier des dames”, „La – acela al „femeilor oneste și filielor de
educațiunii populare a fetelor în Româ- Mode”, „Le Moniteur de la mode”, „La familie” – nu-i lipsește determinarea de
nia” este una dintre realizările cel mai rămâne o Mode illustrée”), dar pentru un studiu a nu se lăsa confundat cu oricare altă
des invocate ale autoarei. istoric al modelor pariziene și, în ega- categorie, îndeosebi cea a „femeii echi-
Cei care au afiliat-o pe Constanța necesitate, lă măsură, al mentalităților românești voce”. Constanța Dunca amendează
Dunca feminismului din România înce- raportate la fenomen ori la comporta- inadvertențe precum excentricitatea
putului de veac XIX, au nesocotit spiri- iar prin mentul aferent al publicului feminin, ea (pălării „de o înălțime monstruoasă”),
tul reformator al cronicii sale dedicate poate fi profitabilă în informații. inadecvarea la momentul zilei sau la
modei, considerând eleganța drept uni- extensiune, Modalității prin care titulara mar- eveniment („rochii cu coadă d-un cot
ca ei miză. Prezența acesteia încă din chează două dintre mărcile genului – pentru strade și grădine” sau „ornate cu
primul număr (15 martie 1863), carac- oferind locuri bunul-gust și noutatea – nu-i lipsește Bruxelles și Chantilly pentru toate zi-
terul permanent, semnătura ce se sub- originalitatea. Lexicală, în primul rând, lele”), stridența („culori vii ca magență,
stituie tradiționalelor inițiale cu pre- de muncă, abundența terminologiei derivate din solferino, paille, verde Isly”) sau acce-
nume feminine sugestive, toate denotă corespondența în limba modei, france- sorizarea inadecvată („diamante, pene,
importanța pe care titulara i-a acor- o caritate. za („ruche”, „barburi”, „bride”, „parură”, catifele, în profusio la fiecare ocazie”).
dat-o în economia publicației. „rotundă”, „a adorna”, „corsage suisse- Din același capitol al exagerărilor,
Indubitabil, punctul forte îl reprezintă se” ș.a.), făcând anevoioasă valorifica- cronicara decupează grotescul ținutei
corespondența cu două dintre casele de rea actuală, dar reflectând o realitate de plimbare a româncelor și modul lor
modă pariziene – cea a lui Henry Mon- autohtonă care, la mijloc de veac XIX impropriu de a investi unde distinc-
couet, respectiv aceea a d-nei Maugat. – cel puțin în privința toaletelor de bal ția este reprezentată de simplitate. În
cultura antropologică 
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

timp ce tabloul „preumblării la Șosea Constanța Dunca (y compris valoarea în vedere roșul, cititoarele fiind „conse-
„își păstrează savoarea, sentința rămâ-
8 Inventarul nominală declarată a fiecărei piese) este iate” pentru prudență: „nu puneți mult
ne categorică: „Acele rochii roz de taf- complet al constituit din: rochie de tafta neagră la roșu...”.
ta cu tunice, acele volane de dantelă, 22 de galbeni, mantelă neagră la 14, Totuși, două luni mai târziu, ciorapii
acele piepturi nude, acele morele albe unei ținute capelă neagră la 6, pelerină și manșon roșii de mătase sau de bumbac, dimpre-
broșate cu aur și albastru, acele rochii de hermină la 12 galbeni, botine la 2 și ună cu cizmulițele de piele naturală –
netârabile de greutatea atlasului, bizo- feminine brand mănuși la 7... sfanți. Cost întreg toaletă incompatibile, în accepția cronicarei, „cu
nului, panglicelor, dantelelor, franjuri- Constanța completă: 56 de galbeni și 7 sfanți. Cu grația, cu delicatețea, cu eleganța unei
lor, volanelor ce amestecate la un loc, le precizarea că negrul îi asigură sobrie- femei de distincțio” – ajung să se insi-
adornă [împodobește] de sus până jos; Dunca tatea, iar taftaua și hermina, eleganța. nueze în modă. Elegantele vor fi nevoite
cu aceste sulimanuri roz, alb, negru și La polul cromatic opus, rochia albă cu să aștepte până în martie 1864, când
stacojiu ce acoperă fețele, aceste toate (y compris corsaj rotund și mâneci jumătate largi, „Cronica de mode pariziene” va anun-
țin de sălbăticie”. Cronicarul valorifi- trenă mică brodată cu dantelă neagră – ța, pentru frumoasele „vecine ale Ori-
că valențele moralizatoare ale textu- valoarea cum se vedea în unica poză recuperată entului, amatoare de căldură, animare,
lui: „Eleganța, bunul gust nu constă în nominală și autentificată de către Raluca Bratu veselie, strălucire”, că printre „bunele
scumpetea, în bogăția veșmintelor; a ști (în articolul „Constanța Dunca între nuvele” se regăsesc culori „aprinse” ca:
a se îmbrăca este a ști în ce ocazii, ce declarată a primele reprezentate ale mișcării femi- roșu, galben, roșu de China sau albas-
veșminte se poartă”. niste din țările române”, în „Țara Bâr- tru Napoleon.
fiecărei piese) sei”, nr. 11-12, 2012-2013 ) –, emană tot Întreaga paletă de tonuri în vogă,
Costul eleganței eleganță și bun gust. Tiara, medalionul precum și „onomastica” stofelor, dar nu
Nu în promovarea obstinată a unui
este constituit și evantaiul le desăvârșesc. mai puțin accesoriile epocii, toate meri-
ideal de frumusețe și de bun-gust re- din: rochie de Pentru cea din urmă ținută, cităm tă a fi redescoperite, în cronica neobosi-
zidă noutatea și dificultatea, totodată, din cronica datată 15 mai-1 iunie 1863: tei Constanța Dunca.
redactării cronicii de mode pentru Con- tafta neagră „Albul e iarăși culoare la ordinea zilei: Intențiile de publicare a unor „plan-
stanța Dunca, cât în descoperirea mij- rochiile albe sunt unicele ce se mai gar- șete de modă” sau a unor broderii exe-
loacelor prin care acesta poate fi atins la 22 de gal- nisesc, ordinarmente cusătoresele aris- cutate la Paris, grija pentru promova-
în mod diferențiat. „Elegante avute” – beni, mantelă tocratice din Paris adornă josul rochiei rea bunului-gust și a decenței în modă
„elegante neavute”, iată termenii ecu- cu dantelă neagră și înguste catifeluțe”. – cu recomandări despre armonizarea
ației dilematice a d-nei Meugas, speci- neagră la 14, Opțiunile cromatice denotă maximă re- culorilor, adecvarea și accesorizarea co-
alistul la a cărui autoritate cronicara ținere. Urmărirea dinamicii tonurilor rectă a ținutei la momentul zilei–, toa-
face apel. Epistolarul celor două reve- capelă neagră în vogă pe parcursul primei jumătăți a te vădesc preocuparea editoarei pentru
lează aceeași preocupare: „Dois-je vous aceluiași an 1863, dezvăluie faptul că, sporirea calității și utilității revistei pe
mettre au courant de ce que porte la
la 6, pelerină dacă în martie se purtau nuanțele pu- care o îngrijește.
femme à cent mille livres de rente et ce și manșon de ternice de „violet, lilas, verde gris”, în Departe de a fi reprezentat o cuminte
que porte aussi celle qui vit de six, huit, mai-iunie, „culorile dominante” devin aliniere la tendințele modei pariziene
dix ou quinze mille francs d’appointe- hermină la 12 mai puțin vii – e cazul „havanei (cafea a vremii, „Cronica” acestei distinse ro-
ments de son mari?” [...] „– Dites, dites, cu lapte) de toate tonurile și nouriu, de mânce s-a constituit, de-a lungul celor
Madame, comment peut-on se rendre galbeni, botine la cel mai închis până la cel ce s-apro- mai bine de doi ani de existență, într-un
tout aussi belle avec une toilette de cent la 2 și mănuși pie mai mult de alb”, cum notează d-ra precursor al „Codului toaletei civile”,
fr., que si l’on en portait une de dix mi- Dunca. Unica reticență coloristică are apărut abia în 1870. n
lle” („Voiești d-ta să știi ce poartă feme- la 7... sfanți.
ia cea cu 100 [de] mii livre (300 000 lei)
venit și aceea ce viețuiește cu șase, opt,
zece sau cincisprezece mii [de] franci,
salariul bărbatului său? [...] – Doamna
mea, spune, ce poate purta femeia care
nu voiește a cheltui decât o sută [de]
franci pe un veșmânt și să fie atât de
belă ca și cea cu veșminte de zece mii
[de] franci?”).
Totuși, cronica de modă a „Amicului
familiei” se pliază pe realitățile locale.
Autoarea abordează toalete autohtone
ce surclasează prin modestie pe acelea
pariziene: de la cinci sute de galbeni, la
cincizeci, cincisprezece, cinci sau chiar
„mai puțin”. Printre rarele piese vesti-
mentare „promovate” se află „rotonde
de cașmir regal brodate cu mătase” – la
15-18 lei; o „gentilă rochie de museli-
nă” hand made, cu eșarfă – la 2-3 lei;
niște „grațioase și comode pungușoa-
re”, indispensabile la orice toaletă, în
afara celei de bal, la același preț, cum
ne asigură autoarea. Astfel, inventarul
complet al unei ținute feminine brand
 cultura antropologică
CULTURA / seria a III-a / nr. 13 / 30 martie 2017

ARHIPELAGUL MUZEELOR

Virgil Ştefan Niţulescu


De la muzeele Neamțului
la muzeele țării
În urmă cu vreo doi ani, atrăgeam
atenția, în paginile acestei reviste,
asupra unei mocnite nemulțumiri
în rândul specialiștilor din muzeele
României. Timpul trecut de atunci
încoace nu a adus nicio schimbare
de fond: haosul legislativ este la fel
de pregnant, subfinanțarea este
cronică, muzeele se cantonează
într-o zonă a indolenței și a rutinei.
Toate aceste lucruri au fost discu-
tate recent la Piatra Neamț, într-o
conferință care, inițial, nu anunța
nimic neobișnuit, fiind una dintre
multele reuniuni colegiale anuale, 8 Ne dorim
organizate de muzeele județene.

C
să celebrăm
omplexul Muzeal Județean unei atitudini decise de protest a specia- Național de Istorie a României și Muze-
Neamț are în componența sa Centenarul liștilor din muzee față de situația actuală. ul Național Brukenthal, până la Muzeul
16 unități muzeale. Unele din- Să ne înțelegem foarte bine: această „Casa Mureșenilor” din Brașov și Muzeul
tre ele, celebre, cum ar fi Muze- Marii Uniri atitudine nu constituie un atac politic la „Tarisnyás Márton” din Gheorgheni, toate
ul Memorial „Ion Creangă” sau adresa guvernului actual. Pentru cei care aceste muzee și-au manifestat îngrijorarea
Muzeul Cetatea Neamț, sunt printre cele nu doar prin lucrează în muzee, situația acestora nu s-a față de lipsa de acțiune a Guvernului în
mai vizitate din țară și asigură, prin nu- schimbat în bine în ultimii 10 ani, indife- raport cu ceea ce ne dorim să facem. Anul
mărul lor mare de vizitatori, supraviețui- evenimente de rent cine a fost la guvernare. După valul 1918 a fost unul fondator al națiunii româ-
rea altora, precum muzeul de Istorie și cel de entuziasm început încă de prin anii ne, într-un șir început în secolul al XIX-
de Artă din Roman, sau chiar a superbului paradă, tăieri 1999-2000 și după consolidarea unei ati- lea. Ne dorim să celebrăm evenimentul
– dar prea puțin cunoscutului – Muzeu de tudini de încredere și speranță, în urmă- nu doar prin evenimente de paradă, tăieri
Artă Eneolitică Cucuteni. de panglici și torii opt ani, muzeele au început să simtă de panglici și concursuri școlare de poezii,
Eforturile administrației locale, în ulti- efectele stagnării și ale lipsei de soluții po- ci prin manifestări de substanță, care să
mul deceniu, au fost, adeseori, lăudabile. concursuri litice. Legislația a pierdut pasul cu reali- aibă semnificație pentru cultura română.
După ce a scăpat de amenințarea pierderii tățile, sistemul salarial a rămas unul înve- Scrisoarea deschisă adresată celor doi
sediului central din capitala județului, în școlare de chit și generator de frustrări între colegi, demnitari ar trebui să aibă urmări favora-
favoarea unei iluzorii universități, muzeul iar nivelul investițiilor în muzee a scăzut bile muzeelor. Ar trebui. Încă nu știm ce se
nemțean s-a putut concentra asupra resta- poezii, ci prin drastic, cu fiecare an. Muzeografii sunt, în va întâmpla. Dar este nevoie de o reluare
urării cetății din Târgu Neamț. Cele trei cele mai multe dintre cazuri, oameni care a discuțiilor la nivel public, în societatea
milioane de euro alocate au fost cheltuite,
manifestări își cunosc meseria și care știu că instituții- românească, despre ce vrem să facem în
însă, nesăbuit, pentru că autoritatea loca- le în care lucrează trebuie să se afle în ser- cultura noastră. Există, de exemplu, două
lă nu a ținut cont de expertiza muzeografi-
de substanță, viciul publicului. Dar ei nu pot trece peste documente strategice adoptate de miniștrii
lor, astfel încât, la doar șase ani după ter- impedimentele administrative pentru a-și Daniel Barbu și, respectiv, Corina Șuteu,
minarea lucrărilor, cetatea ar avea nevoie
care să aibă îndeplini sarcinile morale și profesionale. care ar trebui să jaloneze dezvoltarea cul-
de o nouă restaurare, pentru înlăturarea Conferința s-a încheiat cu redactarea turii naționale în următorii ani. Nici unul
ciupercilor și a umezelii.
semnificație unei scrisori deschise, adresate Prim-Mi- dintre ele nu a fost adoptat de Guvern. S-au
N-aș spune că tabloul general al com- pentru cultura nistrului Sorin Grindeanu și ministrului pierdut mii de ore de muncă, ale unor sute
plexului muzeal nemțean este cu mult Culturii și Identității Naționale Ionuț Vul- de cercetători în domeniu, pentru a umple
diferit față de ce se întâmplă în restul ță- română. pescu, prin care semnatarii (inițial, au fost mii de pagini cu vorbe. Și constatăm, acum,
rii. Întâmplarea a făcut ca o conferință la 29 de instituții, la ora la care scriu sunt că nu știm încotro ne îndreptăm.
care noua conducere a Complexului a in- 32) solicită Guvernului deslușirea atât a Nu peste multă vreme, muzeele româ-
vitat mai toate muzeele importante din cadrului legislativ în care muzeele funcți- nești vor marca evenimentul Nopții Euro-
România să capete o turnură deosebită. onează, ca proteguitoare ale patrimoniului pene a Muzeelor. S-ar putea să atingem un
Majoritatea celor prezenți la conferință a cultural național, cât și a sistemului de nou record de vizitare. Este suficient acest
fost formată din manageri cu experiență salarizare, aruncat în haos, în anul 2016. lucru? Dincolo de recorduri care ne aduc,
– oameni trecuți prin diverse guvernări și Probabil, însă, că partea cea mai emoțio- pentru o zi, în lumina reflectoarelor pre-
peste multiple obstacole administrative. nantă a scrisorii o constituie solicitarea sei, nu credeți că este nevoie de o muncă
Ceea ce se dorea a fi, la început, un simplu muzeelor de a se scoate din adormire de- așezată, asiduă și organizată pentru ca
schimb de experiență între specialiști a de- partamentul guvernamental care ar tre- muzeele României să fie acele instituții
venit, foarte repede, momentul declanșării bui să se ocupe de celebrarea Centenaru- culturale de care România are nevoie? Aș-
lui Marii Uniri în anul 2018. De la Muzeul tept răspunsurile dumneavoastră. n