Ghidul Masterandului 2012 2013 - v1 PDF

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICǍ
GHIDUL MASTERANDULUI
-STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT-
Ghidul este redactat de Decanatul Facultăţii de Inginerie Electricǎ din UPB
- 2013 -
Ghidul Masterandului
BUN VENIT !
Facultatea de Inginerie Electricǎ, care vǎ primeşte cu mare bucurie, este

un adevărat templu al ştiinţei, tehnicii, tinereţii şi spiritului liber.
Facultatea noastră reprezintǎ prin istoria ei de peste trei sferturi de veac,

Şcoala Româneascǎ de Electrotehnicǎ, onoratǎ de activitatea strǎlucitǎ a
înaintaşilor N. Vasilescu Karpen, C.I. Budeanu, C. Parteni, I.S
Gheorghiu, Al.Th. Popescu, I.S. Antoniu, Remus Raduleţ şi slujitǎ azi de
un corp profesoral de elitǎ şi studenţi pe mǎsurǎ.
DECAN,
Prof. univ. dr. ing. Valentin NĂVRĂPESCU
1
CUPRINS
CUPRINS .................................................................................................................................................................... 2
1. INTRODUCERE .................................................................................................................................................... 3
2. SCURT ISTORIC AL FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ ............................................................. 4
3. ORGANIZAREA FACULTĂŢII ........................................................................................................................... 6
4. DECANAT, SECRETARIAT ................................................................................................................................. 8
5. DEPARTAMENTE DE SPECIALITATE .............................................................................................................. 9
6. DATE DE CONTACT ALE CADRELOR DIDACTICE .................................................................................... 10
7. PROGRAME DE MASTERAT ............................................................................................................................ 12
8. ACTIVITĂŢI STUDENŢEŞTI............................................................................................................................ 22
9. PLANURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ......................................................................................................................... 23
10. DESCRIEREA DISCIPLINELOR DIN PLANURILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ALE FACULTĂŢII ................. 30
11. REGULAMENT AL SISTEMULUI BAZAT PE CREDITE ............................................................................. 83
2
1. INTRODUCERE
Prezentul ghid al masterandului din facultatea de Inginerie Electrică din UPB este redactat cu scopul
de a se aplica, în cele mai bune condiţii, Sistemul Bazat pe Credite (SBC). El este necesar atât masteranzilor
cât şi profesorilor pentru o corectă informare asupra SBC, fiind de ajutor în derularea activităţilor didactice.
Fiecare masterand al facultăţii trebuie să aibă acest ghid pentru a putea cunoaşte:
- planul de învăţământ al programului de masterat pe care îl urmează;
- programele analitice ale disciplinelor pe care le studiază, modul de evaluare al activităţilor
aferente acestor discipline în vederea obţinerii notei finale şi punctele de credit acordate la
promovarea disciplinei;
- bibliografia minimală pentru pregătirea disciplinei;
- date importante privind Facultatea de Inginerie Electrică şi departamentele care aparţin facultăţii
(inclusiv domeniile de cercetare ştiinţifică ale fiecărui departament, pentru a veni în sprijinul
masteranzilor care sunt interesaţi în cercetarea într-un anumit domeniu);
- Regulamentele UPB (I şi II), prezentate la capitolul 11.
Fiecare profesor al facultăţii trebuie să aibă acest ghid pentru:

- a cunoaşte planul de învăţământ al facultăţii şi integrarea disciplinei sale în ansamblu;
- a respecta modul de evaluare al activităţilor în vederea acordării notei finale, conform
algoritmului declarat şi aprobat de Consiliul Facultăţii: evaluarea fiecǎrei activitǎţi didactice din
cadrul disciplinei, felul examenului (scris, oral, scris + oral);
- a cunoaşte Regulamentele UPB (I şi II), prezentate la capitolul 11.
3
2. SCURT ISTORIC AL FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ
 DATE IMPORTANTE
1921 - Promulgarea Decretului lege de către regele Ferdinand la 10 iunie 1921, pentru
transformarea Şcoalei Naţionale de Poduri şi Sosele în "Şcoala Politehnica din
Bucureşti", formată din 4 facultăţi, printre care şi facultatea de Electromecanică;
1948 - Transformarea Şcolii Politehnice din Bucureşti în "Institutul Politehnic Bucureşti", când
se schimbă denumirea facultăţii, primind numele "Facultatea de Electrotehnicǎ".
1951 - Desprinderea facultăţii de Energetică din facultatea de Electrotehnicǎ devenind facultate
de sine stătătoare.
1953 - Desprinderea facultăţii de Electronică din facultatea de Electrotehnicǎ devenind
facultate de sine stătătoare.
1965 - Deschiderea lucrărilor în Splaiul Independenţei nr. 313 pentru construirea celui mai
mare edificiu de învăţământ superior din ţară, noul local al Institutului Politehnic din
Bucuresti, cu o suprafaţă utilă de 120.000 mp, respectiv 214.000 mp suprafaţă
desfăşurată, pe un teren de 100 ha. Facultatea de Inginerie Electrică ocupă corpurile de
clădiri EA, EB.
1968 - Facultatea avea 800 de studenţi şi o singură specializare: Maşini şi aparate electrice.
1993 - Facultatea avea 1200 de studenţi şi 4 specializări: Construcţii electrotehnice, Acţionări
electrice, Inginerie Electrică generală şi Inginerie matematică.
1994 - Se înfiinţează specializarea Metrologie şi în cadrul specializărilor existente apar noi
direcţii opţionale. La specializarea Construcţii electrotehnice apar direcţiile opţionale
Maşini electrice şi Aparate electrice; la specializarea Acţionări electrice apar direcţiile
opţionale Acţionări electrice industriale şi Bioinginerie; la specializarea Electrotehnicǎ
generală apar direcţiile opţionale Electrotehnologii şi Inginerie economică.
1996 - În cadrul specializării Electrotehnicǎ generală se introduce direcţia opţională Inginerie
electrică asistată de calculator.
1997 - Se înfinţează specializarea Inginerie economică în electrotehnicǎ şi energetică.
2005 - Se schimbǎ denumirea facultǎţii de Electrotehnicǎ. De la 1 octombrie 2005 se numeşte
facultatea de Inginerie Electricǎ. Se introduce învăţământul ingineresc de 4 ani, cu
domenii inginereşti şi specializări noi.
 PERSONALITĂŢI RECUNOSCUTE PE PLAN MONDIAL, FOŞTI PROFESORI AI

FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ
Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), primul rector al Şcolii Politehnice, eminent profesor şi

savant în domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teză de doctorat referitoare la câmpul
magnetic al corpurilor încărcate cu sarcină electrică aflate în mişcare şi citată şi astăzi în
bibliografiile complete privind teoria relativităţii;
Constantin I. Budeanu (1886-1959), renumit profesor de Electricitate, care a elaborat teoria
fenomenelor reactive şi deformante în reţele electrice, impunând-o pe plan internaţional,
reprezentant activ şi deosebit de apreciat al ţării noastre în Comisiunea Inginerie Electrică
Internaţională (CEI), în care a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive şi deformante;
Ion S. Gheorghiu (1885-1968), profesor de Maşini electrice, autor al primului Tratat de Maşini
Electrice în limba română, cel care a elaborat în 1914 -1915 primul proiect de electrificare a
căii ferate Ploieşti-Braşov;
Cezar Antoni Parteni (1900-1956), profesor de Maşini electrice la Politehnicile din Iaşi şi Bucureşti,
fost rector al acesteia din urmă, cu numeroase contribuţii la studiul maşinilor electrice
speciale;
4
Alexandru Popescu (1900-1974), profesor de Inginerie Electrică şi de Măsurǎri electrice, cel care a
proiectat şi realizat laboratoarele de Maşini electrice, de Măsuri electrice, de Încercări
Industriale şi de Înaltă Tensiune din localul Polizu şi care a înzestrat prin strădanii deosebite
facultatea de Inginerie Electrică, cu o bibliotecă care actualmente face parte din patrimoniul
naţional;
Remus Raduleţ (1904-1985), profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizării acestei
ştiinţe, cu contribuţii remarcabile în teoria electrodinamicii relativiste şi teoria mărimilor
fizice primitive, iniţiatorul imensei enciclopedii tehnice intitulate "Lexiconul tehnic român",
preşedinte al Comisiunii Electrotehnice Internaţionale (CEI), creatorul şcolii romăneşti de
Bazele Electrotehnicii.
 DECANII FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ DUPĂ 1948

1948 - 1949 Alexandru Th. POPESCU;
1949 - 1950 Constantin DINCULESCU;
1950 - 1953 Roman STERE;
1953 - 1957 Adolf POLINGER;
1957 - 1960 Marius PREDA;
1960 - 1963 Alexandru FRANSUA;
1963 - 1968 Gheorghe HORTOPAN;
1968 - 1976 Constantin MOCANU;
1976 - 1984 Andrei ŢUGULEA;
1984 - 1986 Constantin MOCANU;
1986 - 1989 Julieta FLOREA;
1990 - 1992 Aurelian CRĂCIUNESCU;
1992 - 1996 Constantin RĂDUŢI;
1996 - 2004 Mihai Octavian POPESCU;
2004 - 2008 Mihai IORDACHE;
2008 - 2012 Claudia Laurenţia POPESCU;
2012 - Valentin NĂVRĂPESCU.
5
3. ORGANIZAREA FACULTĂŢII
Facultatea de Inginerie Electrică asigură pregătirea de ingineri prin cursuri cu frecvenţă şi programe de
MASTERAT şi DOCTORAT în domeniul ingineriei electrice.
 DOMENII ŞI PROGRAME DE STUDII

A. DOMENIUL INGINERIE ELECTRICǍ
cu programele de studii (specializările):
A.1. Sisteme electrice - SE;
A.2. Electronicǎ de putere şi acţionǎri electrice - EA;
A.3. Instrumentaţie şi achiziţii de date - ID.
B. DOMENIUL INGINERIE ŞI MANAGEMENT

cu programul de studii:
B.1. Inginerie economică în domeniul electric, electronic şi energetic – IE.
C. DOMENIUL ŞTIINŢE INGINEREŞTI APLICATE

cu programul de studii:
C.1. Informaticǎ aplicatǎ în ingineria electricǎ – IA.
 PROGRAME DE MASTERAT
1. Electronică de putere şi acţionări electrice inteligente – EPA;
2. Informatică în ingineria electrică – INF;
3. Sisteme electrice avansate – SEA;
4. Instrumentaţie şi sisteme avansate de măsurare – ISM;
5. Ingineria produselor electrotehnice – IPE;
6. Nano- şi microsisteme electromagnetice – MEM.
 PREZENTAREA GENERALĂ A FACULTĂŢII

Facultatea de Inginerie Electrică are circa 1000 studenţi la cursurile de zi. La programele de studii
universitare de masterat participă aproximativ 250 de studenţi. Circa 35 de doctoranzi sunt admişi în fiecare
an, sub îndrumarea de înaltă competenţă a 37 de profesori, conducători ştiintifici de doctorat.

CONDIŢII DE ADMITERE, PROMOVARE ŞI FINALIZARE A PROGRAMELOR DE
MASTERAT
Admiterea la masterat se face pe baza unei probe orale – interviu şi pe baza mediei generale de
absolvire a studiilor universitare de licenţă sau a studiilor universitare de lungă durată. Admiterea
candidaţilor se face în ordinea descrescătoare a mediei generale (se determină ca medie ponderată între nota
probei orale – 50% şi media generală de absolvire a studiilor universitare de licenţă sau a studiilor
universitare de lungă durată – 50%) obţinută de candidaţi în concurs, în limita numărului de locuri acordate
pentru fiecare program de masterat, cu condiţia ca media probei orale sa fie minim 5,00.
Finalizarea studiilor de master se face prin elaborarea şi susţinerea unei lucrări de disertaţie.
6
 STRUCTURA GENERALĂ A FACULTĂŢII

Structural, facultatea cuprinde 3 departamente:
 Departamentul Electrotehnicǎ – ELTH;
 Departamentul Maşini, Materiale şi Acţionări Electrice – MMAE;
 Departamentul Măsurări, Aparate Electrice şi Convertoare Statice – MAECS,
şi 6 centre de cercetare:
 Centrul de Excelenţă în Magnetism Tehnic şi Aplicat – MAGNAT;
 Centrul de Inginerie Electrică Asistată de Calculator – CIEAC;
 Centrul de Cercetare în Echipamente de Conversie Electromecanică a Energiei – ECEE;
 Centrul de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Aparatelor Electrice – CCSAE;
 Centrul de Metrologie şi Ingineria Măsurării – CMIM;
 Centrul de Inginerie Biomedicală - CIB.
Componenţa corpului profesoral este detaliată pe site-ul facultăţii www.electro.pub.ro.
7
4. DECANAT, SECRETARIAT
Adresa: Splaiul Independenţei 313, sector 6, Bucureşti, 060042, ROMANIA, corpuri EA şi EB

Telefon: +4021.402.9149
Fax: +4021.318.1016
Decan: Prof. univ. dr. ing. Valentin NĂVRĂPESCU
Prodecani:
Ş.l. univ. dr. ing. Mihai Iulian REBICAN – studii universitare de masterat, formare continuă,
promovarea şi asigurarea calităţii;
Ş.l. univ. dr. ing. Marin Dragoş NICULAE – studii universitare de licenţă, coordonează
programele educaţionale, resurse umane;
Ş.l. univ. dr. ing. Cosmin Karl BĂNICĂ – cercetare ştiinţifică, practica în producţie a
studenţilor, promovarea legăturilor cu mediul
economic, baza materială, vizibilitatea facultăţii;
Ş.l. univ. dr. ing. Dragoş Ioan DEACONU – probleme sociale, orientare şi îndrumare
profesională a studenţilor, promovarea legăturii cu
mediul preuniversitar, admitere, informatizare.
Director Şcoală Doctorală: Prof. univ. dr. ing. Alexandru Mihail MOREGA
Secretar Şef: Ing. Sofia Camelia CUCĂ
Administrator Şef: Dr. Ing. Mihaela Viorica MATEESCU
8
5. DEPARTAMENTE DE SPECIALITATE
 DEPARTAMENTUL ELECTROTEHNICǍ (ELTH)

Secretariat - sala EB-224, telefon: 021 402.9144, web: www.elth.upb.ro
Director Departament: Prof. univ. dr. ing. Valentin IONIŢĂ
Laboratoare: Laboratorul de electrotehnică, Laboratorul de informatică aplicată, Laboratorul de
algoritmi numerici, Laboratorul de analiză software a circuitelor electrice, Laboratorul de modelare
numerică, Laboratorul de aplicaţii informatice în Ingineria Electrică, Laboratorul de proiectare şi simulare
numerică a dispozitivelor electromagnetice, Laboratorul de genomică şi inteligenţă artificială, Laboratorul de
magnetism tehnic.
Tematica de cercetare este axată în special pe domeniile: instrumente de analiză numerică şi calcul
ştiintific în Ingineria Electrică; modelarea optimală şi simularea numerică a sistemelor electromagnetice
pentru game largi de dimensiuni şi frecvenţe de funcţionare; studiul interacţiunii câmpului electromagnetic
cu materia (inclusiv în sisteme biologice); soluţionarea problemelor cuplate (electromagnetic-termic-
mecanic) specifice instalaţiilor şi dispozitivelor electrotehnice; calculul distribuit şi paralel specific
problemelor de complexitate mare din domeniul circuitelor electrice şi al câmpului electromagnetic; aplicaţii
şi servicii informatice în domeniul tehnic; expertizarea instalaţiilor electrice; crearea şi utilizarea
instrumentelor software multidisciplinare pentru studiul sistemelor electromagnetice complexe; studiul
fenomenelor electromagnetice în micro- şi nano structuri, analiza experimentală şi numerică a materialelor
magnetice (inclusiv nanocompozite şi biomateriale); simularea dispozitivelor complexe (ecrane inteligente,
senzori şi traductoare, sisteme de defectoscopie nedistructivă prin curenţi turbionari, microcomutatoare de
radiofrecventa etc.).
 DEPARTAMENTUL MAŞINI, MATERIALE ŞI ACŢIONĂRI ELECTRICE (MMAE)
Secretariat - sala EA-115, telefon: 021 402.9125, web: www.amotion.pub.ro
Director Departament: Conf. univ. dr. ing. Laurenţiu Marius DUMITRAN
Laboratoare: Laboratorul de maşini electrice, Laboratorul de acţionări electrice, Laboratorul de
controlere logic programabile, Laboratorul de inginerie electrică pentru medicină, Laboratorul de materiale
electrotehnice, Laboratorul de procesare electromagnetică a materialelor şi modelare numerică, Laboratorul
pentru sisteme electromecanice şi electronice, Laboratorul de control digital al sistemelor de acţionări
electrice, Laboratorul de inginerie şi cercetare operaţională.
Tematica de cercetare a departamentului cuprinde: fenomene electromagnetice şi termice în
dispozitivele electrice; modelarea şi experimentul numeric în studiul materialelor electrotehnice; optimizarea
funcţionării maşinilor electrice; modelarea matematică a maşinilor electrice şi sistemelor de acţionare;
tracţiune electrică; controlul mişcării şi analiza sistemelor de acţionare; implementarea tehnicilor de control
digital avansat; biotehnologie şi inginerie biomedicală; tehnologii neconvenţionale în ingineria electrică.
 DEPARTAMENTUL MĂSURĂRI, APARATE ELECTRICE ŞI CONVERTOARE
STATICE (MAECS)
Secretariat - sala EB-022, telefon: 021 402.9663, web: sites.google.com/site/dmaecs
Director Departament: Prof. univ. dr. ing. Sorin Dan GRIGORESCU
Laboratoare: Laboratorul de comutatie şi stabilitate dielectrică, Laboratorul de convertoare statice
de putere, Laboratorul de compatibilitate electromagnetică, Laboratorul de instalaţii electrice, Laboratorul de
calitate, încercări şi diagnoză, Laboratorul de prelucrarea semnalelor în metrologie, Laboratorul de Reţele
inteligente de energie – MicroDERLab, Laboratorul de măsurări electrice şi electronice, Laboratorul de
senzori şi traductoare – sisteme de măsurare cu fibre optice.
Tematica de cercetare a departamentului cuprinde: fenomene de comutaţie, interacţiunea aparat-
reţea; tehnici moderne de comutaţie (SF6, vid) şi de stingere a arcului electric, tehnici de încercare,
compatibilitate electromagnetică; convertoare statice de putere, comenzi cu µP, reţele neurale şi logică fuzzy,
metrologie şi metode de măsurare; instrumentaţie ştiintifică; instalaţii electrice şi iluminat electric, sisteme
de asigurare a calităţii; senzori şi traductoare; sisteme de achiziţii de date, sisteme de măsurare şi control în
reţelele electrice de distribuţie şi microreţele, măsurări sincronizate, contorizare inteligentă.
9
6. DATE DE CONTACT ALE CADRELOR DIDACTICE
Nr. Functia Numele si prenumele Birou Tel. Adresa de e-mail Depart.

Crt. didactica Birou
1 Prof. Dr. Ing. ALBU Mihaela Marilena EB 129 9740 mihaela.albu@upb.ro MAECS
2 As. Ing. ANDREI Paul Cristian EB 235 9221 paul.andrei@upb.ro ELTH
3 Ş.l. Dr. Ing. ANGHEL Dragoş Sorin EA 110 9647 dragos.anghel@upb.ro MMAE
4 Ş.l. Dr. Ing. ARGATU Florin Ciprian EB 127 9279 florin.argatu@upb.ro MAECS
5 Şl. Dr. Ing. BĂNICĂ Cosmin Karl EB 125 9513 cosmin.banica@upb.ro MAECS
EB118 9903
6 Ş.l. Dr. Ing. BOICEA Adrian Valentin EB 129 9740 valentin.boicea@upb.ro MAECS
7 As. Dr. Ing. BORDIANU Adelina Rodica EB 223 9614 adelina.bordianu@upb.ro ELTH
8 Ş.l. Dr. Ing. BOSTAN Valeriu EA 015 9753 valeriu.bostan@upb.ro MMAE
9 As. Dr. Ing. BUCATĂ Victor Emilian EC 206 9144 victor.bucata@upb.ro ELTH
10 Ş.l. Dr. Ing. CĂLIN Florin EB 027 9334 florin.calin@upb.ro MAECS
11 Conf. Dr. Ing. CAZACU Emil EB 234 9144 emil.cazacu@upb.ro ELTH
12 Prof. Dr. Ing. CEPIŞCĂ Costin EB 113 9271 costin.cepisca@upb.ro MAECS
13 Ş.l. Dr. Ing. CHIRILĂ Aurel Ionuţ EB 016 9265 aurel.chirila@upb.ro MMAE
EA 008 9564
14 As. Ing. CIUCEANU Radu Mircea EB 235 9221 radu.ciuceanu@upb.ro ELTH
15 Conf. Dr. Ing. CIUMBULEA Gloria Ştefania EA 110 9647 gloria.ciumbulea@upb.ro MMAE
16 Prof. Dr. Ing. CIUPRINA Florin EB 122 9291 florin.ciuprina@upb.ro MMAE
17 Conf. Dr. Ing. CIUPRINA Gabriela EC 205, 9144 gabriela.ciuprina@upb.ro ELTH
EA D04 02131
69571
18 Prof. Dr. Ing. CONSTANTINESCU Florin EB 236 9582 florin.constantinescu@upb.ro ELTH
19 Ş.l. Dr. Ing. COSTEA Ruxandra Liana EC 206 9144 ruxandra.costea@upb.ro ELTH
20 Prof. Dr. Ing. COVRIG Mircea EB 017 9909 mircea.covrig@upb.ro MMAE
21 Prof. Dr. Ing. CRĂCIUNESCU Aurelian EA 116 9125 aurelian.craciunescu@upb.ro MMAE
22 Prof. Dr. Ing. CRISTEA Paul Dan EB 215 9811 paul.cristea@upb.ro ELTH
23 As. Dr. Ing. CUCU Monica EB 001 9400 monica.cucu@upb.ro MAECS
24 Ş.l. Dr. Ing. DEACONU Dragoş Ioan EB 016 9265 dragos.deaconu@upb.ro MMAE
EA 008 9564
EB 122 9973
25 Ş.l. Dr. Ing. DROSU Oana Mihaela EB 218 9144 oana.drosu@upb.ro ELTH
26 Ş.l. Dr. Ing. DUCA Anton EC 206 9144 anton.duca@upb.ro ELTH
27 Conf. Dr. Ing. DUMITRAN Laurenţiu Marius EB 118 9285 laurentiu.dumitran@upb.ro MMAE
28 As. Dr. Ing. DUMITRESCU Ana Maria EA 015 9753 anamaria.dumitrescu@upb.ro MMAE
29 Prof. Dr. Ing. DUMITRIU Lucia Cristina EB 229 9796 lucia.dumitriu@upb.ro ELTH
30 Prof. Dr. Ing. FIREŢEANU Virgiliu EB 123 9293 virgiliu.fireteanu@upb.ro MMAE
31 Prof. Dr. Ing. FLORICĂU Dan EB 023 9135 dan.floricau@upb.ro MAECS
32 Prof. Dr. Ing. GAVRILĂ Horia Cǎtǎlin EB 222 9614 horia.gavrila@upb.ro ELTH
33 Ş.l. Dr. Ing. GHEORGHE Alexandru Gabriel EB 236 9582 alexandru.gheorghe@upb.ro ELTH
34 As. Dr. Ing. GHEORGHE Cristina Mihaela EA 005 9502 cristina.gheorghe@upb.ro MMAE
35 Prof. Dr. Ing. GHIŢĂ Constantin EA 112 9289 constantin.ghita@upb.ro MMAE
36 Conf. Dr. Ing. GHIŢĂ Octavian Mihai EB 103 9220 octavian.ghita@upb.ro MAECS
37 Prof. Dr. Ing. GRIGORESCU Sorin Dan EB 113 9271 sorin.grigorescu@upb.ro MAECS
38 Prof. Dr. Ing. HĂNŢILĂ Ioan Florea EB 233 9601 floarea.hantila@upb.ro ELTH
39 Ş.l. Dr. Ing. ILINA Ion Daniel EA 112 9289 daniel.ilina@upb.ro MMAE
40 Prof. Dr. Ing. IOAN Constanţiu Daniel EB 219, 9144 daniel.ioan@upb.ro ELTH
EA D06 02131
69571
41 Prof. Dr. Ing. IONESCU Florin EB 026 9663 florin.ionescu@upb.ro MAECS
42 Conf. Dr. Ing. IONESCU Ionel Gelu EB 230, 9601 gelu.ionescu@upb.ro ELTH
JE 006 9590
43 Prof. Dr. Ing. IONIŢĂ Valentin EB 221 9614 valentin.ionita@upb.ro ELTH
44 Prof. Dr. Ing. IORDACHE Mihai EB 229 9796 mihai.iordache@upb.ro ELTH
45 Prof. Dr. Ing. KISCK Dragoş Ovidiu EA 013 9536 dragos.kisck@upb.ro MMAE
46 Prof. Dr. Ing. KREINDLER Liviu Mario EB 018 9155 liviu.kreindler@upb.ro MMAE
47 Ş.l. Dr. Ing. MACHEDON Alina EA 022 9153 alina.machedon@upb.ro MMAE
48 Conf. Dr. Ing. MANOLIU Vasile EA 108 9654 vasile.manoliu@upb.ro MMAE
49 Ş.l. Dr. Ing. MARICARU Mihai EB 233 9601 mihai.maricaru@upb.ro ELTH
50 Conf. Dr. Ing. MARIN Constantin Viorel EB 236 9582 constantin.marin@upb.ro ELTH
51 Prof. Dr. Ing. MARINOV Corneliu EC 206 9144 corneliu.marinov@upb.ro ELTH
10
52 Ş.l. Dr. Ing. MELCESCU Leonard Marius EA 107 9171 leonard.melcescu@upb.ro MMAE
53 Conf. Dr. Ing. MIHAI Cleante Petre EB 230 9601 cleante.mihai@upb.ro ELTH
54 Ş.l. Dr. Ing. MIHALACHE Puiu Cristinel EB 020 9139 cristinel.mihalache@upb.ro MAECS
55 Prof. Dr. Ing. MOREGA Alexandru Mihail EA 022 9153 alexandru.morega@upb.ro MMAE
56 Prof. Dr. Ing. MOREGA Mihaela EA 109 9338 mihaela.morega@upb.ro MMAE
57 Prof. Dr. Ing. NĂVRĂPESCU Valentin EA 116 9564 valentin.navrapescu@upb.ro MMAE
EA 121 9557
58 Ş.l. Dr. Ing. NEMOIANU Iosif Vasile EB 220 9612 iosif.nemoianu@upb.ro ELTH
59 Ş.l. Dr. Ing. NICULAE Marin Dragoş EB 235 9221 dragos.niculae@upb.ro ELTH
EB 122 9973
60 Prof. Dr. Ing. NIŢESCU Miruna Ileana EB 236 9582 miruna.nitescu@upb.ro ELTH
61 Prof. Dr. Ing. NIŢU Smaranda EB 020 9139 smaranda.nitu@upb.ro MAECS
62 Prof. Dr. Ing. NOŢINGHER Petru EB 121 9126 petru.notingher@upb.ro MMAE
63 Ş.l. Dr. Ing. OANCEA Constantin Daniel EB 128 9258 daniel.oancea@upb.ro MAECS
64 Conf. Dr. Ing. OLARU Dan EB 027 9334 dan.olaru@upb.ro MAECS
65 Ş.l. Dr. Ing. PĂLTÂNEA Gheorghe EB 230 9601 gheorghe.paltanea@upb.ro ELTH
66 Ş.l. Dr. Ing. PĂLTÂNEA Veronica EB 230 9601 veronica.paltanea@upb.ro ELTH
67 Prof. Dr. Ing. PANTELIMON Brânduşa EB 128 9258 brandusa.patelimon@upb.ro MAECS
68 Ş.l. Dr. Ing. PAŢURCĂ Sanda Victorinne EA 110 9647 sanda.paturca@upb.ro MMAE
69 Prof. Dr. Ing. PAVELESCU Dan Alexandru EA 117 9663 dan.pavelescu@upb.ro MAECS
70 Conf. Dr. Ing. PETRE Vasile EA 113 9542 vasile.petre@upb.ro MMAE
71 Conf. Dr. Ing. PETRE Viorel Constantin EB 127 9279 viorel.petre@upb.ro MAECS
72 Ş.l. Dr. Ing. PETRESCU Lucian Gabriel EB 223 9614 lucian.petrescu@upb.ro ELTH
73 Ş.l. Dr. Ing. POPA Luiza Brânduşa EB 001 9400 luiza.popa@upb.ro MAECS
74 Prof. Dr. Ing. POPESCU Claudia Laurenţa EB 024 9129 claudia.popescu@upb.ro MAECS
75 As. Ing. POPESCU Mihai EB 224 9144 mihai.popescu@upb.ro ELTH
EA D05 02131
69571
76 Prof. Dr. Ing. POPESCU Mihai Octavian EB 024 9129 mihaioctavian.popescu@upb.ro MAECS
77 Conf. Dr. Ing. POPOVICI Adriana Dorina EB 230 9601 dorina.popovici@upb.ro ELTH
78 Ş.l. Dr. Ing. PREDA Gabriel EC 205 9144 gabriel.preda@upb.ro ELTH
79 Ş.l. Dr. Ing. REBICAN Mihai Iulian EC 205 9144 mihai.rebican@upb.ro ELTH
EB 122 9973
EA D05 02131
69571
80 Ş.l. Dr. Ing. SĂRĂCIN Cristina Gabriela EB 111 9784 cristina.saracin@upb.ro MAECS
81 Prof. Dr. Ing. SĂRĂCIN Marin EB 111 9784 marin.saracin@upb.ro MAECS
82 Ş.l. Dr. Ing. SARCA Aurelian EA 113 9542 aurelian.sarca@upb.ro MMAE
83 Ş.l. Dr. Ing. SERIŢAN George Călin EB 127 9279 george.seritan@upb.ro MAECS
84 Prof. Dr. Ing. STANCIU Dumitru EA 116 9125 dumitru.stanciu@upb.ro MMAE
85 Prof. Dr. Ing. STANCIU Marcel EB 103 9220 marcel.stanciu@upb.ro MAECS
86 Ş.l. Dr. Ing. STĂNCULESCU Marilena EB 234 9144 marilena.stanculescu@upb.ro ELTH
87 Conf. Dr. Ing. TUDORACHE Tiberiu EA 113 9542 tiberiu.tudorache@upb.ro MMAE
88 Prof. Dr. Ing. TUDUCE Aurora Rodica EB 216 9811 rodica.tuduce@upb.ro ELTH
89 As. Dr. Ing. VASILESCU George Marian EB 233 9601 marian.vasilescu@upb.ro ELTH
90 Prof. Dr. Ing. VLAICU Constantin EB 128 9258 constantin.vlaicu@upb.ro MAECS
91 Conf. Dr. Ing. VOICU Nicolae EB 235 9221 nicolae.voicu@upb.ro ELTH
11
7. PROGRAME DE MASTERAT
 PROGRAMELE DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ALE FACULTĂŢII

Facultatea de Inginerie Electrică pregăteşte masteranzi în 6 domenii:
1. EPA – Electronică de putere şi acţionări electrice inteligente – M1;
2. INF – Informatică în ingineria electrică – M2;
3. SEA – Sisteme electrice avansate – M3;
4. ISM – Instrumentaţie şi sisteme avansate de măsurare – M4;
3. IPE – Ingineria produselor electrotehnice – M5;
6. MEM – Nano- şi microsisteme electromagnetice – M6.
12
EPA – Electronică de putere şi acţionări electrice inteligente – M1
1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

2. Obiectivele programului:
Obiectiv general: pregătirea, printr-o combinare echilibrată şi coerentă a disciplinelor oferite, a unor
absolvenţi competitivi, în domeniul deosebit de dinamic, de înaltă tehnicitate şi cu multiple elemente de
interdiciplinaritate, al acţionărilor electrice moderne.
Obiective specifice:
- Crearea unor competenţe inginereşti ce vor permite absolvenţilor să proiecteze, simuleze şi implementeze
sisteme avansate de control, monitorizare şi/sau diagnoză a unor acţionări electrice, să proiecteze sisteme de
comandă şi control pentru diverse aplicaţii industriale;
- Studiul modelelor matematice ale convertoarelor electromecanice şi al alegerii convertoarelor în sistemele
de acţionare electrică;
- Însuşirea tehnicilor de simulare şi analiză calitativă a sistemelor de acţionări electrice, şi a metodelor de
optimizare a sistemelor electromecanice, electronicii de putere şi acţionărilor electrice;
- Furnizarea elementelor necesare inţelegerii metodelor de identificare a parametrilor maşinilor electrice
utilizate în sistemele de acţionare electrică, şi de utilizare a instrumentaţiei virtuale pentru analiza
parametrilor convertoarelor şi a sistemelor de acţionări electrice;
- Prezentarea metodelor de prelucrare numerică a semnalelor specifice sistemelor de acţionări electrice, cât şi
cunoaşterea elementelor fundamentale privind utilizarea controlerelor DSP în sistemele de acţionări electrice
industriale;
- Abordarea unor direcţii de vârf de specializare din domeniu, de genul calităţii energiei, automobilul
electric, controlul digital al miscării, monitorizarea şi diagnoza acţionărilor electrice şi a automatizărilor
industriale, elemente de standardizare industrială, etc.
3. Competenţe specifice:
- Elaborarea de studii, rapoarte şi sinteze de documentare, respectiv tehnico-economice cu tematică
referitoare la dispozitivele semiconductoare, convertoarele statice şi sistemele de acţionare electrică;
- Elaborarea de modele fizice şi matematice pentru rezolvarea problemelor privind convertoarele statice şi
sistemele inteligente de acţionare electrică;
- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare proiectare în domeniul electronicii de putere şi sistemelor
inteligente de acţionare electrică, cu utilizarea de software dedicat (PSIM, SPICE, MATLAB, AUTOCAD);
- Elaborarea unor soluţii inovative şi analiza critică a performanţelor;
- Realizarea de cercetări experimentale cu utilizarea echipamentelor moderne de achiziţii de date;
- Realizarea unor lucrări în echipă în cadrul unor proiecte complexe;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene în domeniul calităţii şi relaţiei cu mediul.
4. Grupuri ţintă:
- Programul se adresează absolvenţilor de studii universitare de licenţă (4 ani) în domeniul fundamental
“Ştiinţe inginereşti”, în special celor din domeniul “Inginerie electrică”;
- Planul de învăţământ este astfel structurat încât să permită aprofundarea cunoştinţelor corespunzătoare
specializării/programului de licenţă “Electronică de putere şi acţionări electrice”.
13
INF – Informatică în ingineria electrică – M2

Obiectiv general: aprofundarea de către absolvenţii studiilor de licenţă a tehnicilor informatice de largă
aplicabilitate şi a metodelor informatice utilizate în ingineria electrică.
Obiectivele specifice:
- Gestionarea bazelor de date;
- Modelarea matematică a problemelor din ingineria electrică;
- Noţiuni de analiză numerică;
- Soluţionarea numerică a problemelor de circuite electrice şi câmp electromagnetic;
- Calculul numeric al parametrilor instalatiilor din ingineria electrică;
- Sisteme informatice în instalaţiile electrice;
- Cercetare ştiinţifică.
- Elaborarea de lucrări şi sinteze de documentare, cu tematică referitoare la aplicaţiile informatice din
Ingineria Electrică;
- Conceperea şi elaborarea unor aplicaţii informatice inovative;
- Stăpânirea tehnicilor de analiză, modelare, implementare şi testare a produselor software în Ingineria
Electrică, realizarea unor aplicaţii în echipă, în cadrul unor proiecte complexe;
- Cunoaşterea aprofundată a noţiunilor de electromagnetism tehnic, a metodelor numerice de analiză a
sistemelor electrice şi de calcul al câmpului electromagnetic;
- Cunoaşterea procedurilor de achiziţie şi prelucrare, şi a managementului datelor experimentale în
investigarea materialelor electrotehnice, circuitelor electrice şi al câmpului electromagnetic;
- Capacitatea de a rezolva probleme specifice de cercetare-proiectare, cu utilizarea produselor software
specializate pentru aplicaţii în Ingineria Electrică;
- Cunoaşterea şi utilizarea sistemelor de gestiune a informaţiei şi a resurselor Internet, administrarea reţelelor
de calculatoare şi a altor aplicaţii informatice;
- Aprofundarea metodelor de procesare numerică a semnalelor şi utilizarea optimală a traductoarelor şi
senzorilor inteligenţi în aplicaţii informatice;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene în domeniul informaticii aplicate în Ingineria Electrică.
4. Grupuri ţintă:
“Ştiinţe inginereşti”, în special celor din domeniul “Inginerie electrică” (orice specializare) sau din
domeniul “Ştiinţe inginereşti aplicate” – specializarea “Informatică aplicată în inginerie electrică”;
- Acest masterat se adresează şi altor absolvenţi din domeniul “Ştiinţe inginereşti aplicate”.
14
SEA – Sisteme electrice avansate – M3

Obiectiv general: cunoşterea structurilor, a caracteristicilor şi a performanţelor echipamentelor sistemelor
electrice de putere moderne, a instalaţiilor electrice de joasă şi înaltă tensiune şi însuşirea cunoştinţelor
necesare proiectării, realizării şi exploatării eficiente a acestor echipamente şi instalaţii, în contextul
respectării normelor europene şi internaţionale referitoare la protecţia mediului şi la dezvoltarea economică
durabilă.
- Aprofundarea complementelor de matematici moderne pentru ingineria electrică;
- Studiul şi utilizarea sistemelor moderne de acţionare electrică cu maşini de curent alternativ care folosesc
algoritmi de comandă inteligenţi, a structurilor noi de convertoare electronice de putere şi a echipamentelor
electrice pentru vehicule terestre, navale sau aeriene autonome;
- Proiectarea optimală a maşinilor electrice având în vedere integrarea lor în sistem;
- Cunoaşterea problemelor specifice încercărilor aparatelor electrice de comutaţie şi interacţiunii lor cu
reţeaua;
- Studiul instalaţiilor moderne de captare şi conversie în energie electrică a energiilor cu caracter regenerabil,
a dispozitivelor de stocare a energiei şi folosirea pilelor electrice cu hidrogen pentru alimentarea cu energie
electrică;
- Analiza integrării surselor de generare distribuită a energiei în reţelele electrice de distribuţie şi folosirea
algoritmilor de supervizare;
- Analiza modernă a funcţionării reţelelor electrice de putere în condiţii normale şi de avarie, în regim
sinusoidal sau nesinusoidal, precum şi în prezenţa unor asimetrii;
- Cunoaşterea şi utilizarea echipamentelor de înaltă tensiune pentru transmiterea energiei electrice,
rezolvarea problemelor de coordonare a izolaţiei acestor echipamente;
- Proiectarea şi utilizarea sistemelor de protecţie, monitorizare, comandă şi măsură pentru instalaţii electrice
industriale folosind automate programabile;
- Aprofundarea metodelor şi procedurilor de mentenanţă predictivă a echipamentelor industriale;
- Cunoaşterea structurilor de echipamente electrice pentru investigaţii medicale, monitorizarea şi diagnoza
acestora;
- Deprinderea tehnicilor de evaluare a impactului câmpului electromagnetic al componentelor
echipamentelor electrice asupra altor componente şi asupra mediului înconjurător, precum şi studiul
mecanismelor de cuplaj electromagnetic;
- Evaluarea prin măsurători şi prin modelare numerică a surselor de câmp electromagnetic care pot influenţa
existenţa operatorilor umani şi cunoaşterea metodelor de limitare a acestei influenţe, în acord cu normele
europene şi internaţionale;
- Cunoaşterea procedurilor legale de înfiinţare a societăţilor comerciale, a elementelor specifice dreptului de
proprietate industrială şi a reglementărilor legislative privind tehnologiile curate care să respecte normele
europene şi internaţionale referitoare la protecţia mediului şi la dezvoltarea economică durabilă.
referitoare la echipamentele electrice (maşini, aparate, cabluri, condensatoare etc.) şi la sistemele de
acţionare şi conversie a energiei;
- Elaborarea de modele fizice şi matematice avansate pentru rezolvarea problemelor de conversie a energiei
şi ale regimurilor tranzitorii în sistemele electrice moderne;
15
- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare-proiectare în domeniul sistemelor electrice moderne cu

utilizarea de software dedicat (COMSOL, PSIM, SPICE; EDSA, MATLAB, AUTOCAD);
- Conceperea şi elaborarea unor soluţii inovative, şi analiza critică a performanţelor;
- Realizarea de cercetări experimentale cu utilizarea echipamentelor moderne de achiziţii de date;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene în domeniul calităţii şi relaţiei cu mediul.
4. Grupuri ţintă:
specializării/programului de licenţă “Sisteme electrice”.
16
ISM – Instrumentaţie şi sisteme avansate de măsurare – M4

Obiectiv general: formarea unui specialist capabil să analizeze, proiecteze, utilizeze şi optimizeze sisteme
de măsură şi instrumentaţie avansate.
- Aprofundarea însuşirea de cunoştinţe şi deprinderea de abilităţi în modelarea fenomenelor aleatoare, în
analiza datelor experimentale în scopul luării de decizii cu risc asumat sau cuantificabil, precum şi adoptarea
unei strategii de control a unui proces de fabricaţie prin controlul statistic de proces;
- Dezvoltarea abilităţii de a alege echipamente corespunzătoare de monitorizare a energiei electrice, de a
efectua setări pertinente şi de a interpreta rezultatele; studenţii vor stăpâni tehnici de prelucrare numerică off-
line şi on-line (inclusiv elemente de comunicaţie) ale semnalelor din instalaţiile electrice pentru proiectarea
algoritmilor de control specifice;
- Dezvoltarea capacităţii de a obţine un model fizic al senzorilor şi traductoarelor, şi de a alege metoda sau
produsul software optim de rezolvare a problemei de câmp electromagnetic aferentă;
- Însuşirea unor cunoştinţe avansate de electronicǎ de putere, cu aplicaţii în conceperea şi dezvoltarea unor
sisteme avansate de măsurare;
- Cunoaşterea instrumentelor asistate de calculator şi a cerinţelor lor hardware şi software pentru sisteme de
măsurare şi control;
- Dobândirea cunoştinţelor privind construcţia, principiile de funcţionare, caracteristicile, performanţele şi
modalităţile de alegere şi de integrare ale diverselor tipuri de traductoare electromecanice în sistemele
moderne de măsurare;
- Însuşirea instrumentelor specifice activităţii de cercetare ştiinţifică: tehnici de documentare, tehnici de
achiziţie, procesare şi interpretare ale datelor experimentale, principii ale elaborării rapoartelor de cercetare,
tehnici de prezentare multimedia etc.;
- Cunoaşterea conceptelor, metodelor şi a blocurilor specifice lanţului de măsurare pentru preluarea
semnalelor de la senzori, condiţionarea acestora şi obţinerea semnalului electric, precum şi prelucrările
specifice ale semnalelor analogice pentru utilizarea în lanţuri de măsurare analogice şi numerice şi
transmiterea la distanţă a informaţiei de măsurare;
- Pregătirea de nivel avansat în studiul, concepţia şi optimizarea bazate pe modele numerice ale senzorilor şi
traductoarelor;
- Cunoaşterea principiilor de funcţionare şi a domeniilor de utilizare ale senzorilor inteligenţi, precum şi
cunoaşterea structurilor/topologiilor şi tipurilor de reţele de senzori inteligenţi;
- Însuşirea structurilor tipice ale echipamentelor de măsurare a mărimilor magnetice, însuşirea şi deprinderea
tehnicilor de investigare a materialelor şi dispozitivelor magnetice, deprinderea tehnicilor de integrare a
datelor experimentale din magnetism;
- Studiul sistemelor inteligente hardware-software de măsurare şi control, utilizarea tehnicii de calcul şi a
interfeţelor de comunicaţie în sistemele de telemăsurare, utilizarea automatelor programabile în sistemele de
teleconducere şi telemăsurare a proceselor industriale şi în sistemele de achiziţii de date;
- Cunoaşterea parametrilor specifici de apreciere a calităţii energiei electrice, a surselor de modificare a
calităţii energiei electrice, a metodelor de evaluare a calităţii energiei electrice, a principiilor de realizare ale
echipamentelor de analiză a calităţii, a normelor şi standardelor privind echipamentele şi a metodelor de
măsurare specifice;
- Însuşirea unor tehnici de transmisie a informaţiei de măsurare folosind undele radio: modularea şi
demodularea semnalelor, radiocomunicatii de tip trunking şi celulare;
- Cunoaşterea problemelor legate de funcţionarea unor sisteme de măsurare, utilizate în cadrul unor aplicaţii
dedicate, de exemplu: achiziţia şi procesarea semnalelor fiziologice pentru aplicaţii medicale, monitorizarea
17
mărimilor de mediu, ş.a.; dobândirea abilităţii de identificare a cerinţelor aplicaţiei şi de stabilire a

arhitecturii şi performanţelor necesare sistemului;
- Cunoaşterea conceptelor, metodelor şi elementelor legislative specifice metrologiei ştiinţifice, aplicate şi
legale, cu aplicabilitate în etalonarea şi verificarea aparatelor şi sistemelor de măsurare, stabilirea
incertitudinii de măsurare, trasabilitatea măsurării, organisme interne şi internaţionale în domeniu, calitatea
măsurării indicată de standardele specifice aparatelor şi laboratoarelor metrologice şi de încercări.
referitoare la instrumentaţia şi componentele sistemelor avansate de măsurare;
- Elaborarea de modele privind conversia mărimilor fizice în semnale electrice utilizate în scop metrologic,
pentru aplicaţii tehnice, medicale şi de mediu;
- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare proiectare în domeniul instrumentaţiei şi sistemelor
avansate de măsurare, cu utilizarea de software adecvat (LABVIEW, MATLAB, AUTOCAD,
ACQKNOWLEDGE) şi lucrând cu echipamente dedicate categoriilor de aplicaţii (sistem integrat de
monitorizare a mediului ambiant, sistem de achiziţie şi procesare a semnalelor biologice, analizoare de reţea
pentru evaluarea calităţii energiei electrice, instrumentaţie pentru măsurări magnetice asupra materialelor,
etc.);
- Elaborarea unor soluţii inovative şi analiza critică a performanţelor;
- Concepţia şi realizarea de structuri de transmitere, codificare, procesare şi protecţia antiperturbativă a
informaţiei de măsurare;
- Capacitatea de a interacţiona cu specialişti din alte domenii profesionale pentru rezolvarea unor aplicaţii
metrologice dedicate, de exemplu în probleme ecologice sau medicale;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene referitoare la domeniul metrologic.
4. Grupuri ţintă:
specializării/programului de licenţă “Instrumentaţie şi achiziţii de date”.
18
IPE – Ingineria produselor electrotehnice – M5

Obiectiv general: formarea unui inginer master cu competenţe de cercetare-dezvoltare şi inovare de produse
şi echipamente electrotehnice.
- Aprofundarea cunoştinţelor de licenţă în domeniile de bază (matematică, electrotehnică, materiale);
- Deprinderea tehnicilor de proiectare asistată de calculator şi a tehnicilor de optimizare;
- Cunoaşterea elementelor moderne de procesare de materiale;
- Încercările, monitorizarea şi diagnoza produselor electrotehnice;
- Cunoaşterea elementelor de asigurarea calităţii, proprietate intelectuală, eficienţă economică şi studiile de
piaţă specifice.
- Elaborarea de studii, rapoarte şi sinteze de documentare, cu tematică referitoare la produsele electrotehnice;
- Conceperea şi elaborarea unor noi produse electrotehnice;
- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare proiectare pentru produsele electrotehnice cu utilizarea de
software dedicat (AUTOCAD, CATIA, COMSOL, FLUX);
- Realizarea de analize tehnico-economice pentru produsele electrotehnice, elaborarea de strategii de
marketing şi analize ale câmpului concurenţial;
- Cunoaşterea elementelor de bază privind ingineria calităţii;
- Cunoaşterea materialelor şi proceselor tehnologice avansate utilizate pentru realizarea produselor
electrotehnice;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene privind mediul în contextul dezvoltării durabile.
4. Grupuri ţintă:
“Ştiinţe inginereşti”, în special celor din domeniul “Inginerie electrică”, indiferent de specializare sau din
domeniul “Inginerie şi management” - specializarea “Inginerie economică în domeniul electric,
electronic şi energetic”, precum şi altor absolvenţi din aceleaşi domenii sau înrudite.
19
MEM – Nano- şi microsisteme electromagnetice – M6

Obiectiv general: este studiul aprofundat al diferitelor metode, tehnici şi tehnologii de care studenţii şi
specialiştii în domeniul ingineriei electrice (IE) sau al altor domenii conexe au nevoie pentru rezolvarea
problemelor privind formularea, modelarea (fizică, matematică, numerică), analiza, proiectarea şi
optimizarea micro- şi nanosistemelor de înaltă performanţă specifice domeniului. Dezvoltările tehnologice
curente şi tendinţele în micro- şi nanoinginerie impun o nouă abordare a modului în care sunt înţelese,
concepute, produse şi utilizate materialele, dispozitivele şi sistemele, cu deosebire în domenii cum sunt
tehnologia informaţiei, protecţia şi ameliorarea mediului, medicina şi sănătatea, biotehnologia, aerospaţialul
şi avionica, transportul, securitatea etc.
- Abordarea unitară, multidisciplinară a bazei teoretice, a modului de concepere şi proiectare, a testării,
controlului şi optimizării proprietăţilor şi modului de funcţionare al unei game foarte largi de micro- şi
nanosisteme, a componentelor şi structurilor lor – în contextul aplicaţiilor cărora le sunt destinate;
- Optimizarea micro- şi nanomaterialelor, dispozitivelor şi structurilor va fi analizată având în vedere
cerinţele unei înalte performanţe din puncte de vedere cum sunt: fabricarea componentelor şi asamblarea lor,
costul şi mentenanţa, dimensiunile şi greutatea, eficienţa în exploatare, durata de viaţă şi integritatea etc.;
- Dezvoltarea capacităţii şi aptitudinilor studenţilor de a analiza şi modela fenomene şi procese specifice IE,
folosind: un aparat matematic avansat şi tehnici moderne de calcul; cunoştinţe avansate de caracterizare
fizică complexă a naturii şi structurii materialelor şi a compozitelor micro- şi nanostructurate, bazate pe
elemente de fizica solidului; cunoaşterea principiilor, tehnicilor şi metodelor de măsurare a mărimilor
specifice domeniului micro- şi nanometric, a principiilor de realizare şi a modului de funcţionare a
echipamentelor de măsurare corespunzătoare; prezentarea structurii, proprietăţilor, comportării în funcţionare
şi a utilizării principalelor materiale micro- şi nanostructurate; deprinderea tehnicilor de măsurare la scară
micro- şi nanoscopică a caracteristicilor acestor materiale; managementul datelor experimentale şi
familiarizarea cu mediile informatice dedicate analizei acestor date; analiza numerică, simularea şi
proiectarea microsistemelor cu utilizarea unor programe de calcul dedicate;
- Studierea principiilor de funcţionare, modului de modelare şi simulare a dispozitivelor
microelectromecanice;
- Cunoaşterea principiilor de funcţionare şi a domeniilor de utilizare ale microsenzorilor şi microactuatorilor;
studiul micromotoarelor electrice – construcţie, tehnologie de fabricaţie, proiectare şi încercări;
- Cunoaşterea fenomenelor de interacţie electromagnetică cu efecte perturbatoare la nivelul microsistemelor.
- Însuşirea instrumentelor specifice activităţii de cercetare ştiinţifică (documentare, achiziţie de date,
procesare şi interpretare a datelor experimentale, elaborare a rapoartelor de cercetare, prezentare multimedia
etc.);
- Însuşirea cunoştinţelor specifice din domeniul temei de disertaţie; ordonarea, sinteza şi analiza critică a
acestor cunoştinţe; formularea detaliată a temei de cercetare;
- Analiza şi modelarea problemelor rezultate pentru tema de disertaţie, conceperea şi proiectarea
microsistemului propus, realizarea proiectului, verificarea, validarea şi testarea sa;
- Deontologia cercetării şi protecţia proprietăţii intelectuale.
- Elaborarea de studii, rapoarte publicabile şi sinteze critice de documentare referitoare la fenomenele,
sistemele şi tehnologiile la scara micro- si nanoscopica din IE;
- Aprofundarea teoriei fenomenelor electromagnetice la scara micro- si nanoscopica şi elaborarea de modele
fizice şi matematice avansate pentru microstructurile şi dispozitivele electromagnetice;
20
- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare-proiectare în domeniul nano- si microsistemelor

electromagnetice cu utilizarea de software dedicat (MAGPAR, OOMMF, COMSOL etc.);
- Capacitatea de a proiecta, simula, optimiza, utiliza şi controla microdispozitive electromagnetice;
- Conceperea şi elaborarea unor soluţii inovative şi analiza critică a performanţelor nano- si microsistemelor
electromecanice;
- Concepţia şi realizarea de cercetări experimentale privind caracterizarea avansată a microstructurilor şi
sistemelor din IE;
- Capacitatea de a utiliza microdispozitive electromagnetice în aplicaţii speciale din domeniile medicinei,
defectoscopiei nedistructive, înregistrării magnetice a informaţiei, securitate etc.
- Stăpânirea tehnicilor de analiză, modelare, implementare şi testare a microproduselor în IE, dezvoltarea în
echipă a unor proiecte complexe, interdisciplinare;
- Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei europene în probleme specifice de compatibilitate şi interferenţă
electromagnetică în microdispozitive, protecţia mediului şi managementul calităţii.
4. Grupuri ţintă:
“Ştiinţe inginereşti”, în special celor din domeniile “Inginerie electrică” (indiferent de specializare),
“Inginerie electronică şi telecomunicaţii” şi “Inginerie industrială”;
- Programul de master este conceput pentru viitori cercetători, în special pentru cei ce vor să-şi continue
studiile şi în ciclul 3 – doctorat.
21
8. ACTIVITĂŢI STUDENŢEŞTI
Masteranzii facultăţii de Inginerie Electrică sunt implicaţi în diverse activităţi cu caracter profesional,
dar nu numai. Aceştia sunt o prezenţă activă la toate genurile de manifestări cu specific studenţesc:
seminarii, conferinţe, mese rotunde, balul bobocilor, campionat intern de fotbal, etc. Masteranzii sunt
reprezentaţi atât în Consiliul Facultǎţii (5 masteranzi), cât şi în Senatul Universitǎţii (1 masterand),
participând la luarea deciziilor.
Masteranzii vor desfǎşura activitǎţi de cercetare ştiinţificǎ în fiecare semestru conform planului de
învăţământ. Masterandul trebuie sǎ contacteze titularul unei discipline pe care o urmǎreşte sau responsabilul
programului de masterat respectiv, pentru a-şi alege o temǎ de cercetare. Cercetarea ştiinţificǎ presupune o
activitate susţinutǎ de masterand împreunǎ cu conducǎtorul ştiinţific al lucrǎrii. Susţinerea lucrǎrilor
elaborate în acest context se face în săptămâna a 14-a a fiecărui semestru, eventual şi în cadrul Sesiunii de
comunicǎri a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, din luna mai a fiecǎrui an. Aceastǎ activitate este foarte utilǎ,
fiind necesară la susţinerea lucrării de disertaţie sau a interviurilor pentru angajare.
IMPORTANT: Masterandul anului I nu poate promova in anul II fără a

avea încheiată situaţia la cercetare pe ambele semestre (a se citi
Regulamentul SBC, capitolul 11, partea I, paragraful 2.2., art. 30.).
Masteranzii au propriul lor Centru de Calcul Studenţesc (CCS – ELTH), cu acces la Internet, unde pot
sǎ se documenteze sau sǎ-şi realizeze temele de casǎ, proiectele de an, lucrările de disertaţie.
În fiecare an facultatea trimite un numǎr de aproximativ 10 dintre cei mai buni studenţi şi masteranzi
ai facultǎţii, în cadrul programelor ERASMUS, în care se asigurǎ burse de studiu. În aceste programe,
masteranzii pot sǎ studieze pe parcursul unui semestru sau al unui an de studiu la o universitate din
Comunitatea Europeanǎ, ori sǎ-şi realizeze lucrarea de disertaţie, cu recunoaşterea integralǎ a activitǎţilor
desfǎşurate, pe baza Procedurii ECTS (Europeean Credit Transfer System), aprobatǎ de Senatul UPB în anul
2002.
22
9. PLANURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
 ELEMENTE GENERALE PRIVIND PLANUL DE ÎNVǍŢǍMÂNT

Întreaga activitate didactică din facultate se desfăşoară pe baza planurilor de învăţământ. Planul de
învăţământ (PÎ) este definit ca fiind ansamblul activităţilor programate de instruire şi evaluare, reunite într-o
concepţie unitară din punct de vedere al conţinutului şi al desfăşurării lor în timp, în vederea formării unui
specialist cu diplomă recunoscută.
Cele două principale componente definitorii ale unui PÎ sunt:
 componenta formativă, care priveşte cunoştinţele, conţinutul de informaţii şi modul lor de
organizare în procesul de instruire (disciplină, pachete de discipline, module, specializări);
 componenta temporală, care priveşte modul de planificare în timp a procesului de formare
(săptămână, semestru, an, ciclu, perioadă totală de formare).
Deci, planul de învăţământ este o componentă de bază a activităţii didactice într-o instituţie de
învăţământ superior. El constituie oferta formativǎ a Universităţii şi reflectǎ rezultatul experienţei acumulate
de aceasta de-a lungul timpului. Conceperea lui depinde in mod esenţial de:
- obiectivele formative propuse (pregătire generalistă sau pregătire cu specializare avansată);
- cerinţele sociale pe termen scurt şi lung;
- nivelul iniţial de pregătire al tinerilor admişi în universitate (cu sau fără selecţie);
- resursele financiare disponibile;
- tradiţia universităţii;
- reglementările societăţii în raport cu pregătirea de nivel superior;
- diferite alte influenţe sau perturbaţii cu pondere semnificativǎ.
Pornindu-se de la necesitatea unei abordări aprofundate, s-a impus o analiză specială asupra
obiectivelor formative. De-a lungul vieţii, un om trece prin două etape de formare, o etapă iniţialǎ,
anterioarǎ încadrării în muncǎ, care îi defineşte şi îi atestǎ competenţa, şi o a doua, de formare continuǎ cu
rolul de a îi menţine şi actualiza cunoştinţele.
 CODIFICAREA DISCIPLINELOR (pentru studiile universitare de masterat)

În prima coloana a planurilor de învăţământ se indica codul disciplinei, care rezultă în conformitate
cu Regulamentul SBC, descris în partea finală a prezentului ghid (capitolul 11).
Exemplu: UPB.01.02.O.03-08
UPB – disciplina aparţine Universităţii Politehnica din Bucureşti
01 – disciplina aparţine Facultăţii de Inginerie Electrică;
02 – disciplina este ţinutǎ în semestrul 2;
O – disciplina este obligatorie;
03 – disciplina aparţine programului de masterat numarul 3, SEA;
08 – disciplina are numărul de ordine 8 din PÎ.
Atribuirea celor 2 cifre din ultima poziţie a codului (08 în exemplul ales) se face în ordinea
crescǎtoare a disciplinelor din planul de învăţământ.
Deoarece, în momentul de faţă, această codificare funcţionează numai în UPB, în codul de
identificare al disciplinei nu mai apare UPB (prima poziţie din cod).
23
Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M1

EPA – ELECTRONICĂ DE PUTERE ŞI ACŢIONĂRI ELECTRICE INTELIGENTE
Anul I - semestrul I
Semestrul 1 - 14 săptămâni
Cod Denumirea C S L P Preg. p.c. Evaluare
disciplinei indiv. (E/C)
01.01.O.01-01 Complemente de matematică 1 2 - - 3 5 E1
01.01.O.01-02 Chestiuni speciale de electrotehnică 2 2 - - 4 6 E1
01.01.O.01-03 Modelarea convertoarelor
2 - 2 - 4 7 E1
electromecanice
01.01.O.01-04 Analiză spectrală şi filtrare numerică 2 2 - - 4 7 E1
01.01.O.01-05 Cercetare ştiinţifică 1 - - - 1 9 5 C1
Total 7 6 2 1 24
Total 7 9 24
30
40 ore/săptămână
Anul I - semestrul II
01.02.O.01-06 Estimarea parametrilor în acţionări
2 - 1 - 3 5 E2
electrice
Modelarea şi comanda convertoarelor
01.02.O.01-07 2 - 1 1 4 7 E2
statice
01.02.O.01-08 Controlere DSP pentru sisteme de
2 - - 1 3 5 E2
acţionare electrică
01.02.O.01-09 Stabilitatea termică a sistemelor
2 - 1 - 2 5 E2
electronice şi electrice
01.02.O.01-10 Automobilul electric 2 -1 - 2 3 C2
Total 10 04 3 23
Total 10 7 23
30
Anul II - semestrul I
Tehnici şi echipamente pentru calitatea
01.03.O.01-12 2 - 2 - 4 7 E3
energiei
01.03.O.01-13 Comanda numerică a mişcării 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.01-14 Controlul, monitorizarea şi
2 - 2 - 4 7 E3
diagnosticarea acţionărilor electrice
01.03.O.01-15 Sisteme virtuale de analiză a
1 - 1 - 2 3 C3
parametrilor convertoarelor statice
01.03.O.01-16 Legislaţie şi norme specifice în
1 1 - - 2 3 C3
Ingineria Electrică
Total 8 1 6 1 24
Total 8 8 24
30
Anul II - semestrul II
01.04.O.01-18 Elaborare lucrare de disertaţie 28 ore/săptămână 30 C4
Total 28 ore/săptămână
30
(din care 0 ore didactice)
24

INF – INFORMATICĂ ÎN INGINERIA ELECTRICĂ
01.01.O.02-01 Tehnici de modelare matematică 1 - 2 - 1 4 E1
01.01.O.02-02 Electromagnetism tehnic 2 2 - - 4 6 E1
01.01.O.02-03 Algoritmi numerici 2 - 2 - 3 5 E1
01.01.O.02-04 Tehnici de dezvoltare software 2 - 1 1 2 6 E1
01.01.O.02-05 Software pentru analiza circuitelor
2 - 1 - 2 4 E1
electrice
Total 9 2 6 2 21
Total 9 10 21
30
01.02.O.02-07 Modelarea problemelor cuplate 2 - 1 - 3 5 E2
01.02.O.02-08 Sisteme informatice în acţionări
2 - 1 - 3 5 E2
electrice
01.02.O.02-09 Sisteme informatice de gestiune a
1 - - 2 4 6 E2
instalaţiilor electrice
01.02.O.02-10 Analiza software a fenomenelor de
1 - 1 - 2 3 C2
comutaţie
01.02.O.02-11 Software profesional pentru aplicaţii cu
2 - 1 - 4 6 E2
baze de date
Total 8 0 4 3 25
Total 8 7 25
30
01.03.O.02-13 Software pentru analiza câmpului
2 - 1 1 5 7 E3
electromagnetic
01.03.O.02-14 Tehnici de inteligenţă artificială 2 - 1 - 3 6 E3
01.03.O.02-15 Administrarea reţelelor de calculatoare 2 - 2 - 5 7 E3
01.03.O.02-16 Interferenţe şi protecţie electromagnetică 2 - 1 - 3 5 E3
Total 8 0 5 2 25
Total 8 7 25
30
30
25

SEA – SISTEME ELECTRICE AVANSATE
01.01.O.03-01 Complemente de matematică 1 2 - - 3 5 E1
01.01.O.03-02 Chestiuni speciale de electrotehnică 2 2 - - 4 6 E1
01.01.O.03-03 Surse de energie regenerabile 2 - 2 - 5 7 E1
01.01.O.03-04 Reţele inteligente de distribuţie a
2 - 1 - 4 7 E1
energiei electrice
Total 7 4 3 1 25
30
01.02.O.03-06 Proiectarea optimală a maşinilor
2 - - 2 4 6 E2
electrice
01.02.O.03-07 Proiectarea integrată a instalaţiilor
1 - - 2 3 5 E2
electrice
01.02.O.03-08 Sisteme avansate de electronică de
2 - 1 - 3 5 E2
putere
01.02.O.03-09 Echipamente de comutaţie în sisteme
2 - 1 - 2 5 E2
electrice
01.02.O.03-10 Mentenanţa şi monitorizarea
2 - 1 - 2 4 E2
echipamentelor electrice industriale
Total 9 0 3 5 23
30
01.03.O.03-12 Acţionări electrice avansate 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.03-13 Sisteme electrice autonome 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.03-14 Echipamente electrice biomedicale 1 - 1 - 1 3 C3
01.03.O.03-15 Tehnica tensiunilor înalte 1 - 1 - 1 3 C3
01.03.O.03-16 Evaluarea impactului sistemelor electrice
2 - 2 - 4 6 E3
asupra mediului
01.03.O.03-17 Legislaţie şi norme specifice în Ingineria
1 1 - - 2 3 C3
Electrică
Total 9 1 6 1 23
30
30
26

ISM – INSTRUMENTAŢIE ŞI SISTEME AVANSATE DE MĂSURARE
01.01.O.04-01 Matematici aplicate şi statistică 1 2 - - 3 5 E1
01.01.O.04-02 Probleme avansate de măsurare şi
2 - 1 - 3 5 E1
estimare în instrumentaţie
01.01.O.04-03 Câmpul electromagnetic în traductoare 2 2 - - 3 5 E1
01.01.O.04-04 Convertoare statice speciale 2 - 1 - 3 5 E1
01.01.O.04-05 Instrumentaţie asistată de calculator 2 - 1 - 2 5 E1
Total 9 4 3 1 23
30
Disciplinei indiv. (E/C)
01.02.O.04-07 Senzori electromecanici pentru sisteme
1 - 1 - 2 4 C2
de măsurare
01.02.O.04-08 Semnale bioelectrice 2 - 1 - 4 6 E2
01.02.O.04-09 Senzori şi traductoare – modele
1 - - 2 4 6 E2
numerice
01.02.O.04-10 Metode experimentale de investigare a
2 - 2 - 4 6 E2
mărimilor magnetice
01.02.O.04-11 Sisteme de monitorizare a mediului
1 - 1 - 2 3 C2
ambiant
Total 7 0 5 3 25
30
Prelucrarea şi transmisia semnalelor
01.03.O.04-13 2 - 1 - 2 5 E3
analogice
01.03.O.04-14 Reţele de senzori inteligenţi 2 - 1 - 3 5 E3
Echipamente şi metode de evaluare a
01.03.O.04-15 2 - 1 1 4 6 E3
calităţii energiei electrice
01.03.O.04-16 Telecomenzi, telemăsurare şi transmisia
2 - 2 - 4 6 E3
radio a semnalelor de măsurare
01.03.O.04-17 Legislaţie metrologică 1 1 - - 1 3 C3
Total 9 1 5 2 23
30
Cod Denumirea C S L P
Preg. p.c. Evaluare
30
27

IPE – INGINERIA PRODUSELOR ELECTROTEHNICE
01.01.O.05-01 Matematici aplicate şi statistică 1 2 - - 3 5 E1
01.01.O.05-02 Electromagnetism tehnic 2 2 - - 4 6 E1
01.01.O.05-03 Materiale electrotehnice noi 2 - 1 - 4 7 E1
01.01.O.05-04 Proiectarea integrată a panourilor
2 - - 2 5 7 E1
electrice de distribuţie
Total 7 4 1 3 25
Total 7 8 25
30
01.02.O.05-06 Proiectarea optimală a maşinilor
2 - - 2 4 6 E2
electrice
Eficienţa economică a produselor şi
01.02.O.05-07 2 - - 1 2 5 E2
sistemelor electrotehnice
01.02.O.05-08 Procesarea electromagnetică a
2 - 1 - 3 5 E2
materialelor
01.02.O.05-09 Încercările maşinilor şi aparatelor
2 - 2 - 3 6 E2
electrice
01.02.O.05-10 Inovare şi protecţie intelectuală 1 - - 1 2 3 C2
Total 9 0 3 5 23
Total 9 8 23
30
01.03.O.05-12 Achiziţia şi prelucrarea datelor în
1 - 2 - 2 4 E3
procese industriale
01.03.O.05-13 Defectoscopie şi evaluare nedistructivă
2 - 1 - 3 5 E3
a produselor electrotehnice
Monitorizarea şi diagnosticarea
01.03.O.05-14 2 - 2 - 4 7 E3
echipamentelor electrice
01.03.O.05-15 Ingineria calităţii 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.05-16 Studii de piaţă pentru produse
2 1 - - 2 4 C3
electrotehnice
Total 9 1 6 1 23
Total 9 8 23
30
30
28

MEM – NANO- ŞI MICROSISTEME ELECTROMAGNETICE
01.01.O.06-01 Tehnici de modelare matematică 1 - 2 - 1 4 E1
01.01.O.06-02 Comunicare ştiinţifică şi tehnică în limba
1 - 1 - 2 3 C1
engleză
01.01.O.06-03 Nano-metrologie electrică 1 - 1 - 2 3 C1
01.01.O.06-04 Managementul datelor experimentale în
1 - - 1 4 5 E1
investigarea materialelor electrotehnice
01.01.O.06-05 Materiale micro- si nanostructurate pentru
2 - 1 - 3 5 E1
Inginerie Electrică
01.01.O.06-06 Tehnici experimentale pentru nano- şi
1 - 2 - 3 5 E1
microstructuri
Total 7 0 7 2 24
30
01.02.O.06-08 Probleme de câmp electromagnetic în
2 - 1 - 2 5 E2
microsisteme
01.02.O.06-09 Materiale emergente 2 - 1 - 3 5 E2
01.02.O.06-10 Caracterizarea experimentală şi modelarea
2 - 2 - 4 6 E2
microstructurilor magnetice
01.02.O.06-11 Nanomagnetism: materiale, tehnologii şi
2 1 - - 2 5 E2
aplicaţii
01.02.O.06-12 Analiza modelelor de circuit ale
2 - 1 - 3 4 E2
microsistemelor
Total 10 1 5 1 23
30
01.03.O.06-14 Microsenzori şi microactuatori 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.06-15 Mecatronică şi micromaşini 1 - 1 1 2 5 C3
01.03.O.06-16 Sisteme microelectromecanice 2 - 1 - 3 5 E3
01.03.O.06-17 Magneţi permanenţi pentru sisteme
2 - 1 - 3 5 E3
microelectromecanice
01.03.O.06-18 Compatibilitate electromagnetică pentru
2 - 1 - 3 5 E3
microsisteme
Total 9 0 5 2 23
30
30
29
10. DESCRIEREA DISCIPLINELOR DIN PLANURILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ALE

FACULTĂŢII
Aceastǎ descriere cuprinde disciplinele obligatorii (O) care apar în planurile de învăţământ ale tuturor
programelor de masterat în care Facultatea de Inginerie Electricǎ pregǎteşte masteranzi.
01.01.O.01-01 Complemente de matematică (EPA) – 5 p.c.

Numǎrul de puncte credit acordate: 5 p.c.
Programul, semestrul, structurǎ de ore: EPA; sem. 1; 1C, 2S
Titular disciplinǎ: Conf. dr. Gheorghe LINCĂ
Departamentul: Matematici Aplicate, Facultatea de Ştiinţe Aplicate
A. Obiectivul disciplinei: Predarea unor noţiuni de matematică aplicată la studiul unor fenomene din ingineria
electrică.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente avansate de calcul matriceal şi funcţii de matrice. în aplicaţii tehnice; 2. Formule
integrale (Green, gradientului, divergenţei, rotorului), în aplicaţii tehnice; 3. Transformate (Fourier, Laplace, Z)
aplicate în ingineria electrică; 4. Metode probabilistice şi statistice aplicate în inginerie; 5. Tehnici de soluţionare ale
ecuaţiilor diferenţiale şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordin 1; 6. Metoda reprezentărilor conforme.
Conţinutul aplicaţiilor: 1. Calcul matriceal şi funcţii de matrice în aplicaţii tehnice; 2. Formule integrale (Green,
gradientului, divergenţei, rotorului), în aplicaţii tehnice; 3. Transformate (Fourier, Laplace, Z) aplicate în ingineria
electrică; 4. Metode probabilistice şi statistice aplicate în inginerie; 5. Ecuaţii diferenţiale şi sisteme de ecuaţii
diferenţiale de ordin 1 (tehnici de soluţionare); 6. Metoda reprezentărilor conforme.
C. Bibliografie minimală: 1. Gh. Lincă. Calcul diferenţial şi integral. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Elemente de
calcul variaţional, Editura Matrix-Rom, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9390-48-X; 2. V. Sima. Metode noi de
matematică aplicată, Editura Ştiinţifică Bucureşti 1980; 3. Robert A. Adams. Calculus a complete course 1990; 4.
M. Ghinea, V Fireţeanu. Matlab. Calcul numeric, grafică, aplicaţii. Editura Teora, 2003; 5. Gh. Lincă, Cristins
Bercia, R. Bercia. Ecuaţii şi sisteme de ecuaţii diferenţiale. Editura Printeh, Bucureşti, 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Algebra, Analiza matematica, Matematici speciale.
E. Modul de evaluare: Activitate semestrială – 50% (activitate seminar – 10%, teste – 40%); Examen final – 50%.
Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.01-02 Chestiuni speciale de electrotehnică (EPA) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihai IORDACHE
Departamentul: Electrotehnică
A. Obiectivul disciplinei: Aprofundarea noţiunilor privind analiza şi proiectarea pe calculator a sistemelor electrice şi
tehnici de dezvoltare şi îmbunătăţire ale procedurilor şi programelor de soluţionare a problemelor privind simularea
şi analiza calitativă a sistemelor electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Descrierea procesului de simulare numerică şi simbolică a sistemelor electrice; 2.
Capabilităţile oferite de programele performante de simulare a sistemelor electrice; 3. Descrierea avantajelor
metodei simbolice de simulare a sistemelor electrice; 4. Calculatorul digital instrument indispensabil proiectării
circuitelor şi sistemelor. Structura datelor de intrare; 5. Soluţionarea numerică a sistemelor de ecuaţii algebrice
liniare şi neliniare; 6. Soluţionarea numerică a sistemelor de ecuaţii diferenţiale ordinare liniare şi neliniare; 7.
Funcţii de circuit. Definiţii. Polii şi zerourile funcţiei de circuit; 8. Caracteristicile de frecvenţă Bode ale unei funcţii
de circuit. Metode de generare simbolică sau numerică a funcţiilor de circuit; 9. Analiza filtrelor analogice; 10.
Calculul senzitivităţilor cu metoda circuitului incremental; 11. Calculul senzitivităţilor cu metoda circuitului
adjunct; 12. Analiza toleranţelor. Generalităţi; 13. Analiza toleranţelor cu metoda Monte Carlo; 14. Analiza
toleranţelor cu metoda Monte Carlo rapidă.
Conţinutul aplicaţiilor: 1. Analiza pe calculator a circuitelor electrice rezistive (liniare şi neliniare) ; 2. Simularea
cu programul Pacen a sistemelor electrice în regim dinamic; 3. Analiza pe calculator a circuitelor electrice de
comutaţie; 4. Generarea simbolică sau parţial simbolică a funcţiilor de circuit; 5. Elaborarea unui program în Maple
pentru generarea simbolică a funcţiilor de circuit; 6. Formularea automată pe calculator a ecuaţiilor de stare în formă
normală; 7. Generarea matricei de stare, a valorilor proprii, a polilor şi zerourilor unei funcţii de circuit; 8.
Generarea automată a caracteristicile de frecvenţă Bode ale unei funcţii de circuit; 9. Studiul filtrului universal; 10.
Calculul direct al senzitivităţilor; 11. Calculul senzitivităţilor cu ajutorul circuitelor auxiliare; 12. Analiza
toleranţelor cu metoda celor mai defavorabile cazuri; 13. Analiza toleranţelor cu metoda Monte Carlo; 14. Test final.
C. Bibliografie minimală: 1. Lucia Dumitriu, M. Iordache, Numerical Simulation of Analog Circuits with SPICE
Program (in RO), MATRIX ROM, Bucureşti, 2006, ISBN (10) 973 – 755 – 054 – 4, ISBN (13) 978 – 773 – 755 -
054 – 5 (133 pag.), www.dragos.elth.pub.ro; 2. M. Iordache, Lucia Dumitriu, Electric Circuit Theory (in RO),
30
Editura Matrix ROM, Bucureşti, 2007, ISBN: 979 – 973 – 755 – 174 - 0 (289 pag.), www.dragos.elth.pub.ro; 3. M.
Iordache, Fundamentals Electrotechnics (in RO), Editura Matrix ROM, Bucureşti, 2008, ISBN: 978 – 973 – 755 –
296 - 9 (281 pag.), www.dragos.elth.pub.ro.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele Electrotehnicii, Teoria Circuitelor Electrice, Simularea Circuitelor Electrice,
Convertoare Electromecanice, Convertoare Statice, Limbaje de Programare.
E. Modul de evaluare: Activitate lucrări de casă – 20%; Activitate la seminar – 30%; Examen final – 50%. Cerinte
minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.01-03 Modelarea convertoarelor electromecanice (EPA) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: EPA; sem. 1; 2C, 2L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Constantin GHIŢĂ
Departamentul: Maşini, Materiale şi Acţionări electrice
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea elementelor de bazǎ ale convertoarelor electromecanice, modelarea regimurilor
de funcţionare ale acestora şi studiul metodelor de determinare a parametrilor funcţionali.
B. Conţinutul cursului: 1. Modele matematice ale convertoarelor electromecanice. Noţiuni introductive despre fazorul
reprezentativ. Modul matematic al motorului asincron trifazat. Modul matematic al motorului sincron trifazat.
Modul matematic al motorului de curent continuu cu excitaţie independentă; 2. Parametrii electrici ai convertoarelor
electromecanice. Rezistenţele şi reactanţele înfăşurărilor convertoarelor electromecanice. Metode generale de
mǎsurare a parametrilor electrici ai convertoarelor electromecanice; 3. Parametrii mecanici şi termici ai
convertoarelor electromecanice. Parametrii mecanici: momentul de inerţie, turaţia, constanta electromecanică de
timp. Parametrii termici: Constantele termice de timp de încălzire, constantele termice de timp de încălzire.
Încălzirea convertoarelor electromecanice dupã teoria celor 2 corpuri. Metode generale de mǎsurare a parametrilor
mecanici şi termici ai convertoarelor electromecanice; 4. Locul convertoarelor electromecanice în sistemele de
acţionare electrică. Structura unui sistem de acţionare electrică. Caracteristicile maşinilor electrice şi de lucru dintr-
un sistem de acţionare electrică. Stabilitatea statică. Regimuri dinamice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea laboratorului şi a Normelor de Tehnica şi Securitatea Muncii; 2. Mediul
MATLAB/Simulink. Prezentarea caracteristicilor de bază ale programului; 3. Modelul MATLAB/Simulink al
maşinii de curent continuu I; 4. Modelul MATLAB/Simulink al maşinii de curent continuu II; 5. Determinarea
parametrilor maşinii de curent continuu; 6. Modelul MATLAB/Simulink al maşinii asincrone I; 7. Modelul
MATLAB/Simulink al maşinii asincrone II; 8. Modelul MATLAB/Simulink al maşinii asincrone III; 9.
Determinarea parametrilor maşinii asincrone; 10. Modelul MATLAB/Simulink al maşinii sincrone I; 11. Modelul
MATLAB/Simulink al maşinii sincrone II; 12. Modelul MATLAB/Simulink al maşinii sincrone III; 13.
Determinarea parametrilor maşinii sincrone; 14. Colocviu final – Test individual.
C. Bibliografie minimală: 1. Ghiţă C., Modelarea şi parametrii convertoarelor, Editura Printech Bucureşti, 2003; 2.
Ghiţă C., Regimuri permanente ale convertoarelor electromecanice, Editura MATRIXROM, Bucuresti, 2008; 3.
MATLAB cu SIMULINK User’s Guide, 2003.
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare electromecanice.
E. Modul de evaluare: Activitate in timpul semestrului – 50% (laborator – 30%, teme de casă – 20%); Examen final –
50%; Cerinţe minimale: efectuarea laboratorului, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.01-04 Analiză spectrală şi filtrare numerică (EPA) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Marin SĂRĂCIN
Departamentul: Măsurări, Aparate electrice şi Convertoare statice
A. Obiectivul disciplinei: Prezentarea metodelor de prelucrare a semnalelor numerice; studiul interfeţelor de
comunicaţie; cunoaşterea elementelor de bază în proiectarea filtrelor digitale; cunoaşterea metodelor de analiză
spectrală a diferitelor semnale numerice.
B. Conţinutul cursului: 1. Semnale şi sisteme numerice; 2. Transformata în Z; 3. Analiza Fourier discretă; 4.
Transformata Fourier rapidă; 5. Interfeţe de comunicaţie (seriale, paralele); 6. Filtre numerice; 7. Analiza spectrală a
semnalelor unidimensionale; 8. Analiza spectrală a semnalelor bidimensionale; 9. Analiza spectrală parametrică; 10.
11. Analiza spectrală prin corelaţie; 12. Analiza spectrală bidimensională.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Cuantificarea şi achiziţia semnalelor; 2. Transformata Fourier discretă. Calcul.
Interpretare; 3. Utilizarea interfeţelor de comunicaţie în transmisia semnalelor numerice; 4. Filtre numerice.Ferestre
de date; 5. Filtre numerice cu răspuns la impuls de durată finită; 6. Filtre numerice cu răspuns la impuls de durată
infinită; 7. Corelaţia semnalelor.Determinarea periodicităţilor dintr-un semnal; 8. Convoluţia semnalelor. Măsurarea
intârzierilor dintre semnalul original şi semnalul ecou; 9. Estimarea semnalelor cu modelele AR şi ARMA; 10.
Reprezentări timp-frecvenţă. Transformata Fourier de scurtă durată; 11. Reprezentări timp-frecvenţă. Spectrograma
şi periodgrama; 12. Transformata Wigner-Ville; 13. Filtre numerice bidimensionale; 14. Analiza spectrală a
semnalelor periodice
31
C. Bibliografie minimală: 1. Bellanger,M.: Traitement numerique du signal,Masson,ISBN2-225-81175-X; 2. Sărăcin,

M., Andrei, Şt.: Sisteme automate de măsurare şi achiziţie de date, Ed. ICPE, Bucureşti, 1994; 3. Sărăcin, C.G.,
Sărăcin, M., Golea, V.V: Sisteme de telemăsurare, Ed. Matrix, Bucureşti, 2004; 4. Mihaela Albu: Prelucrarea
numerica a semnalelor din sistemele de masurare, Ed.Printech,Bucureşti, 2002; 5. Tran Tien Lang: Acquisition
et traitement des signaux de mesure a l'aide de microprocesseur, Techniques de l'ingenieur, Mesures et Controle, R
525-1 SUPELEC, Paris 1989.
D. Discipline anterioare necesare: Analiză matematică, Matematici speciale, Arhitectura sistemelor de calcul,
Electronică, Sisteme de măsurare.
E. Modul de evaluare: Activitate pe parcurs – 20%; Evaluare la seminar – 30%; Examen final – 50%; Cerinţe
01.01.O.01-05 Cercetare stiintifica 1 (EPA) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: EPA; sem. 1; 10
Titular disciplinǎ: Conducătorul lucrării de disertaţie
Departamentul: Electrotehnică; Maşini, Materiale şi Acţionări electrice; Măsurări, Aparate electrice şi Convertoare
statice
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea de către student a instrumentelor specifice activităţii de cercetare ştiinţifică: tehnici
de documentare, tehnici de achiziţie, procesare şi interpretare a datelor experimentale, principii ale elaborării
rapoartelor de cercetare, tehnici de prezentare multimedia etc..
B. Conţinutul disciplinei: 1. Alegerea temei şi conducătorului lucrării de dizertaţie; 2. Realizarea independentă a unei
documentări pe o temă legată de subiectul disertaţiei; 3. Realizarea unor experimente legate de tema dată; 4.
Redactarea unui raport de cercetare; 5. Realizarea unei lucrări ştiinţifice publicabilă; 6. Realizarea unei prezentări
publice a lucrării realizate.
C. Bibliografie minimală: Cea recomandată de către conducătorul proiectului de disertaţie, completată cu cea căutată,
găsită şi parcursă de către autor.
D. Discipline anterioare necesare: Nu este cazul.
E. Modul de evaluare: Evaluarea se face prin susţinerea raportului de cercetare în faţa unei comisii. Nota acordată va
ţine cont şi de aprecierea îndrumătorului asupra activităţii de cercetare din timpul semestrului.
01.02.O.01-06 Estimarea parametrilor în acţionări electrice (EPA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Valeriu BOSTAN
A. Obiectivul disciplinei: Să furnizeze elementele de bază necesare înţelegerii metodelor de identificare a parametrilor
şi a structurilor adaptive de reglare a masinilor electrice construite pe baza lor. Să prezinte principalele metode de
estimare a parametrilor maşinilor electrice utilizate în sistemele de actionare electrică atât în variantă „off_line” cât
şi în variantă „on_line”.
B. Conţinutul cursului: 1. Problematica identificării stărilor şi a parametrilor în acţionările electrice; 2. Modele
matematice utilizate în estimarea sistemelor; 3. Modelul autoregresiv – AR; 4. Modelul autoregresiv cu intrare
externa – ARX; 5. Estimarea parametrilor in cazul sistemelor discrete; 6. Estimarea parametrilor in cazul sistemelor
continue; 7. Modele lineare cu parametrii constanti pentru masinile electrice; 8. Metoda celor mai mici patrate
(m.c.m.p); 9. Identificarea sistemelor cu parametrii variabili; 10. Metoda celor mai mici patrate pt. sisteme cu
parametrii variabili; 11. Metode adaptive de estimare a parametrilor; 12. Metode adaptive de estimare a parametrilor
cu estimatoare extinse; 13. Metode adaptive de estimare a parametrilor tip MRAS; 14. Sisteme de actionare electrica
cu parametrii variabili.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modele matematice generale.Cazuri particulare: ARX, ARMAX, OE, BJ; 2. Estimarea
off-line a parametrilor ARX - cazul sistemelor discrete; 3. Estimarea off-line a parametrilor ARX - cazul sistemelor
continue; 4. Estimarea parametrilor electrici (R, L) şi mecanici (F, J) pentru un motor de curent continuu; 5.
Identificarea on-line a parametrilor prin metoda celor mai mici pătrate; 6. Estimarea vitezei prin metoda MRAS
pentru maşina asincronă cu estimator Luenberger şi mecanism de adaptare; 7. Verificare finală laborator.
C. Bibliografie minimală: 1. K. Koesman: „System Identification – An Introduction”, Springer-Verlag, 2011; 2. E.
Ikonen, K. Najim: „Advanced Process Identification and Control”, Marcell Dekker, 2002; 3. L. Ljung: „System
Identification – Theory for the User”, Prentice Hall, 1999; 4. P. Vas: “Parameter estimation, condition monitoring,
and diagnosis of electrical machines”, Oxford University Press,1993; 5. C. Ilaş, V. Bostan: “Tehnici adaptive de
control a motorului asincron. Comanda vectorială fără măsurarea vitezei”, Litografia U.P.B., 2001; 6. C. Ilas:
“Teoria Sistemelor de Reglare Automată”, Matrix-Rom, 2001; 7. K. Ogata: “Discrete Time Control Systems”,
Prentice-Hall, Inc, 2001; 8. W. Levine: “The Control Handbook – Control System Fundamentals”, CRC Press,
2011;.
D. Discipline anterioare necesare: Acţionari electrice, Teoria sistemelor şi reglaj automat /Regulatoare automate.
32
E. Modul de evaluare: Referate laborator – 20%; Verificare finală laborator – 30%; Examen final – 50%; Cerinţe
minimale: promovarea laboratorului (obtinerea a 50% din punctajul asociat acestuia), obţinerea a 50% din punctajul
total.
01.02.O.01-07 Modelarea şi comanda convertoarelor statice (EPA) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: EPA; sem. 2; 2C, 1L, 1P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Dan FLORICĂU
A. Obiectivul disciplinei: Formarea specialiştilor în vederea dezvoltării şi proiectării unor structuri avansate de
electronică de putere. Sunt prezentate elemente specifice pentru modelarea şi comanda avansată a structurilor de
conversie statică. Aceste elemente sunt aprofundate prin modelarea diferitelor convertoare statice moderne, utile în
dezvoltarea unor acţionări electrice inteligente de mică şi medie tensiune, în dezvoltarea unor surse noi de energie
electrică (energie solară, energie eoliană, utilizarea celulelor de combustie etc.) şi a aplicaţiilor specifice domeniului
energetic (compensatoare de putere reactivă, controlul circulaţiei de putere pe linie etc.). În ultima parte se studiază
cele mai recente convertoare statice multinivel (DC-DC, DC-AC, AC-AC, corectoare multinivel ale factorului de
putere), punându-se accent pe creşterea eficienţei conversiei statice, a factorului de putere şi a tehnicilor de
implementare a comenzilor multinivel. Pe tot parcursul cursului se urmăreşte dezvoltarea aptitudinilor de analiză şi
elaborare a unor soluţii inovative.
B. Conţinutul cursului: 1. Concepte de conversie statică electronică; 2. Modelarea structurilor de conversie matriciale;
3. Aplicaţii la modelarea structurilor matriciale clasice; 4. Comenzi avansate pentru convertoarele statice; 5.
Aplicaţii la modelarea comenzii; 6. Convertoare multinivel avansate şi strategii de comandă asociate; 7. Tehnici
avansate pentru implementarea comenzilor multinivel.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Utilizarea blocurilor DLL programabile în C pentru implementarea comenzilor numerice
în cadrul programului PSIM; 2. Comanda numerică DPWM a unui convertor 2/3 – implementare PSIM cu blocuri
DLL; 3. Modelarea Matlab-Simulink a convertorului 2/2 cu absorbţie sinusoidală; 4. Modelarea convertorului 3/2 cu
absorbţie sinusoidală; 5. Modelarea unor structuri avansate de conversie multinivel; 6. Calculul pierderilor totale în
cadrul unui convertor multinivel; 7. Colocviu de laborator; 8. Proiectarea şi implementarea FPGA a comenzilor
PWM multinivel.
C. Bibliografie minimală: 1. D.Floricău, J.C. Hapiot, Convertoare statice de putere – Structuri şi comenzi, Editura
Printech, Bucureşti, ISBN 973-652-248-2, 2000; 2. J.-P.Hautier, J.-P.Caron, Convertisseurs statiques –
Méthodologie causale de modélisation et de commande, Ed. Technip, Paris, ISBN 2-7108-0745-9, 1999; 3.
F.Ionescu, D.Floricău şi alţii, Electronică de putere: Modelare şi Simulare. Ed.Tehnică, Bucureşti, ISBN 973-31-
1086-8, 1997.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Convertoare statice II, Teoria sistemelor şi reglaj automat,
Structuri optime de conversie statică, Sisteme cu microprocesoare.
E. Modul de evaluare: Referate de laborator – 10%; Colocviu de laborator – 15%; Proiect – 25%; Examen final –
lucrare scrisă – 50%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.01-08 Controlere DSP pentru sisteme de actionare electrice (EPA) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: EPA; sem. 2; 2C, 1P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Liviu KREINDLER
A. Obiectivul disciplinei: Cunoasterea elementelor fundamentale privind utilizarea controlerelor DSP in sistemele de
actionari electrice industriale. Dezvoltarea, prin aplicatii de caz, a metodologiei de implementare completa, in pasi
succesivi, a unui sistem de actionare cu controler DSP (control vectorial al unui motor sincron cu magneti
permanenti).
B. Conţinutul cursului: 1. Structuri de control in timp real al unui SAE; Utilizarea sistemului de intreruperi. Rate de
esantionare. Bucla de curent. Bucla de viteza. Configuratii; 2. Controlere DSP pentru controlul actionarilor electrice.
Tipuri. Caracteristici. Perfomante. Interfete. Familia C2000. Controlerul TMS320F2812; 3. Controlul vectorial al
masinii sincrone trifazate (PMSM). Nucleul de intreruperi. Structura invertorului. Comanda PWM; 4. Controlul
cuplului. Masura curentului. Transformari de coordonate. Regulatoare de curent. Implementare; 5. Controlul vitezei.
Masura vitezei. Estimatoare de viteza. Regulatoare de viteza. Implementare; 6. Controlul pozitiei. Masura pozitiei.
Regulatoare de pozitie. Implementare; 7. Controlul motorului sincron fara perii cu tensiune trapezoidala (BLDC).
Detectia pozitiei. Sonde Hall. Comutatia. Schema de control. Implementare.
Conţinutul aplicatiilor: Proiect: Sistem de control vectorial al masinii sincrone cu magneti permanenti, cu
controler DSP in virgula fixa: 1. Implementari si operatii in virgula fixa. Reprezentari IQ-Math; 2. Nucleu de timp
real. Bucla lenta/rapida; 3. Comanda invertorului trifazat. Programarea generatorului PWM; 4. Masura pozitiei.
Transformarea de coordonate abc -> dq; 5. Regulatoare PI; 6. Masura curentilor. Regulatoare de curent.
Transformarea de coordonate dq-> abc; 7. Estimarea vitezei. Regulatorul de viteza.
33
C. Bibliografie minimală: 1. S. Mitra, “Digital Signal Processing – A Computer-based Approach”, McGraw Hill,
2001; 2. Yasuhiko Dote, “Servo Motor and Motion Control Using Digital Signal Processors”, Prentice-Hall, 1990;
3. D. Williamson, “Digital Control and Implementation – Finite Wordlength Considerations”, Prentice Hall
International, 1991; 4. C. Marven, G. Ewers, “A simple approach to Digital Signal Processing”; 5. Texas
Instruments, 1994; ***, “TMS320F2812 DSP Controllers – Reference Guide”, Texas Instruments, 2005; 6.
L.Kreindler, R.Giuclea, “Digital Motion Control implementation using TMS320F28xx DSP Controllers”, workshop
material, 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Electronica, Sisteme digitale, Sisteme cu microprocesoare, Convertoare
electromecanice, Actionari electrice, Convertoare statice, Comanda actionarilor electrice.
E. Modul de evaluare: Activitate proiect – 50%; Examen final – 50%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.02.O.01-09 Stabilitatea termică a sistemelor electronice si electrice (EPA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Alexandru Mihail MOREGA
A. Obiectivul disciplinei: Asigurarea stabilităţii termice este o etapă importantă în proiectarea echipamentelor electrice
şi electronice de putere, cu efecte directe în creşterea fiabilităţii lor. Progresele înregistrate în domeniile
fundamentării teoretice a designului structural al sistemelor finite, supuse unor restricţii interne şi externe (de ex.,
condiţii termice), în domeniile metodelor şi mijloacelor de calcul actuale permit o nouă abordare a optimizării
sistemelor electromecanice, electronicii de putere, acţionărilor electrice. Cursul prezintă principii generale în
designului şi analiza stabilităţii termice a sistemelor electrice şi electronice, precum şi elemente de optimizarea
funcţională a echipamentelor electrice, electronicii de putere, acţionări electrice. Materialul prezentat demonstrează
aplicarea unor elemente fundamentale de transfer de căldură în sisteme electrice şi electronice (circuite şi sisteme
electronice, electronica de putere, acţionări electrice). Aplicaţiile sunt derivate din probleme tehnice curente (scheme
de izolaţie, stabilitatea sistemelor electrice şi electronice, radiatori, cabluri electrice, circuite, dispozitive şi structuri
electronice, etc.). Se evidenţiază utilitatea soluţiilor termice optime. În rezolvarea lor se face apel atât la experiment
cât şi la metode analitice şi numerice.
B. Conţinutul cursului: 1. Chestiuni fundamentale de transfer de căldură; 2. Conducţia termică; 3. Convecţia căldurii;
4. Alte procese de transfer de căldură; 5. Stabilitatea termică a circuite imprimate electrice şi electronice; 6.
Suprafeţe extinse – radiatoare; 7. Răcirea cu fluide lichide; 8. Sisteme de răcire speciale pentru sisteme electrice şi
electronice; 9. Modelarea în analiza şi proiectarea răcirii sistemelor electrice şi electronice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea laboratorului, protecţia muncii; Metode practice de măsurare a mărimilor
electrice şi mecanice folosite în laborator; Instrumente hardware/software utilizate in laborator; 2. Stabilitatea
termică a unui pachet de circuite imprimate răcite prin convecţie forţată; 3. Analiza termică a unui radiator cu
lamele; 4. Optimizarea structurală a unui sistem disipativ termic; 5. Analiza termică a unui sistem de răcire cu
termoelemente; 6. Analiza termo-mecanică a unui element rezistiv; 7. Analiza termică a unui radiator cu
microcanale.
C. Bibliografie minimală: 1. Morega, Al. M., Transfer de căldură în construcţii electromecanice şi electronica de
putere, notiţe de curs, http://cursuri.iem.pub.ro/moodle; 2. Bejan, A., Shape and structure – from engineering to
nature, Cambridge Univ. Press, 2000 (tradusă în lb. română, Ed. Academiei, 2005); 3. Morega A. M., Realizări
actuale în răcirea structurilor electronice, monografie, 2008; 4. A.M. Morega, Heat transfer principles in
Mechanical Engineer’s Handbook, Irwin. J.D., Academic Press, 2001; 5. Bejan, A. Heat Transfer, John Wiley &
Sons, New York, NY, 1993, 2006 (tradusă în lb. română); Incropera, F. P., Fundamentals of Heat and Mass
Transfer, John Wiley & Sons, New York, NY, 1990, 2001; 6. Morega, Al. M., Notiţe de curs:
http://cursuri.iem.pub.ro/2012; 7. Comsol Multiphysics, v.3.5a (2010), v.4.3a (2012).
D. Discipline anterioare necesare: Matematici generale, Bazele Electrotehnicii – circuite şi câmp electromagnetic.
E. Modul de evaluare: Laborator – 40%; Teme de casă – 10%; Examen final – 50%; Cerinţe minimale: predarea
temelor de casa, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.01-10 Automobilul electric (EPA) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Dr. ing. Virgil RACICOVSCHI
Departamentul: ICPE-SA
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea problematicii specifice automobilului electric – solutii constructive, bilant
energetic, performante dinamice.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere; 2. Mecanica vehiculului. Structuri de sisteme de transport cu vehicule electrice;
3. Sursa de energie-bateria. Managementul bateriei; 4. Surse alternative; 5. Soluţii de implementare a transportului
cu vehicule electrice. Prezent şi perspective; 6. Sisteme de propulsie: Masini de cc sau de ca; Masini cu magneti
34
permanenti si cu reluctanta variabila; Electronica de putere; Actionarea electrica; 7. Vehicule electrice hibride:
Masini cu combustie interna; Proiectare sistemelor hibride.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modelarea si simularea ansamblului; 2. Studiul unor modele experimentale; 3. Studiu
ansamblu electromecanic autonom. Proiectarea sistemului de propulsie a unui automobil.
C. Bibliografie minimală: 1. Hussein Iqbal – Electric and Hibrid Vehicles . design fundamentals, CRC Press, 2003; 2.
Emadi A., u.a. – Vehicular Electric Power System, Marcel Dekker, 2006; 3. Racicovschi v, s.a Automobile electrice
si hibride, Ed.Electra, 2005.
D. Discipline anterioare necesare: Actionari electrice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 50%; Examen final – 50%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea de către student a cunoştinţelor specifice din domeniul corespunzător temei de
disertaţie, ordonarea, sinteza şi analiza critică a acestor cunoştinţe. Studentul va învăţa să lucreze în echipă şi va fi
capabil să identifice şi să formuleze specificaţia detaliată a lucrării de disertaţie.
B. Conţinutul disciplinei: 1. Documentare în domeniul lucrării de dizertaţie; 2. Ordonarea, completarea şi sintetizarea
informaţiilor; 3. Redactarea unui raport de cercetare privind stadiul actual al cunoaşterii în domeniul temei de
disertaţie; 4. Completarea raportului în urma dezbaterii în cadrul echipei şi definitivarea specificaţiei lucrării de
disertaţie; 5. Realizarea unei lucrări ştiinţifice publicabilă; 6. Realizarea unei prezentări publice a lucrării realizate.
D. Discipline anterioare necesare: Cercetare ştiinţifică 1.
01.03.O.01-12 Tehnici si echipamente pentru calitatea energiei (EPA) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Valeriu BOSTAN
A. Obiectivul disciplinei: Calitatea energiei electrice: prezentarea noţiunilor de bază asociate, a perturbaţiilor ce o pot
afecta, precum şi a metodelor şi echipamentelor ce pot fi utilizate pentru menţinerea ei. Să prezinte principalele
metode şi strategii de reglare utilizate în comanda echipamentelor pentru menţinerea calităţii energiei electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Calitatea energiei electrice; 2. Perturbatii ce pot afecta calitatea energiei electrice; 3.
Armonici de curent si tensiune; 4. Rezonanta armonica; 5. Poluarea armonica; 6. Filtre pasive; 7. Filtre active de
putere; 8. Metode de estimare a semnalului de referinta pentru filtre active; 9. Strategii de reglare a curentului pentru
filtre active; 10. Regulatoare armonice utilizate in comanda filtrelor active; 11. Modelarea matematica a filtrului
activ paralel; 12. Elemete de baza privind proiectarea filtrului activ paralel; 13. Filtru activ paralel – descriere stand
experimental; 14. Echilibrarea sistemelor trifazate asimetrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Analiza sarcinilor lineare/nelineare; 2. Sarcini nelineare. Analiza armonica; 3.
Compensatoare de tensiune; 4. Corector dinamic de tensiune; 5. Corector serial de tensiune; 6. Filtru activ cu
comanda in reper d-q; 7. Filtru activ cu comanda pe principiul puterilor instantanee (p-q); 8. Filtru activ comandat
cu regulatoare rezonante; 9. Filtru activ hibrid serial; 10. Filtru activ hibrid paralel; 11. Comanda filtrelor active pe
baza descompunerii in serie Fourier; 12. Compensator static de putere reactiva; 13. Influenţa variatiei de frecventă si
posibilităţi de compensare; 14. Verificare finala laborator.
C. Bibliografie minimală: 1. Roger C. Dugan, Mark F. McGranaghan, Surya Santoso, H. Wayne Beaty, „Electrical
Power Systems Quality”, McGraw-Hill, 2003, New York; 2. Angelo Baggini, „Handbook of Power Quality”, John
Wiley & sons, LTD, 2008; 3. K. Sankaran: „Power Quality”, CRC Press, 2002; 4. Carmen Golovanov, Mihaela
Albu si colectivul „Probleme moderne de măsurare în electroenergetică”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001; 5. R.
Măgureanu (editor) - TEQREP workshop proceedings – Techniques and Equipments for Quality and Reliability of
Electrical Power, April 2004, Printech Press, Bucureşti, ISBN 973-652-961-4; 6. Math H. J. Bollen, „Understanding
Power Quality Problems – Voltage Sags and Interruptions”, IEEE Pres Series on Power Engineering, 2000; 7. A.
Emadi: „Uninterruptible Power Suppliers and Active Filters”, CRC Press, 2005; 8. D. Creanga: „Contribuţii la
funcţionarea optimal energetica a sistemelor de acţionări electrice”, Teza de doctorat, UPB, 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare statice, Teoria sistemelor şi reglaj automat /Regulatoare automate.
E. Modul de evaluare: Referate laborator – 20%; Verificare finala laborator – 30%; Examen final – 50%; Cerinţe
minimale: promovarea laboratorului (obtinerea a 50% din punctajul asociat acestuia), obţinerea a 50% din punctajul
total.
35
01.03.O.01-13 Comanda numerică a mişcării (EPA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Aurelian SARCA
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea principalelor componente software ale unui bloc de control al mişcarii.
Însuşirea noţiunilor de profil de mişcare, interpolare liniară, interpolare PVT, transmisie electronică, camă
electronică. Înţelegerea cerintelor unui generator de referinţă integrat într-un sistem de acţionare. Generarea
referinţei de poziţie cu restricţii de şoc, acceleraţie şi viteză maxime. Prezentarea conceptelor care stau la baza
implementării practice. Însuşirea conceptelor care stau la baza executării mişcărilor coordonate şi sincronizate pe
mai multe axe. Executarea comenzilor vectoriale. Descompunerea mişcării pe fiecare axă. Înţelegerea diferenţelor
dintre un sistem de control centralizat şi respectiv unul distribuit. Familiarizarea cu sistemele de comunicaţie de tip
reţea de teren: RS-485, CANbus, Sercos, Ethernet. Cunoaşterea principalelor protocolalele standard de comunicatie
folosite în reţelele de teren în aplicaţii industriale incluzând acţionări electrice: CANopen, EtherCAT, Ethernet
Powerlink, DeviceNet, ControlNet, Ethernet/IP, Profibus, Profinet, Sercos. Înţelegerea conceptului de „drive
profile”. Familiarizarea cu principalele 4 profile standard pentru sistemele de acţionare: CiA DS-402, CIP,
PROFIdrive şi Sercos. Folosirea protocoalelor de comunicaţie pe cele 4 profilele standard. Familiarizarea cu
standardul PLCOpen folosit pentru comanda sistemelor de acţionare electrica similar cu modul de programare al
controlerelor logice programabile (PLC).
B. Conţinutul cursului: 1. Prezentarea cursului. Componente software ale unui bloc de control al mişcarii; 2. Profile de
mişcare, interpolare liniară, interpolare PVT, transmisie electronică, camă electronică. Cerintele unui generator de
referinţă integrat într-un sistem de acţionare. Generarea referinţei de poziţie cu restricţii de şoc, acceleraţie şi viteză
maxime. Modalitati de implementare practică; 3. Executarea mişcărilor coordonate şi sincronizate pe mai multe axe.
Comenzi vectoriale. Descompunerea mişcării pe fiecare axă. Sisteme de control centralizat. Sisteme de control
distribuit; 4. Sistemele de comunicaţie de tip reţea de teren: RS-485, CANbus, Sercos, Ethernet. Cunoaşterea
principalelor protocolalele standard de comunicatie folosite în reţelele de teren în aplicaţii industriale incluzând
acţionări electrice: CANopen, EtherCAT, Ethernet Powerlink, DeviceNet, ControlNet, Ethernet/IP, Profibus,
Profinet, Sercos; 5. Conceptul „drive profile”. Familiarizarea cu principalele 4 profile standard pentru sistemele de
acţionare: CiA DS-402, CIP, PROFIdrive şi Sercos. Folosirea protocoalelor de comunicaţie pe cele 4 profile
standard; 6. Standardul PLCOpen folosit pentru comanda sistemelor de acţionare electrica similar cu modul de
programare al controlerelor logice programabile (PLC).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Proiectarea si realizarea practica a unui modul de program reprezentand un generator de
referinţă pentru o axă capabil să execute profile de poziţie cu acceleraţia / deceleraţia şi viteza maximă impuse
(partea 1); 2. Proiectarea si realizarea practica a unui modul de program reprezantand un generator 2D cu interpolare
liniară şi circulară în plan; 3. Proiectarea si realizarea practica unui sistem de control 2D capabil să piloteze 2
sisteme de acţionare (puse la dispoziţie) utilizând comenzi de tip PVT si comunicatie CANbus intre axe.
C. Bibliografie minimală: 1. L.Kreindler, R.Giuclea, “Digital Motion Control implementation using TMS320F28xx
DSP Controllers”, material workshop, 2004; 2. A.Sarca, S. Paturca, “Teoria sistemelor de reglare automata -
Indrumar de laborator si seminar”, Printech, 2008, ISBN 978-973-718-870-0; 3. G. Blujdea, A. Sarca, R. Giuclea,
„Distributed control applications with intelligent drives”, ATEE, Bucureşti, 2008, ISBN 978-606-521-137-7, p. 39-
42; 4. A. Ignat, A. Sarca, I. Iacob, L. Kreindler, „A new cost-optimized approach for multi-axis motion control
applications”, ATEE, Bucureşti, 2008, ISBN 978-606-521-137-7, p. 43-46; 5. IEC 61800-7-201 and IEC 61800-7-
301: CiA 402: device profile for drives and motion control; 6. www.can-cia.org – prezentări CANopen; 7.
www.ethercat.org – prezentări EtherCAT; 8. www.plcopen.org – prezentări PLCopen | TC2 – Motion Control.
D. Discipline anterioare necesare: Noţiuni de bază de programare: C, Matlab, Regulatoare Automate / Teoria
sistemelor şi reglaj automat, Acţionări electrice, Sisteme cu microprocesoare.
E. Modul de evaluare: Laborator – 50%; Examen final – 50%; Cerinţe minimale: obţinerea a 20% la temele de
laborator, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.01-14 Controlul, monitorizarea şi diagnosticarea acţionărilor electrice (EPA) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Valentin NĂVRĂPESCU
A. Obiectivul disciplinei: Cursul, prin tematica abordată, se adresează celor interesaţi în a se specializa în: sistemele de
monitorizare şi diagnoză a acţionărilor electrice; în domeniul acţionărilor şi automatizărilor industriale bazate pe
utilizarea circuitelor integrate specializate de tip ASIC sau DS, cât şi pe dispozitive numerice cu procesoare
numerice de semnal, procesoare de tip RISC/CISC, sau PLC-uri. Acest curs poate fi urmat de absolvenţii Facultăţii
de Inginerie Electrică şi nu numai. După parcurgerea acestuia, cursanţii vor fi în stare să deservească, să efectueze
operaţiuni de întreţinere, să proiecteze şi să simuleze diferite sisteme de monitorizare şi/sau diagnoză a unor
acţionări electrice, să proiecteze sisteme de comandă şi control pentru diverse aplicaţii industriale. Cursanţii vor
36
avea posibilitatea simulării, a implementării şi studierii comportamentului algoritmilor studiaţi direct pe

dispozitivelor aflate în dotarea Laboratorului de Controlere Logic Programabile. Cu ajutorul PLC-urilor din
laborator se pot implementa sisteme de monitorizare a stării unei acţionări sau a unei automatizări industriale, dar şi
de diagnosticare a acestora. Studenţii au la dispoziţie echipamente de ultimă generaţie din domenii precum: achiziţii
de date, maşini electrice fără perii, maşini asincrone, convertizoare de frecvenţă, controlere logic programabile,
precum şi toate instrumentele software necesare. De asemenea, cei interesaţi, vor avea posibilitatea efectuării şi a
unor activităţi de cercetare în cadrul colectivului acestui laborator.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: 1. Automatizări industriale digitale; 2. Sisteme avansate de comandă şi
monitorizare; 3. Sisteme de tip SCADA centralizate şi ierarhizate, distribuite şi ierarhizate; 4. Controlul şi
monitorizarea de la distanţă a acţionărilor electrice prin intermediul unor dispozitive specializate de tip RTU; 5.
Monitorizarea şi diagnoza unor acţionări electrice secvenţiale, de tipul celulelor flexibile de fabricaţie cu roboţi
industriali; 6. Studierea de modele matematice adecvate sistemelor de monitorizare şi control pentru diverse tipuri
de maşini electrice şi convertoare statice de putere; 7. Monitorizarea diferiţilor parametrii ai maşinilor electrice
(rezistenţe şi reactanţe) prin utilizarea metodelor convenţionale sau prin utilizarea unor estimatori recursivi; 8. Soft-
uri dedicate sistemelor de monitorizare şi control a acţionărilor electrice inteligente; 9. Controlul şi monitorizarea
unor sisteme inteligente de acţionări electrice; 10. Comanda sensorless şi comanda fuzzy.
C. Bibliografie minimală: 1. R. Krishnan, Electric Motor Drives: modeling, analysis and control. Prentice Hall, 2001;
2. Th. BORANGIU, Structuri moderne de comandă a maşinilor-unelte automate, Ed. Tehnică 1982; 3. D. MIHAI,
Comenzi numerice pentru sisteme electromecanice, Ed. Didactica Nouă 1996; 4. D.W. Novotny and T.A. Lipo,
Vector control and dynamics of AC drives, Clarendon Press - Oxford, 1996; 5. V. NAVRAPESCU, s.a., Comanda
numerica a vitezei maşinii asincrone, Editura ICPE 1999; 6. V. NAVRAPESCU, s.a., Acţionari electrice de curent
continuu, Printech 1999; 7. V. NAVRAPESCU, Controlere Industriale – Arhitecturi si algoritmi de comanda, Ed.
UPB, 1997, www.plc.pub.ro.
D. Discipline anterioare necesare: Sisteme Digitale, Acţionări Electrice, Microcontrolere şi Automate Programabile,
Sisteme cu Microprocesoare.
E. Modul de evaluare: Activitate laborator – 15%; Teme de casă – 35%; Examen final – 50%; Cerinţe minimale:
obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.01-15 Sisteme virtuale de analiză a parametrilor convertoarelor statice (EPA) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Cristinel Puiu MIHALACHE
A. Obiectivul disciplinei: Prezentarea unei noi abordări, interdisciplinare, prin prisma conceptului de Instrumentaţie
Virtuală, care să permită corelarea cunoştinţelor dobândite în cadrul programului de licenţă din domeniul
Programării Calculatoarelor, Măsurărilor Electrice şi Electronice şi Convertoarelor Statice pentru dezvoltarea de
instrumente specifice destinate controlului şi analizei funcţionării Convertoarelor statice.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiunea de Instrument Virtual (I.V); Crearea de I.V. şi de subI.V; Arhitecturi şi elemente
de bază de programare în LabView; 2. Achiziţia de date şi controlul instrumentelor de măsură (instrucţiuni de
programare specifice aparatelor de măsură, tehnici de programare aplicate la IV); 3. Tehnici de prezentare a
rezultatelor măsurătorilor; 4. Tehnici de control a Convertoarelor Statice prin intermediul I.V. 5. Corelarea şi
interpretarea datelor.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Dezvoltarea de aplicaţii pentru analiza parametrilor convertoarelor statice; crearea de
module (subinstrumente virtuale) pentru analiza diferiţilor parametri; 2. Dezvoltarea de aplicaţii parţiale (pe
subgrupe) pentru analiza diferiţilor parametri ai convertoarelor statice; 3. Implementarea unor aplicatii generale prin
corelarea aplicaţiilor parţiale elaborate anterior care să permită pentru studiul si analiza funcţionării diferitelor tipuri
de Convertoare Statice: redresoare, invertoare, variatoare de c.a., variatoare de c.c..
C. Bibliografie minimală: 1. Ionescu Fl., Nitu S., Floricau D., Mihalache C. : Electronica de putere II :"Convertoare
statice" Editura Electra, Bucuresti 2004, 389 pag., ISBN 973-8067-15-4; 2. Ionescu Fl., Nitu S., Floricau D.,
Mihalache C.: Convertoare statice de putere. Indrumar de laborator, Lit UPB, Bucureşti, 1997; 3. National
Instruments : Manual de Utilizare LabView.
D. Discipline anterioare necesare: Limbaje de programare; Convertoare Statice, Măsurări Electrice şi electronice.
E. Modul de evaluare: Activitate laborator – 40%; Tema de casă – 40%; Colocviu final – 20%; Cerinţe minimale:
01.03.O.01-16 Legislaţie şi norme specifice în ingineria electrică (EPA) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. jurist. Daniel ILINA
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea elementelor fundamentale de teorie generală a dreptului şi a relaţiilor juridice
dintre subiectele raportului juridic. Dobândirea cunoştinţelor necesare întocmirii unui act constitutiv şi a procedurii
37
de înfiinţare a unei societăţi comerciale. Cunoaşterea elementelor specifice dreptului de proprietate industrială şi
posibilitatea realizării documentaţiei de înregistrare a unei invenţii. Prezentarea legislaţiei specifice domeniului
energiei electrice, respectiv a reglementărilor legislative din domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiuni de teoria generală a dreptului; 2. Drept comercial – societăţile comerciale; 3. Relaţii
juridice dintre persoane fizice şi/sau juridice; 4. Dreptul proprietăţii industriale şi intelectuale; 5. Mediu economico-
social; 6. Reglementări legislative din domeniul energiei electrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Elemente de drept civil; 2. Societăţile comerciale; 3. Contracte civile şi comerciale.
Relaţii de muncă; 4. Proprietatea industrială şi intelectuală; 5. Mediu economico-social; 6. Legislaţie din domeniul
energiei electrice.
C. Bibliografie minimală: 1. Stanciu Dumitru – Tehnologiile şi protecţia mediului, Ed. MEDC. 2005; 2. Stanciu
Dumitru – Metodologie pentru evaluarea impactului activităţilor umane asupra mediului, Ed. MEDC. 2007; 3.
Stanciu Dumitru, Lucia Stanciu – Managementul privatizării, Ed. Niculescu, 2006; 4. Ilina Ion Daniel – Drept şi
legislaţie. Elemente fundamentale şi reglementări specifice ingineriei electrice. Editura Matrix Rom, Bucureşti
2008; 5. Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. Bucureşti, 1996; 6. Francisc Deak – Tratat de Drept civil.
Contracte speciale. Editura Actami, Bucureşti, 1998; 7. Cârpenaru St. D. - Drept comercial român, Editura Atlas
Lex, Bucureşti, 2001; 8. Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea – Dreptul Muncii. Editura Şansa, Bucureşti, 1995; 9.
Viorel Ros, Dragos Sebastian Bogdan - Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi
indicaţiile geografice. Editura ALL Beck, Bucureşti 2003; 10. Parlamentul României, Camera Deputaţilor -
Legislaţia mediului, 1996; 11. Monitorul Oficial al României.
D. Discipline anterioare necesare: Economie şi analiză economică, Antreprenoriat / Drept şi legislaţie, Managementul
proiectelor.
E. Modul de evaluare: Teme de casă – 20%; Prezenta activa la curs si seminar – 20%; Lucrari de verificare – 40%;
Colocviu final – 20%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
A. Obiectivul disciplinei: Formarea studentului ca cercetător în domeniul temei de disertaţie. Studentul va învăţa să
aplice cunoştinţele acumulate în semestrele anterioare pentru rezolvarea temei de disertaţie, parcurgând toate etapele
necesare: modelarea (analiza) problemei, proiectarea (concepţia) sistemului, implementarea proiectului, verificarea,
validarea şi testarea sa. Studentul va interacţiona în toate fazele cercetării cu restul echipei, sub coordonarea
conducătorului lucrării de disertaţie, operând corecţiile care se impun.
B. Conţinutul disciplinei: 1. Analiza şi modelarea sistemului tratat în lucrarea de disertaţie; 2. Proiectarea (concepţia)
sistemului; 3. Implementarea proiectului; 4. Verificarea, validarea şi testarea proiectului; 5. Realizarea unei lucrări
ştiinţifice publicabilă, care să prezinte cercetările efectuate; 6. Realizarea unei prezentări publice a lucrării realizate.
D. Discipline anterioare necesare: Cercetare ştiinţifică 1, Cercetare ştiinţifică 2.
01.04.O.01-18 Elaborare lucrare de disertaţie (EPA) – 30 p.c.

statice
A. Obiectivul disciplinei: Realizarea unei lucrări de disertaţie documentată care să aibă elemente de aprofundare
teoretică, cercetare bibliografică, calcule numerice, experimentări, simulări etc..
B. Conţinutul disciplinei: 1. Elemente specifice de documentare în domeniul lucrării de disertaţie: stadiul actual al
domeniul temei, realizări importante practice şi teoretice din domeniul temei; 2. Realizarea unei părţi de
calcul/simulare/experimentare în legătură cu tema lucrării de disertaţie: calculul elementelor de bază,
simulări/experimentări pentru validarea rezultatelor, analiza critică a rezultatelor obţinute; 3. Realizarea unei părţi
grafice corespunzătoare: schiţe explicative în text, desene de componente/subansamble, tabele cu caracteristici,
valori simulate sau măsurate, desene ale ansamblului (acolo unde este cazul), diagrame explicative; 4. Redactarea
unitară a întregului material aferent lucrării de disertaţie şi realizarea prezentării grafice pentru susţinerea publică; 5.
Formularea concluziilor generale şi specifice aferente temei lucrării de disertaţie.
C. Bibliografie minimală: Cea recomandată prin tema lucrării de disertaţie, completată cu cea căutată, găsită şi
parcursă de către autor.
38
D. Discipline anterioare necesare: Toate disciplinele din Planul de învăţământ al programului de masterat respectiv.
E. Modul de evaluare: Evaluarea se face prin acordarea a două note în urma susţinerii lucrării de disertaţie în faţa unei
comisii: Prima notă este acordată pentru lucrare şi pentru modul de susţinere al acestuia; A doua notă se acordă
pentru răspunsurile la întrebările comisiei şi reflectă nivelul de cunoştinţe al absolventului. Calculul notei finale se
va face prin efectuarea mediei aritmetice a celor două note.
01.01.O.02-01 Tehnici de modelare matematică (INF) – 4 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 1; 1C, 2L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. Mircea CÎRNU
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea unor noţiuni de matematică avansată; Dezvoltarea aptitudinilor de analizare a unor
fenomene şi procese din inginerie, de modelare a acestora folosind aparat matematic avansat şi tehnici moderne de
calcul.
B. Conţinutul cursului: 1. Sisteme liniare discrete variabile in timp modelate ca operatori matriceali; 2. Sisteme liniare
discrete invariante in timp modelate ca operatori de convoluţie; 3. Derivarea automată a funcţiilor; 4. Estimarea
erorilor prin aritmetica intervalelor; 5. Fenomene periodice studiate pe baza convoluţiei circulare si a transformării
Fourier discrete; 6. Sisteme liniare şi neliniare continue guvernate de ecuaţii diferenţiale; 7. Sisteme liniare şi
neliniare discrete guvernate de ecuaţii cu diferenţe; 8. Utilizarea transformării Laplace a functiilor la rezolvarea a
diverse tipuri de ecuaţii; 9. Modele ARMA studiate cu transformarea Laplace distribuţională; 10. Studiul sistemelor
discrete cu ajutorul transformării Z; 11. Rezolvarea ecuatiilor diferenţiale neliniare prin metoda transformarii
Taylor; 12. Rezolvarea in functii speciale a ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti variabili; 13. Rezolvarea
ecuatiilor cu derivate parţiale liniare si neliniare prin separarea variabilelor; 14. Prognozări prin metoda celor mai
mici pătrate.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Sisteme liniare discrete variabile in timp modelate ca operatori matriceali; 2. Sisteme
liniare discrete invariante in timp modelate ca operatori de convoluţie; 3. Derivarea automată a funcţiilor; 4.
Estimarea erorilor prin aritmetica intervalelor; 5. Fenomene periodice studiate pe baza convoluţiei circulare si a
transformării Fourier discrete; 6. Sisteme liniare şi neliniare continue guvernate de ecuaţii diferenţiale; 7. Sisteme
liniare şi neliniare discrete guvernate de ecuaţii cu diferenţe; 8. Utilizarea transformării Laplace a functiilor la
rezolvarea a diverse tipuri de ecuaţii; 9. Modele ARMA studiate cu transformarea Laplace distribuţională; 10.
Studiul sistemelor discrete cu ajutorul transformării Z; 11. Rezolvarea ecuatiilor diferenţiale neliniare prin metoda
transformarii Taylor; 12. Rezolvarea in functii speciale a ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti variabili; 13.
Rezolvarea ecuatiilor cu derivate parţiale liniare si neliniare prin separarea variabilelor; 14. Prognozări prin metoda
celor mai mici pătrate.
C. Bibliografie minimală: 1. Romeo Bercia, Dan Larionescu, Matematici speciale pentru ingineri, Editura Printeh,
Bucuresti, 2002; 2. Mircea Cirnu, Functii de variabila complexa, Fair Partner Press, Bucuresti, 2008; 3. Mircea
Cirnu, Teoria campurilor, UPB Press, 2007; 4. Mircea Cirnu, Introducere in algebra liniara, Fair Partner Press,
Bucuresti, 2007; 5. Mircea Cirnu, Ecuatii diferentiale, IPB, Vol. 1, 1991, Vol. 2, 1992; 6. Mariana Craiu, Calculul
probabilitatilor si statistica matematica, IPB, 1991; 7. R. Dautray, J. L. Lions, Mathematical analysis and numerical
methods for science and technology, Springer Verlag, 2000; 8. A. C. Fowler, Mathematical models in the applied
sciences, Cambridge University Press, 1997; 9. Lucian Jude, Ecuatii cu derivate partiale, IPB, 1998; 10. Dumitru
Stanomir, Semnale si sisteme discrete, UPB, 1997.
D. Discipline anterioare necesare: Analiză matematică, Algebră, Matematici Avansate.
E. Modul de evaluare: Teme de casa – 20%; Activitate pe parcurs – 30%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.01.O.02-02 Electromagnetism tehnic (INF) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 1; 2C, 2S
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Ioan Florea HǍNŢILǍ
A. Obiectivul disciplinei: Completarea şi dezvoltarea cunoştinţelor de electromagnetism, cu sublinierea aspectelor
tehnice ale problemelor studiate. Abordarea creativă a unor probleme de tehnică avansată în domeniul ingineriei
electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Condiţii tehnice pentru formularea corectă a unei problemei de câmp electromagnetic:
Condiţii de frontieră tehnice. Surse. Probleme cuplate; 2. Modele electrostatice: Potenţialul electric scalar. Condiţii
de frontieră pentru potenţialul electric scalar. Echipotenţiale. Calculul capacităţilor. Aproximaţiile modelului. 3.
Modele electrocinetice: Potenţiale electrice scalar si vector. Condiţii de frontieră pentru potenţialele electrice scalar
şi vector. Echipotenţiale. Linii de câmp. Calculul pierderilor şi al rezistenţelor. Cuplarea cu probleme de încălzire.
Aproximaţiile modelului. Structuri 2D.; 4. Modele de câmp magnetic staţionar: Potenţialul magnetic scalar şi vector.
Condiţii de frontieră pentru potenţialul magnetic vector. Calculul energiei câmpului magnetic, al inductivităţilor şi al
forţelor. Aproximaţiile modelului; 5. Modele de câmp magnetic cvasitaţionar: Potenţialul magnetic vector. Ecuaţia
39
integrală a curenţilor turbionari. Calculul pierderilor prin curenţi turbionari. Cuplarea cu probleme de încălzire.
Aproximaţiile modelului. Structuri 2D.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Exemple de modele electrostatice adoptate în tehnică. Calculul numeric al parametrilor
din modelul electrostatic; 2. Exemple de modele electrocinetice adoptate în tehnică. Calculul numeric al
parametrilor din modelul electrocinetic; 3. Exemple de modele câmp magnetic staţionar adoptate în tehnică.
Calculul numeric al parametrilor din modelul de câmp magnetic staţionar; 4. Exemple de modele de curenţi
turbionari adoptate în tehnică. Încălzirea în curenţi turbionari. Soluţionarea numerică a problemelor de curenţi
turbionari şi de încălzire.
C. Bibliografie minimală: 1. F.Hantila, T.Leuca, C.Ifrim, “Electrotehnica teoretica”, vol. I, Editura Electra, 2002,
ISBN 973-8067-69-3; 2. F.Hantila, “Campul magnetic in structuri cu magneti permanenti”, Editura Electra, 2004,
ISBN 973-7728-22-X 3. F.Hantila, M.Vasiliu, “Campul electromagnetic variabil in timp”, Editura Electra, 2005,
ISBN 973-7728-48-3.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activitate aplicaţii – 40%; Alte notări – 10%; Examen final – 50%. Cerinţe minimale: obţinerea
a 50% din punctajul total.
01.01.O.02-03 Algoritmi numerici (INF) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Daniel IOAN, Conf. dr. ing. Gabriela CIUPRINA
A. Obiectivul disciplinei: Dezvoltarea gândirii algoritmice structurate, înţelegerea modului de concepere a algoritmilor
numerici avansaţi pentru rezolvarea problemelor de inginerie electrică. Conceperea, implementarea, testarea şi
validarea unor algoritmi pentru rezolvarea unor probleme de inginerie electrică.
B. Conţinutul cursului: 1. Concepte de bază: descrierea, evaluarea şi erori în algoritmii numerici; 2. Rezolvarea
sistemelor algebrice liniare: metode directe, iterative, semiiterative, tehnici de matrice rare, precondiţionare;
aplicaţie – algoritmi numerici pentru rezolvarea circuitelor rezistive liniare; 3. Interpolarea şi aproximarea numerică
a funcţiilor; 4. Derivarea şi integrarea numerica a funcţiilor; 5. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu derivate parţiale:
metoda diferenţelor finite, tehnici multigrid; aplicaţie – algoritmi numerici pentru analiza problemelor de câmp
electromagnetic static şi staţionar cu diferenţe finite; 6. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu derivate ordinare;
aplicaţie – algoritmi numerici pentru rezolvarea circuitelor liniare în regim tranzitoriu; 7. Algoritmi numerici pentru
optimizare; metode deterministe, stocastice, optimizarea automată a dispozitivelor electromagnetice; 8. Sisteme
algebrice neliniare: metode de rezolvare; aplicaţie – algoritm numeric pentru analiza circuitelor rezistive neliniare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Familiarizarea cu mediul de lucru (matlab); Implementarea şi testarea unor algoritmi
simpli de post-procesare; 2. Implementarea, testarea şi validarea unui algoritm numeric pentru analiza circuitelor
liniare în regim tranzitoriu. Compararea cu un software de referinta; 3. Implementarea, testarea şi validarea unui
algoritm numeric pentru metoda diferentelor finite; 4. Implementarea, testarea şi validarea unui algoritm numeric
pentru optimizare;
C. Bibliografie minimală: 1. G. Ciuprina, et al., Optimizarea numerică a dispozitivelor electromagnetice, Editura
Printech, 2002; 2. D.Ioan, et al., Metode numerice în ingineria electrică, Editura MATRIX-ROM, Bucureşti, 1998;
3. W.H. Press, S.A. Teukolsky, W.T. Vetterling, B.P. Flannery, Numerical Recipes in C, The Art of Scientific
Computing, Cambridge University Press, 1992, disponibilă online http://en.wikipedia.org/wiki/Numerical_Recipes;
4. Netlib home page (contine software şi documentaţie în domeniul algoritmilor numerici) http://www.netlib.org. 5.
Pagina web a cursului http://an.lmn.pub.ro conţine slide-uri, îndrumar pentru exercitiile de laborator, notite de curs
(user:algoritmi, parola:numerici09).
D. Discipline anterioare necesare: Algebră, Analiză matematică, Limbaje de programare, Teoria circuitelor electrice,
Teoria câmpului electromagnetic.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.01.O.02-04 Tehnici de dezvoltare software (INF) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 1; 2C, 1L, 1P
Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Anton DUCA
A. Obiectivul disciplinei: Insusirea de cunostinte teoretice si practice legate de tehnicile de dezvoltare a aplicatiilor
informatice si limbajul de modelare unificat (UML).
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere in tehnici de dezvoltare software si UML; 2. Tehnici de dezvoltare software:
modelul cascadei, modelul spiralei, modele iterative. Fazele de dezvoltare ale unui proiect software; 3. Diagramele
UML; 4. Faza incipienta, faza de elaborare, diagrame de utilizare; 5. Modelare conceptuala, calsificarea diagramelor
de utilizare; 6. Faza de constructie (analiza si design), diagrame de colaborare; 7. Diagrame de clase: metode,
navigabilitate, atribute, vizibilitate, agregare si compozitie; 8. Mostenire si polimorfism; 9. Arhitectura sistemelor
40
complexe, diagrame de librarii. Sablonul de dezvoltare tip fatada, tratarea diagramelor de utilizare complexe; 10.
Modelarea starilor: diagrame de stare. Stari, substari, evenimente; 11. Tranzitia la cod: implementarea.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Instalare, configurare Java, Eclipse. Familiarizare cu mediul Eclipse; 2. Diagrame de
utilizare si colaborare; 3. Diagramele colaborare; 4. Diagrame de clase: metode, navigabilitate, atribute, vizibilitate,
agregare si compozitie; 5. Diagrame care modeleaza mostenirea si polimorfismul; 6. Diagrame de librarii; 7.
Diagrame de stare.
C. Bibliografie minimală: 1. Site oficial UML (Unified Modelling Language) http://www.uml.org; 2. UML-Lab
plugin pentru Eclipse, http://www.uml-lab.com/en/uml-lab/; 3. Eclipse site oficial, http://www.eclipse.org; 4. A.
Duca, curs online de Programare Orientata pe Obiecte, http://itee.elth.pub.ro/~anton.duca/poo; 5. Site oficial Java,
http://java.oracle.com.
D. Discipline anterioare necesare: Limbaje de programare, Programare orientata pe obiecte.
E. Modul de evaluare: Laborator – 25%; Proiect – 25%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.01.O.02-05 Software pentru analiza circuitelor electrice (INF) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Florin CONSTANTINESCU
A. Obiectivul disciplinei: Intelegerea algoritmilor de analiza a circuitelor in domeniul timpului si in domeniul
frecventei, implementati in pachetele de programe comerciale SPICE, SPECTRE (CADENCE), ADS. Formularea si
rezolvarea unor probleme de simulare a circuitelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Analiza in current continuu; 2. Analiza in curent alternativ; 3. Analiza in regim tranzitoriu;
4. Determinarea polilor si zerourilor; 5. Analiza in domeniul frecventei a circuitelor neliniare; 6. Urmarirea
infasuratoarei; 7. Analiza zgomotului; 8. Determinarea raspunsului periodic prin metoda “shooting”; 9. Calculul
castigului de conversie utilizand modele liniare si neliniare de circuit.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Circuite liniare si neliniare de curent continuu; 2. Calculul caracteristicilor de frecventa
ale filtrelor; 3. Analiza regimului tranzitoriu utilizand modele de semnal mare si de semnal mic; 4. Comportarea
calitativa a circuitelor de ordinul II; 5. Comportarea obisnuită si comportarea neobisnuită a circuitele electrice
neautonome si autonome; 6. Calculul parametrilor S; 7. Analiza regimurior tranzitorii ale circuitelor cu excitatii
modulate in amplitudine si in frecventa; 8. Regimul periodic al amplificatoarelor neliniare si mixerelor; 9. Calculul
castigului de conversie al mixerelor, aproximatia de semnal mic si analiza de semnal mare; 10. Analiza circuitelor
neliniare cu balanta armonica;
C. Bibliografie minimală: 1. F. Constantinescu, M. Nitescu, Teoria Circuitelor, http://ferrari.lce.pub.ro/studenti. 2.
Ken Kundert, “Introduction to RF Simulation and its Application”; Journal of the Solid State Circuits, 1999, updated
on 23 April 2003, http://www.designers-guide.com; 3. Manuale CADENCE (SPECTRE); 3. Manuale 4. Manuale
ADS; 4. F. Constantinescu, A. G. Gheorghe, M. Nitescu, C. V. Marin, A. Ionescu, “Simularea circuitelor electrice –
lucrari de laborator”, Editura Printech, 2011, http://ferrari.lce.pub.ro/studenti.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele Electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activitatea la curs - 10%; Activitatea la seminar - 20%; Activitatea la laborator - 20%; Examen
final - 50%. Cerinte minimale: efectuarea lucrarilor de laborator si obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.02-06 Cercetare stiintifica 1 (INF) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 1; 10
statice
01.02.O.02-07 Modelarea problemelor cuplate (INF) – 5 p.c.

41

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Alina MACHEDON
A. Obiectivul disciplinei: Cursul prezintă etape şi tehnici de rezolvare pentru problemele cuplate, care descriu procese
şi interacţiuni în care intervin, simultan, mai multe fenomene fizice (fenomene electrice, magnetice, chimice,
mecanice, etc.), sau legi constitutive care introduc cuplaje între mărimi fizice de naturi diferite. Sunt prezentate
etapele necesare în rezolvarea problemelor cuplate: identificarea modelelor fizice care descriu fenomenele cuplate,
construirea unor modele matematice consistente, modelarea numerică, şi postprocesarea rezultatelor de simulare.
Sunt discutate probleme descrise prin modele matematice de tipuri diferite sau la scări de timp. Aplicaţiile urmăresc
problematica abordată la curs prin rezolvarea unor simulari concrete de probleme cuplate. Vor fi abordate cuplaje
termo-electrice, transfer de căldură, termo-mecanice. Rezolvarea problemelor va impune folosirea unor tehnici de
discretizare diferită- retele de discretizare dinamice.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente de modelare fizică şi matematică; 2. Interacţiuni termo-electrice; 3. Probleme cu
cuplaje de tip fluxuri- gradienţi conjugati; 4. Probleme cuplate termo-structurale; 5. Probleme cuplate acustică-
structură; 6. Probleme cuplate câmp electric- transfer de caldură- structură; 7. Probleme cuplate electric- magnetic-
mişcare-termic.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea laboratorului; Prezentarea instrumentelor hard- software folosite in
laborator; 2. Introducere: efectul termoelectric; 3. Transferul de caldură într-un circuit electric; 4. Analiza termo-
mecanică a unui element rezistiv; 5. Cuplajul câmp magnetic -mişcare ; câmp electric-mişcare; 6. Problema
interacţiune câmp electromagnetic- ţesut biologic; 7. Tema rezolvată în clasă. Incheierea situaţiei la laborator.
C. Bibliografie minimală: 1. Bejan A, Shape and Structure- from engineering to nature, Cambridge Univ.Press, 2000
(tradusa in lb. romana, Ed Academiei, 2005); 2. Morega A.M. Realizari actuale in racirea structurilor electronice,
monografie, 2008; 3. Bejan A, Heat Transfer, John Wiley&Sons, Ney York, NY, 2006; 4. Incropera, F P.
,Fundamentals of heat and Mass Transfer, John Wiley&Sons, New York, NY, 1990, 2001; 5. O.Craiu, A.Machedon,
T.Tudorache, M. Morega, M. Modreanu, “3D Finite Element Thermal Analysis of a Small Power PM DC Motor”,
Optim 2010.
D. Discipline anterioare necesare: Matematici generale, Bazele Electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Tema rezolvata in clasa – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
efectuarea laboratorului; predarea referatelor; rezolvarea temei în clasă; obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.02-08 Sisteme informatice în acţionări electrice (INF) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Valentin NĂVRĂPESCU
A. Obiectivul disciplinei: Cursul se adresează celor interesaţi în a se specializa în domeniul sistemelor informatice
moderne utilizate în sistemele de acţionări electrice, al acţionărilor şi automatizărilor industriale bazate pe utilizarea
controlerelor logic programabile (PLC-uri) şi al controlerelor industriale. După parcurgerea acestuia, cursanţii vor fi
în stare să efectueze operaţiuni de întreţinere şi să proiecteze diferite tipuri de automatizări / comenzi numerice
industriale. Absolvenţii acestui curs vor căpăta cunoştinţe importante în următoarele domenii: algoritmi specifici
sistemelor de comandă numerică; structura sistemelor informatice şi aspectele particulare generate de un anumit tip
de acţionare electrică; arhitecturi specifice sistemelor numerice de comandă şi de control; utilizarea controlerelor
industriale; utilizarea releelor inteligente; utilizarea automatelor programabile de complexitate medie şi mare.
Cursanţii vor avea posibilitatea simulării, a implementării şi studierii comportamentului algoritmilor studiaţi direct
pe dispozitivelor aflate în dotarea Laboratorului de Controlere Logic Programabile.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: Aspecte generale legate de sistemele informatice implementate cu automate
programabile şi controlere industriale din domeniul acţionărilor electrice. Structuri tipice de comandă. Factorii ce
influenţează tipul şi structura unui sistem informatic. Prezentare generală a principalelor categorii de echipamente
utilizate în sistemele de comandă numerică a acţionărilor electrice. Automate numerice. Reprezentarea numerică a
informaţiei în sistemele informatice moderne. Coduri numerice uzuale pentru domeniul acţionărilor electrice.
Convertoare de cod. Circuite logice secvenţiale şi combinaţionale utilizate pentru implementarea “discretă” a
sistemelor informatice şi de comandă numerică. Structuri de automate bazate pe utilizarea memoriilor PROM,
EPROM şi EEPROM. Automate programabile. Structura clasică a unui automat programabil simplu. Domenii de
aplicaţii. Exemple de aplicaţii. Limbaje de programare conform standardului IEC 61131. Conversii între diferite
limbaje de programare. Alegerea unui limbaj de programare în funcţie de aplicaţia considerată şi de structura
hardware a acesteia. Reprezentarea unei aplicaţii cu ajutorul reţelelor Petri, a unui grafcet sau a unei organigrame.
Proiectarea unei sistem informatic bazat pe utilizarea PLC-urilor. Structura clasică a unui automat programabil
complex. Structura unui sistem informatic ierarhizat. Reţele de automate programabile. Protocoale de comunicaţie.
Structura hardware şi software a unui sistem SCADA. Comunicarea, interfaţarea şi funcţionarea unui asemenea
sistem. Sistemul OPC..
42
C. Bibliografie minimală: 1. D. MIHAI, Sisteme discrete şi comenzi numerice, Ed. Sitech, 2000; J. Wakerley, Digital
design. Principles and practices, Prentice Hall, 1994; 2. G. DUNNING, Introduction to Programmable Logic
Controllers, Thomson, 2005; 3. V. NAVRAPESCU, s.a., Acţionari electrice de curent continuu, Printech 1999; 4. V.
NAVRAPESCU, Controlere Industriale – Arhitecturi si algoritmi de comanda, Ed. UPB, 1997; 5. V.
NAVRAPESCU, Relee de comanda si control – EASY 500/700, Ed. Printech 2006; 6. V. NAVRAPESCU,
Introducere în PLC – Controlere Logic Programabile, Editura Electra 2007; www.plc.pub.ro.
D. Discipline anterioare necesare: Sisteme Digitale, Acţionări Electrice, Microcontrolere şi Automate Programabile,
Sisteme cu Microprocesoare.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 15%; Teme de casa – 35%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.02.O.02-09 Sisteme informatice de gestiune a instalaţiilor electrice (INF) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 2; 1C, 2P
Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Emil CAZACU
A. Obiectivul disciplinei: Cursul urmăreşte însuşirea de către masteranzi a cunoştinţelor privind problematica
sistemelor informatice de gestiune a instalaţiilor electrice domestice şi industriale alimentate în joasă tensiune. În
principal, sunt tratate probleme de proiectare şi de exploatare optimală ale acestora. Sunt analizate, intr-o abordare
integrată, aspecte esenţiale din instalaţiile electrice moderne: interacţiunea instalaţiei electrice cu reţeaua, calitatea
energiei electrice absorbite şi eficienţa energetică a instalaţiei. Elemente privind mentenanţa predictivă în instalaţiile
electrice sunt de asemenea prezentate. Cursanţii primesc, astfel, competenţele necesare proiectării CAD a sistemelor
de instalaţii electrice, a verificării funcţionale, reviziei şi exploatării în regim tehnico – economic optim a acestora.
B. Conţinutul cursului: 1. Instalaţiile electrice - noţiuni generale de gestiunea informatică a acestora; 2. Selecţia
arhitecturi de alimentare cu energie electrică a receptoarelor domestice şi industriale 3. Predeterminarea
informatizată a sarcinilor electrice în instalaţii. 4. Selecţia aparatelor de comutaţie şi protecţie din instalaţiile de
joasă tensiune. Corelarea informatizată a caracteristicilor acestora în reţeaua de joasă tensiune; 5. Gestiunea
informatizată a circulaţiei de putere reactivă în instalaţii-dimensionarea sistemelor electrice pentru compensarea
puterii reactive funcţie de parametrii calităţii energiei electrice; 6. Gestiunea informatică a pierderi de tensiune şi
putere în reţelele electrice de joasă tensiune. Eficienţa energetică a instalaţiilor; 7 Elemente de mentenanţă predictivă
şi electrosecuritate în instalaţiile electrice de joasă tensiune.
Conţinutul aplicaţiilor: 1. Prezentarea principalelor programelor de gestiune informatică a instalaţiilor de joasă
tensiune; 2. Analiza solicitărilor termice şi electrodinamice a conductoarelor într-o instalaţie de alimentare de joasă
tensiune selecţia conductoarelor cu verificarea la pierderea de tensiune impusă; 3. Selecţia asistată de calculator a
aparatajului de comutaţie şi protecţie în instalaţiile interioare de joasă tensiune; 4. Analiza compensării puterii
reactive într-o instalaţie electrică- Dimensionarea sistemului de corecţie a factorului de putere; 5. Evaluarea
pierderilor de tensiune şi putere pentru o instalaţie electrică – eficienţa energetică a instalaţiei. 6. Elemente de
calitate a energiei în instalaţii: Analiza poluării cu armonici superioare a instalaţiilor de joasă tensiune; 7. Sisteme de
protecţie a utilizatorului instalaţiei la contactul electric accidental şi supratensiuni atmosferice; 8. Mentenanţă
predictivă în instalaţiile de joasă tensiune prin inspecţia de termoviziune 9. Studiul documentaţiei (standarde,
normative şi legi în vigoare) necesare realizării proiectelor de instalaţii electrice de joasă tensiune; 10. Realizarea
completă a unui proiect de instalaţie electrică pentru alimentarea cu energie electrică a unui consumator de joasă
tensiune.
C. Bibliografie minimală: 1. P. Dinculescu, Instalaţii Electrice industriale de joasă tensiune- Ed. Matrix-Rom,
Bucureşti, 2003; 2. E. Cazacu (coordonator), Chestiuni speciale de teoria circuitelor electrice; Elemente de teorie şi
aplicaţii, vol 1+2, Ed. Matrix Rom, Bucureşti 2005; 3. Group Schneider, Electrical Installation Guide, Schneider
Electric, 2007, I. Kasikci, Analysis and Design of Low-Voltage Power Systems: An Engineer's Field Guide, J. W.
and Sons -VCH; 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Aparate şi Echipamente Electrice, Măsurări electrice,
Maşini şi Acţionări Electrice, Materiale electrotehnice, Reţele şi Instalaţii Electrice, Informatică aplicată.
E. Modul de evaluare: Proiect – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.02-10 Analiza software a fenomenelor de comutaţie (INF) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Florin CĂLIN
A. Obiectivul disciplinei: Cunoasterea fenomenelor de comutaţie (curent de scurtcircuit, tensiune oscilantă de
restabilire, curent limitat, supratensiuni de comutatie, interacţiunea aparat – reţea, asigurarea stabilităţii in reţele
electrice); integrarea aparatelor de comutaţie şi protecţie într-un sistem energetic; modelarea fenomenelor de
comutaţie cu ajutorul pachetelor de programe specifice (EDSA, NEPLAN, MathCAD, MATLAB-SIMULINK,
etc)..
43
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere; 2. Modelarea proceselor de conectare folosind EDSA; 3. Modelarea proceselor
de deconectare folosind EDSA; 4. Limitarea curenţilor de scurtcircuit; 5. Limitarea supratensiunilor de comutaţie; 6.
Studiul interacţiunii aparat de comutaţie – reţea folosind programe specifice (EDSA, NEPLAN, MathCAD,
MATLAB-SIMULINK); 7. Asigurarea stabilităţii in reţele electrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea pachetelor de programe specifice analizei software a fenomenelor de
comutaţie (EDSA, NEPLAN, etc.); 2. Modelarea proceselor de conectare folosind EDSA; 3. Modelarea proceselor
de deconectare folosind EDSA; 4. Optimizarea performanţei reţelei electrice; Alegerea şi dimensionarea liniilor şi a
aparatelor de comutaţie cu ajutorul pachetelor de programe EDSA si NEPLAN; 5. Proiectarea si reglarea protectiilor
folosind EDSA; Reducerea pierderilor pe linii; Reducerea poluari armonice din retea; 6. Optimizarea costurilor de
mentenanţă a sistemului electric folosind EDSA; Reducerea apariţiei şi severităţi intreruperii alimentarii.
C. Bibliografie minimală: 1. Hortopan, Gh.; – Aparate electrice de comutatie, vol. 1, Ed. Tehnica, 2003; 2. Hortopan,
Gh.; – Aparate electrice de comutatie, vol. 2, Ed. Tehnica, 1996; 3. Olaru, D.; – Tehnici numerice de protectie la
supracurent, Ed. Electra, 2002; 4. Product Tutorials & User Guide EDSA (www.edsa.com); 5. Product Tutorials &
User Guide NEPLAN (www.neplan.ch).
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Medii de calcul ingineresc, Echipamente electrice de
comutaţie şi protecţie, Tehnici moderne de comutaţie, Concepţia asistată de calculator a echipamentelor electrice,
Instalaţii electrice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 40%; Tema de casa – 40%; Colocviu final – 20%. Cerinte minimale: obţinerea a
50% din punctajul total.
01.02.O.02-11 Software profesional pentru aplicaţii cu baze de date (INF) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Gabriel PREDA
A. Obiectivul disciplinei: Familiarizarea cu metodele de proiectare, dezvoltare, testare a unei aplicaţii software de baze
de date; invăţarea principiilor de proiectare pentru baze de date, invăţarea sintaxei limbajului de interogare a datelor
SQL, experienţa directă privind implementarea unor aplicaţii tipice de baze de date.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere. Sisteme de gestiune a bazelor de date: limbaje de modelare a datelor, modele
de date. Modelul relational: concepte de baza, constrângeri de integritate; structuri de date: tabele, câmpuri,
inregistrări; 2. Proiectarea bazelor de date relationale. Schema conceptuala, design logic al bazei de date,
normalizare. Formele normale; 3. Securitatea bazelor de date relationale. Privilegii, roluri, utilizatori,
managementul rolurilor, privilegiilor, utilizatorilor. Organizarea logica a bazelor de date: tabele, view-uri (vederi),
indecsi, chei primare, chei straine. Constrangeri de integritate: integritate referentiala, integritate functionala.
Tranzactii, acces concurent la date; 4. Limbajul SQL: Limbajul SQL. Limbajul de definire a structurii datelor.
Limbajul de modificare a datelor: modificare, adaugare, stergere a datelor. Limbajul de interogare a datelor:
instructiuni de selectie, functii agregate, selectii multiple, subselectii. Elemente de limbaj procedural: functii,
proceduri, instructiuni de control al fluxului de date. Utilizarea triggerelor, contoarelor, tranzactiilor; 5. Aplicatii
avansate; 6. Organizarea unui proiect complex de dezoltare a unei aplicatii de baze de date.
C. Bibliografie minimală: 1. Larry Ulman, PHP si MySQL, Teora, Bucuresti 2006; 2. Florentin Eugen Ipate, Monica
Popescu, Dezvoltarea aplicatiilor de baze de date in Oracle 8, All, 2000.
D. Discipline anterioare necesare: Noţiuni elementare de programare, de calcul procedural. Câteva noţiuni de
matematică combinatorică.
E. Modul de evaluare: Tema individuala – 30%; Activitatea la curs si aplicatii – 20%; Examen final – 50%. Cerinte

statice
44
01.03.O.02-13 Software pentru analiza câmpului electromagnetic (INF) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: INF; sem. 3; 2C, 1L, 1P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Ioan Florea HǍNŢILǍ, Ş.l. dr. ing. Mihai MARICARU
A. Obiectivul disciplinei: Utilizarea produselor software pentru analiza câmpului electromagnetic şi determinarea
parametrilor unor componente din ingineria electrică. Calculul câmpului electromagnetic, al liniilor de câmp, a
liniilor echipontenţiale, al parametrilor componentelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Structura şi particularităţile modulelor unui produs software pentru analiza câmpului
electromagnetic; 2. Software FEM (metoda elemetului finit) 2D; 3. Software FEM 3D; 4. Software BEM (metoda
elementelor de frontieră); 5. Software cu metode hibride FEM-BEM; 6. Ecuaţia integrală a densităţii de curent; 7.
Ecuaţia integrală a polarizaţiei.
Conţinutul aplicaţiilor: Laborator: 1. Utilizarea FEMM (gratuit); 2. Generatorul de reţea GID (gratuit); 3.
Utilizarea altor produse software (sub licenţă); 5. Utilizarea software BEM (elaborat in catedra); 6. Utilizarea
software FEM-BEM (elaborat in catedra); 7. Utilizarea software pentru ecuatia integrala a densitatii de curent
(elaborat in catedra); 8. Utilizarea software pentru ecuaţia integrala a polarizaţiei (elaborat in catedra); Proiect:
Modelarea si calculul unor dispozitive electrotehnice utilizand modele 2D şi 3D.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Hantila, “Campul magnetic in structuri cu magneti permanenti”, Editura Electra, 2004,
ISBN 973-7728-22-X; *** Manualele de utilizare ale produselor software.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele electrotehnicii, Algoritmi numerici, Tehnici de dezvoltare
software.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 20%; Proiect – 30%; Examen final scris şi oral – 50%. Cerinţe
01.03.O.02-14 Tehnici de inteligenţă artificială (INF) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Corneliu MARINOV, Ş.l. dr. ing. Ruxandra Liana COSTEA
A. Obiectivul disciplinei: Prezentarea câtorva principii ale sistemelor software şi hardware, care “învaţă”,
”memorează“ şi “iau decizii” în relaţia cu datele şi semnalele lumii reale.
B. Conţinutul cursului: 1. Arhitecturi de reţele neurale şi sisteme adaptive; 2. Reguli de învăţare pentru reţelele
neurale; 3. Probleme de complexitate şi rata de convergenţă a învăţării; 4. Circuite CMOS fundamentale în aplicaţii
hardware neurale; 5. Probleme specifice ale unor aplicaţii ca procesarea imaginilor, mişcarea roboţilor, ghidarea
vehiculelor, prelucrarea semnalelor medicale, procesarea vorbirii.
Conţinutul aplicatiilor: Aplicaţiile vor consta în elaborarea unor programe simple de învăţare şi prelucrare neurală
precum şi în folosirea unor programe specializate în aplicaţii de prelucrarea imaginilor şi a semnalelor.
C. Bibliografie minimală: 1. K. Gurney, An Introduction to Neural Networks, CRC Press, 1997.
D. Discipline anterioare necesare: Circuite electrice , Algebra si Analiza Matematica.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: efectuarea lucrărilor de
laborator si obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.02-15 Administrarea reţelelor de calculatoare (INF) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Anton DUCA
A. Obiectivul disciplinei: Definirea conceptelor teoretice de baza ale proiectarii, implementarii, testarii, administrarii si
mentenantei retelelor de calculatoare precum si implicatiile privind utilizarea lor, corespunzatoare diferitelor sisteme
de operare in retea. Insusirea de cunostinte si practici legate de administrarea si configurarea celor mai folosite
servicii specifice retelelor (sisteme de operare Windows si Linux) precum si de functionalitati de securitate integrate
la nivelul acestora.
B. Conţinutul cursului: 1. Functionarea si proiectarea retelelor de calculatoare; 2. Managementul retelelor. Realizarea
unui server; 3. Elemente de securitate a retelelor de calculatoare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Identificarea cablurilor si echipamentelor de interconectare: tipuri de cabluri, repetor,
bridge, router, hub, switch, module wireless; 2. IP Address Subnetting: clase de adrese IP, calcularea adresei de
retea si broadcast, a numarului de host-uri; 3. Instalare si configurare adaptoarelor de retea sub Linux si Windows; 4.
Instalarea sistemului de operare Linux pentru server; 5. Notiuni de administrare useri, grupuri, drepturi de accesare a
45
resurselor; 6. Adresarea IP: reţele şi subreţele, configurarea calculatoarelor pentru conectare în reţea (Static, DHCP).
Utilitare de depanare a retelelor: ping, traceroute, netstat, route; 7. Configurare practica a Bind (DNS), utilitare de
depanare (host, dig, nslookup); 8. Comenzi de baza pentru configurarea practica a routarii; 9. Configurarea unui
firewall; 10. Instalarea si configurarea unui server de Web, FTP, e-mail; 11. Instalarea si configurarea unui server de
ssh, mysql, samba; 12. Utilitare de monitorizare trafic, utilitare de acces la distanta; 13. Administrarea cu sistem de
conturi centralizat (domeniu samba, NIS).
C. Bibliografie minimală: 1. T. Fox, Red Hat Enterprise Linux Administration, Sams Publishing, 2007; 2. C. Hunt,
Linux – Servere de retea, Ed. Teora, Bucuresti 2003; 3. A. Tanenbaum , Retele de calculatoare, Ed.a IV-a, Ed.
Agora 2004; 4. Peter Norton, Retele de calculatoare, Ed. Teora, 2001, 5. CentOS site oficial, http://www.centos.org .
D. Discipline anterioare necesare: Informatica aplicata, Arhitectura sistemelor de calcul, Sisteme de operare şi limbaje
în timp real, Reţele informatice, Tehnici de dezvoltare software.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator, teme pe parcurs – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.03.O.02-16 Interferenţe şi protecţie electromagnetică (INF) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Claudia POPESCU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea modului de producere a interferenţelor electromagnetice, evaluarea nivelului de
perturbaţii emise, determinarea cerintelor privind imunitatea - metode de calcul şi de încercare, standarde specifice;
cunoasterea si aplicarea metodelor de protectie antiperturbativa in domeniul frecventa (filtre de semnal si de retea) si
prin ecranare electromagnetica. Studiul mecanismelor de cuplaj electromagnetic intre echipamente prin determinari
experimentale, in laborator; elaborarea de metode de protectie antiperturbativa si experimentarea lor (filtre si
ecrane).
B. Conţinutul cursului: 1. Procese fizice de producere a interferentelor electromagnetice. Caracterizarea surselor de
interferenta. Analiza si cuantificarea fenomenelor de interferenta. Studiul mecanismelor de cuplaj
electromagnetic(galvanic, inductiv, capacitiv si prin radiatie electromagnetica); 2. Masuri de protectie
antiperturbativa. Filtre de semnal util. Filtre de retea. Ecrane si cabine ecranate. Separarea optoelectronica.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studiul experimental al mecanismelor de cuplaj; 2. Filtre de semnal si de retea; 3.
Ecrane si cabine ecranate; 4. Separare optoelectronica.
C. Bibliografie minimală: 1. Hortopan G, .- Principii si tehnici de compatibilitate electromagnetica Ed Tehnica
Bucuresti 2004; 2. Popescu Cl. s.a – Compatibilitate electromagnetica – sinteze si aplicatii, Ed Ars Docendi
Bucuresti 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Teoria circuitelor, Electromagnetism tehnic.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.

statice
01.04.O.02-18 Elaborare lucrare de disertaţie (INF) – 30 p.c.

46

statice
01.01.O.03-01 Complemente de matematică (SEA) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 1; 1C, 2S
Titular disciplinǎ: Conf. dr. Gheorghe LINCĂ
A. Obiectivul disciplinei: Predarea unor noţiuni de matematică aplicată la studiul unor fenomene din ingineria
electrică.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente avansate de calcul matriceal şi funcţii de matrice în aplicaţii tehnice; 2. Formule
integrale (Green, gradientului, divergenţei, rotorului), în aplicaţii tehnice; 3. Transformate (Fourier, Laplace, Z)
aplicate în ingineria electrică; 4. Metode probabilistice şi statistice aplicate în inginerie; 5. Tehnici de soluţionare ale
ecuaţiilor diferenţiale şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordin 1; 6. Metoda reprezentărilor conforme.
Conţinutul aplicaţiilor: 1. Calcul matriceal şi funcţii de matrice în aplicaţii tehnice; 2. Formule integrale (Green,
gradientului, divergenţei, rotorului), în aplicaţii tehnice; 3. Transformate (Fourier, Laplace, Z) aplicate în ingineria
electrică; 4. Metode probabilistice şi statistice aplicate în inginerie; 5. Ecuaţii diferenţiale şi sisteme de ecuaţii
diferenţiale de ordin 1 (tehnici de soluţionare); 6. Metoda reprezentărilor conforme.
C. Bibliografie minimală: 1. Gh. Lincă. Calcul diferenţial şi integral. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Elemente de
calcul variaţional, Editura Matrix-Rom, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9390-48-X; 2. V. Sima. Metode noi de
matematică aplicată, Editura Ştiinţifică Bucureşti 1980; 3. Robert A. Adams. Calculus a complete course 1990; 4.
M. Ghinea, V Fireţeanu. Matlab. Calcul numeric, grafică, aplicaţii. Editura Teora, 2003; 5. Gh. Lincă, Cristins
Bercia, R. Bercia. Ecuaţii şi sisteme de ecuaţii diferenţiale. Editura Printeh, Bucureşti, 2004..
D. Discipline anterioare necesare: Algebra, Analiza matematică, Matematici speciale.
E. Modul de evaluare: Activitate semestrială – 50% (activitate seminar – 10%, teste – 40%); Examen final – 50%.
01.01.O.03-02 Chestiuni speciale de electrotehnică (SEA) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihai IORDACHE
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea proceselor electromagnetice care au loc în reţelele electrice de distribuţie şi a
regimurilor lor de funcţionare normală şi de avarie.
B. Conţinutul cursului: 1. Descrierea procesului de simulare numerică şi simbolică a sistemelor electrice; 2.
Capabilităţile oferite de programele performante de simulare a sistemelor electrice; 3. Descrierea avantajelor
metodei simbolice de simulare a sistemelor electrice; 4. Calculatorul digital instrument indispensabil proiectării
circuitelor şi sistemelor. Structura datelor de intrare; 5. Soluţionarea numerică a sistemelor de ecuaţii algebrice
liniare şi neliniare; 6. Soluţionarea numerică a sistemelor de ecuaţii diferenţiale ordinare liniare şi neliniare; 7.
Funcţii de circuit. Definiţii. Polii şi zerourile funcţiei de circuit; 8. Caracteristicile de frecvenţă Bode ale unei funcţii
de circuit. Metode de generare simbolică sau numerică a funcţiilor de circuit; 9. Analiza filtrelor analogice; 10.
Calculul senzitivităţilor cu metoda circuitului incremental; 11. Calculul senzitivităţilor cu metoda circuitului
adjunct; 12. Analiza toleranţelor. Generalităţi; 13. Analiza toleranţelor cu metoda Monte Carlo; 14. Analiza
toleranţelor cu metoda Monte Carlo rapidă.
47
Conţinutul aplicatiilor: 1. Analiza pe calculator a circuitelor electrice rezistive (liniare şi neliniare) ; 2. Simularea
cu programul Pacen a sistemelor electrice în regim dinamic; 3. Analiza pe calculator a circuitelor electrice de
comutaţie; 4. Generarea simbolică sau parţial simbolică a funcţiilor de circuit; 5. Elaborarea unui program în Maple
pentru generarea simbolică a funcţiilor de circuit; 6. Formularea automată pe calculator a ecuaţiilor de stare în formă
normală; 7. Generarea matricei de stare, a valorilor proprii, a polilor şi zerourilor unei funcţii de circuit; 8.
Generarea automată a caracteristicile de frecvenţă Bode ale unei funcţii de circuit; 9. Studiul filtrului universal; 10.
Calculul direct al senzitivităţilor; 11. Calculul senzitivităţilor cu ajutorul circuitelor auxiliare; 12. Analiza
toleranţelor cu metoda celor mai defavorabile cazuri; 13. Analiza toleranţelor cu metoda Monte Carlo; 14. Test final.
C. Bibliografie minimală: 1. Lucia Dumitriu, M. Iordache, Numerical Simulation of Analog Circuits with SPICE
Program (in RO), MATRIX ROM, Bucureşti, 2006, ISBN (10) 973 – 755 – 054 – 4, ISBN (13) 978 – 773 – 755 -
054 – 5 (133 pag.), www.dragos.elth.pub.ro; 2. M. Iordache, Lucia Dumitriu, Electric Circuit Theory (in RO),
Editura Matrix ROM, Bucureşti, 2007, ISBN: 979 – 973 – 755 – 174 - 0 (289 pag.), www.dragos.elth.pub.ro; 3. M.
Iordache, Fundamentals Electrotechnics (in RO), Editura Matrix ROM, Bucureşti, 2008, ISBN: 978 – 973 – 755 –
296 - 9 (281 pag.), www.dragos.elth.pub.ro.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele Electrotehnicii, Teoria Circuitelor Electrice, Simularea Circuitelor Electrice,
Convertoare Electromecanice, Convertoare Statice, Limbaje de Programare.
E. Modul de evaluare: Activitate lucrări de casă – 20%; Activitate la seminar – 30%; Examen final – 50%. Cerinte
01.01.O.03-03 Surse de energie regenerabile (SEA) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 1; 2C, 2L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Aurelian CRǍCIUNESCU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea instalaţiilor de captare si conversie în energie electrică a energiilor solară,
eoliană şi hidraulică, împreună cu prezentarea bazelor tehnicii pilelor electrice cu hidrogen.
B. Conţinutul cursului: 1. Instalaţii solare de producere a energiei electrice. Elemente de dimensionare a unei centrale
fotovoltaice; 2. Instalaţii eoliene de producere a energiei electrice. Generatoare electrice, sisteme de reglare şi
comandă automată. Parcuri eoliene; 3. Pile cu hidrogen pentru producerea energiei electrice. Procedeelor de
producere si stocare a hidrogenului; 4. Instalaţii de captare a energiei altor surse regenerabile; 5. Integrarea surselor
regenerabile de energie in sistemul energetic. Promovarea energiilor regenerabile, legislaţie, posibilităţi de finanţare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Determinarea experimentală a caracteristicilor celulelor fotovoltaice; 2. Determinarea
caracteristicilor bateriilor electrice de stocare; 3. Determinarea caracteristicilor unei pile electrice cu hidrogen; 4.
Determinarea randamentului unei pile cu hidrogen; 5. Pierderile de energie ale unei pile electrice cu hidrogen; 6.
Comportarea pilei cu hidrogen cu diverse tipuri de sarcină; 7. Funcţionarea tandemului baterie - pilă cu hydrogen; 8.
Alimentarea în caz de urgenta cu o pilă cu hidrogen; 9. Funcţionarea unui sistem hibrid eolian-fotovoltaic.
C. Bibliografie minimală: 1. I.. Bostan s.a., Sisteme de conversie a energiilor regenerabile, Editura Tehnica-Info,
Chisinau, 2007; 2. F. A. Farret si M. Godoy Simoes, Integration of alternative sources of energy, Wiley-
Interscience, New Jersey, 2006.
D. Discipline anterioare necesare: Surse de energie, Convertoare electromecanice, Acţionări electrice, Convertoare
statice de putere.
punctajul total.
01.01.O.03-04 Reţele inteligente de distribuţie a energiei electrice (SEA) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihaela Marilena ALBU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea problemelor de conectare la reţeaua electrică a surselor distribuite, a tehnicilor
de asigurare a calităţii serviciului de furnizare şi a procedeelor de simulare a comportării noilor sisteme de
distribuţie a energiei electrice. Functiile retelelor active de distributie a enerigiei electrice in contextul Smart Grids.
B. Conţinutul cursului: 1. Soluţii de generare distribuită a energiei electrice; 2. Structuri inteligente de distribuţie a
energiei electrice; 3. Sisteme de comandă şi protecţie pentru reţele electrice; 4. Monitorizarea la distanţă. Măsurări
sincronizate. Protocoale de transmitere securizată a datelor; 5. Contorizare inteligenta a energiei (Smart Metering);
6. Soluţii eficiente de stocare a energiei; 7. Microreţele; 8. Reglarea tensiunii în reţelele active de distribuţie a
energiei; 9. Elemente de proiectare SCADA. Standardul IEC 61850.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Biblioteci dedicate simulării numerice si controlului interfeţelor de reţea în Matlab–
Simulink, PSCAD, DigSilent; 2. Aplicaţie PSCAD de calcul al regimurilor de funcţionare şi al curenţilor de
scurtcircuit în două reţele de test; 3. Aplicatie Matlab –reglarea tensiunii cu echipamentul TriPhase; 4.
Experimentare locală cu sisteme versatile de achiziţii de date şi contoare numerice complexe. Vizită de studiu în
locaţii Electrica S.A..
48
C. Bibliografie minimală: 1. Gregory W. Massey, Essentials of Distributed Generation Systems, Jones & Bartlett Pub;
2009; 2. Carmen Golovanov, Mihaela Albu. „Probleme moderne de măsurare în electroenergetica”, Ed. Tehnică,
Bucuresti, 2001; 3. http://smartgrid.ieee.org/; 4. http://www.leonardo-energy.org/.
D. Discipline anterioare necesare: Prelucrarea semnalelor, Măsurări electrice şi electronice, Măsurări numerice,
Transportul şi distribuţia energiei electrice.
punctajul total.
01.01.O.03-05 Cercetare stiintifica 1 (SEA) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 1; 10
statice
01.02.O.03-06 Proiectarea optimala a maşinilor electrice (SEA) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 2; 2C, 2P
Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Tiberiu TUDORACHE
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor de bază privind metodele clasice de proiectare a maşinilor electrice
cât şi tehnicile moderne de optimizare constructiv-funcţională, utilizând mijloace avansate de analiză în element
finit.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente de bază în proiectarea maşinilor electrice; 2. Metode de dimensionare şi
optimizare a maşinilor electrice; 3. Rezolvarea prin MEF a problemelor de câmp electromagnetic şi termic; 4.
Proiectarea optimală a maşinilor asincrone; 5. Dimensionarea şi optimizarea maşinilor sincrone.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Elaborarea şi testarea algoritmilor de optimizare. Analiza performanţelor numerice pe
aplicaţii test; 2. Calculul electromagnetic al unei maşini asincrone cu rotor în scurtcircuit. Studiul influenţei
parametrilor constructivi specifici asupra performanţelor maşinii; 3. Metode de reducere a cuplurilor parazite la
maşinile sincrone cu magneţi permanenţi.
C. Bibliografie minimală: 1. I. Cioc, C. Nica: Proiectarea maşinilor electrice, EDP, Bucureşti, 1994; 2. Fireţeanu, M.
Popa, T. Tudorache: Modele numerice în studiul şi concepţia dispozitivelor electrotehnice, Matrix-Rom, Bucureşti,
2004; 3. T. Tudorache: Medii de calcul în inginerie electrică - MATLAB, Matrix-Rom, Bucureşti, 2006; 4. T.
Tudorache, L. Melcescu, V. Petre: High Efficiency Squirrel Cage Induction Machines, International Conference
ICREPQ 2009, Valencia, Spain, 2009; 5. S. Brisset, T. Tudorache, P. Brochet, V. Fireteanu: Finite Element
Analysis of a Brushless DC Wheel Motor with Concentrated Winding, International Conference ACEMP 2007,
Bodrum, Turkey, 2007.
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare electromecanice şi Informatică Aplicată II.
E. Modul de evaluare: Aplicaţii – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.03-07 Proiectarea integrata a instalaţiilor electrice (SEA) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 2; 1C, 2P
Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Cristina Gabriela SĂRĂCIN
A. Obiectivul disciplinei: Întocmirea documentelor necesare privind racordarea instalaţiilor electrice ale
consumatorilor la reţelele de interes public. Proiectarea integrată utilizând diverse aplicaţii software. Cunoaşterea
activităţii de proiectare a sistemelor de comandă, monitorizare şi protecţie cu automate programabile a instalaţiilor
electrice industriale moderne şi a modalităţilor de evaluare tehnico-economică a acestora.
49
B. Conţinutul cursului: 1. Documente necesare proiectării integrate a instalaţiilor electrice, principii de racordare; 2.
Cerinţe de proiectare pentru instalaţii electrice industriale; 3. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor de
joasă tensiune respectiv medie tensiune; 4. Studiul fenomenelor de suprasarcină şi scurtcircuit în instalaţiile electrice
industriale; 5 Alegerea aparatelor electrice de comutaţie şi de protecţie; 6. Arhitecturi hardware şi software specifice
instalaţiilor electrice; 7. Sisteme de telecomandă şi telesemnalizare pentru instalaţii electrice; 8. Documentaţia de
proiectare şi de evaluare tehnico-economică.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Formularea temelor de proiectare pentru instalaţiile electrice industriale. Norme şi
standarde; 2. Proiectarea integrată a instalaţiilor electrice de joasă tensiune cu ajutorul software-ului ABB DOC; 3.
Dimensionarea şi alegerea elementelor de comutaţie şi protecţie; 4 Calculul curenţilor de scurtcircuit, alegerea
aparatelor de protecţie şi corelarea parametrilor acestora; 5. Proiectarea integrată a unei instalaţii electrice de
comandă la distanţă a unui separator din linia de contact; 6. Alegerea automatelor programabile şi configurarea lor
în vederea realizării comenzii la distanţă a separatoarelor; 7. Elaborarea sistemului de telecomandă şi
telesemnalizare; 8. Redactarea documentaţiei de proiectare.
C. Bibliografie minimală: 1. Sărăcin, C.G., Instalaţii electrice, Bucureşti, Ed. Matrix Rom, 2009; 2. Sărăcin, C.G,
Sărăcin, M, Golea, V.V., Sisteme de telemăsurare, Bucureşti, Ed. Matrix Rom, 2004; 3. Dinculescu, P., Schemele
instalaţiilor electrice, Bucureşti, Ed. Matrix Rom, 2005; 4. Normativul de proiectare I7/2011; 5. Schneider Electric,
Manualul instalaţiilor electrice, 1999.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Convertoare electromecanice, Materiale electrotehnice,
Echipamente electrice, Acţionari electrice, Instalaţii electrice.
E. Modul de evaluare: Teme impuse – 20%; Proiect – 30%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50%
din punctajul total.
01.02.O.03-08 Sisteme avansate de electronică de putere (SEA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Dan FLORICĂU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea funcţionării unor convertoare statice speciale, a modului lor de proiectare şi de
utilizare în cadrul sistemelor electrice moderne.
B. Conţinutul cursului: 1. Principii de sinteză a convertoarelor statice; 2. Surse de tensiune continuǎ funcţionând în
comutaţie; 3. Strategii de comandă PWM cu funcţionare discontinuă pentru invertoarele trifazate de tensiune; 4.
Sinteza conversiei statice multinivel; 5. Structuri avansate de redresoare unidirecţionale/bidirecţionale cu absorbţie
sinusoidală; 6. Sinteza conversiei directe alternativ-alternativ cu parametri energetici ridicaţi.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Analiza funcţionării celulelor de comutaţie elementare: implementare PSIM, 2. Studiul
şi simularea strategiilor de comandă numerice PWM cu funcţionare discontinuă; 3. Studiul şi simularea numerică a
unui invertor de tensiune multinivel cu celule de comutaţie serie; 4. Studiul si simularea numerică a unui invertor de
tensiune multinivel cu celule de comutaţie paralele; 5. Analiza şi modelarea unui corector monofazat al factorului de
putere; 6. Analiza funcţionării unui redresor trifazat cu absorbţie de curenţi sinusoidali.
C. Bibliografie minimală: 1. D.Floricău, Sisteme de comandă pentru convertoare statice de putere, Editura Printech,
Bucureşti, ISBN 973-98225-0-9, 1997; 2. D.Fodor, P.Delarue, F.Ionescu, D.Floricău, Convertoare statice de putere
speciale, Editura Printech, Bucureşti, ISBN 973-98225-1-7, 1997; 3. D. Floricău, F. Richardeau, New Multilevel
Converters Based on Stacked Commutation Cells with Shared Power Devices, IEEE Trans. on Ind. Electronics,
Vol.58, No.10, pp. 4675 - 4682, Oct.2011.
D. Discipline anterioare necesare: Surse de energie, Teoria circuitelor electrice, Convertoare statice, Echipamente
electrice.
E. Modul de evaluare: Referate de laborator – 10%; Colocviu de laborator – 40%; Examen final – lucrare scrisă –
50%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.03-09 Echipamente de comutaţie în sisteme electrice (SEA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Dan OLARU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea unor probleme speciale ale teoriei moderne a aparatelor electrice de comutaţie,
ale interacţiunii lor cu reţeaua şi ale procedeelor de determinarea a performanţelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Rolul acumulatoarelor de energie în întreruperea circuitelor electrice; 2. Procesul de
deconectare a sarcinilor inductive mici; 3. Procese de comutaţie la liniile electrice în gol; 4. Analiza defectului în
linie şi a defectului kilometric; 5. Rolul întrerupătoarelor în asigurarea stabilităţii reţelelor; 6. Analiza
supratensiunilor reţelelor electrice; 7. Construcţia şi utilizarea descărcătoarelor electrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Utilizarea programului EDSA la studiul influenţei acumulatoarelor de energie asupra
întreruperii circuitelor electrice; 2. Studiul instabilităţii arcului electric; 3. Utilizarea programului EDSA în studiul
procesului de comutaţie la liniile electrice în gol; 4. Studiul defectului kilometric; 5. Utilizarea programului Femlab
50
în studiul descărcătoarelor electrice cu oxid de zinc; 6. Analiza rolului înrerupătoarelor în asigurarea stabilităţii
circuitelor electrice; 7. Determinarea timpului de acţionare al întrerupătoarelor.
C. Bibliografie minimală: 1. Hortopan, Gh., Aparate electrice. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Tehnici moderne de comutaţie, Echipamente electrice,
Instalaţii electrice.
E. Modul de evaluare: Activitate semestrială – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.02.O.03-10 Mentenanţa si monitorizarea echipamentelor electrice industriale (SEA) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Constantin VLAICU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea metodelor şi procedurilor de mentenanţă a echipamentelor industriale, a
avantajelor mentenanţei predictive bazată pe achiziţia de date şi monitorizarea echipamentelor, a bazelor de date şi a
metodelor statistice de evaluare.
B. Conţinutul cursului: 1. Metode de mentenanţă utilizate în exploatarea echipamentelor industriale; 2. Mentenanţa
predictivă şi avantajele ei. Baze statistice. Monitorizarea on-line; 3. Monitorizarea echipamentelor bazată pe sisteme
de achiziţii de date; 4. Metode statistice utilizate în stabilirea intervalelor de mentenanţă.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Sisteme de achiziţii de date utilizate în monitorizarea echipamentelor. Plăci de achiziţii
bazate pe PC; 2. Sisteme de achiziţie a datelor cu microcontroler; 3. Structurarea bazelor de date utilizate în
mentenanţa predictivă. Program de aplicaţie pentru un echipament electric; 4. Sistem de monitorizare a unui
echipament electric complex şi structurarea bazei de date aferentă.
C. Bibliografie minimală: 1. C. Vlaicu, “Sisteme de măsurare informatizate”. Editura ICPE, Bucureşti, 2000; 2. C.
Vlaicu, „Sisteme distribuite de măsurare”. Editura SECOREX, Bucureşti, 2001; 3. C. D. Oancea, C. Vlaicu, Sisteme
de măsurare informatizate. îndrumar de laborator. Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie
Electrică, 2005.
D. Discipline anterioare necesare: Echipamente electrice. Măsurări electrice şi electronice. Traductoare, interfeţe şi
achiziţii de date.
punctajul total.

statice
01.03.O.03-12 Acţionări electrice avansate (SEA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Dragoş Ovidiu KISCK
A. Obiectivul disciplinei: Analiza sistemelor de acţionare electrică prin prezentarea unor tehnici de control avansate,
cum ar fi: controlul vectorial, controlul sensorless al sistemelor de acţionare cu maşini de curent alternativ, controlul
Fuzzy. Tehnicile de control se vor prezenta prin prisma utilizării procesoarelor digitale de semnal pentru comanda
sistemelor de acţionare electrică.
51
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere. Stadiul actual şi tendinţele de dezvoltare ale acţionările electrice. Indici de
performanţă specifici; 2. Utilizarea convertoarelor PWM pentru comanda la factor de putere unitar al motoarelor de
current alternative pentru tracţiune electrică, in regim de tracţiune - frânare recuperativă – algoritmi de comandă; 3.
Comanda motorului de inducţie. Unitatea de control. Metode de modulare specifice comenzii cu procesoare digitale
de semnal; 4. Algoritmi de comandă ai motorului de inducţie. Bucla deschisă, U-f. U-f cu senzor de c.c..
Optimizarea alunecării. Controlul frecvenţei de alunecare. Controlul vectorial direct al motorului de inducţie.
Controlul vectorial indirect al motorului de inducţie; 5. Metode de control fără traductoare de turaţie-poziţie
/“sensorless” pentru motorul de inducţie. Estimatoare în buclă deschisă. Estimatoare cu model de referinţă adaptiv;
6. Tehnici de programare a procesoarelor digitale de semnal; 7. Comanda motorului sincron cu magneţi permanenţi.
Comanda motorului sincron cu magneţi permanenţi interiori. Comanda motorului sincron cu magneţi permanenţi
plasaţi la suprafaţa rotorului; 8. Comanda motorului cu reluctanţă variabilă cu comutaţie electronică. Scheme tipice.
Metode de reducere a cuplului pulsatoriu; 9. Introducere în controlul Fuzzy. Controlul Fuzzy în perspective
acţionărilor electrice. Beneficiile controlului Fuzzy. Alegerea procedurilor de defuzificare; 10. Aplicaţii de
implementare a controlului Fuzzy la controlul vectorial al motorului de inducţie; 11. Aplicaţii de implementare a
controlului Fuzzy la controlul motorului cu reluctanţă variabilă cu comutaţie electronică.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea laboratorului; Procesoare digitale de semnal în virgulă fixă şi virgulă
mobilă; 2. Comanda numerică a motorului asincron orientat direct după fluxul rotoric; 3. Comanda numerică a
motorului asincron orientat indirect după fluxul rotoric; 4. Comanda numerică “sensorless“ a motorului asincron cu
estimator cu model de referinţă adaptiv; 5. Comanda numerică a motorului cu magneţi permanenţi cu traductor de
poziţie absolute – utilizând traductoarele Hall; 6. Sistemul de comandă cu logică Fuzzy pentru controlul vitezei
motorului asincron orientat direct după fluxul rotoric; 7. Sistemul de comandă al motorului sincron autopilotat
pentru propulsia trenurilor de mare viteză.
C. Bibliografie minimală: 1. Dragoş Ovidiu Kisck, “Reglarea vectorială a maşinilor de curent alternativ”, Editura
ICPE Bucureşti, ISBN 973- 97863-6-7/1997, 216 pag.; 2. Dragoş Ovidiu Kisck, “Monitorizarea fazorilor spaţiali ai
maşinilor de curent alternativ şi sisteme adaptive”, Editura ICPE Bucureşti, ISBN 973- 8067-03-0/1999, 152 pag.; 3.
Driankov, H. Hellendoom, M. Reinrank, “An Introduction to Fuzzy Control”, Springler Berlin, 1995, 307 pag.; 4. I.
Boldea, S. Nasar, “Vector control of a.c. drives”, CRC Press, Inc., 2000, Florida,1992, 235 pag.; 5. N. Mohan, T.M.
Undeland, W. Robbins, “Power Electronics”, John Willey & Sons, Inc., 2003, 797 pag.; 6. Note de curs si indrumar
de aplicatii - format electronic, http://www.dsp-control.pub.ro.
D. Discipline anterioare necesare: Matematici speciale, Bazele electrotehnicii, Medii de calcul ingineresc, Arhitectura
sistemelor de calcul, Electronica, Convertoare statice, Masurari electrice si electronice, Teoria sistemelor si reglaj
automat, Convertoare electromecanice, Actionari Electrice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Prezenţă la curs – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: promovarea
laboratorului (efectaurea a minim cinci lucrări de laborator); obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.03-13 Sisteme electrice autonome (SEA) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihai Octavian POPESCU, *Prof. dr. ing. Nicolae VASILE
Departamentul: Măsurări, Aparate electrice şi Convertoare statice, *Universitatea VALAHIA Târgoviste
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea sistemelor electrice de putere autonome cu care sunt echipate vehiculele
terestre, navale şi aeriene.
B. Conţinutul cursului: 1. Problemele fundamentale ale sistemelor electrice de putere autonome; 2. Sisteme electrice
de putere pentru automobile; 3. Automobile electrice şi hibride; 4. Sisteme electrice de putere pentru avioane; 5.
Sisteme electrice de putere pentru vapoare şi submarine; 6. Dispozitive de stocare a energiei pentru vehicule; 7.
Managementul energiei la vehiculele electrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modele matematice şi simularea componentelor mecanice; 2. Modele matematice ale
dispozitivelor de stocare a energiei; 3. Modele matematice şi simularea maşinilor electrice; 4. Modele matematice şi
simularea convertoarelor statice de putere; 5. Simularea sistemelor electrice de propulsie.
C. Bibliografie minimală: 1. Ehmadi, A; ş.a. „Vehicular Electric Power Systems”, Marcel Dekker, New York, 2006; 2.
Husain, I., „Electric and Hybrid Vehicles – Design fundamentals”, CRC Press, 2003.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Convertoare electromecanice, Convertoare statice,
Echipamente electrice, Acţionări electrice.
punctajul total.
01.03.O.03-14 Echipamente electrice biomedicale (SEA) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Vasile MANOLIU
52
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor de bază privind principiile constructive, funcţionale şi de

mentenanţă ale echipamentelor pentru investigaţii şi proceduri medicale. Informaţiile prezentate vor include şi
noţiuni de fiziologie, biomecanică şi tehnici de terapie, protezare şi asistenţă computerizată, utilizând principii
specifice ingineriei electrice. Dobândirea cunoştinţelor cu caracter practic privind încercările de laborator şi
modelarea numerică a sistemelor de monitorizare şi diagnoză, a sistemelor de terapie, protezare şi asistenţă
computerizată asociate echipamentelor electromedicale.
B. Conţinutul cursului: 1. Bioinginerie şi inginerie clinică. Principii deterministe în abordarea sistemelor fiziologice.
Rolul bioinginerului şi a inginerului clinic în îmbunătăţirea actului medical, şi implicit a calităţii vieţii; 2. Principii
ale electromagnetismului şi ale conversiei electromecanice în funcţionarea echipamentelor electromedicale.
Echipamente de monitorizare şi diagnoză. Echipamente de terapie; 3. Sisteme de monitorizare si diagnoză.
Echipamente pentru monitorizarea parametrilor hemodinamici şi cardiaci. Echipamente de imagistică medicală
(ecografice, RMN, scintigrafice); 4. Sisteme de terapie şi protezare. Echipamente de stimulare şi defibrilare.
Actuatori electrici şi sisteme de asistenţă cardiacă. Electrosecuritate şi standarde specifice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Principii de modelare a sistemului cardiovascular; 2. Monitorizarea parametrilor
hemodinamici utilizând echipamente ecografice si pentru masurarea rigiditatii arteriale; 3. Determinarea
parametrilor cardiovasculari, hemodinamici şi analiza compoziţiei corporale; 4. Elemente de proiectare ale
defibrilatoarelor şi stimulatoarelor cardiace; 5. Analiza şi principii funcţionale ale sistemelor de asistenţă cardiacă; 6.
Analiza functionalitatii MEMS-urilor si ale altor dispozitive utilizate in ingineria clinica.
C. Bibliografie minimală: 1. J.G. Webster (ed.), “Medical instrumentation – Application and design”, 1998; 2. V.
Manoliu, “Elemente de proiectare si modelare în bioinginerie”, Lit. UPB, 1999; 3. ***** - IEEE Trans. on
Biomedical Engineering; 4. Documentaţii de firmă (Baxter, Kontron, Siemens, Novacor, BTL, Storz, etc).
D. Discipline anterioare necesare: Metode numerice în ingineria electrică, Măsurări electrice şi electronice, Acţionări
electrice.
E. Modul de evaluare: Activitate laborator – 40%; Prezenta curs – 10%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
promovarea laboratorului, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.03-15 Tehnica tensiunilor înalte (SEA) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Marian COSTEA
Departamentul: Sisteme Electroenergetice, Facultatea de Energetică
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea noţiunilor specifice domeniului tensiunilor înalte. Identificarea şi evaluarea
solicitărilor de câmp electric intens la care sunt supuse în exploatare izolaţiile echipamentelor de înaltă tensiune.
Însuşirea metodelor de evaluare, prin încercări la tensiuni înalte, a stării izolaţiilor echipamentelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiuni specifice izolaţiilor şi reţelelor de înaltă tensiune. Clasificarea solicitărilor
dielectrice şi parametrii lor caracteristici. 2. Tensiuni de ţinere, tensiuni de încercare standardizate, nivel de izolaţie.
Comportarea izolaţiilor echipamentelor electrice la solicitări cu tensiuni înalte; 3. Prelucrarea şi interpretarea
rezultatelor încercărilor la tensiuni de impuls înalte. Coordonarea izolaţiei în instalaţiile de înaltă tensiune;
4. Supratensiuni temporare: cauze, parametri caracteristici, efecte; 5. Supratensiuni tranzitorii cu front lent produse
de comutaţii: cauze, evaluarea parametrilor, metode de limitare; 6. Supratensiuni cu front rapid produse de trăsnete:
caracterizare, evaluarea parametrilor, mijloace de protecţie; 7. Evaluarea solicitărilor izolaţiilor înfăşurărilor de
transformator la supratensiuni tranzitorii; metode de încercare a izolaţiilor transformatoarelor.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Metode de încercare a izolaţiilor cu tensiuni alternative înalte; 2. Evaluarea comportării
izolaţiei unui echipament la tensiuni de impuls înalte; 3. Determinarea parametrilor unui descărcător cu rezistenţă
neliniară; 4. Distribuţia solicitărilor izolaţiei unei înfăşurări de transformator în regim de supratensiune tranzitorie;
5. Distribuţia potenţialului electric în lungul unei izolaţii de înaltă tensiune; 6. Protecţia echipamentelor împotriva
loviturilor directe de trăsnet; 7. Descărcarea corona: măsurarea tensiunii perturbatoare de radiofrecvenţă a unui lanţ
de izolatoare.
C. Bibliografie minimală: 1. G. Drăgan (coord.), „Tehnica tensiunilor înalte”, vol II, 2001, Ed. Academiei Române;
2. G. Drăgan (coord.), „Tehnica tensiunilor înalte”, vol. III, 2003, Ed. Acad. Române; 3. D. Cristescu (coord.),
„Tehnica tensiunilor înalte – Îndrumar de laborator”, U.P.B., 1992.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Echipamente electrice, Transportul si distribuţia energiei
electrice.
E. Modul de evaluare: Activitate laborator – 30%; Lucrări de verificare pe parcurs – 50%; Verificare finală – 20%.
Cerinţe minimale: promovarea laboratorului, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.03-16a Evaluarea impactului sistemelor electrice asupra mediului – Modulul 1: Mediul

electromagnetic (SEA) – 6 p.c.
Numǎrul de puncte credit acordate: 6 p.c. (împreună cu modulul 2)
Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 3; 2C, 2L; 7 săptămâni
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihaela MOREGA
53
A. Obiectivul disciplinei: Modulul 1 are în vedere evaluarea surselor de câmp electromagnetic în gama de frecvenţe a
radiaţiei neionizante (prin măsurători directe şi prin modelare numerică), identificarea şi punerea în practică a unor
metode de limitare a expunerii umane la câmp electromagnetic. Se urmăreşte dobândirea de către studenţi a
cunoştinţelor cu caracter practic privind, pe de o parte, măsurarea mărimilor de câmp electric şi magnetic (în
vecinătatea surselor şi la distanţă), iar pe de altă parte analiza numerică în probleme de repartiţie a câmpului
electromagnetic în vecinătatea surselor şi în medii biologice expuse, în cadrul unor studii dozimetrice. Cunoaşterea
cadrului normativ actual, a bazei fenomenologice luate în considerare şi a tendinţelor de evoluţie a standardizării în
privinţa limitării expunerii umane la câmp electromagnetic permit diseminarea informaţiei la zi şi discutarea unor
acţiuni şi practici în cadrul UE şi la nivel internaţional, în problema evaluării, comunicării şi managementului
riscului în acest context.
B. Conţinutul cursului: 1. Caracterizarea mediului electromagnetic natural si artificial. Spectrul campului
electromagnetic neionizant. Surse si niveluri ale campurilor electrice si magnetice naturale şi artificiale – clasificare,
niveluri, expunerea umana, efecte biologice si cuantificarea lor. Metode si tehnici de reducere a emisiilor
electromagnetice si a nivelurilor de expunere umana; 2. Cadrul legislativ de limitare a expunerii umane la camp
electromagnetic. Baza stiintifica a stabilirii normelor – restrictii de baza, niveluri de referinta. Expunerea
necontrolata, expunerea profesionala, expunerea controlata. Standardizare pentru asigurarea si verificarea
conformitatii echipamentelor emitatoare de camp electromagnetic; 3. Analiza numerica a campului electromagnetic
in vecinatatea surselor si in corpurile expuse – aspecte fizice si numerice in modelarea surselor, dozimetrie; 4.
Masurarea si monitorizarea emisiilor electromagnetice - expozimetrie. Echipamente si instrumentatie de masura
pentru câmp electric şi magnetic în diferite game de frecvenţă.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Analiza numerică a câmpului electromagnetic produs de instalaţii de joasă frecvenţă; 2.
Analiza numerică a câmpului electromagnetic în jurul antenelor de înaltă frecvenţă şi aspecte dozimetrice ale
expunerii umane; 3. Măsurarea mărimilor de câmp electromagnetic la frecvenţă joasă şi radiofrecvenţă (aparatura de
măsură, tehnici de măsurare şi raportare la normative).
C. Bibliografie minimală: 1. Morega Mihaela, Note de curs şi foi de platformă pentru aplicaţii accesibile in format
electronic, http://electro.curs.pub.ro/2011; 2. Morega Mihaela, Bioelectromagnetism, Ed. Matrix-Rom, Bucureşti,
2000; 3. M. Morega – articole publicate (www.iem.pub.ro/~mihaela/LL_selectie.htm).
D. Discipline anterioare necesare: Fizică, Bazele electrotehnicii, Teoria câmpului electromagnetic, Unde
electromagnetice, Măsurări electrice si electronice, Materiale electrotehnice.
E. Modul de evaluare: Aplicaţii: participare la lucrări, elaborarea rapoartelor finale pentru fiecare aplicaţie – 50%;
Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total corespunzător fiecărui modul.
01.03.O.03-16b Evaluarea impactului sistemelor electrice asupra mediului – Modulul 2: Interacţiunea

echipamentelor cu mediul (SEA) – 6 p.c.
Programul, semestrul, structurǎ de ore: SEA; sem. 3; 2C, 2L; 7 săptămâni
A. Obiectivul disciplinei: Modulul 2 are în vedere cunoaşterea şi evaluarea impactului electromagnetic al
componentelor sistemelor electrice asupra altor echipamente, cunoaşterea modului de producere a interferenţelor,
imunitatea şi nivelul perturbaţiilor emise, cunoaşterea metodelor de calcul şi de încercare, a prevederilor
standardelor şi ale directivelor europene, cum şi cunoaşterea experimentală a mecanismelor de cuplaj
electromagnetic dintre echipamente (prin cuplaj galvanic, cuplaj inductiv, cuplaj capacitiv sau prin radiaţie).
B. Conţinutul cursului: 1. Interacţiunea intrasistem şi intersisteme; 2. Studiul mecanismelor de cuplaj electromagnetic
(galvanic, inductiv, capacitiv, prin radiaţie electromagnetică); 3. Măsuri antiperturbative; 4. Interacţiunea
echipamentelor cu mediul ambiant; Evaluarea energiei consumate; norme europene; 5. Evaluarea emisiilor de CO2;
6. Evaluarea impactului cu ajutorul tehnicilor de analiză bazate pe analiza ciclului de viaţă (LCA - life cycle
analysis).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studiul experimental si prin modelare numerică al mecanismelor de cuplaj
electromagnetic; 2. Evaluarea impactului asupra mediului prin metoda analizei ciclului de viaţă (metoda LCA).
C. Bibliografie minimală: 1. Hortopan Gh, „Principii şi tehnici de Compatibilitate electromagnetica”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2004; 2. Popescu Claudia. ş.a., „Compatibilitate electromagnetică – sinteze şi aplicaţii”, Editura Ars
Docendi, Bucureşti, 2004; 3. Popescu Claudia, ş.a., „Impactul câmpurilor magnetice antropice asupra
ecosistemelor”, Ed. Printech, Bucuresti, 2007.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele Electrotehnicii, Teoria câmpului electromagnetic, Chestiuni speciale de
electrotehnică, Complemente de matematică.
punctajul total corespunzător fiecărui modul.
01.03.O.03-17 Legislaţie şi norme specifice în ingineria electrică (SEA) – 3 p.c.

54
Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Daniel ILINA

A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea elementelor fundamentale de teorie generală a dreptului şi a relaţiilor juridice
dintre subiectele raportului juridic. Dobândirea cunoştinţelor necesare întocmirii unui act constitutiv şi a procedurii
de înfiinţare a unei societăţi comerciale. Cunoaşterea elementelor specifice dreptului de proprietate industrială şi
posibilitatea realizării documentaţiei de înregistrare a unei invenţii. Prezentarea legislaţiei specifice domeniului
energiei electrice, respectiv a reglementărilor legislative din domeniul protecţiei mediului şi dezvoltării durabile.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiuni de teoria generală a dreptului; 2. Drept comercial – societăţile comerciale; 3. Relaţii
juridice dintre persoane fizice şi/sau juridice; 4. Dreptul proprietăţii industriale şi intelectuale; 5. Mediu economico-
social; 6. Reglementări legislative din domeniul energiei electrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Elemente de drept civil; 2. Societăţile comerciale; 3. Contracte civile şi comerciale.
Relaţii de muncă; 4. Proprietatea industrială şi intelectuală; 5. Mediu economico-social; 6. Legislaţie din domeniul
energiei electrice.
C. Bibliografie minimală: 1. Stanciu Dumitru – Tehnologiile şi protecţia mediului, Ed. MEDC. 2005; 2. Stanciu
Dumitru – Metodologie pentru evaluarea impactului activităţilor umane asupra mediului, Ed. MEDC. 2007; 3.
Stanciu Dumitru, Lucia Stanciu – Managementul privatizării, Ed. Niculescu, 2006; 4. Ilina Ion Daniel – Drept şi
legislaţie. Elemente fundamentale şi reglementări specifice ingineriei electrice. Editura Matrix Rom, Bucureşti
2008; 5. Nicolae Popa – Teoria generală a dreptului. Bucureşti, 1996; 6. Francisc Deak – Tratat de Drept civil.
Contracte speciale. Editura Actami, Bucureşti, 1998; 7. Cârpenaru St. D. - Drept comercial român, Editura Atlas
Lex, Bucureşti, 2001; 8. Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea – Dreptul Muncii. Editura Şansa, Bucureşti, 1995; 9.
Viorel Ros, Dragos Sebastian Bogdan - Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi
indicaţiile geografice. Editura ALL Beck, Bucureşti 2003; 10. Parlamentul României, Camera Deputaţilor -
Legislaţia mediului, 1996; 11. Monitorul Oficial al României.
D. Discipline anterioare necesare: Economie şi analiză economică, Antreprenoriat / Drept şi legislaţie, Managementul
proiectelor.
E. Modul de evaluare: Teme de casă – 20%; Prezenta activa la curs si seminar – 20%; Lucrari de verificare – 40%;
Colocviu final – 20%; Cerinţe minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
01.04.O.03-19 Elaborare lucrare de disertaţie (SEA) – 30 p.c.

statice
55
01.01.O.04-01 Matematici aplicate şi statistică (ISM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: ISM; sem. 1; 1C, 2S
Titular disciplinǎ: Lect. dr. Manuela MǍGUREANU
A. Obiectivul disciplinei: Insusirea de cunostinte si abilitati de calcul privind aplicarea diferitelor transformate in
rezolvarea de probleme precum si a metodelor de modelare de fenomene aleatoare si de analiza a datelor
experimentale.
B. Conţinutul cursului: 1. Repartitii discrete si continue; 2. Prezentarea datelor; Indicatori Statistici; 3. Estimarea
parametrilor. Intervale de incredere; 4. Verificarea ipotezelor statistice. Tipuri de Erori; 5. Regresie si Corelatie; 6.
Serii de timp; 7. Transformata Laplace, Transformata Z; 8. Transformata Fourier; 9. Rezolvari de ecuatii cu derivate
partiale si integro diferentiale cu metoda transformarilor integrale.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Probabilitati; 2. Repartitii discrete si continue; 3. Prezentari ale datelor experimentale si
calculul indicatorilor de selectie; 4. Estimarea punctuala si prin Intervale de incredere pentru parametri necunoscuti.
Gasirea volumului esantionului pentru o marja de eroare data; 5. Concordanta datelor experimentale cu repartitii
specificate. Aplicatii; 6. Verificari de ipoteze. Aplicatii; 7. Probleme de determinare a regresiei liniare. Eroarea de
predictie; 8. Studii de caz pentru analiza seriilor de timp; 9. Aplicatii ale transformatei Laplace si ale transformatei
Z; 10. Aplicatii ale transformatei Fourier; 11. Studii de caz.
C. Bibliografie minimală: 1. M. Craiu, ”Statistica Matematica”, Ed.Matrix-Rom, Bucuresti, 2002; 2. M. Craiu, L.
Panzar, ”Probabilitati si Statistica – Aplicatii”, Ed.Printech, 2005; 3. L. Jude, ”Serii Fourier si Transformari
Integrale”, Matrix-Rom, Bucuresti, 2001; 4. M. Dumitrescu, ”Bazele Matematice ale monitorizarii proceselor
industriale”, Ed. Academiei, 2000.
D. Discipline anterioare necesare: Algebra, Analiza matematica, Matematici avansate.
E. Modul de evaluare: Teme de casa – 30%; Activitate seminar – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.01.O.04-02 Probleme avansate de măsurare şi estimare în instrumentaţie (ISM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: ISM; sem. 1; 2C, 1L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Constantin VLAICU, Prof. dr. ing. Mihaela Marilena ALBU
A. Obiectivul disciplinei: Asocierea informatiilor furnizate de echipamentele numerice instalate la capatul unui lant de
masurare cu algoritmii folositi pentru estimarea starii unei retele electrice, din perspectiva increderii in rezultatul
estimarii, descrisa de incertitudinea standard de masurare asociata. Studenţii vor stăpâni tehnici de prelucrare
numerică off-line şi on-line (incluzind elemente de comunicatie) a semnalelor din instalaţiile electrice pentru
proiectarea algoritmelor de control specifice.
B. Conţinutul cursului: 1. Incertitudini de masurare; 2. Probleme de estimare in sisteme electrice complexe. Estimatori
de stare in sistemele de transport al energiei electrice. Contingente; 3. Echipamente de masurare specializate in
ingineria electrica. Phasor Management Units. Monitorizarea la distanţă. Metode AMR (Automated Meter Reading).
Transmiterea informatiei de masurare cu elemente PLC (Power Line Carrier); 4. Elaborare algoritmi de estimare a
variabilelor de stare pentru sisteme electrice; 5. Algoritmi de compresie a datelor si influenta acestora asupra
incertitudinilor de masurare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Biblioteci dedicate simularii numerice si estimare în medii uzuale de pro-gramare
Matlab– Simulink, LabVIEW. Descriere si exemple de utilizare; 2. Experimentare locala cu sisteme versatile de
achizitii de date si PLC; 3. Algoritm de estimare a incertitudinii de masurare prin metoda Monte Carlo. Exemplu
(algoritm de reglare); 4. Algoritm de determinare a incertitudinii de masurare complexe pentru un lant de masurare
cu PMU si transformatoare de masurare. Exemplu.
C. Bibliografie minimală: 1. JCGM YYY: 2006, Evaluation of measurement data- supplement 1 to the “Guide to the
expression of uncertainty in measurement”- propagation of distributions using a Monte Carlo method; 2. ISO-IEC-
OIML-BIPM: Guide to the Expression of Uncertainty in Measurement, 1992.
D. Discipline anterioare necesare: Prelucrarea semnalelor, Mǎsurǎri electrice şi electronice, Mǎsurǎri numerice.
56
E. Modul de evaluare: Activitate laborator – 30%; Teme de casa, teste la curs – 20%; Examen final – 50%. Cerinte
01.01.O.04-03 Câmpul electromagnetic în traductoare (ISM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Iosif Vasile NEMOIANU
A. Obiectivul disciplinei: Capacitatea de a formula problemele de câmp electromagnetic specifice senzorilor şi
traductoarelor; alegerea metodei optime de rezolvare a problemei de câmp electromagnetic; utilizarea produselor
software pentru analiza câmpului electromagnetic şi determinarea parametrilor metrologici ai dispozitivelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere; 2. Formularea problemei de câmp electromagnetic; 3. Metode analitice de
rezolvare; 4. Metode aproximative de rezolvare; 5. Metode numerice de rezolvare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Metode analitice de rezolvare; 2. Metode aproximative de rezolvare; 3. Utilizarea
FEMM; 4. Generatorul de retea GID; 5. Utilizarea altor produse software; 6. Utilizarea software BEM; 7. Utilizarea
software FEM-BEM.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Hănţilă, “Rezolvarea numerică a problemelor de câmp electromagnetic”, Editura Ari
PRESS, Bucureşti 1995; 2. V. Ioniţă, Analiza numerică a dispozitivelor electromagnetice – modelarea materialelor
cu histerezis, Editura MATRIX ROM 1998; 3. I. Nemoianu, Câmpul electromagnetic (regimurile static şi staţionar),
Editura MATRIX ROM 2008; 4. C. Iliescu, B. Pantelimon, Senzori şi traductoare, Litografia UPB 1993; 5. C.
Iliescu, B. Pantelimon, Mesures électriques et transducteurs - Tome 2, Editura Tritonic, 1999; 6. ***, Manualele de
utilizare ale produselor software; 7. A. Tomescu, I. B. L. Tomescu, F. G. M. Modelarea numerică a câmpului
electromagnetic, Editura MATRIX ROM 2003.
D. Discipline anterioare necesare: Matematici speciale, Bazele electrotehnicii I+II, Măsurări electrice şi electronice,
Senzori şi traductoare, Tehnici de programare.
E. Modul de evaluare: Activitate seminar – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.01.O.04-04 Convertoare statice speciale (ISM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Florin IONESCU
A. Obiectivul disciplinei: Insuşirea unor cunoştinţe de electronicǎ de putere, de nivel postuniversitar, cu aplicaţii în
conceperea si dezvoltarea unor sisteme avansate de masurare; Cunoasterea modului de functionare si. de utilizare a
unor convertoare statice speciale in cadrul unor sisteme avansate de masurare si a metodelor de determinare si
optimizare a performantelor acestora.
B. Conţinutul cursului: 1. Progrese in domeniul componentelor semiconductoare de putere; 2. Redre- soare speciale
utilizate in sursele de alimentare; 3. Regimul deformant introdus de convertoarele cu comutaţie naturala; 4.
Imbunatatirea factorului de putere in cadrul surselor de alimentare; 5. Alimentatoare de tensiune alternativă bazate
pe conversia directă alternativ-alternativ; 6. Choppere serie si paralel cu întreruptoare rezonante ZCS (comutaţie la
curent zero) sau ZVS (comutaţie la tensiune zero) utilizate in sursele in comutatie.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Redresor in punte complet comandata cu DRL; 2. Studiul regimului deformant produs
de convertoarele cu comutatie naturala ; 3. Studiul unui corector de factor de putere (PFC); 4. Studiul efectului
filtrării pasive în cazul redresoarelor monofazate (măsurare şi simulare); 5. Studiul efectului filtrării pasive în cazul
redresoarelor trifazate (măsurare şi simulare); 6. Studiul redresorului trifazat în punte comandat PWM şi simularea
funcţionării lui; 7. Proba experimentala finala.
C. Bibliografie minimală: 1. 1. Ionescu Fl., Floricău D., Niţu M., Fodor D., Alexa D., Roşu M.E., Milent E.:
Electronicǎ de putere. Modelare şi simulare. Ed Tehnică 1997, 380 pag., ISBN 973-31-1086-8; 2. Ionescu Fl.,
Floricău D., Niţu S., Six J.-P., Delarue Ph., Boguş C. : Electronicǎ de putere. Convertoare statice. Ed Tehnică 1998,
493 pag., ISBN 973-31-1262; 3. Ionescu Fl.: "Convertisseurs statiques speciaux" Editura Printech, 2007, 182 pag.,
ISBN 978-973-718-868-7; Ionescu Fl., Roşu E., Six Jean-Paul, Dakyo B., Milent E., Nichita C.: Exercices
d’électronique de puissance". Ed.Tehnicǎ, 2001, 230 pag., ISBN 973-31-2100-2.
D. Discipline anterioare necesare: Surse de energie, Teoria circuitelor electrice, Convertoare statice, Sisteme digitale,
Măsurări electrice si electronice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 45%; Alte activitati – 5%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50%
01.01.O.04-05 Instrumentaţie asistată de calculator (ISM) – 5 p.c.

57
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Sorin Dan GRIGORESCU

A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea instrumentelor asistate de calculator si cerinţelor hardware si software pentru
aceasta categorie de instrumente. Dobândirea abilitaţii de identificare a cerinţelor aplicaţiei si de stabilire a
arhitecturii si performantelor necesare instrumentelor sau sistemului virtual asociat. Asimilarea informaţiilor in
legătura cu utilizarea mediului de programare LabVIEW pentru instrumentaţia virtuala. Cunoaşterea si identificarea
aplicaţiilor tipice pentru instrumentaţia asistata de calculator.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere în domeniul instrumentaţie asistate de calculator. Studiul apariţiei
instrumentaţiei asistate de calculator. Standarde de instrumentaţie; 2. Principiile instrumentaţiei asistate de
calculator. Rolurile uP, microcontroloarelor si DSP-urilor in instrumentaţie. Legătura intre modurile de măsurare ale
circuitelor electrice si teoremele de analiza a acestora; 3. Arhitectura instrumentaţiei asistate de calculator.
Arhitectura hardware. Arhitectura software îmbarcat. Standarde de comunicaţie pentru instrumentaţie.
Managementul evenimentelor si alarmărilor, aplicaţii SCADA; 4. Circuite de intrare-ieşire pentru instrumentaţia
asistata de calculator. Caracteristicile circuitelor analogice de I/O Separarea galvanica.. Optocuploare pentru intrări
de c.c si c.a. Circuite I/O binare: relee, optocuploare, npn si pnp. Comunicaţie inter-chip pentru periferice IO; 5.
Software dedicat instrumentaţiei asistate de calculator. Prezentarea programului LABVIEW. Achiziţia de date,
analiza, prezentarea datelor. Elemente de control si indicare. Interfeţe de distribuţie a datelor prin reţea. Baze de
date in LabVIEW. Managementul erorilor. Programarea in flux de date. Generarea de rapoarte; 6. Reţele de
comunicaţie pentru instrumentaţia asistata de calculator. Soluţii de comunicaţie pentru mediu industrial. Standarde
de comunicaţie adecvate instrumentației virtuale. Comunicaţii in sisteme SCADA; 7. Aplicaţii ale instrumentaţiei
asistate de calculator. Monitorizarea proceselor in laboratoare, clădiri si industrie. Controlul aplicaţiilor industriale.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Designul unui instrument virtual in LabVIEW; 2. Arhitectura software a unui instrument
virtual in LabVIEW. Drivere si comunicaţii, programul; 3. Instrument virtual temperaturi realizat cu DAS cuplat
prin USB; 4. Măsurarea parametrilor electrico-mecanici ai diverselor tipuri de re-lee si contactoare utili-zând DAS
NI USB 6251; 5. Măsurarea regimurilor tranzitorii ai convertoarelor electrice cu un sistem generator-osciloscop
numeric cuplat la calculator; 6. Aplicaţie de monitorizare 2D cu ajutorul unui sonar asistat de calculator; 7. Studiul
unei reţele de monitorizare cu RS485 si protocol MODBUS.
C. Bibliografie minimală: 1. Grigorescu S.D., Ghita M.O., Neacsu P., Instrumentaţie virtual si distribuita, Ed. Electra
(ICPE), Bucuresti, 2006, ISBN 973-7728-46-9, 209 pag.; 2. Grigorescu S.D., Intre senzori si calculator, Ed. Electra
(ICPE), Bucuresti, 2005, ISBN 973-7728-46-7, 204 pag.
D. Discipline anterioare necesare: Informatica aplicată, Măsurări electrice şi electronice, Simularea circuitelor
electrice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Tema de casa – 10%; Test activitate la curs – 10%; Examen final – 50%.
Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.04-06 Cercetare stiintifica 1 (ISM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: ISM; sem. 1; 10
statice
01.02.O.04-07 Senzori electromecanici pentru sisteme de măsurare (ISM) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Gloria Ştefania CIUMBULEA
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor privind principiile de functionare, caracteristicile si modalitatile de
alegere si de integrare ale diverselor tipuri de senzori electromecanici in sistemele moderne de comandă.
58
B. Conţinutul cursului: 1. Senzori electromecanici în sistemele moderne de comandă; 2. Caracteristicile si

performantele traductoarelor (caracteristici si performante de regim stationar si dinamic; caracteristici energetice;
caracteristici constructive; fiabilitatea traductoarelor); 3. Exemple de utilizare ale senzorilor în sistemele moderne de
comandă (utilizarea senzorilor de poziţie, de viteză, de proximitate, de forţă şi cuplu, electromagnetici de debit); 4.
Convertoare electromecanice impuls – poziţie (convertoare cu magneţi permanenţi, cu reluctanţă variabilă, hibride);
5. Principii generale de alegere (eficienţă economică; costuri de utilizare; alegerea traductoarelor).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studiul câmpului electromagnetic la un senzor de viteză cu reluctanţă variabilă; 2.
Caracteristici pentru: senzor de poziţie inductiv, senzor piezoelectric de forţă, senzor de cuplu cu mărci
tensometrice, convertor electromecanic impuls-poziţie).
C. Bibliografie minimală: 1. Gabriel IONESCU, „Traductoare pentru automatizari industriale”, Vol.I, Vol.II, Ed.
Tehnică, Bucuresti, 1985; 2. Andrzej M. Pawlak, „Sensors and actuators in mechatronics. Designand Applications”,
Ed. Taylor & Francis Group, London, 2007; 3. I.R. SINCLAIR, „Sensors and Transducers”, Newnes Oxford, 2001;
4. G. CIUMBULEA, „Senzori electromecanici in sistemele moderne de comanda” - suport de curs, UPB, 2009.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Sisteme digitale, Măsurări electrice şi electronice,
Convertoare electromecanice.
E. Modul de evaluare: Aplicatii – 50%; Tema de casa – 30%; Colocviu final – 20%. Cerinte minimale: obţinerea a
01.02.O.04-08 Semnale bioelectrice (ISM) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihaela MOREGA
A. Obiectivul disciplinei: Identificarea şi analiza surselor naturale de câmp electric din organismul uman
(caracteristicile semnalelor electrice generate de acestea, influenţa pe care structura anatomică o are asupra
transmiterii semnalelor la distanţă de sursă, instrumentele de recepţionare şi achiziţie a semnalelor electrofiziologice
şi noţiuni fundamentale de analiză numerică specifică în diagnosticul medical, pentru extragerea informaţiei utile).
Sunt prezentate caracteristici specifice echipamentelor de achiziţie şi metodelor de procesare a principalelor semnale
electrofiziologice utilizate în diagnostic: electrocardiograma, electroencefalograma, electromiograma,
electrooculograma, potenţialele evocate. O atenţie deosebită este dată aspectelor inginereşti: construcţia şi
optimizarea echipamentului de achiziţie, evidenţierea caracteristicilor utile ale semnalelor, eliminarea sau
minimizarea artefactelor şi zgomotelor.
B. Conţinutul cursului: 1. Proprietăţi electrice ale ţesuturilor biologice umane; 2. Procese de transport ionic prin
membranele celulare şi câmpul electric produs; 3. Semnale electrofiziologice – EEG, PE, ECG, EMG, EOG, s.a.
(pentru fiecare tip de semnal se studiaza: semnificaţia semnalelor electrice înregistrate, amplasarea electrozilor,
morfologia semnalului); 4. Sisteme analog-digitale de achiziţie si procesare a semnalelor fiziologice; 5. Procesarea
numerică a semnalelor bioelectrice cu utilitate în diagnosticul medical.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Transport ionic - Studiul fenomenelor de circulatie a ionilor prin membranele celulelor
excitabile - autoinstruire cu © ADAM Software Inc.; 2. Potenţiale de acţiune - analiza formei de unda si studiul
legii excitabilitatii prin modelare matematică; 3. Procesare numerică de semnal - Operaţii elementare în analiza
numerică a semnalelor - familiarizarea cu mediul software BSL Pro; 4. Achiziţia semnalelor fiziologice - Datele
tehnice şi componentele sistemului de achiziţie si procesare Biopac MP30/35; 5. Potenţiale evocate - Achiziţia
semnalelor de tip potenţial evocat somato-motor pe nervul ulnar şi determinarea vitezei de transmisie a potenţialelor
de acţiune; 6. Semnalul ECG - Achiziţia semnalelor ECG de la un generator de semnal şi de la un subiect uman;
analiza morfologică a semnalului şi metode de eliminare a zgomotului; 7. Semnalul EMG - Achiziţia semnalelor
EMG la contracţia musculaturii antebraţului pentru un subiect uman şi analiza semnalului.
C. Bibliografie minimală: 1. Morega M., Note de curs şi aplicaţii accesibile in format electronic
http://electro.curs.pub.ro/2011; 2. Morega M. - Bioelectromagnetism, Ed. MatrixRom, Bucuresti, 1999; 3.
Malmivuo J., Plonsey R. - Bioelectromagnetism, Oxford Univ. Press, 1995 (format electronic
http://butler.cc.tut.fi/~malmivuo/bem/bembook); 4. Morega M., s.a. - Probleme de Bioinginerie. Modele numerice,
Ed. MatrixRom, Bucuresti, 2001; 5. M. Morega – articole publicate (www.iem.pub.ro/~mihaela/LL_selectie.htm).
D. Discipline anterioare necesare: Fizică, Bazele electrotehnicii, Teoria campului electromagnetic, Teoria circuitelor
electrice, Măsurări electrice, Materiale electrotehnice, Prelucrarea semnalelor.
E. Modul de evaluare: Aplicaţii practice: participare la lucrări, elaborarea rapoartelor finale pentru fiecare aplicaţie –
30%; Temă de casă personalizată conţinând întrebări şi probleme din Capitolele 1-3 – 20%; Examen final – 50%.
01.02.O.04-09 Senzori şi traductoare – modele numerice (ISM) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: ISM; sem. 2; 1C, 2P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Virgiliu FIREŢEANU
59
A. Obiectivul disciplinei: Iniţierea în dezvoltarea de modele numerice destinate concepţiei şi optimizării asistate de
calculator a componentelor de tip senzor-traductor ale sistemelor electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Studiul şi concepţia asistată de calculator a senzorilor si traductoarelor; 2. Bazele modelarii
in element finit; 3. Modele 1D /2D in element finit.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modelul numeric al unui traductor de nivel de tip capacitiv; 2. Modelul numeric al unui
termometru cu mercur; 3. Modelul numeric al unui debitmetru electromagnetic; 4. Modelul numeric al unui
traductor de deplasare unghiulară tip potenţiometru inductiv; 5. Modelul numeric al unui traductor de proximitate; 6.
Modelul numeric al unui traductor de deplasare liniară de tip transformator diferenţial; 7. Modelul numeric al unui
traductor pentru măsurarea grosimii benzilor metalice, de tipul cu curenţi turbionari; 8. Modelul numeric al unui
traductor de poziţie inductiv; 9. Modelul numeric al unui tahometru - traductor de turaţie; 10. Modelul numeric al
unui traductor electro-acustic; 11. Modelul numeric al unui tahogenerator cu rotor tip pahar.
C. Bibliografie minimală: 1. V. Fireţeanu, M. Popa, T. Tudorache: Modele numerice în studiul şi concepţia
dispozitivelor electrotehnice, Ed. Matrixrom, Bucureşti, 2004; 2. V. Fireţeanu: Senzori şi traductoare – modele
numerice, Ed. Printech, Bucureşti, 2006; 3. John R. Brauer: Magnetic Actuators and Sensors, Ed. WILEY –
INTERSCIENCE, 2006.
D. Discipline anterioare necesare: Teoria Câmpului Electromagnetic, Senzori şi Traductoare, Metode Numerice.
01.02.O.04-10 Metode experimentale de investigare a mărimilor magnetice (ISM) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Valentin IONIŢǍ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea structurilor tipice ale echipamentelor de măsurare a mărimilor magnetice:
fluxmetrul, gaussmetrul, histerezisgraful, magnetometrul cu probă vibrantă, testerul unitolă, microscopul cu lumină
polarizată etc.; Însuşirea şi deprinderea tehnicilor de investigare la scară macroscopică a materialelor şi
dispozitivelor magnetice: metode inductive, metode bazate pe efecte pondero-motoare, metode magneto-optice;
Deprinderea tehnicilor de integrare a datelor experimentale din magnetism.
B. Conţinutul cursului: 1. Metode de măsurare a mărimilor magnetice (inductive, bazate pe efecte pondero-motoare,
magneto-optice); 2. Măsurarea câmpului magnetic (gaussmetrul cu sondă Hall, magnetorezistiv); 3. Caracterizarea
materialelor magnetice moi (măsurători în regim armonic sinusoidal, caracterizarea materialelor amorfe prin metoda
torului, diminuarea pierderilor); 4. Caracterizarea materialelor magnetice dure (măsurători în regim cuasistaţionar
şi circuit magnetic închis, dimensionarea circuitelor magnetice de măsură); 5. Investigarea materialelor magnetice în
circuit magnetic deschis (magnetometrul cu probă vibrantă, corecţia software a datelor experimentale); 6.
Vizualizarea structurilor şi proceselor de magnetizare în materiale magnetice (metoda Bitter, metode magneto-
optice, microscopia electronică Lorentz); 7. Integrarea software a datelor experimentale complexe (structuri de date
specifice magnetismului, metode de integrare).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Gaussmetrul cu sondă Hall; 2. Măsurarea magnetorezistenţei; 3. Testerul unitolă; 4.
Histerezisgraful; 5. Magnetometrul cu probă vibrantă; 6. Microscopul cu lumină polarizată Kerr; 7. Baze de date
experimentale.
C. Bibliografie minimală: 1. V. Ionita s.a. – Caracterizarea avansata a materialelor magnetice, Ed. Politehnica Press,
Bucuresti, 2009; 2. V. Ionita, H. Gavrila - Metode experimentale in magnetism, Editura Universitara “Carol Davila”,
2003; 3. H. Gavrila, H. Chiriac, P. Ciureanu, V. Ionita, A. Yelon – Magnetism tehnic si aplicat, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2000; 4. F. Fiorillo, Measurement and Characterization of Magnetic Materials, Elsevier,
Amsterdam, 2004; 5. A. Hubert, R. Schafer, Magnetic Domains, Springer Verlag, Berlin, 1998.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Materiale electrotehnice, Masurari electrice si electronice,
Informatica aplicata.
E. Modul de evaluare: Activitate la curs – 10%; Activitate la laborator – 40%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
efectuarea lucrărilor de laborator şi obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.04-11 Sisteme de monitorizare a mediului ambiant (ISM) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Sorin Dan GRIGORESCU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea problemelor legate de monitorizarea mărimilor de mediu. Dobândirea abilitatii
de identificare a cerintelor aplicatiei si de stabilire a arhitecturii si performantelor necesare sistemului de
monitorizare de mediu. Asimilarea informatiilor in legătura cu utilizarea diverselor medii de programare pentru
aplicatii de monitorizare.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere în domeniul protectiei mediului. Definiţii, terminologie. Notiuni despre
normalitatea mediilor: apa, sol, aer. Standarde de mediu; 2. Monitorizarea calitătii mediului. Conditii de calitate ale
aerului. Surse de poluare si prevenire. Conditii de calitate a apei. Poluarea apelor. Conditii de calitate a solului.
60
Poluarea solului; 3. Sisteme de monitorizare a calitătii mediului. Sisteme de monitorizare a atmosferei. Sisteme de
monitorizarea a apelor. Sisteme de monitorizare a solului. Sisteme de notificare a poluărilor acute; 4. Analiza
impactului asupra mediului. Alegerea metodei de analiza. Planificarea analizei. Măsurarea parametrilor de mediu.
Stabilirea obiectivelor. Analiza datelor. Elaborarea politicii de mediu. Validarea functionarii sistemului; 5. Sisteme
informatice pentru monitorizarea mediului ambiant. Sisteme de monitorizare a mediului asistate de calculator.
Sonde de mediu. Sisteme de monitorizare, diagnoza si asigurare a calitătii mediului; 6. Senzori inteligenti si sisteme
distribuite de monitorizare a mediului. Instrumentatia asistata de calculator pentru monitorizarea parametrilor de
mediu. Monitorul de mediu ca instrument virtual. Transmiterea mărimilor de mediu in reteaua de date; 7. Elemente
ale managementului de mediu. Diagnoza cauzelor si efectelor poluării. Alerte si prognoze legate de poluare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Măsurarea unor mărimilor de calitate a apei; 2. Măsurarea unor mărimi de calitate ale
atmosferei; 3. Măsurarea unor mărimi de calitate a solului; 4. Măsurarea mărimilor curente de mediu ambiant:
temperatura, umiditate, viteza vântului, precipitatii; 5. Sistem informatizat pentru sonda de mediu; 6. Instrument
virtual in LabVIEW pentru sonda de mediu; 7. Transmisii de date si conectarea la Internet a informatiilor de mediu.
C. Bibliografie minimală: 1. Grigorescu, S., Ghita O.M., Neacsu, P., Instrumentatie virtuala si distribuita, Editura
Electra Bucuresti 2007, 210 pag.; 2. Grigorescu S.D., Intre senzori si calculator, Ed. Electra (ICPE), Bucuresti,
2005, 204 pag..
D. Discipline anterioare necesare: Informatica aplicată, Măsurări electrice şi electronice, Instrumentatie asistata de
calculator.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Tema de casa – 10%; Activitate la curs – 10%; Examen final – 50%. Cerinte

statice
01.03.O.04-13 Prelucrarea şi transmisia semnalelor analogice (ISM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Cosmin Karl BǍNICǍ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea conceptelor, metodelor şi a metodelor de realizare a blocurilor specifice lanţului de
măsurare pentru preluarea semnalelor de la senzori. Dezvoltarea abilităţilor în proiectarea şi modelarea circuitelor de
condiţionare a senzorilor şi obţinerea semnalului informaţional de tip electric. Cunoaşterea noilor metode de
prelucrări specifice ale semnalelor analogice pentru utilizarea în lanţuri de măsurare şi pentru transmiterea la
distanţă a informaţiei de măsurare. Cunoaşterea unor elemente de teoria semnalelor.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: 1. Semnale. Noţiunea de semnal. Prelucrarea semnalelor. Semnale analogice.
Semnale şi funcţii ortogonale; 2. Metode de analiza semnalelor. Seria Fourier şi utilizări în instrumentaţia analogică.
Sinteza Fourier a semnalelor periodice. Transformata Fourier. Transformata Laplace; 3. Semnale modulate.
Modulaţia de amplitudine. Modulaţii unghiulare. Modulaţia de impulsuri; 4. Principii de preluare şi prelucrare a
semnalelor culese de la senzori. Blocuri funcţionale. Forma şi spectrul semnalului la ieşirea blocului de
condiţionare; 5. Filtrarea semnalelor analogice. Funcţia de transfer a unui filtru. Funcţii de aproximare. Elemente de
proiectare; 6. Transmiterea semnalului analogic la distanţă. Elemente structurale. Canale de legătură. Elemente de
proiectare pentru emiţătoare şi receptoare. Calitatea transmisiei.
C. Bibliografie minimală: 1. Cepişcă C., Prelucrarea semnalelor analogice, Ed.Electra, 2005, Bucureşti, ISBN 973-
7728-25-4; 2. Cepişcă C., Semnale analogice în măsurări, Ed.Electra, 2004, Bucureşti, ISBN 973-7728-07-6; 3.
Cepisca C., Banica C., Măsurări in energetica, Editura ICPE, iulie 2000, Bucureşti, 202pag., ISBN 973-8067-08-1;
61
4. Dupraz J., Théorie du signal et transmission de l'information. Signaux analogiques, Ed. ESE, Paris, 1991; 5.
Banica C., Biosemnale. Prelucrari numerice, Editura Electra ICPE – 2007, 194pag., ISBN 978-973-7728-89-0.
D. Discipline anterioare necesare: Măsurări electrice şi electronice, Informatica aplicată.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Tema de casa – 10%; Test – 10%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.03.O.04-14 Reţele de senzori inteligenţi (ISM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Marcel STANCIU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea principiilor de funcţionare şi a domeniilor de utilizare a senzorilor inteligenţi;
cunoaşterea structurilor/topologiilor reţelelor de senzori inteligenţi; cunoaşterea tipurilor de reţele de senzori şi a
aplicaţiilor acestora. Înţelegerea şi utilizarea modelelor matematice ale senzorilor şi traductoarelor şi caracterizarea
lor metrologică; dobândirea abilităţilor practice privind utilizarea senzorilor integraţi şi inteligenţi; cunoaşterea
aspectelor privind utilizarea reţelelor de senzori inteligenţi.
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere. Senzori inteligenţi. Reţele de senzori. Definiţii. Terminologie; Scurt istoric;
Tendinţe în domeniu; Scheme bloc. Principii de funcţionare; 2. Senzori integraţi. Structuri “multisenzor”. Senzori
inteligenţi. Microsenzori. Senzori integraţi cu funcţii multiple; Senzori inteligenţi autoadaptivi; Senzori inteligenţi
pentru măsurarea mărimilor electrice, neelectrice şi bio/chimice; Senzori inteligenţi pentru achiziţii de mare viteză;
Senzori wireless. Senzori ZigBee; 3. Reţele de senzori inteligenţi. Aplicaţii. Structuri de reţele. Sisteme şi standarde
de de comunicaţii. Tehnologia wireless; Reţele de senzori pentru sistemele de achiziţii de date; Reţele de senzori
pentru sisteme distribuite; Reţele de senzori wireless; Reţele de senzori pentru monitorizarea mediului; Reţele de
senzori pentru monitorizare biomedicală; Reţele de senzori pentru monitorizarea proceselor industriale; Reţele de
senzori de imagine.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Caracterizarea metrologică a senzorilor şi traductoarelor; 2. Microsenzori. Aplicaţii; 3.
Senzori integraţi/inteligenţi pentru măsurarea mărimilor electrice. Aplicaţii; 4. Senzori integraţi/inteligenţi pentru
măsurarea mărimilor neelectrice. Aplicaţii; 5. Studierea unei reţele de senzori; Tema de casa: Proiectarea unei reţele
de senzori inteligenţi: schema bloc a sistemului; alegerea senzorilor; concepţia reţelei de senzori.
C. Bibliografie minimală: 1. Jurdak, R., Wireless Ad Hoc and Sensor Networks: A Cross-Layer Design Perspective,
Springer, 2007; 2. Sohraby, K., Minoli, D., Znati, T., Wireless sensor networks: technology, protocols, and
applications, Wiley-Interscience, 2007; 3. Ananda, A., Chan, M.C., Tsang Ooi, W., Mobile, wireless, and sensor
networks technology, applications, and future directions, Wiley-Interscience, 2006; 4. Kirianaki, N.V., Yurish, S.Y.,
et al., Data acquisition and signal processing for smart sensors, John Wiley&Sons, 2002; 5. Stanciu, M., ş.a.,
Senzori şi traductoare integrate şi inteligente, Electronică Aplicată, Anul VI, Nr. 36-38, 2004/2005.
D. Discipline anterioare necesare: Mǎsurǎri electrice şi electronice, Senzori şi traductoare, Instrumentaţie virtuală.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30% (referate – 10%, colocviu de laborator – 20%); Tema de casa – 20%; Examen
final – 50%. Cerinte minimale: predarea temei de casă şi a referatelor, susţinerea colocviului, si obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.03.O.04-15 Echipamente şi metode de evaluare a calităţii energiei electrice (ISM) – 6 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: ISM; sem. 3; 2C, 1L, 1P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Costin CEPIŞCĂ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea cunoştinţelor tehnice privitoare la parametrii specifici de apreciere a calităţii
energiei electrice, la sursele de perturbare şi la metodele de evaluare a calităţii energiei electrice. Înţelegerea
principiilor de realizare a echipamentelor de analiză a calităţii energiei electrice, a normelor şi standardelor privind
echipamentele şi a metodelor de măsurare specifice şi utilizarea aparatelor şi sistemelor de măsurare digitale cuplate
la calculator pentru determinarea calităţii energiei electrice. Proiectarea unor blocuri funcţionale specifice
instrumentaţiei utilizate în determinarea calităţii energiei electrice, activităţi de etalonare pentru echipamentele de
măsurare cu evaluarea incertitudinii de măsurare.
B. Conţinutul cursului: 1. Conceptul calitatea energiei electrice. Terminologie; Evenimente şi variaţii; Monitorizări;
Norme şi standarde; 2. Fenomene ce modifică calitatea energiei electrice. Cauzele apariţiilor fenomenelor
perturbatoare; Studiul funcţionării echipamentelor, reglementări; 3. Perturbaţii referitoare la tensiunea electrică.
Caracteristicile tensiunii în reţelele de distribuţie; Analiza parametrilor specifici; Metode şi aparate de măsurat,
standardul EN 50160; 4. Armonice în reţelele electrice. Surse de armonice; Analiza armonică. Definire parametrii;
Factor de putere, puteri şi energii în nesinusoidal; Monitorizarea şi măsurarea armonicelor. Standard (6100 4 -7),
cerinţe, instrumentaţie, transmisia şi prezentarea datelor; Efecte ale distorsiunilor armonice; 5. Limite normative; 6.
Măsurarea parametrilor calităţii energiei electrice. Parametrii ce caracterizează calitatea energiei electrice; Modul de
implementare în echipamentele de măsurare; 7. Echipamente de masurare a calităţii energiei electrice. Analizoare de
62
reţea; Analizoare pentru fenomene tranzitorii; 8. Monitorizarea calităţii energiei electrice. Structuri hardware;
Structuri software.
C. Bibliografie minimală: 1. Cepişcă C., Calitatea energiei electrice, Ed. Electra, 2007, Bucureşti, ISBN 978-973-
7728-88-3; 2. Cleminte P., Cepişcă C., Prelucrări numerice de semnal în analiza calităţii energiei electrice,
Ed.Electra, 2006, Bucureşti, ISBN 973-7728-78-5; 3. Andrei H., Cepişcă C., Seriţan G., ş.a., Regimuri periodice
nesinusoidale în echipamentele electrice, Ed. Electra, 2004, Bucureşti, ISBN 973-7728-00-9; 4. Cepişcă C., Andrei
H., Băcanu M., Poluarea electromagnetică, vol.1, 2002, vol.2, 2005, Ed. Electra (ICPE), Bucureşti, ISBN 973-
8067-67-7; 5. Math H., Bollen J., Irene Yu-Hua Gu, Signal Processing of Power Quality Disturbances, John Wiley
& Sons, Inc., 2006.
D. Discipline anterioare necesare: Informatica aplicată, Simularea circuitelor electrice, Măsurări electrice şi
electronice.
E. Modul de evaluare: Proiect – 25%; Laborator – 25%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.03.O.04-16 Telecomenzi, telemăsurare şi transmisia radio a semnalelor de măsurare (ISM) – 6

p.c.
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Marin SĂRĂCIN, Ş.l. Constantin Daniel OANCEA
A. Obiectivul disciplinei: Studiul sistemelor inteligente hardware-software de măsurare şi control; utilizarea tehnicii de
calcul şi a interfeţelor de comunicaţie în sistemele de telemăsurare; însuşirea cunoştinţelor necesare asupra
automatelor programabile utilizate în sistemele de telecomenzi şi telemăsurare a proceselor industriale; însuşirea
cunoştinţelor necesare în vederea realizării unui sistem de achiziţii de date destinat monitorizării şi conducerii unor
procese industriale prin intermediul automatelor programabile; prezentarea noţiunilor fundamentale privind anumite
tehnici de transmisie a informaţiei de măsurare folosind undele radio; completarea cunoştinţelor anterioare cu
tematici utile activităţii inginereşti (modularea şi demodularea semnalelor, radiocomunicatii de tip trunking şi
celulare, păstrarea integrităţii datelor şi prezentarea unor noutăţi in domeniu); realizarea unor proiecte de tip
experiment practic, simulare sau de documentare.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiuni generale privind sistemele moderne de telemăsurare; 2. Arhitecturi de sisteme de
telecomenzi şi telemăsurare, surse de erori, performanţe; 3. Elemente componente ale sistemului de telecomenzi şi
telemăsurare; 4. Instrumente cu interfaţă programabilă utilizate în sistemele de telemăsurare; 5. Automate
programabile utilizate în sistemele de telecomenzi; 6. Utilizarea automatelor programabile în sistemele de
telecomenzi şi telemăsurare a proceselor industriale; 7. Criterii privind alegerea/proiectarea/realizarea unui sistem de
telecomenzi şi telemăsurare; 8. Semnale. Domeniu timp şi domeniu frecvenţă; Caracteristici; 9. Oscilatoare
armonice (RLC şi cuarţ); 10. Modulaţia semnalor, clasificare, performanţe şi caracteristici; 11. Demodulaţia
semnalelor; 12. Măsurări în comunicaţii radio; 13. Principiile organizării celulare. Gestionarea resurselor radio; 14.
Sistemul G.S.M.. Sistemul tip trunking.
C. Bibliografie minimală: 1. Sărăcin C.G., Sărăcin M., Golea V.V, Sisteme de telemăsurare, Ed. Matrix, Bucureşti,
2004; 2. Sărăcin M., Andrei Şt., Sisteme automate de măsurare şi achiziţie de date, Ed. ICPE, Bucureşti; 3. Sărăcin
M., Sărăcin C.G., Măsurări electronice şi sisteme de măsurare, Ed. Matrix, Bucureşti, 2003; 4. Asch G. et
collaborateurs, Acquisition de donnees du capteur a l’ordinateur, Dunod, Paris, 1999; 5. Oancea C.D., Transmisia
radio a semnalelor. Note de curs; 6. Croitoru V., Şofron E., Componente şi circuite electronice. Lucrări Practice,
E.D.P. 1993; 7. Şofron E., Bogdan I., Pohoaţă P., Radiocomunicaţii speciale, Editura Militară, 1998.
D. Discipline anterioare necesare: Analiza matematică, Matematici speciale, Bazele electrotehnicii, Elemente de
electronică analogică şi digitală, Arhitectura sistemelor de calcul, Traductoare, Interfeţe, Achizitii de date, Măsurări
numerice, Sisteme de măsurare, Instrumentaţie virtuală, Prelucrarea semnalelor.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Alte notari – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50%
01.03.O.04-17 Legislaţie metrologică (ISM) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Octavian Mihai GHIŢĂ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea conceptelor, metodelor şi elementelor legislative specifice metrologiei ştiinţifice,
aplicate şi legale, cu aplicabilitate în etalonarea şi verificarea aparatelor şi sistemelor de măsurare. Înţelegerea
modului de evaluare a incertitudinii de măsurare, a trasabilităţii măsurării. Cunoaşterea organismelor interne şi
internaţionale în domeniu şi a standardelor specifice aparatelor şi laboratoarelor metrologice şi de încercări.
Aplicarea cunoştinţelor la realizarea buletinelor de etalonare şi verificare conform normelor metrologice, cu
determinarea incertitudinii de măsurare şi indicarea trasabilităţii. Elaborarea unor proceduri pentru activităţi
metrologice.
63
B. Conţinutul cursului: 1. Metrologie ştiinţifică, industrială şi legală. Definire, clasificări, istoric; Organisme
specializate; 2. Legislaţia metrologică în domeniul etaloanelor. Etaloane de definiţie şi de lucru; Sistemul naţional
de etaloane; Legislaţia privitoare la intercomparări; 3. Legislaţia metrologică referitoare la etalonări si verificări.
Norme tehnice de metrologie; Elaborarea bugetului de incertitudini la etalonări; Certificarea etalonărilor; 4.
Legislaţia referitoare la acreditarea laboratoarelor de metrologie si de încercări. Standarde naţionale şi internaţionale
în domeniu; Organisme de certificare; Documentaţia de acreditare; 5. Proceduri specifice metrologiei legale. Tipuri
de proceduri; Organizarea procedurii; Exemplificări de proceduri.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Iacobescu, N. Ilioiu, Metrologia: etalon al civilizatiilor, Bucuresti, Editura Academiei
Romane, 2004; 2. Sydenham, P.H, Measurement Science Engineering, Ed. John Willey and Sons, 1999; 3. Millea,
A., Cartea metrologului. Metrologie generală, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1995; 4. Hughes, T.A, Measurement and
Control Basics, Keller International Publishing Corp., 1994; 5. Cepisca, C., Popa, N., Metrologie legală, Editura
ICPE, Bucureşti, 1999.
D. Discipline anterioare necesare: Mǎsurǎri electrice şi electronice.
E. Modul de evaluare: Activitate la seminar – 40%; Teste teoretice – 40%; Colocviu final – 20%. Cerinte minimale:

statice
01.04.O.04-19 Elaborare lucrare de disertaţie (ISM) – 30 p.c.

statice
01.01.O.05-01 Matematici aplicate şi statistică (IPE) – 5 p.c.
64

Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 1; 1C, 2S
Titular disciplinǎ: Lect. dr. Manuela MǍGUREANU
A. Obiectivul disciplinei: Insusirea de cunostinte si abilitati de calcul privind aplicarea diferitelor transformate in
rezolvarea de probleme precum si a metodelor de modelare de fenomene aleatoare si de analiza a datelor
experimentale.
B. Conţinutul cursului: 1. Repartitii discrete si continue; 2. Prezentarea datelor; Indicatori Statistici; 3. Estimarea
parametrilor. Intervale de incredere; 4. Verificarea ipotezelor statistice. Tipuri de Erori; 5. Regresie si Corelatie; 6.
Serii de timp; 7. Transformata Laplace, Transformata Z; 8. Transformata Fourier; 9. Rezolvari de ecuatii cu derivate
partiale si integro diferentiale cu metoda transformarilor integrale.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Probabilitati; 2. Repartitii discrete si continue; 3. Prezentari ale datelor experimentale si
calculul indicatorilor de selectie; 4. Estimarea punctuala si prin Intervale de incredere pentru parametri necunoscuti.
Gasirea volumului esantionului pentru o marja de eroare data; 5. Concordanta datelor experimentale cu repartitii
specificate. Aplicatii; 6. Verificari de ipoteze. Aplicatii; 7. Probleme de determinare a regresiei liniare. Eroarea de
predictie; 8. Studii de caz pentru analiza seriilor de timp; 9. Aplicatii ale transformatei Laplace si ale transformatei
Z; 10. Aplicatii ale transformatei Fourier; 11. Studii de caz.
C. Bibliografie minimală: 1. M. Craiu, ”Statistica Matematica”, Ed.Matrix-Rom, Bucuresti, 2002; 2. M. Craiu, L.
Panzar, ”Probabilitati si Statistica – Aplicatii”, Ed.Printech, 2005; 3. L. Jude, ”Serii Fourier si Transformari
Integrale”, Matrix-Rom, Bucuresti, 2001; 4. M. Dumitrescu, ”Bazele Matematice ale monitorizarii proceselor
industriale”, Ed. Academiei, 2000.
D. Discipline anterioare necesare: Algebra, Analiza matematica, Matematici avansate.
E. Modul de evaluare: Teme de casa – 30%; Activitate seminar – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.01.O.05-02 Electromagnetism tehnic (IPE) – 6 p.c.

A. Obiectivul disciplinei: Completarea şi dezvoltarea cunoştinţelor de electromagnetism, cu sublinierea aspectelor
tehnice ale problemelor studiate. Abordarea creativă a unor probleme de tehnică avansată în domeniul ingineriei
electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Condiţii tehnice pentru formularea corectă a unei problemei de câmp electromagnetic:
Condiţii de frontieră tehnice. Surse. Probleme cuplate; 2. Modele electrostatice: Potenţialul electric scalar. Condiţii
de frontieră pentru potenţialul electric scalar. Echipotenţiale. Calculul capacităţilor. Aproximaţiile modelului. 3.
Modele electrocinetice: Potenţiale electrice scalar si vector. Condiţii de frontieră pentru potenţialele electrice scalar
şi vector. Echipotenţiale. Linii de câmp. Calculul pierderilor şi al rezistenţelor. Cuplarea cu probleme de încălzire.
Aproximaţiile modelului. Structuri 2D.; 4. Modele de câmp magnetic staţionar: Potenţialul magnetic scalar şi vector.
Condiţii de frontieră pentru potenţialul magnetic vector. Calculul energiei câmpului magnetic, al inductivităţilor şi al
forţelor. Aproximaţiile modelului; 5. Modele de câmp magnetic cvasitaţionar: Potenţialul magnetic vector. Ecuaţia
integrală a curenţilor turbionari. Calculul pierderilor prin curenţi turbionari. Cuplarea cu probleme de încălzire.
Aproximaţiile modelului. Structuri 2D.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Exemple de modele electrostatice adoptate în tehnică. Calculul numeric al parametrilor
din modelul electrostatic; 2. Exemple de modele electrocinetice adoptate în tehnică. Calculul numeric al
parametrilor din modelul electrocinetic; 3. Exemple de modele câmp magnetic staţionar adoptate în tehnică.
Calculul numeric al parametrilor din modelul de câmp magnetic staţionar; 4. Exemple de modele de curenţi
turbionari adoptate în tehnică. Încălzirea în curenţi turbionari. Soluţionarea numerică a problemelor de curenţi
turbionari şi de încălzire.
C. Bibliografie minimală: 1. F.Hantila, T.Leuca, C.Ifrim, “Electrotehnica teoretica”, vol. I, Editura Electra, 2002,
ISBN 973-8067-69-3; 2. F.Hantila, “Campul magnetic in structuri cu magneti permanenti”, Editura Electra, 2004,
ISBN 973-7728-22-X 3. F.Hantila, M.Vasiliu, “Campul electromagnetic variabil in timp”, Editura Electra, 2005,
ISBN 973-7728-48-3.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activitate aplicaţii – 40%; Alte notări – 10%; Examen final – 50%. Cerinţe minimale: obţinerea
a 50% din punctajul total.
01.01.O.05-03 Materiale electrotehnice noi (IPE) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 1; 2C, 1L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Florin CIUPRINA
65
A. Obiectivul disciplinei: Dezvoltarea cunoştinţelor studenţilor despre principalele fenomene care au loc în materialele
electrotehnice moderne, despre proprietǎţile electrice şi magnetice ale noilor materiale în conexiune cu structura
acestora precum şi despre utilizarea noilor materiale în ingineria electricǎ, electronicǎ si energeticǎ. Printre
aplicaţiile moderne cu care studentii vor fi familiarizaţi în cadrul cursului se numǎrǎ: sisteme electrice cu materiale
supraconductoare, dispozitive electronice pe bazǎ de materiale semiconductoare şi supraconductoare, efecte optice
în semiconductori şi izolatori şi fabricarea de ecrane plate pentru televizoare şi calculatoare (din cristale lichide,
plasmǎ, polimeri) precum şi aplicaţiilor pe bazǎ de laseri, materiale magnetice pentru hard-discuri, memorii
magneto-optice, carduri bancare, etc..
B. Conţinutul cursului: 1. Fenomene in materialele electrotehnice; 2. Materiale conductoare noi; 3. Materiale
semiconductoare noi; 4. Materiale dielectrice noi; 5. Materiale magnetice noi.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Caracterizarea materialelor electroizolante noi prin metoda curenţilor de absorbţie-
resorbţie; 2. Caracterizarea nanocompozitelor prin spectroscopie dielectricǎ; 3. Solicitarea materialelor
electroizolante noi în câmpuri electrice intense; 4. Prelucrarea asistata de calculator a rezultatelor experimentale; 5.
Analiza si interpretarea rezultatelor si realizarea unui articol stiintific in format IEEE; 6. Analiza si interpretarea
rezultatelor si realizarea unui poster stiintific; 7. Prezentarea posterului stiintific realizat in cadrul laboratorului.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Ciuprina, Materiale electrotehnice – fenomene si aplicatii, Editura Printech, 2007; 2.
P.V. Notingher, Materiale pentru electrotehnica, POLITEHNICA PRESS, Bucuresti, 2005; 3. B. Streetman, S.
Banerjee, Solid state Electronic Devices, Prentice Hall, 2005; 4. L. Solymar, D. Walsh, Electrical Properties of
Materials, Oxford University Press, 2004; 5. IEEE Transactions on Dielectrics and Electrical Insulation,
Nanodielectrics, Vol.15, Nr.1, 2008; 6. http://www.superconductors.org/.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Fizica, Chimie, Materiale electrotehnice, Sisteme de
izolaţie.
E. Modul de evaluare: Articol stiintific (det.experim. + analiza) – 30%; Poster stiintific (det.experim. + analiza) –
20%; Examen final (scris si oral) – 50%. Cerinte minimale: efectuarea tuturor lucrǎrilor de laborator si obţinerea a
01.01.O.05-04 Proiectarea integrată a panourilor electrice de distribuţie (IPE) – 7 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 1; 2C, 2P
Titular disciplinǎ: Ş.l. dr. ing. Florin CĂLIN
A. Obiectivul disciplinei: cunoasterea principalelor tipuri de tablouri de distributie, echipamentelor folosite in
tablourile de distributie, dimensionarea echipamentelor din tablourile de distributie, campul electromagnetic produs
de tablourile de distributie. Proiectarea tablourilor de distributie cu ajutorul pachetelor de programe specifice
(COMSOL, FEMM, etc).
B. Conţinutul cursului: 1. Introducere; 2. Tipuri de tablouri de distributie; 3. Echipamente folosite in tablourile de
distributie; 4. Solicitari termice si electrodinamice; 5. Dimensionarea tablourilor de distributie; 6. Campul magnetic
produs de tablourile de distributie; 7. Incercarile specifice tablorilor de distributie.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea pachetelor de programe specifice; 2. Modelarea numerică a campului
magnetic produs de tablourile de distributie; 3. Curenti de scutcircuit si solicitari electrodinamice; 4. Modelarea
numerică a incalzirilor din tablourile de distributie.
C. Bibliografie minimală: 1. Hortopan, Gh., Aparate electrice de comutatie, vol. 2, Ed. Tehnica, 1996; 2. Dinculescu,
P., Instalatii electrice industriale de joasa tensiune, Ed. MATRIX ROM, 2003; 3. www.comsol.com; 4.
http://femm.foster-miller.net/wiki/HomePage/.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Medii de calcul ingineresc, Echipamente electrice, Tehnici
moderne de comutaţie, Concepţia asistată de calculator a echipamentelor electrice, Instalaţii electrice.
E. Modul de evaluare: Proiect – 30%; Tema – 20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: predarea temei de casă si
a proiectului, obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.05-05 Cercetare stiintifica 1 (IPE) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 1; 10
statice
66
01.02.O.05-06 Proiectarea optimala a maşinilor electrice (IPE) – 6 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Tiberiu TUDORACHE
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor de bază privind metodele clasice de proiectare a maşinilor electrice
cât şi tehnicile moderne de optimizare constructiv-funcţională, utilizând mijloace avansate de analiză în element
finit.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente de bază în proiectarea maşinilor electrice; 2. Metode de dimensionare şi
optimizare a maşinilor electrice; 3. Rezolvarea prin MEF a problemelor de câmp electromagnetic şi termic; 4.
Proiectarea optimală a maşinilor asincrone; 5. Dimensionarea şi optimizarea maşinilor sincrone.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Elaborarea şi testarea algoritmilor de optimizare. Analiza performanţelor numerice pe
aplicaţii test; 2. Calculul electromagnetic al unei maşini asincrone cu rotor în scurtcircuit. Studiul influenţei
parametrilor constructivi specifici asupra performanţelor maşinii; 3. Metode de reducere a cuplurilor parazite la
maşinile sincrone cu magneţi permanenţi.
C. Bibliografie minimală: 1. I. Cioc, C. Nica: Proiectarea maşinilor electrice, EDP, Bucureşti, 1994; 2. Fireţeanu, M.
Popa, T. Tudorache: Modele numerice în studiul şi concepţia dispozitivelor electrotehnice, Matrix-Rom, Bucureşti,
2004; 3. T. Tudorache: Medii de calcul în inginerie electrică - MATLAB, Matrix-Rom, Bucureşti, 2006; 4. T.
Tudorache, L. Melcescu, V. Petre: High Efficiency Squirrel Cage Induction Machines, International Conference
ICREPQ 2009, Valencia, Spain, 2009; 5. S. Brisset, T. Tudorache, P. Brochet, V. Fireteanu: Finite Element
Analysis of a Brushless DC Wheel Motor with Concentrated Winding, International Conference ACEMP 2007,
Bodrum, Turkey, 2007.
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare electromecanice şi Informatică Aplicată II.
E. Modul de evaluare: Aplicaţii – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.05-07 Eficienţa economică a produselor şi sistemelor electrotehnice (IPE) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mircea COVRIG
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştiinţelor privind tehnicile moderne de evaluare şi creştere a eficienţei
economice a unui produs/sistem cu considerarea legăturilor cu mediul exterior pe toată durata de viaţă. Dezvoltarea
abilităţilor necesare aplicării metodelor studiate prin elaborarea unui proiect diferenţiat pe subgrupe; proiectul este
considerat finalizat dacă oferă soluţii argumentate pentru creşterea eficienţei produsului analizat.
B. Conţinutul cursului: 1. Noţiuni introductive. Definirea conceptelor de eficienţă a produselor şi sistemelor
electrotehnice. Enumerarea şi definirea criteriilor de eficienţă caracteristice domeniului electrotehnic. Metode de
identificare a factorilor care influenţează eficienţa produselor electrotehnice intr-o etapă dată a ciclului de viaţă şi
corelarea acestora cu criteriile de eficienţă; 2. Stabilirea şi realizarea unui nivel de eficienţă optim a produselor
electrotehnice. Prognoze şi studiile economice necesare stabilirii nivelului de eficenţă optim pentru un produs
electrotehnic. Fundamentarea deciziilor privind obţinerea unui nivel fixat de eficienţă în etapele de pregătire
funcţională, constructivă şi tehnologică a unui produs electrotehnic. Calculaţia si aprecierea costurilor de producţie
specifice domeniului electrotehnic. Efectele şi metode de integrare a constrângerilor de mediu inpuse de UE în
eficienţa totală a produselor electrotehnice. Identificarea factorilor de risc specifici. Metode de evaluare şi gestionare
a riscului. Elemente de legislaţie specifice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Elaborarea unui proiect de analiză a posibilităţilor de creşterea a eficienţei unui produs
electrotehnic: Definirea şi stabilirea nivelului optim de eficenţă a unui produs din domeniul electrotehnic ales;
Analiza funcţională a produsului ales; Analiza tehnică - Stabilirea dimensiunilor tehnice ale funcţiilor; Analiza
economică a funcţiilor; Analiza sistemică a funcţiilor; Propuneri de reproiectarea a produsului şi optimizare
constructivă în vederea obţinerii nivelului de eficienţă propus.
C. Bibliografie minimală: 1. Covrig, M, Ionescu, S, Gheorghe, C. Mitrea M., Dezvoltarea de produs prin proiect, Ed.
Matrix Rom, Bucuresti, 2006; 2. Ionescu, S., Managementul dezvoltării, Ed. Electro, Bucureşti, 2004; 3. Işfănescu
A., ş.a., Analiza economico – financiară, Ed. Economică, 1999; 4. Işfănescu A., ş.a., Evaluarea întreprinderii, Ed.
Tribuna Economică, 2001; 5. Ioniţă, I., Ingineria valorii. Editura Tehnică. Bucureşti, 2000; 6. Mărgulescu D., ş.a.,
Diagnostic economico – financiar, Ed. ROMCART, 1994; 7. Ulrich, K., Eppinger, S., Product Design and
Development, Edn. McGraw Hill/Irwin, 2000.
67
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare electromecanice, Echipamente electrice, Compatibilitate

electromagnetică, Analiză economică şi Management industrial.
E. Modul de evaluare: Activităţi in timpul semestrului – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: susţinerea
proiectului şi obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.05-08 Procesarea electromagnetică a materialelor (IPE) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Virgiliu FIREŢEANU
A. Obiectivul disciplinei: Studiul fenomenelor şi al procedeelor asociate procesării materialelor prin acţiuni ale
câmpului electromagnetic.
B. Conţinutul cursului: 1. Procesarea electrotermică a materialelor; 2. Procesarea materialelor cu ajutorul plasmei;
3. Procesarea dielectricilor în câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă (radio - frecvenţă) şi în microunde;
4. Procesarea materialelor prin bombardament electronic; 5. Procesarea în câmpuri electrice intense; 6. Procesarea
prin impulsuri de câmp magnetic; 7. Separarea magnetică a materialelor. Proprietăţi şi aplicaţii ale ferofluidelor;
8. Magnetohidrodinamica mediilor conductoare lichide. Aplicaţii tehnice; 9. Prelucrarea metalelor prin
electroeroziune; 10. Procesarea electrochimică; 11. Procesarea materialelor prin activare ultrasonică.
Conţinutul aplicatiilor: Experimente fizice: 1. Studiul unui cuptor de inducţie de tipul cu canale. Golirea băii prin
pompare electromagnetică; 2. Deperminarea parametrilor electrici şi a indicatorilor energetici caracteristici
procesării prin inducţie electromagnetică; 3. Antrenarea electromagnetică a metalelor lichide în câmp
electromagnetic progresiv; 4. Durificarea superficială a oţelurilor prin inducţie electromagnetică; 5. Procesarea în
radio-frecvenţă; 6. Studiul aplicatoarelor de microunde. Experimente numerice: 1. Modelul magnetotermic al
încălzirii electrice directe a unei bare din oţel; 2. Studiul unui aplicator de radio-frecvenţă cu electrozi de tipul dublu
sir de bare cilindrice; 3. Analiza regimului tranzitoriu specific magnetoformării unui tub metalic cilindric; 4.
Evaluarea intensităţii si gradientului câmpului magnetic într-un separator magnetic de tip HGMS; 5. Studiul
antrenării electromagnetice în câmp electromagnetic progresiv. Evaluarea influenţei frecvenţei câmpului şi a pasului
polar al inductorului.
C. Bibliografie minimală: 1. V. Fireţeanu, Procesarea electromagnetică a materialelor, Ed. Politehnica, 1995; 2. V.
Fireţeanu, T. Leuca, Inducţia electromagnetică şi tehnologii specifice, Ed. Mediamira, 1997; 3. M. Orfeuil, Electric
Process Heating, Battelle Press, Columbus, Richland US, 1987.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele Electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activităţi in timpul semestrului – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a
01.02.O.05-09a Încercările maşinilor şi aparatelor electrice – Modulul 1: Încercările maşinilor electrice

(IPE) – 6 p.c.
Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 2; 2C, 2L; 7 săptămâni
Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Marin MIHALACHE, Ş.l. dr. ing. Alina MACHEDON
A. Obiectivul disciplinei: Modulul 1 are in vedere dobandirea cunostintelor tehnice necesare verificarii, testarii si
omologarii masinilor electrice, precum si dobandirea abilitatilor practice de a pregati si realiza pentru masinile
electrice incercari industriale, in conditii de laborator.
B. Conţinutul cursului: 1. Incercari comune tuturor masinilor electrice; 2. Incercari specifice masinilor de curent
continuu; 3. Incercari specifice masinii sincrone; 4. Incercari specifice masinii asincrone.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Verificarea conexiunilor diferitelor parti ale bobinajelor, si a intregului bobinaj;
verificarea schemei bobinajului indusului, a intreruperilor si a scurcircuitelor pentru bobinajele masinii de curent
continuu; 2. Determinarea randamentului si particularitati la determinarea pierderilor separate pentru masinile de
curent continuu; 3. Determinarea randamentului si a pierderilor prin metoda de autofranare pentru masina sincrona;
4. Determinarea parametrilor masinii sincrone; 5. Incercarea generatoarelor sincrone autoexcitate; 6. Incercarea la
turatie marita a motoarelor asincrone trifazate; 7. Incercarile motoarelor sincrone ca motoare asincrone. Incercarea
motoarelor asincrone monofazate.
C. Bibliografie minimală: 1. G.K.Jerve, Incercarile masinilor electrice rotative, Editura Tehnica, 1972.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 30%; Tema individuala – 20%; Examen final – 50%. Cerinte
minimale: obţinerea a 50% din punctajul total corespunzător fiecărui modul.
01.02.O.05-09b Încercările maşinilor şi aparatelor electrice – Modulul 2: Încercările aparatelor

electrice (IPE) – 6 p.c.
68
Programul, semestrul, structurǎ de ore: IPE; sem. 2; 2C, 2L; 7 săptămâni

A. Obiectivul disciplinei: Modulul 2 are în vedere cunoasterea principalelor incercari ale aparatelor electrice si
prevederilor standardelor in vigoare, a schemelor de incercare si comanda, a echipamentului specific de masurare.
B. Conţinutul cursului: 1. Principalele incercari ale aparatelor electrice. Verificarea stabilitatii dielectrice. Verificarea
stabilitatii termice si electrodinamice. Incercari de comutatie; 2. Scheme de incercari. Scheme de incercari directe.
Scheme de incercari sintetice. Comanda incercarilor; 3. Echipament specific de masurare. Criterii de calitate.
Masurarea curentilor intensi – suntul coaxial. Masurarea tensiunilor cu variatie rapida- divizoare de tensiune.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Verificarea stabilitatii dielectrice. Verificarea stabilitatii termice si electrodinamice;
Incercari de comutatie in scheme de incercari directe si sintetice; 2. Determinarea teoretica si experimentala a
criteriilor de calitate pentru echipamentul specific de masurare (suntul coaxial si divizoarele de tensiune).
C. Bibliografie minimală: Hortopan G., Aparate electrice- Principii si aplicatii, E.D.P Bucureşti, 2005; 2. Popescu
Cl., Aparate electrice – Tehnici de incercare si masurare, Editura ICPE, Bucureşti.
D. Discipline anterioare necesare: Echipamente electrice, Tehnici moderne de comutatie, Compatibilitate
electromagnetica, Proiectarea masinilor si aparatelor electrice.
E. Modul de evaluare: Aplicatii – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: efectuarea aplicatiilor si obţinerea a
50% din punctajul total corespunzător fiecărui modul.
01.02.O.05-10 Inovare şi protecţie intelectuală (IPE) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Nicolae VASILE
Departamentul: Universitatea VALAHIA Târgoviste
A. Obiectivul disciplinei: Insusirea problematicii si notiunilor legate de proprietatea intelectuala: proprietatea
industriala, drepturile de autor, inventia, brevetul de inventie, marca inregistrata, indicatia geografica, desenul si
modelul industrial, topografia unui produs semiconductor, bazele de date, legislatia in domeniu.
B. Conţinutul cursului: 1. Proprietatea intelectuala. Introducere. Tipuri de proprietate. Proprietatea intelectuala.
Conventia de la Paris si Conventia de la Berna; organizatia mondiala a Proprietatii intelectuale. Inventia, brevetul de
inventie, desenul industrial, modelul industrial, topografia unui produs semiconductor. Reglementari ale drepturilor
de proprietate intelectuala. Marca, indicatia geografica, modelul de utilitate, plicul cu idei; 2. Principiul dreptului de
proprietate conventionala. Prioritati in cascada, efectele juridice ale revendicarii dreptului de proprietate, prioritati
multiple, prioritati partiale, prioritatea de expozitie, divizarea cererii de brevet, independenta brevetelor, termenul de
gratie; revalidaea brevetelor. Activitatea de brevetare in lume. Activitatea de brevetare in Romania; 3. Brevetul de
inventie. Prevederi legale - legea brevetelor de inventie. Drepturi si obligatii care decurg din brevet. Rolul brevetului
in activitatea de cercetare. Conditiile de brevetabilitate a inventiei, obiecte brevetebile. Procedura de acordare a
brevetului de inventie, cererea de brevet; 4. Clasificatoarele brevetelor de inventie. Consultarea bazelor de date.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Exemple de cereri de brevete de inventie; 2. Fixarea temei proiectului si consultarea
bazelor de date; 3. Descrierea inventiei, revendicari, completarea cererii de brevet de inventie.
C. Bibliografie minimală: 1. Legea nr. 64/ 1991 privind brevetele de inventie, Editura OSIM, ISBN: 978-973-7618-
22-1; 2. Legea nr. 350/ 2007 privind modelele de utilitate; Monitorul Oficial al Romaniei; 3. Legea nr. 129/ 1992
privind protectia desenelor si modelelor industriale (modificata si completata, republicata in 2007), Monitorul
Oficial al Romaniei; 4. Legea nr. 16/ 1995 privind protectia topografiilor produselor semiconductoare (modificata si
completata, republicata in 2005), Monitorul Oficial al Romaniei; 5. Legea nr. 84/ 1998 privind marcile si indicatiile
geografice, Monitorul Oficial al Romaniei; 6. Sumarele conventiilor tratatelor si aranjamentelor administrate de
OMPI, Editura BTA PRESS.
D. Discipline anterioare necesare: –
E. Modul de evaluare: Proiect – 50%; Alte notari – 30%; Colocviu final – 20%. Cerinte minimale: susţinerea
proiectului si obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
69
01.03.O.05-12 Achiziţia şi prelucrarea datelor în procese industriale (IPE) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Octavian Mihai GHIŢĂ, Ş.l. dr. ing. George SERIŢAN
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea principiilor ce guverneaza achizitia de date in sistemele industriale, notiuni de
elemente hardware si software utilizate, solutii integrate pentru diverse procese industriale in timp real. Cunoaşterea
elementelor hardware si software specifice sistemelor de achizitii de date din procesele industriale, cu elaborare de
solutii pentru implementare achizitie marimi in timp real.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: 1. Principii generale de achiziţie şi control în procese industriale. Coordonare şi
descentralizare în cadrul unui proces industrial. Principii generale privind achiziţia datelor în sisteme
descentralizate; 2. Structuri hardware şi software de achiziţie şi control în timp real a datelor. Limbaje şi sisteme
utilizate: C, C++, STEP 7, WinCC, SIMATIC NET. Familii de echipamente, structuri S7 200, S7 300, S7 400.
Interfeţe de utilizare: SIMATIC HMI. Echipamente de programare PG, panouri operator; 3. Medii de programare.
Arhitectura modulară a structurii software. Structura program: lineară, modular independentă, structurată. Limbaje
specifice STEP 7: editor LAD/STL/FBD; 4. Operaţii şi stocare date (zone de memorie, zone de intrare şi de ieşire;
stocare date în blocuri specializate); 5. Elemente de depanare hardware şi software. Tipuri de erori. Diagnosticare cu
mesaje de la processor. Testare blocuri pentru erori logice; 6. Comunicaţia între elementele echipamentului.
Subreţele în SIMATIC. Comunicaţie pe MPI. Principiile de comunicaţie pe PROFIBUS; 7. Dezvoltare aplicaţii în
mediul local şi Internet.
C. Bibliografie minimală: 1. Ghita M.O., Cepisca C., Masurarea marimilor electrice, Ed. MATRIX ROM, Bucuresti,
2007, 2. Cepisca C., Seritan G., Măsurări electrice şi sisteme de măsurare, vol.1, Ed.POLITEHNICA PRESS, 2004,
Bucureşti, 3. Grigorescu S.D., Ghita O.M., Neacsu P., Instrumentatie virtuala si distribuita, Ed. Electra, Bucuresti,
2006; 4. * * * STEP 7 SIEMENS, Reference Manual.
D. Discipline anterioare necesare: –
E. Modul de evaluare: Laborator – 40%; Test curs – 10%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50%
01.03.O.05-13 Defectoscopie şi evaluare nedistructivă a produselor electrotehnice (IPE) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
A. Obiectivul disciplinei: Introducerea în problematica evaluării calităţii produselor. Însuşirea principalelor metode de
inspecţie şi evaluare nedistructivă. Dezvoltarea interesului cursanţilor pentru cercetarea în domeniul inspecţiei şi
evaluării nedistructive. Modelarea pe calculator a diferitelor tipuri de defecte în materiale şi calculul câmpului
electromagnetic în cazul acestor defecte. Cunoaşterea principalelor aparate şi instalaţii de examinare specifice celor
mai utilizate metode de inspecţie nedistructivă prin metode electromagnetice.
B. Conţinutul cursului: 1. Inspecţia calităţii produselor; 2. Metode nedistructive de examinare şi evaluare; 3.
Examinarea cu Flux Magnetic de Dispersie; 4. Examinarea prin Curenţi Turbionari; 5. Examinarea cu Radiaţii
Penetrante; 6. Examinarea cu MicroUnde; 7. Examinarea termografică; 8. Defectoscopie şi imagistică industrială.
Conţinutul aplicatiilor: Descriere şi exemple de metode de control nedistructiv în câmp electromagnetic şi
aplicaţiile lor industriale. Descrierea corectă şi implementarea într-un program de calcul numeric a problemelor de
magnetostatică şi de curenţi turbionari. Evaluarea tipului şi dimensiunilor defectelor detectabile. Evaluarea ordinului
de precizie necesar măsurătorilor. Măsurători de laborator pentru piese cu defecte de formă cunoscută.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Hănţilă, Rezolvarea numerică a problemelor de câmp electromagnetic, Ed. ARI
PRESS, 1995; 2. F. Hănţilă, ş.a., Calculul numeric al curenţilor turbionari, Editura ICPE, 2001; 3. F. Hănţilă, ş.a.,
Câmpul electromagnetic staţionar în medii neliniare, Editura ICPE, 1997; 4. B. Crânganu-Creţu, Control
nedistructiv în câmp electromagnetic, Editura Printech, 2002; 5. C.P. Mihai, Defectoscopie şi evaluare nedistructivă
a produselor electrotehnice, Note de curs -Net.
D. Discipline anterioare necesare: Fizica, Bazele electrotehnicii, Teoria câmpului electromagnetic, Materiale
electrotehnice, Măsurări electrice şi electronice, Metode numerice în ingineria electrică.
E. Modul de evaluare: Laborator – 20%; Teme de casa – 30%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: predarea
temelor de casa, efectuarea laboratorului si obţinerea a 50% din punctajul total.
70
01.03.O.05-14 Monitorizarea şi diagnosticarea echipamentelor electrice (IPE) – 7 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Laurenţiu Marius DUMITRAN, Ş.l. dr. ing. Sanda Victorinne PAŢURCǍ
A. Obiectivul disciplinei: Prezentarea principiilor de bază corespunzătoare evaluării stării de funcţionare a maşinilor şi
echipamentelor electrice. In acest sens sunt descrise succint tipurile de avarii existente pentru principalele grupe de
maşini şi echipamente electrice şi, în legătură cu acestea, sunt prezentaţi factorii de diagnostic semnificativi. O
atenţie deosebită este acordată monitorizării on-line a maşinilor electrice insistându-se asupra principiilor generale şi
prezentându-se arhitectura sistemelor de monitorizare utilizate în prezent. De asemenea, sunt prezentate aspecte
referitoare la evaluarea gradului de uzură (îmbătrânire) a unor părţi componente ale maşinilor şi echipamentelor
electrice şi evaluarea rezervei de durată de viaţă a acestora. Obiectivele principale ale cursului se referă la
cunoaşterea principiilor care stau la baza monitorizării şi diagnosticării funcţionării echipamentelor electrice, a
parametrilor de funcţionare caracteristici şi a metodelor de măsurare a acestora. Estimarea rezervei de durată de
viaţă a unui echipament electric pe baza măsurătorilor on şi off – line. Identificarea, măsurarea şi interpretarea
valorilor factorilor de monitorizare şi diagnostic pentru principalele grupe de maşini şi echipamente electrice
(transformatoare, maşini electrice, cabluri de energie, izolatoare compozite, ş.a.). Simularea numerică a unor avarii
şi apărute la nivelul sistemelor de izolaţie şi calculul mărimilor caracteristice. Dezvoltare de aplicaţii software,
folosind instrumentația virtuala in mediul LabVIEW, pentru monitorizarea stării de funcţionare a unei maşinilor
electrice.
B. Conţinutul cursului: 1. Parametri de funcţionare a echipamentelor electrice; Parametri electrici: rezistenta de
izolaţie, factorul de pierderi, indicele capacitate-frecvenţă, indicele capacitate – temperatură, curentul mediu de
ionizare, rigiditatea dielectrică; Alţi parametri: temperatura de funcţionare, gradul de umiditate; nivelul de zgomot,
etc.2. Solicitări electrice şi neelectrice; 3. Imbătrȃnirea componentelor echipamentelor electrice; Mecanisme de
îmbătrânire; Principii de bază pentru evaluarea gradului de îmbătrânire şi a rezervei de viaţă pe baza măsurătorilor
experimentale. 4. Metode de măsură a parametrilor de funcţionare în vederea monitorizării şi diagnosticării;
Măsurarea parametrilor electrici: măsurarea rezistenţei de izolaţie, măsurarea capacităţii electrice, măsurarea
factorului de pierderi, detectarea şi măsurarea nivelului descărcărilor parţiale; Măsurarea altor parametri:
temperatura, umiditatea; Principiile diagnozei defectelor bazate pe modele analitice; Metode de detectare a
defectelor bazate pe modele de semnal, analiza spectrala a curenților statorici/rotorici, a vibrațiilor, analiza
zgomotelor acustice, analiza termografica; Diagnosticarea stării de funcţionare a motoarelor si generatoarelor
electrice; Diagnosticarea stării de funcţionare a transformatoarelor şi autotransformatoarelor de putere;
Diagnosticarea stării de funcţionare a cablurilor de energie; 5. Monitorizarea funcţionării echipamentelor electrice.
Arhitectura sistemelor de monitorizare si diagnosticare; Funcțiile îndeplinite de sistemele de monitorizare;.
Monitorizare off-line; Monitorizare on-line; Schema de principiu pentru monitorizarea la distanţă a funcţionării
echipamentelor electrice; Componentele hardware si software ale unui sistem de monitorizare si diagnosticare.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea laboratorului; 2. Elaborarea unui plan de experienţe pentru măsurarea şi
determinarea factorilor de diagnostic; 3. Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi determinarea indicelui de polarizare şi a
coeficientului de conductivitate; 4. Încercarea la tensiune mărită alternativă a izolaţiei cablurilor de energie; 5.
Evaluarea stării sistemului de izolaţiei hârtie-ulei pe baza metodei curenţilor de absorbţie/resorbţie; 6. Studiul
experimental al regimului termic al unei maşini electrice; 7. Monitorizarea on-line a funcţionării unui motor electric
asincron; 8. Aplicaţie software de monitorizarea on-line a funcţionării unui transformator electric; 9. Determinarea
gradului de îmbătrânire şi a rezervei de durată de viaţă a izolaţiei unui transformator de putere; 10. Determinarea
pierderilor totale de energie şi a încălzirii pentru cablurile de energie cu izolaţie polimerică; 11. Determinarea
rezervei de durată de viaţă a unui motor asincron; 12. Aplicaţie software pentru monitorizarea on-line a stării de
funcţionare a maşinilor electrice – Partea 1; 13. Aplicaţie software pentru monitorizarea on-line a stării de
funcţionare a maşinilor electrice – Partea 2; 14. Prezentarea individuală a aplicaţiei software şi acordarea notei.
C. Bibliografie minimală: 1. L.M. Dumitran, Sisteme de izolaţie electrică, Editura Printech, Bucureşti, 2008; 2. P.V.
Noţingher, Materiale pentru electrotehnica, Editura Politehnica Press 2005; 3. P.V. Noţingher, Sisteme de izolaţie,
Editura Printech, Bucureşti 2001; 4. T. Horvath, V. Stanciu, s.a., Incercarea izolaţiei electrice, Editura Tehnica,
Bucureşti, 1982; 5. G. Stone, E.A. Boulter, I. Culbert, H. Dhirani, Electrical insulation for rotating machines, IEEE
Press, 2001; 6. Dan Zlatanovici, Determinarea stării izolaţiei echipamentului electric, Editura Icemenerg, 2003.
D. Discipline anterioare necesare: Convertoare electromecanice, Echipamente electrice, Materiale electrotehnice.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 20%; Tema individuala, aplicaţie software – 20%; Lucrări de verificare
– 10%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.05-15 Ingineria calităţii (IPE) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihai Octavian POPESCU
71
A. Obiectivul disciplinei: Aplicarea metodelor statistice de estimare a calitatii precum si insusirea pricipiilor sistemelor
de management a calitatii conform cerintelor normelor ISO.
B. Conţinutul cursului: 1. Conceptele calitatii produselor si proceselor; 2. Asigurarea calitatii si controlul acesteia; 3.
Aplicatii ale metodelor statistice in ingineria calitatii; 4. Principiile sistemelor de management al calitatii; 5.
Elaborarea documentatiei asociate sistemelor de calitate.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Evaluarea nivelului calitativ al unor produse; 2. Comparatia loturilor de produse; 3.
Elaborarea de diagrame cauza-efect; 4. Analiza stabilitatii proceselor; 5. Analiza variantei (ANOVA); 6. Elaborarea
de proceduri specifice.
C. Bibliografie minimală: 1. Panaite V., Popescu M.O., Calitatea produselor si fiabilitate, Ed. MATRIXROM, 2004;
2. Juran J.M., Planificarea calitatii, Ed. TEORA, 1992; 3. Kifor C.V., Ingineria calitatii, Ed. Sibiu, 2002.
D. Discipline anterioare necesare: Calitate si fiabilitate.
E. Modul de evaluare: Laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.05-16 Studii de piaţă pentru produse electrotehnice (IPE) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Nicolae VASILE
Departamentul: Universitatea VALAHIA Târgoviste
A. Obiectivul disciplinei: Insusirea cunostintelor privind piata produselor electrotehnice si analiza unor studii de caz.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: 1. Bazele teoretice ale notiunilor privind piata. Prioritatile pietii bazate pe
conceptele Dezvoltare Durabila si Globalizare; 2. Notiuni despre studiul de piata/Structura tip a studiului de piata; 3.
Definirea domeniului produselor electrotehnice; 4. Definirea domeniului conform CEI; 5. Definirea domeniului
conform diverselor coduri nationale si internationale; 6. Piata masinilor electrice de uz general; 7. Piata masinilor
electrice speciale/Studiu de caz pentru masini electrice speciale; 8. Piata aparatelor electrice de curenti tari; 9. Piata
aparatelor electrice de curenti slabi/Studiu de caz pentru echipamente solare; 10. Piata echipamentelor electro-
energetice/Studiu de caz pentru echipamente eoliene; 11. Piata mijloacelor de transport electrice/Studiu de caz
pentru transport electric; 12. Piata echipamentelor pentru constructii inteligente/Studiu de caz pentru sisteme de
crestere a eficientei energetice; 13. Piata produselor electrotehnice hi-tech/Studiu de caz pentru inteligenta
incorporata; 14. Pozitia pe piata mondiala a produselor romanesti.
C. Bibliografie minimală: 1. N. VASILE, s.a., Masini electrice-Constructie, tehnologie si aplicatii speciale, Editura
ICPE, 2000; 2. N. VASILE, s.a., Ingineria Electrica-Probleme actuale, Editura ELECTRA, 2007; 3. N. VASILE,
s.a., Energia-Probleme actuale,E ditura ELECTRA, 2007; 4. Maria NICULESCU, N. VASILE, Epistemologie.
Perspectiva interdisciplinara, Editura Bibliotheca, 2011. 5. N. VASILE, F. M. STAN, Piata Produselor si
Tehnologiilor Electrice, Editura Bibliotheca, 2012.
E. Modul de evaluare: Activitati curs – 20%; Activitati seminar – 30%; Alte activitati – 30%; Colocviu final – 20%.
Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
01.04.O.05-18 Elaborare lucrare de disertaţie (IPE) – 30 p.c.

72

statice
01.01.O.06-01 Tehnici de modelare matematică (MEM) – 4 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: MEM; sem. 1; 1C, 2L
Titular disciplinǎ: Prof. dr. Mircea CÎRNU
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea unor noţiuni de matematică avansată; Dezvoltarea aptitudinilor de analizare a unor
fenomene şi procese din inginerie, de modelare a acestora folosind aparat matematic avansat şi tehnici moderne de
calcul.
B. Conţinutul cursului: 1. Sisteme liniare discrete variabile in timp modelate ca operatori matriceali; 2. Sisteme liniare
discrete invariante in timp modelate ca operatori de convoluţie; 3. Derivarea automată a funcţiilor; 4. Estimarea
erorilor prin aritmetica intervalelor; 5. Fenomene periodice studiate pe baza convoluţiei circulare si a transformării
Fourier discrete; 6. Sisteme liniare şi neliniare continue guvernate de ecuaţii diferenţiale; 7. Sisteme liniare şi
neliniare discrete guvernate de ecuaţii cu diferenţe; 8. Utilizarea transformării Laplace a functiilor la rezolvarea a
diverse tipuri de ecuaţii; 9. Modele ARMA studiate cu transformarea Laplace distribuţională; 10. Studiul sistemelor
discrete cu ajutorul transformării Z; 11. Rezolvarea ecuatiilor diferenţiale neliniare prin metoda transformarii
Taylor; 12. Rezolvarea in functii speciale a ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti variabili; 13. Rezolvarea
ecuatiilor cu derivate parţiale liniare si neliniare prin separarea variabilelor; 14. Prognozări prin metoda celor mai
mici pătrate.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Sisteme liniare discrete variabile in timp modelate ca operatori matriceali; 2. Sisteme
liniare discrete invariante in timp modelate ca operatori de convoluţie; 3. Derivarea automată a funcţiilor; 4.
Estimarea erorilor prin aritmetica intervalelor; 5. Fenomene periodice studiate pe baza convoluţiei circulare si a
transformării Fourier discrete; 6. Sisteme liniare şi neliniare continue guvernate de ecuaţii diferenţiale; 7. Sisteme
liniare şi neliniare discrete guvernate de ecuaţii cu diferenţe; 8. Utilizarea transformării Laplace a functiilor la
rezolvarea a diverse tipuri de ecuaţii; 9. Modele ARMA studiate cu transformarea Laplace distribuţională; 10.
Studiul sistemelor discrete cu ajutorul transformării Z; 11. Rezolvarea ecuatiilor diferenţiale neliniare prin metoda
transformarii Taylor; 12. Rezolvarea in functii speciale a ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti variabili; 13.
Rezolvarea ecuatiilor cu derivate parţiale liniare si neliniare prin separarea variabilelor; 14. Prognozări prin metoda
celor mai mici pătrate.
C. Bibliografie minimală: 1. Romeo Bercia, Dan Larionescu, Matematici speciale pentru ingineri, Editura Printeh,
Bucuresti, 2002; 2. Mircea Cirnu, Functii de variabila complexa, Fair Partner Press, Bucuresti, 2008; 3. Mircea
Cirnu, Teoria campurilor, UPB Press, 2007; 4. Mircea Cirnu, Introducere in algebra liniara, Fair Partner Press,
Bucuresti, 2007; 5. Mircea Cirnu, Ecuatii diferentiale, IPB, Vol. 1, 1991, Vol. 2, 1992; 6. Mariana Craiu, Calculul
probabilitatilor si statistica matematica, IPB, 1991; 7. R. Dautray, J. L. Lions, Mathematical analysis and numerical
methods for science and technology, Springer Verlag, 2000; 8. A. C. Fowler, Mathematical models in the applied
sciences, Cambridge University Press, 1997; 9. Lucian Jude, Ecuatii cu derivate partiale, IPB, 1998; 10. Dumitru
Stanomir, Semnale si sisteme discrete, UPB, 1997.
D. Discipline anterioare necesare: Analiză matematică, Algebră, Matematici Avansate.
E. Modul de evaluare: Teme de casa – 20%; Activitate pe parcurs – 30%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.01.O.06-02 Comunicare ştiinţifică şi tehnică în limba engleză (MEM) – 3 p.c.
73

Titular disciplinǎ: Lect. Dr. Yolanda-Mirela CATELLY
Departamentul: Comunicare in Limbi Moderne, Facultatea de Inginerie in Limbi Straine
A. Obiectivul disciplinei: Se vizează ca masteranzii, care utilizează limba engleză ca vehicul pentru comunicare
ştiinţifică şi tehnică, să îşi însuşească abilităţile esenţiale orale si scrise necesare în activitatea lor academică şi
profesională la nivel C1 (Utilizator Competent) conform Cadrului European Comun de Referinţă pentru învăţarea
limbilor străine al UE – CEFR.
B. Conţinutul cursului, aplicatiilor: 1. Introduction to STCE. Types, forms and means of communication. Focus on
communication in science and technology; 2. Written communication. The mechanics of writing. Linguistic
structures revisited; 3. Elements of text coherence and cohesion; 4. Style and register; 5. The paragraph structure; 6.
Specific features of the scientific and technical texts; 7. Expressing ideas, opinions, contradicting in a persuasive
manner in written form; 8. Generating visual aids; 9. TEXT TYPES: Formal – scientific and technical reports,
scientific papers, abstracts, outlines, instructions, power point presentation content, scientific posters, technical
proposals, research instruments, dissertation. Informal – emails, memoranda, letters; 10. Oral communication. The
mechanics of presenting orally; 11. Delivery techniques; Elements of non-verbal communication; 12. Participating
in scientific meetings; 13. Expressing points of view, summarizing, arguing etc. in an efficient manner; 14. TYPES
OF ORAL COMMUNICATION TEXTS (formal and informal): briefs, arguments and position statements, oral
presentations, sharing information with peers and/or supervisors.
C. Bibliografie minimală: 1. Blandu M., Catana S., Catelly Y. et al., English for Professional Communication, Editura
Printech, Bucuresti, 2006; 2. Tischler M., Scientific Writing Booklet, 2008,
http://www.biochem.arizona.edu/marc/Sci-Writing.pdf.
D. Discipline anterioare necesare: Limba Engleză.
E. Modul de evaluare: Evaluare de parcurs/mediana-Prezentare orala – 40%; Portofoliu de lucrari/teme/aplicatii
(conform CEFR/UE) – 40%; Colocviu final – 20%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.06-03 Nano-metrologie electrică (MEM) – 3 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Costin CEPIŞCĂ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea metodelor şi a principiilor de măsurare pe cale electrică a mărimilor fizice specifice
domeniului nanometric. Cunoaşterea noilor aparate şi echipamente destinate măsurării curentului, tensiunii electrice
şi a rezistenţei electrice specifice domeniului nanometric. Însuşirea modului de evaluare a incertitudinii de măsurare.
B. Conţinutul cursului: 1. Principii de măsurare la nivel nanometric. Mărimi fizice măsurabile la scară nanometrică.
Metode neelectrice de măsurare.Metode electrice de măsurare la nivel nanometric; 2. Tehnici de măsurare electrice
evoluate pentru mărimi generatoare şi parametrice la nivel nanometric; 3. Măsurarea intens ităţii curenţilor electrici
foarte mici: metode şi echipamente; 4. Măsurarea tensiunii electrice specifice fenomenelor nanometrice: metode şi
echipamente; 5. Metode de măsurare a rezistenţei electrice la probe nanometrice; 6. Factori de perturbare a calităţii
măsurării la nivel nanometric şi aprecierea incertitudinii de măsurare; 7. Echipamente informatizate pentru
determinarea automată a caracteristicilor componentelor nanometrice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Echipamente digitale pentru măsurarea intensităţii curentului de valoare foarte mică; 2.
Studiul electrometrelor; 3. Metode de măsurare a rezistenţei electrice specifice probelor nanometrice; 4. Măsurarea
tensiunilor electrice specifice domeniului nanometric; 5. Modelarea surselor de erori la măsurarea intensităţii
curentului de valori foarte mici; 6. Aprecierea influenţei zgomotelor şi perturbaţiilor asupra echipamentelor electrice
de măsurare destinate nanometrologiei; 7. Bilanţ de incertitudini la o măsurare electrică de tip nanometric.
C. Bibliografie minimală: 1. V. Dogaru, C. Cepisca, Măsurări şi sisteme de măsurare informatizate, Ed. ELECTRA,
2004, Bucureşti; 2. C. Cepisca, G. Seritan, Măsurări electrice şi sisteme de măsurare, vol.1, Ed. POLITEHNICA
PRESS, 2004, Bucureşti; 3. N. Jula, C. Cepisca, V. Sontea, G. Seritan, Măsurări în radio şi audiofrecvenţă, Ed.
ELECTRA, Bucuresti, 2003; 4. *** Keithley, I-V Measurements of Nanoscale Wires and Tubes, 2007; 5.***
Keithley, Improving Low Current Measurements on Nanoelectronic and Molecular Electronic Devices, 2007.
D. Discipline anterioare necesare: Informatica aplicată, Simularea circuitelor electrice, Măsurări electrice şi
electronice.
E. Modul de evaluare: Laborator – 30%; Tema de casa – 20%; Alte activitati – 30%; Colocviu final – 20%. Cerinte
01.01.O.06-04 Managementul datelor experimentale în investigarea materialelor electrotehnice

(MEM) – 5 p.c.
Programul, semestrul, structurǎ de ore: MEM; sem. 1; 1C, 1P
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Florin CIUPRINA
74
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor despre managementul datelor experimentale în investigarea

materialelor electrotehnice, exploatarea rezultatelor obtinute prin spectroscopie dielectricǎ precum şi în urma
determinǎrii rigiditǎţii dielectrice, a rezistivitǎţii electrice şi a curenţilor de absobţie-resorbţie, utilizarea calculului
statistic şi probabilitǎţilor în analiza datelor experimentale şi familiarizarea cu mediile informatice dedicate analizei
datelor experimentale pentru elaborarea de lucrǎri stiinţifice de înalt nivel.
B. Conţinutul cursului: 1. Importanţa determinǎrilor experimentale pentru investigarea materialelor electrotehnice; 2.
Tipuri de date experimentale pentru caracterizarea materialelor electrotehnice; 3. Erori ale datelor experimentale; 4.
Metode moderne de abordare a analizei datelor experimentale; 5. Software pentru managementul datelor
experimentale.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Efectuarea de experimente pentru investigarea materialelor electrotehnice: mǎsurarea
curenţilor prin izolatori, spectroscopie dielectricǎ, strǎpungerea izolatorilor; 2. Analiza statisticǎ a rezultatelor
experimentale utilizând diferite medii informatice dedicate: Excel, Instat, Origin, WinDeta.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Ciuprina, Materiale electrotehnice – fenomene şi aplicaţii, Editura Printech, 2007; 2.
StatSoft, Inc., Electronic Statistics Textbook, Tulsa, OK, SUA, 2007
(http://www.statsoft.com/textbook/stathome.html); 3. R.K. Bock, W. Krischer, The Data Analysis BriefBook,
Springer, 1998 (http://rkb.home.cern.ch/rkb/titleA.html); 4. Statistical Services Centre, Statistical Good Practice
Guidelines, 2009, University of Reading, Marea Britanie, 2009
(http://www.reading.ac.uk/ssc/publications/guides/topbak.html).
D. Discipline anterioare necesare: Metode numerice în ingineria electricǎ, Materiale electrotehnice, Sisteme de
izolaţie.
01.01.O.06-05 Materiale micro- si nanostructurate pentru Inginerie Electrică (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Doina Elena GAVRILĂ
Departamentul: Fizică, Facultatea de Stiinte Aplicate
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea şi deprinderea de cunoştinţe privind: caracterizarea şi structura cristalelor;
materialele şi compozitele nanocristaline; principii ale mecanicii cuantice şi ale mecanicii statistice aplicate la
solide; fenomene de difuzie; benzi de energie în solide cristaline; metale, dielectrici, semiconductori,
supraconductori; termodinamica transformărilor de fază în micro şi nanostructuri; metode nedestructive de testare a
materialelor; analiza nano şi micro-structurilor utilizând metode de difracţie; fundamente de microscopie şi
spectroscopie; analiza termică diferenţială; straturi subţiri şi nanotehnologii.
B. Conţinutul cursului: 1. Materiale micro- şi nanostructurate în Ingineria Electrică; 2. Structura cristalelor. Materiale
şi compozite nanocristaline; 3. Principii ale mecanicii cuantice în studiul solidelor cristaline; 4. Aplicarea fizicii
statistice la determinarea căldurilor specifice şi a conducţiei termice; 5. Materiale polimere; 6. Analiza nano- şi
microstructurilor utilizând metode de difracţie; 7. Elemente de spectroscopie şi microscopie; 8. Metode nedistructive
de analiză a materialelor în IE; 9. Straturi subţiri. Nanostructuri şi nanotehnologii.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Prezentarea unor echipamente de laborator destinate studiului fenomenelor optice pentru
caracterizarea materialelor micro şi nano din Ingineria Electrică; 2. Studiul comportării termice a metalelor şi
semiconductorilor. Determinarea lărgimii benzilor interzise în semiconductori; 3. Studiul unor metode de analiză
termică diferenţială a transformărilor de fază. Metoda DSC.
C. Bibliografie minimală: 1. D. Gavrilă, Fizică generală - Teorie şi aplicaţii. Internet, 2008; 2. D. Gavrilă, Fizica
pentru ingineri, vol I, II. Editura Didactică şi Pedagogică, 1996; 3. D. Gavrilă, “Polymer Nanocomposite
Insulators”, 5thInt. Conf. URB-CORR, 2006; 4. C.C. Koch, Nanostructured Materials. Wiliam Andrew, 2006; 5.
G.Wilde, Nanostructured Materials. Elsevier, 2008.
D. Discipline anterioare necesare: Fizică generală, Bazele electrotehnicii, Matematică, Materiale electrotehnice,
Chimie generală.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 30%; Lucrari de control – 20%; Examen final – 50%. Cerinte
01.01.O.06-06 Tehnici experimentale pentru nano- şi microstructuri (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Cristina GHIŢULICĂ, Ş.l. dr. ing. Georgeta VOICU
Departamentul: Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale, Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa
Materialelor
A. Obiectivul disciplinei: Interpretarea datelor furnizate de tehnicile de analiză şi modul de abordare a proprietăţilor
prin prisma acestora; capacitatea de a selecta metodele şi tehnicile adecvate tipurilor de informaţii structurale,
compoziţionale şi de proprietăţi urmărite; înţelegerea profundă a tehnicilor experimentale, analiza rezultatelor şi a
limitelor fiecărei tehnici utilizate. Cursul este completat, ca parte aplicativă, de realizarea in laborator a unor lucrari
practice experimentale, utilizând informaţiile teoretice dobândite.
75
B. Conţinutul cursului: 1. Tehnici de microscopie electronică - Interacţia fascicol de electroni-material; 2. Tehnici de

microscopie electronică - Microscopia electronică de baleiaj (SEM); 3. Tehnici de microscopie electronică -
Microscopia electronică de transmisie (TEM) cu EDAX şi variante derivate (HRTEM); 4. Metode spectroscopice -
Spectroscopia UV-VIS; 5. Metode spectroscopice - Spectrocopia FT-IR; 6. Metode spectroscopice - Spectroscopia
Raman; 7. Metode şi tehnici pe bază de raze X - Difracţia de raze X (normală şi la unghiuri mici); 8. Metode şi
tehnici pe bază de raze X - Florescenţa de raze X; 9. Microscopia de forţe atomice (AFM); 10. Microscopia
electronică cu efect tunel; 11. Granulometrie laser.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studii experimentale pe materiale nano şi microstructurate cu ajutorul microscopiei
electronice de baleiaj (SEM) / EDAX; 2. Studii experimentale pe materiale nano şi microstructurate cu ajutorul
tehnicii FTIR; 3. Studii experimentale cu ajutorul granulometriei laser; 4. Studii experimentale pe materiale nano şi
microstructurate cu ajutorul difaracţiei de raze X.
C. Bibliografie minimală: 1. J. Goldstein, D.E. Newbury, P. Echlin, D.C. Joy, A.D. Romig, C.E. Lyman, C. Fiori, E.
Lifshin, Scanning Electron Microscopy and X-Ray Microanalysis, Plenum Press, 1992; 2. J. Goldstein, D. Newbury,
P. Echlin, D.C. Joy, C. Lyman, E. Lifshin, L. Sawyer, J.R. Michael, M.S. Kluwer, Scanning Electron Microscopy
and X-Ray Microanalysis, Acad. Publishers; 2003; 3. D.E. Newbury, D.C. Joy, P. Echlin, C.E. Fiori, J.I. Goldstein,
Advanced Scanning Electron Microscopy and X-Ray Microanalysis, Plenum Press, 1986; 4. D.B. Williams, C.B.
Carter, Transmission Electron Microscopy-Basic I, Plenum Publ. Corporation, New York, 1996; 5. D.B. Williams,
C.B. Carter, Transmission Electron Microscopy - Diffraction II, Plenum Publ. Corporation, New York, 1996; 6.
W.D. Callister Jr., Materials Science and Engineering. An Introduction, Ed. John Wiley & Sons, 1994.
D. Discipline anterioare necesare: Chimie, Fizică, Analiză matematică.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: efectuarea lucrărilor de
laborator şi obţinerea a 50% din punctajul total.
01.01.O.06-07 Cercetare stiintifica 1 (MEM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: MEM; sem. 1; 10
statice
01.02.O.06-08 Probleme de câmp electromagnetic în microsisteme (MEM) – 5 p.c.

A. Obiectivul disciplinei: Dezvoltarea capacităţii de modelare a problemelelor de câmp electromagnetic în
nanostructuri; aprofundarea principalelor metode de soluţionare a problemelelor de câmp electromagnetic şi de
determinare a parametrilor nanostructurilor. Formularea corecta a unui model de câmp electromagnetic în
nanostructuri; calculul câmpului electromagnetic şi al parametrilor nanostructurilor.
B. Conţinutul cursului: 1. Formularea corectă a unei probleme de câmp staţionar în nanostructuri; 2. Probleme de
câmp electrostatic; 3. Probleme de câmp electrocinetic; 4. Modele de câmp magnetic staţionar.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modele electrostatice adoptate în nanostructuri. Calculul numeric al câmpului electric şi
al parametrilor, utilizând potenţialul scalar (structuri 2D); 2. Modele electrocinetice adoptate în nanostructuri.
Calculul numeric al câmpului electrocinetic şi al parametrilor, utilizând potenţialele scalar şi vector (structuri 2D); 3.
Modele de câmp magnetic staţionar adoptate în nanostructuri. Calculul numeric al câmpului magnetic şi al
parametrilor, utilizând potenţialul vector (structuri 2D).
C. Bibliografie minimală: 1. F. Hănţilă, T. Leuca, C. Ifrim, Electrotehnică teoretică, vol. I, Edit. Electra, 2002; 2. F.
Hănţilă, Câmpul magnetic în structuri cu magneţi permanenţi, Edit. Electra, 2004; 3. F. Hănţilă, M. Vasiliu, Câmpul
electromagnetic variabil în timp, Edit. Electra, 2005.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele electrotehnicii, Algoritmi numerici.
76
01.02.O.06-09 Materiale emergente (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Petru NOŢINGHER
A. Obiectivul disciplinei: Prezentarea metodelor moderne de obtinere, a structurii, proprietatilor, comportarii la
actiunea diferitelor solicitari si a utilizarilor posibile ale principalelor noilor materiale create in laboratoarele de
cercetare (si care devin tot mai prezente in ingineria moderna).
B. Conţinutul cursului: 1. Cvasicristale (obtinere, structura, proprietati); 2. Nanotuburi de carbon (obtinere, structura,
proprietati, tipuri de nanotuburi: conductoare, semiconductoare, izolatoare); 3. Materiale adaptabile (fluide
electroreologice, materiale fotocromatice, fero-, piezo-, piro- si piezorezistive); 4. Polimeri functionali (pentru
optica neliniara, cristale lichide, polimeri fotoconductori, electroluminescenti, fotorefractanti, dendrimeri); 5.
Straturi subtiri (obtinere, caracteristici); 6. Materiale compozite (micro- si nanocompozite); 7. Materiale
supraconductoare la temperaturi ridicate (obtinere, proprietati); 8. Aplicatii posibile.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Modele de determinare a permitivitatii electrice a materialelor compozite; 2. Modele de
determinare a conductivitatii materialelor compozite; 3. Realizarea si caracterizarea straturilor subtiri; 4.
Determinarea caracteristicilor unui material supraconductor; 5. Metode de realizare a nanocompozitelor; 6.
Nanocompozite pentru ecrane electromagnetice; 7. Lucrare demonstrativa la ICECHIM Bucuresti.
C. Bibliografie minimală: 1. P.V. Notingher, Materiale pentru electrotehnica, Vol.2, POLITEHNICA PRESS,
Bucuresti, 2005, 2. J.M. Haussonne, Ceramiques pour l’electrotechnique et l’electronique, PPUR, Lausanne, 2002,
3. P.M. Ajayan e.a., Nanocomposite Science and Technology, Wiley-VCH, 2003, 4. G. Decher e.a., Multilayer Thin
Films Sequential Assembly of Nanocomposite Materials, Wiley-VCH, 2003, 5. C. Jannot, Materiaux emergents,
PPUR, Lausanne, 2001.
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, Bazele electrotehnicii, Algoritmi numerici.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 30%; Lucrarea de control – 20%; Examen final – 50%. Cerinte
minimale: efectuarea lucrărilor de laborator şi obţinerea a 50% din punctajul total.
01.02.O.06-10 Caracterizarea experimentală şi modelarea microstructurilor magnetice (MEM) – 6

p.c.
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Valentin IONIŢǍ
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea şi deprinderea tehnicilor de măsurare la scară macro-, micro- şi nanoscopică a
materialelor magnetice; cunoaşterea principiilor şi aplicaţiilor nano- şi microstructurilor reprezentative; însuşirea
teoriei dinamicii momentelor magnetice la scară micro- şi nanoscopică şi a metodelor de rezolvare a ecuaţiilor
Landau-Lipshitz-Gilbert; modelarea fizică, matematică şi numerică a fenomenelor magnetice la scară macro-,
micro- şi nanoscopică.
B. Conţinutul cursului: 1. Tehnici de măsurare la scară macroscopică a materialelor magnetice (inductive, bazate pe
efecte pondero-motoare, magneto-optice); 2. Metode de caracterizare experimentală la scară micro- şi nanoscopică
(microscopie cu efect tunel, cu forţă atomică, cu forţă de frecare); 3. Principiile şi aplicaţiile nano- şi
microstructurilor reprezentative (nano-tuburi de carbon, nanofire); 4. Elemente de modelare fizică a nano- şi
microstructurilor (teoria dinamicii momentelor magnetice la scară micro- şi nanoscopică, rezolvarea ecuaţiilor
Landau-Lipshitz-Gilbert); 5. Modelarea matematică şi numerică a fenomenelor magnetice la scară nano- şi
microscopică (modelarea histerezisului magnetic, modelarea proceselor de magnetizare).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Investigarea materialelor magnetice cu ajutorul histerezisgrafului si a testerului unitola
Brockhaus; 2. Investigarea fenomenului de histerezis magnetic cu ajutorul magnetometrului cu probă vibrantă Lake
Shore VSM 7304; 3. Vizualizarea fenomenelor de magnetizare cu ajutorul microscopului cu lumină polarizată
reflectată Zeiss AxioImager; 4. Modelarea materialelor magnetice în calculul numeric 3D al câmpului
electromagnetic, cu ajutorul software-ului Cedrat FLUX; 5. Modelarea materialelor magnetice în calculul numeric
3D al câmpului electromagnetic, cu ajutorul software-ului Comsol; 6. Identificarea macroscopică şi microscopică a
parametrilor modelului de histerezis Preisach; 7. Modelarea materialelor magnetice la scară microscopică în
software dedicat (MAGPAR, OOMMF).
C. Bibliografie minimală: 1. V. Ionita s.a., Caracterizarea avansata a materialelor magnetice, Ed. Politehnica Press,
Bucuresti, 2009; 2. V. Ionita, H. Gavrila, Metode experimentale in magnetism, Editura Universitara “Carol Davila”,
2003; 3. H. Gavrila, H. Chiriac, P. Ciureanu, V. Ionita, A. Yelon, Magnetism tehnic si aplicat, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2000; 4. I.D. Mayergoyz, Mathematical Models of Hysteresis and Their Applications, Academic
Press, New York, 2003; 5. A. Hubert, R. Schafer, Magnetic Domains, Springer Verlag, Berlin, 1998.
77
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Materiale electrotehnice, Masurari electrice si electronice,
Informatica aplicata.
01.02.O.06-11 Nanomagnetism: materiale, tehnologii şi aplicaţii (MEM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: MEM; sem. 2; 2C, 1S
Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Horia Cǎtǎlin GAVRILĂ
A. Obiectivul disciplinei: Caracterizarea generală, natura şi structura materialelor magnetice nanostructurate. Calculul
şi determinarea experimentală a caracteristicilor materialelor nanocristaline. Proprietăţile şi determinarea
caracteristicilor de utilizare a unor aliaje nanocristaline de înaltă performanţă. Geometrii de circuite magnetice
adecvate miniaturizării componentelor magnetice. Materiale nanocristaline pentru ecranarea magnetică. Aliaje
nanocristaline destinate utilizării în medie şi înaltă frecvenţă. Tehnologii specifice de producere a materialelor
magnetice nanostructurate. Aplicaţii ale materialelor magnetice nanostructurate. Studiul mediilor de înregistrare
magnetică. Proiectarea unor dispozitive ce înglobează materiale nanocristaline.
B. Conţinutul cursului: 1. Conceptul de nanomagnetism; 2. Nanoparticule magnetice; 3. Ferofluide; 4. Nanotuburi
magnetice; 5. Aliaje magnetice nanocristaline; 6. Tehnologii de producere a materialelor magnetice nanocristaline;
7. Aplicaţii ale materialelor magnetice nanostructurate (Mediile de înregistrare magnetică a informaţiei;
Nanoparticulele în medicină şi terapeutică; Fluide magnetice biocompatibile utilizate în hipertermia magnetică a
ţesuturilor; Componente magnetice pasive pentru electronica de putere; Ecranarea magnetică; etc.); 8. Evoluţii
previzibile în nanomagnetism. Implicaţiile sociale şi etice ale nanotehnologiilor magnetice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Calculul dimensiunii critice a nanoparticulelor magnetice; 2. Caracterizarea şi modelarea
unui mediu de înregistrare magnetică particulat, respectiv granular; 3. Proiectarea, calculul şi ridicarea
caracteristicilor de utilizare a unor echipamente electrice realizate cu materiale magnetice nanostructurate; 4.
Caracterizarea unui ferofluid.
C. Bibliografie minimală: 1. H. Gavrilă, H. Chiriac, P. Ciureanu, V. Ioniţă, A. Yelon, Magnetism tehnic si aplicat,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000; 2. H. Gavrilă, Înregistrări magnetice, Printech, Bucureşti, 2005; 3. H.
Gavrilă, W. Kappel, M. Codescu, Materiale magnetice, Printech, Bucureşti, 2005; 4. A. Lebouc (ed.), H. Gavrilă şi
alţii, Matériaux magnétiques en génie electrique, Hermès, Paris, 2006; 5. D. L. Mills, J. A. C. Bland,
Nanomagnetism (Ultrathin films, multilayers, nano-structures), Elsevier, 2006; 6. G. Wilde, Nanostructured
Materials, 1. Elsevier, 2008; S. Supta, Functional Nanostructures. Springer, 2008.
D. Discipline anterioare necesare: Fizică, Materiale electrotehnice, Materiale micro- şi nanostructurate pentru IE,
Probleme de câmp electromagnetic în nanostructuri.
E. Modul de evaluare: Activitate la curs – 10%; Activitate la seminar – 40%; Examen final – 50%. Cerinte minimale:
01.02.O.06-12 Analiza modelelor de circuit ale microsistemelor (MEM) – 4 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Florin CONSTANTINESCU
A. Obiectivul disciplinei: Intelegerea algoritmilor de analiza a modelelor de circuit ale microsistemelor in domeniul
timpului si in domeniul frecventei, implementati in pachetele de programe comerciale SPICE, SPECTRE
(CADENCE), ADS.
B. Conţinutul cursului: Modele de circuit ale microsistemelor. Regimurile de functionare ale modelelor de circuit cu
parametrii concentrati. Formularea corecta a problemelor de analiza a modelelor de circuit cu parametrii concentrati.
Analiza in domeniul timpului. Analiza in domeniul frecventei. Determinarea polilor si zerourilor. Analiza
zgomotului.
Conţinutul aplicatiilor: Modele rezistive liniare si neliniare. Analiza in regim armonic intr-o banda de frecventa
specificata. Formularea corecta a problemelor de analiza a modelelor rezistive si modelelor dinamice. Functii de
transfer in regim armonic, calculul parametrilor de imprastiere. Regimuri tranzitorii produse de excitatii modulate in
amplitudine si in frecventa. Zgomotul in modelele cu semnale de banda larga. Analiza cu balanta armonica a
modelelor neliniare de circuit.
C. Bibliografie minimală: 1. F. Constantinescu, M. Nitescu, Teoria Circuitelor, http://ferrari.lce.pub.ro/studenti 2. K.
Kundert, “Introduction to RF Simulation and its Application”, Journal of the Solid State Circuits, 1999, updated on
23 April 2003, http://www.designers-guide.com; 3. Manuale: SPICE, CADENCE (SPECTRE), , ADS. 4. F.
Constantinescu, A. G. Gheorghe, M. Nitescu, C. V. Marin, A. Ionescu, “Simularea circuitelor electrice – lucrari de
laborator”, Editura Printech, 2011, http://ferrari.lce.pub.ro/studenti.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii, Metode numerice, Tehnici de modelare matematica.
78
E. Modul de evaluare: Activitatea la curs - 10%; Activitatea la laborator - 10%; Verificarea activitatii de laborator -
30%; Examen final - 50%. Cerinte minimale: efectuarea lucrărilor de laborator şi obţinerea a 50% din punctajul
total.

statice
01.03.O.06-14 Microsenzori şi microactuatori (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Prof. Marcel STANCIU
A. Obiectivul disciplinei: Cunoaşterea principiilor de funcţionare şi a domeniilor de utilizare a microsenzorilor şi
microactuatorilor; cunoaşterea tipurilor de microsenzori şi microactuatori. Înţelegerea şi utilizarea modelelor
matematice ale microsenzorilor şi microactuatorilor; dobândirea abilităţilor practice privind utilizarea
microsenzorilor şi microactuatorilor.
B. Conţinutul cursului: I. Microsenzori. 1. Introducere. Definiţie. Terminologie. Locul şi rolul microsenzorilor în
sistemele de măsurare şi automatizare. Aplicaţii ale microsenzorilor. Clasificarea microsenzorilor; 2. Caracteristicile
metrologice ale microsenzorilor; 3. Microsenzori electromecanici; 4. Microsenzori electrici şi magnetici; 5.
Microsenzori cu fibre optice; 6. Microsenzori chimici şi biochimici; 7. Microsenzori inteligenţi. II. Microactuatori.
8. Microactuatori. Noţiuni generale; 9. Microactuatori electrici şi magnetici; 10. Microactuatori optici, mecanici şi
termici; 11. Microactuatori chimici şi biologici; 12. Utilizarea microsenzorilor şi microactuatorilor în aplicaţii
integrate.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studierea caracteristicilor metrologice statice ale microsenzorilor; 2. Studierea
caracteristicilor metrologice dinamice ale microsenzorilor; 3. Microsenzori pentru măsurarea mărimilor electrice şi
magnetice; 4. Microsenzori pentru măsurarea temperaturii; 5. Microsenzori cu fibre optice; 6. Studierea actuatori
electromecanici. Controlul unui micromotor pas cu pas; 7. Studierea unui microactuator piezoelectric; 8. Studierea
regimului dinamic al microactuatorilor electromagnetici tip releu; 9. Studierea microactuatorilor termici. Efectul
Peltier; 10. Studierea poziţionării optimale a unei celule fotovoltaice prin intermediul unui microactuator mecanic;
11. Comanda unui sonar prin intermediul microactuatorilor; 12. Studierea unui minisistem de automatizare cu
microsenzori şi microactuatori.
C. Bibliografie minimală: 1. Fraden J., Handbook of modern sensors, Springer-Verlag, 2004; 2. Gardner J.W. et al.,
Microsensors, MEMS and Smart Devices, Wiley, 2001; 3. Beeby S. et al., MEMS Mechanical Sensors, Artech
House, 2004; 4. Stanciu M., Senzori cu fibre optice, Editura SECOREX, 2001; 5. Stanciu M., Faur D., Stanciu A.,
Senzori şi traductoare integrate şi inteligente, Electronică Aplicată, Anul VI, Nr. 36-38, Dec. 2004 - Ianuarie 2005.
D. Discipline anterioare necesare: Fizicǎ, Mǎsurǎri electrice şi electronice, Senzori şi traductoare.
E. Modul de evaluare: Activitate la laborator – 30% (referate – 10%, colocviu de laborator – 20%); Tema de casa –
20%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: predarea temei de casă şi a referatelor, susţinerea colocviului şi
01.03.O.06-15 Mecatronică şi micromaşini (MEM) – 5 p.c.

Programul, semestrul, structurǎ de ore: MEM; sem. 3; 1C, 1L, 1P
Titular disciplinǎ: Conf. dr. ing. Vasile PETRE, Ş.l. dr. ing. Sanda Victorinne PAŢURCǍ
79
A. Obiectivul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor de bază privind produsele mecatronice (construcţie, tehnologie de
fabricaţie, proiectare, implementare, exploatare), si a micromotoarelor electrice utilizate în mecatronică.
B. Conţinutul cursului: 1. Elemente de bază privind structura sistemelor mecatronice, a proceselor mecanice şi a
procesării informaţiei în sistemele mecatronice; Exemple de produse si sisteme mecatronice; Evoluţia sistemelor
mecatronice – Integrarea: mecanica-electrica-electronica-informatica. Legaturi informationale. 2. Sisteme mecanice
specifice sistemelor mecatronice; Analiza structurala si cinematica a mecanismelor. Modelare cinematică a
sistemelor mecatronice; Lanturi cinematice informationale. 3. Principalele tipuri de traductoare, sisteme senzoriale
şi actuatori utilizate în sistemele mecatronice. 4. Micromotoare de curent continuu; Micromotoare cu histerezis;
Micromotoare pas cu pas - Principii de funcţionare, comanda si control. 5. Arhitecturi tipice de sisteme mecatronice;
Structura sistemului de comanda; functii si structura tipica; 6. Procesarea informaţiei desfăşurate în sistemele
mecatronice. Sisteme de operare in timp real; tipuri de procesoare folosite pentru sistemul de comanda; tipuri de
microcontrolere/procesoare folosite; principalele cerinte in alegerea unui microcontroler; periferice tipice necesare.
7. Proiectarea, exploatarea şi comanda sistemelor mecatronice.
Conţinutul aplicatiilor: Laborator: 1. Traductoare, senzori şi sisteme senzoriale utilizate în mecatronică. 2. Analiza
regulatoarelor utilizate în comanda sistemelor de poziţionare a micromotoarelor de curent continuu; 3. Performanţe
în regim tranzitoriu şi staţionar al micromotoarelor de curent continuu; 4. Sisteme de comandă discretă a
micromaşinilor electrice; 5. Proiectarea algoritmilor de reglare discretă pentru referinţe de tip treaptă, rampă şi
sinusoidală; 6. Controlul optimal al micro-motoarelor electrice. Proiect: Realizarea unui produs mecatronic actionat
cu micromotoare pas cu pas: proiectarea si realizarea constructiei mecanice; proiectarea schemei electronice si a
logicii de comanda; implementarea preliminara a aplicatiei software de comanda a motoarelor pas cu pas in mediul
LabVIEW; implementarea aplicatiei finale pe microcontrolere.
C. Bibliografie minimală: 1. Godfrey Onwubolu, Mechatronics: Principles and Applications, Butterworth-
Heinemann, 2005, 2. A. Kelemen, Motoare electrice pas cu pas, Editura Tehnica, Bucuresti 1985; 3. Gh. Vasiliu,
Micromotoare de curent continuu cu comutaţie statică, Editura Tehnică, Bucureşti 1976; 4. S. V. Paturca, Comenzi
moderne în Sisteme de Actionari Electrice, Bucuresti, Ed. Matrix Rom, 2011; 5. V. Petre, Tehnologie
electromecanică, Editura Printech, Bucureşti, 1998. 6. S. V. Paturca, C. Ilas, Teoria sistemelor de reglare automata,
Bucuresti, Ed. Matrix Rom, 2011; 7. S. V. Paturca, C. Ilas, Aplicatii practice folosind roboţii Mindstoms NXT, Ed.
Matrix Rom, 2009.
E. Modul de evaluare: Laborator – 20%; Proiect – 30%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: obţinerea a 50% din
punctajul total.
01.03.O.06-16 Sisteme microelectromecanice (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Miruna Ileana NIŢESCU
A. Obiectivul disciplinei: Principiile de functionare ale dispozitivelor microelectromecanice, modelarea si simularea
acestor dispozitive la nivel de circuit si la nivel de model de camp electromecanic.
B. Conţinutul cursului: 1. Actuatoare electrostatice – AE (AE cu spatiu dielectric variabil cu control in sarcina, AE cu
spatiu dielectric variabil cu control in tensiune, Analiza stabilitatii); 2. Actuatoare magnetice (Circuitul electric
echivalent pentru un actuator magnetic, Proprietatile materialelor magnetice, Exemple de actuatoare
electromagnetice cu diverse tipuri de miez); 3. Senzori si actuatoare piezoelectrice (Efectele piezoelectrice direct si
invers, Materiale piezoelectrice utilizate in senzori, actuatuare si rezonatoare, Senzori si actuatuare piezoelectrice);
4. Modelarea cu elemente de circuit cu constante concentrate (Scheme echivalente ale traductoarelor piezoelectrice,
Modele liniare si neliniare de circuit ale rezonatoarelor piezoelectrice); 5. Sisteme microelectromecanice utilizate in
circuitele de comunicatii (Introducere in sistemele de comunicatii, Oscilatoare cu rezonatoare piezoelectrice, Filtre
piezoelectrice pentru telefonia mobila).
Conţinutul aplicatiilor: 1. Simularea actuatoarelor electrostatice (modele de camp); 2. Simularea actuatoarelor
electromagnetice (modele de camp si de circuit); 3. Simularea traductoarelor piezoelectrice (modele de circuit); 4.
Simularea rezonatoarelor piezoelectrice (modele liniare de circuit); 5. Simularea rezonatoarelor piezoelectrice
(modele neliniare de circuit); 6. Simularea filtrelorr piezoelectrice (modele liniare si neliniare de circuit).
C. Bibliografie minimală: 1. F. Constantinescu, M. Nitescu, Teoria Circuitelor, http://ferrari.lce.pub.ro/studenti; 2.
Steve Senturia, Microsystem Design Kluwer Academic Publishers, 2001; 3. Greg Kovacs, Micromachined
Transducers Sourcebook, McGraw Hill, 1998; 4. N. Maluf, An Introduction to Microelectromechanical Systems
Engineering, Artech House, 2000; 5. T.R. Hsu, MEMS and Microsystems, McGraw-Hill, 2002; 6. Micromechanics
and MEMS, Classic and Seminal Papers to 1990, Edited by W. S. Trimmer, 1997 (IEEE Press).
D. Discipline anterioare necesare: Matematica, bazele electrotehnicii.
01.03.O.06-17 Magneţi permanenţi pentru sisteme microelectromecanice (MEM) – 5 p.c.
80

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Wilhelm KAPPEL
Departamentul: Institutului National de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrica, ICPE-CA
A. Obiectivul disciplinei: Însuşirea de către studenţi a cunoştinţelor de bază referitoare la materialele magnetice
permanente, principiile fizice care stau la baza aplicării lor, structura şi compoziţia, procedeele principale de
obţinere a unor materiale magnetice permanente, tehnici de obţinere a magneţilor permanenţi pentru aplicaţii în
MEMS şi de caracterizare; limite de utilizare. Formarea unor deprinderi practice de obţinere a magneţilor
permanenţi, în special a celor cu aplicaţii în MEMS, însuşirea unor metode de caracterizare a magneţilor
permanenţi.
B. Conţinutul cursului: 1. Cunoştinţe de bază necesare asimilării teoriei şi tehnologiei magneţilor permanenţi:
anizotropii magnetice şi procese de magnetizare, criterii de performanţă pentru magneţii permanenţi, MP izotropi şi
anizotropi, pierderi reversibile şi ireversibile, metode de stabilizare; 2. Cerinţe impuse magneţilor permanenţi pentru
utilizare în sisteme microelectro-mecanice: metode de procesare a structurilor MEMS, materiale magnetice
permanente pentru MEMS, condiţii generale, MEMS magnetice si aplicaţiile lor; 3. Magneţi permanenţi utilizaţi în
MEMS: Magneţi permanenţi cu anizotropie de formă (Alnico, ESD), obţinere, principalele tipuri, utilizări specifice;
MP din ferite; MP din familia NdFeB; Nanocompozite metalice, magnetic dure; Nanocompozite metal-polimer,
obţinere şi performanţe; Micro-prelucrarea materialelor magnetic dure, obţinere de straturi subţiri şi groase,
performanţe.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Generarea câmpurilor magnetice omogene şi a celor cu gradient constant; 2. Măsurarea
mărimilor magnetice fundamentale. Metode inductive; 3. Efectul şi senzorul Hall. Determinarea constantei Hall; 4.
Determinarea punctului Curie şi a magnetizaţiei cu ajutorul magnetometrului; 5. Măsurarea proprietăţilor de interes
tehnic a materialelor magnetic dure la temperature camerei; 6. Microprelucrarea magneţilor permanenţi prin
electroeroziune şi prin ablaţie laser; 7. Obţinerea de straturi subţiri prin depunere în vid.
C. Bibliografie minimală: 1. H. Gavrilă H. şi col., Magnetism tehnic si aplicat, Ed. A.R., Bucureşti, 2000; 2. E.
Burzo, Magneţi permanenţi, vol.I si II, Ed. A.R. Bucureşti, 1983; 3. H.Gavrila, W. Kappel, M.M. Codescu,
Materiale magnetice, Ed. Printech, Bucuresti, 2006; 4. W. Kappel, M.M. Codescu, S. Jipa, Magneţi permanenţi, Ed.
Printech, Bucuresti, 2007; 5. E. Tremolet de Lacheisserie, Magnetisme, vol. I si II, Presses Univ., Grenoble, 1999; 6.
P. Brissonneau P., Magnétisme et matériaux magnétiques pour l’électrotechnique, Ed. Hermes, Paris, 1999; 7. D.
Sellmyer, R. Skomski, Advanced magnetic nanostructures, Ed. Springer, NY, 2006.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 30%; Activitatea la curs – 20%; Examen final – 50%. Cerinte
minimale: efectuarea lucrărilor de laborator şi obţinerea a 50% din punctajul total.
01.03.O.06-18 Compatibilitate electromagnetică pentru microsisteme (MEM) – 5 p.c.

Titular disciplinǎ: Prof. dr. ing. Mihai Octavian POPESCU
Departamentul: Institutului Măsurări, Aparate electrice şi Convertoare statice
A. Obiectivul disciplinei: Cunoşterea fenomenelor de interacţiune electromagnetică cu efecte perturbative la nivelul
microsistemelor. Evaluarea proceselor de interacţiune şi a metodelor de protecţie specifice.
B. Conţinutul cursului: 1. Surse de perturbaţii: caracterizarea în domeniul timp/frecvenţă a surselor; 2. Mecanisme de
cuplaj: prin conducţie, prin inducţie, prin radiaţie; 3. Modelarea fenomenelor de interferenţă; 4. Protecţia
antiperturbativă: ecranarea, separarea optică; 5. Metode de încercare specifice.
Conţinutul aplicatiilor: 1. Studiul şi măsurarea mecanismelor de cuplaj: cuplajul prin conducţie, cuplajul prin
inducţie, cuplajul prin radiaţie; 2. Efecte de ecranare; separarea optică; 3. Simularea unor fenomene de cuplaj
(COMSOL).
C. Bibliografie minimală: 1. G. Hortopan, Principii şi tehnici de compatibilitate electromagnetică, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 2004; 2. M. O. Popescu şi colectiv, Compatibilitate electromagnetică – sinteze şi aplicaţii, Ed. Ars
Docendi, 2004.
D. Discipline anterioare necesare: Bazele electrotehnicii.
E. Modul de evaluare: Activitatea la laborator – 50%; Examen final – 50%. Cerinte minimale: efectuarea lucrărilor de
laborator şi obţinerea a 50% din punctajul total.

statice
81
01.04.O.06-20 Elaborare lucrare de disertaţie (MEM) – 30 p.c.

statice
82
11. REGULAMENT AL SISTEMULUI BAZAT PE CREDITE
REGULAMENT
privind organizarea şi funcţionarea procesului de

învăţământ în cadrul Studiilor Universitare de MASTERAT
din Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Valabil începând cu anul universitar 2011/2012
PARTEA I
ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE DE MASTERAT
1. PRINCIPII GENERALE
Art.1. (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a procesului de învăţământ din Universitatea

POLITEHNICA din Bucureşti (UPB) defineşte principiile şi regulile care stau la baza organizării şi
funcţionării procesului de învăţământ pentru studiile universitare de masterat (ciclul II – Masterat), utilizând
sistemul de credite, în baza următoarelor acte normative: Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Legea nr.
288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr.
404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor de masterat.
(2) Regulamentul a fost elaborat de Comisia de Învăţământ a Senatului UPB şi a fost aprobat de
Senatul Universităţii într-o primă formă în şedinţa sa din 25.06.2009. Actuala formă, modificată, a fost
aprobată de Senatul Universităţii în şedinţa sa din 09.06.2011. Prezentul regulament intră în vigoare
începând cu anul universitar 2011/2012 şi se aplică programului de studii universitare de masterat organizate
conform legii 288/2004.
(3) În cazul programelor de masterat aprobate în baza reglementărilor anterioare şi aflate în derulare,
se aplică reglementările în vigoare la data aprobării acestora.
(4) Regulamentul conţine principiile generale, regulile de trecere, regulile de notare/refacere si regulile
de întrerupere/reînmatriculare/transfer.
Art. 2. Conform clasificării programelor de studii universitare de masterat din Legea educaţiei
naţionale nr. 1/2011, în UPB se organizează programe de masterat de cercetare.
Art. 3. Având în vedere obiectivele, grupurile ţintă şi planurile de învăţământ, în UPB studiile
universitare de masterat sunt clasificate pe 4 tipuri de programe, toate cu durata de 4 semestre (120 credite de
studiu transferabile – cst):
 Programe de masterat de aprofundare care vor asigura aprofundarea în domeniul studiilor
universitare de licenţă sau într-un domeniu apropiat.
 Programe de masterat interdisciplinar care vor încuraja colaborarea între domenii formative din
UPB sau din universităţi tehnice similare.
 Programe de masterat complementar care vor asigura competenţe complementare celor obţinute în
ciclul I cuprinzând şi alte domenii (medicină, biologie, economie etc.). Candidaţii la aceste programe
vor putea fi recrutaţi şi de la alte Universităţi decât cele tehnice.
 Programe de masterat de cercetare avansată care vor asigura formarea competenţelor de cercetare
ştiinţifică specifice anumitor domenii.
Art. 4. Persoana care a fost admisă la studiile universitare de masterat are calitatea de student şi poartă
denumirea generică de masterand pe toată durata ciclului II de studii universitare.
Art. 5. (1) Admiterea studenţilor la studiile universitare de masterat se face astfel:
83
 prin concurs de admitere organizat de către fiecare facultate pentru programele de master pe care le
oferă (facultăţile trebuie să afişeze tipurile şi denumirile programelor de master pentru care se
organizează admiterea, grupurile ţintă cărora se adresează, obiectivele, competenţele, planurile de
învăţământ şi detalii privind admiterea, metodologia de desfăşurare a concursului, conţinutul
probelor de concurs, data, ora, sala, tematica şi bibliografia, numărul de locuri finanţate de la buget
şi cele cu taxă etc.);
 prin transfer de la alte Universităţi;
 prin reînmatricularea masteranzilor exmatriculaţi.
(2) La înmatricularea masterandului transferat sau exmatriculat Biroul Consiliului Facultăţii (BCF)
analizează fiecare caz in parte şi stabileşte disciplinele care pot fi echivalate şi cele care trebuie refăcute în
regim de diferenţă, promovarea acestora constituind sarcini suplimentare.
Art. 6. La începutul anului universitar (în primele 15 zile), studentul admis la master, indiferent de
regimul de studii, cu sau fără taxă, este obligat să completeze şi să semneze Contractul anual de studii.
Contractul de studii nu se poate modifica pe parcursul anului universitar.
 În Contractul de studii se înscriu disciplinele pe care studentul se obligă să le frecventeze în anul
universitar respectiv. Modificarea Contractului de studii este posibilă în primele 15 zile
calendaristice ale anului universitar.
 Masterandul care nu semnează Contractul anual de studii în perioada programată îşi pierde statutul
de student.
 Masterandul care studiază în regim cu taxă este obligat să semneze în aceeaşi perioadă şi un
Contract de studii cu taxă.
Art. 7. (1) Masteratul se încheie cu susţinerea publică a unei Lucrări de disertaţie. Masterandul care a
îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de studii de masterat şi a obţinut cel puţin media 7 la
susţinerea publică a Lucrării de disertaţie primeşte Diploma de Master, însoţită de suplimentul la diplomă,
întocmit conform reglementărilor în vigoare.
(2) După 2 semestre de studii (60 cst) masterandul poate obţine o diplomă intermediară.
Art. 8. Fiecare program de masterat are un Responsabil de program, numit de Facultate, care
coordonează desfăşurarea procesului de învăţământ, în concordanţă cu reglementările şi exigenţele din UPB.
Responsabilul programului de masterat promovează programul de master în perioada premergătoare
admiterii, răspunde de organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere, verifică desfăşurarea activităţilor
didactice şi de cercetare, coordonează alocarea temelor de cercetare semestrială şi a temelor pentru Lucrarea
de disertaţie, conduce comisia de susţinere a rapoartelor de cercetare semestriale şi comisia de susţinere a
Lucrărilor de disertaţie.
Art. 9. (1) Planurile de Învăţământ (PÎ) conţin discipline obligatorii, şi opţionale (la alegere).
(2) Consiliile facultăţilor pot decide condiţionări pentru unele discipline (un student nu poate contracta o
disciplină dacă nu a obţinut creditele la disciplinele care condiţionează participarea la aceasta); în cazul în
care există aceste condiţionări lista disciplinelor prevăzute cu condiţionări va constitui o anexă la planul de
învăţământ al fiecărei facultăţi.
Art. 10. Disciplinelor din planul de învăţământ (PÎ) li se atribuie coduri de identificare după modelul din
Anexa 1 care face parte integrantă din acest Regulament.
Art. 11. (1) Numărul de credite de studiu transferabile atribuite disciplinelor obligatorii şi opţionale
aferente unui semestru de studii este 30 şi corespunde unui număr de 28 ore/săptămână.
(2) Pentru toate tipurile de programe de masterat cele 30 cst acordate în fiecare semestru, se repartizează
astfel:
 Pentru semestrul 1: 20 cst pentru activităţile didactice (totalizând 18 ore/săptămână) şi 10 cst pentru
activităţile de cercetare (totalizând 10 ore/săptămână).
activităţile de cercetare (totalizând 18 ore/săptămână). Activitatea de cercetare din acest semestru se
va finaliza cu prezentarea unui Proiect.
activităţile de cercetare (totalizând 10 ore/săptămână).
 Pentru semestrul 4: 30 cst pentru activităţile de cercetare (totalizând 28 ore/săptămână) dedicate
exclusiv pentru elaborarea Lucrării de disertaţie.
Art. 12. (1) Obţinerea cst atribuite unei discipline este condiţionată de promovarea acelei discipline.
(2) Evaluarea cunoştinţelor la o disciplină din PÎ se apreciază cu note de la 1 la 10.
84
(3) O disciplină se consideră promovată dacă este notată cel puţin cu nota 5. Nu se admit acordări
parţiale de cst pe componente de activitate aferente disciplinei.
Art. 13. Prezentarea publică a Lucrării de disertaţie este condiţionată de obţinerea tuturor celor 120 cst
aferente disciplinelor obligatorii şi opţionale din PÎ.
Art. 14. Masteranzii admişi la programele de masterat vor primi teme de cercetare şi vor fi incluşi într-o
echipă de cercetare din care pot face parte şi doctoranzi, cadre didactice, cercetători .
Art. 15. (1) Activitatea de cercetare ştiinţifică va fi coordonată de un cadru didactic.
(2) Masteranzii vor întocmi semestrial un raport de cercetare (aferent activităţii de cercetare prevăzută în
PÎ) care se va susţine în faţa unei comisii şi pentru care vor obţine o notă; aceasta va fi trecută într-un catalog
şi se va include în suplimentul de diplomă.
Art. 16. (1) Activitatea didactică a masteranzilor la fiecare disciplină din PÎ este evaluată continuu, prin
puncte alocate diverselor activităţi, numărul total maxim al acestora fiind egal cu 100.
(2) Pentru disciplinele prevăzute cu examen, minim 50% dintre aceste puncte se alocă pentru activitatea
din timpul semestrului, iar restul se alocă verificării finale (examen).
Art. 17. Programarea activităţilor formative se face astfel:
- anul universitar are două semestre egale de câte 14 săptămâni;
- verificarea finală a cunoştinţelor masteranzilor se face în două sesiuni de examene programate la
sfârşitul celor două semestre (de iarnă şi de vară), având durata de câte 3 săptămâni;
- activităţile didactice şi de cercetare se desfăşoară în regim de cursuri de zi cu frecvenţă;
- în cursul lunii septembrie se prevăd 2 săptămâni pentru refacerea verificărilor finale, la disciplinele
înscrise în Contractul anual de studii din anul universitar curent, în vederea promovării sau a măririi
de notă.
Art. 18. (1) Prin lege, învăţământul este gratuit pentru o perioadă determinată de timp, perioadă în
care se respectă un plan de învăţământ şi reglementări specifice de parcurgere a procesului de învăţământ.
(2) Se percep taxe, suportate individual de masteranzi, în următoarele situaţii: la depăşirea duratei
programate de şcolarizare, la repetarea disciplinelor, la susţinerea de diferenţe datorate modificării planurilor
de învăţământ, precum şi la organizarea de activităţi formative suplimentare la cererea masteranzilor în afara
programului planificat.
Art. 19. Conform H.G. 404/2006, art. 7, studiile universitare de masterat se desfăşoară conform
procedurilor de asigurare internă şi externă a calităţii. Principalii responsabili de calitatea programelor de
masterat sunt universitatea şi facultăţile/departamentele/catedrele care organizează programele de studii de
masterat şi masterandul.
Art. 20. Recunoaşterea cst obţinute de masteranzi la alte universităţi din ţară sau străinătate se face de
către BCF, pe baza programului de studiu realizat de masterand, a timpului alocat aprofundării disciplinei şi
a calificativului obţinut. Această recunoaştere este posibilă chiar dacă denumirea sau conţinutul disciplinei
diferă, dacă prin parcurgerea disciplinei se realizează aceleaşi abilităţi şi competenţe cu disciplina echivalată.
2. REGULI DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE ALE PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Art. 21. Organizarea şi funcţionarea procesului de învăţământ în Universitatea POLITEHNICA din

Bucureşti se bazează pe principiul de acumulare de credite, fiind folosite 3 categorii de reguli: de
notare/refacere, de trecere şi de întrerupere/reînmatriculare/transfer.
2.1. REGULI DE NOTARE/REFACERE
Art. 22. (1) Nota finală a unei discipline (numere întregi de la 1 la 10) rezultă prin însumarea
punctelor alocate fiecărei activităţi din cadrul disciplinei (maxim 100), împărţire la 10 şi rotunjire.
(2) Punctajul minim pentru promovarea unei discipline este de 50 puncte.
Art. 23. Ponderea activităţilor din cadrul unei discipline este stabilită de către titularul de disciplină şi
confirmată de BCF, punându-se accentul pe continuitatea pregătirii studentului pe tot parcursul semestrului.
Art. 24. Tipurile de activităţi ale unei discipline care se punctează şi modul de atribuire a celor 100 de
puncte aferente tuturor activităţilor disciplinei trebuie să fie comunicate masteranzilor la începutul fiecărui an
universitar, odată cu semnarea Contractului de studii şi confirmate de fiecare titular de disciplină la începutul
semestrului.
Art. 25. Punctajul obţinut la verificarea finală (examen) va reprezenta maxim 50% din nota finală.
Art. 26. O disciplină are o singură notă finală.
Art. 27. Punctajul alocat lucrărilor de control de degrevare se va realoca în sesiunile de examene din
anul universitar curent.
85
Art. 28. Pentru disciplinele prevăzute cu verificare pe parcurs (fără examen) rezultatele se vor încheia
în săptămânile 13 şi 14 ale fiecărui semestru, înainte de începerea sesiunii de examene; nici o formă de
verificare pe parcurs nu va avea alocate mai mult de 20 de puncte pentru ultima verificare.
Art. 29. (1) În cazul refacerii verificării finale, în sesiunea de refaceri din toamnă, punctajele parţiale
obţinute din activităţile desfăşurate în timpul semestrelor (I sau II) sunt păstrate, anulându-se numai
punctajul obţinut la verificarea finală din sesiunile de la sfârşitul semestrelor.
(2) În cazul repetării unei discipline în anul universitar următor punctajele parţiale obţinute anterior
sunt anulate. Titularul de disciplină poate decide menţinerea punctajului obţinut anterior la activităţile de
laborator şi proiect.
2.2. REGULI DE TRECERE
Art. 30. (1) Trecerea în anul II se poate face dacă masterandul a obţinut toate cele 20 cst aferente
activităţilor de cercetare şi cel puţin 30 cst din cele aferente activităţilor didactice.
(2) Masteranzii care nu au acumulat numărul de cst de trecere în anul II, pot repeta anul cu plata taxei
anuale de studii.
Art. 31. Candidaţii care înaintea Lucrării de disertaţie mai au discipline nepromovate pot să le refacă
în sesiunea următoare a anului universitar curent şi să susţină Lucrarea de disertaţie într-o sesiune ulterioară.
2.3. REGULI DE ÎNTRERUPERE/REÎNMATRICULARE
Art. 32. Întreruperea studiilor se poate face numai la începutul anului universitar, în perioada în care se
încheie contractele de studii, şi este permisă pentru unul sau doi ani universitari. Reînscrierea masterandului,
după întreruperea studiilor, se face în anul de studii în care are dreptul, în condiţiile respectării regulilor de
trecere ale prezentului regulament, beneficiind de recunoaşterea notelor obţinute anterior întreruperii.
Art. 33. În cazuri bine justificate, decanul facultăţii poate aproba întreruperea studiilor începând cu
semestrul II. În acest caz reînscrierea este posibilă cu plata a jumătate din taxa anuală de studii.
Art. 34. Masteranzii exmatriculaţi sau cei care renunţă la calitatea de masterand pot fi reînmatriculaţi
la cerere, în condiţiile prezentului regulament.
3. TAXELE DE STUDII PENTRU REPETAREA ANULUI SAU REFACEREA

DISCIPLINELOR
Art. 35. Se definesc următoarele tipuri de taxe:

 taxa anuală de studii (TA), este egală cu suma alocată de către Ministerul Educaţiei pentru
finanţarea bugetară a şcolarizării anuale a unui masterand;
 taxa de repetare de disciplină (TD) este taxa care acoperă cheltuielile ocazionate de pregătirea
masterandului în cadrul unei discipline. Cuantumul acestei taxe se stabileşte anual de Senatul UPB.
Art. 36. Un masterand reînmatriculat, care beneficiază de finanţare din partea Ministerului Educaţiei şi a
depăşit durata programată de 4 semestre pentru cursurile de masterat va continua studiile universitare în
regim cu taxă anuală TA, dacă depăşeşte durata de studii cu 2 semestre, sau în regim cu jumătate din taxa
anuală, dacă depăşeşte durata de studii cu un semestru.
Art. 37. La refacerea unei discipline, pentru promovare sau mărire de notă, se suportă taxa de repetare
de disciplină.
Art. 38. Masteranzii care trebuie să refacă activităţi de diferenţă, fiind în această situaţie din cauza
reînmatriculărilor sau modificărilor planului de învăţământ, vor plăti taxa de disciplină pentru fiecare
diferenţă.
Art. 39. La cererea masteranzilor pot fi prevăzute activităţi formative suplimentare, care nu sunt incluse
în planul de învăţământ sau nu sunt comandate de facultăţi. Organizarea acestora revine facultăţii sau
instituţiei care le prevede şi se face în regim cu taxă, cuantumul acesteia rezultând din condiţiile de finanţare
a activităţii respective (acoperire a cheltuielilor aferente), în condiţiile legii.
Art. 40. (1) Taxa anuală de studii se poate plăti în două rate: jumătate la începutul semestrului I şi
cealaltă jumătate la începutul semestrului II. Taxa de repetare de disciplină se plăteşte la începutul
semestrului în care se reface disciplina.
(2) Masteranzii care nu plătesc taxa anuală de studii conform programării nu vor fi înscrişi în formaţii de
studiu în anul universitar următor. Cei care nu plătesc taxa de repetare de disciplină nu pot susţine
verificările aferente disciplinei care se reface.
Art. 41. În conformitate cu reglementările în vigoare, programele de masterat se pot desfăşura şi în
regim de studii cu taxă. Numărul locurilor cu taxă şi cuantumul acestei taxe se stabilesc de Senatul UPB în
funcţie de costurile specifice şcolarizării, în condiţiile legii.
86
PARTEA a II-a
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII PROFESIONALE A MASTERANZILOR
1. PRINCIPII GENERALE
Art. 42. Organizarea activităţii profesionale a masteranzilor de la studiile universitare de masterat din
UPB are la bază sistemul bazat pe credite de studiu transferabile.
2. ÎNSCRIEREA ÎN FACULTATE ŞI DOCUMENTELE NECESARE
Art. 43. (1) Înmatricularea masteranzilor admişi prin concurs de admitere la studiile universitare de
masterat (desfăşurat conform „Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în
învăţământul universitar şi postuniversitar”, votată de Senatul UPB) se face, cu aprobarea decanului
facultăţii, pe baza listelor rezultate în urma desfăşurării concursului.
(2) Înmatricularea constă în înscrierea în registrul matricol al facultăţii sub un număr unic valabil
pentru întreaga perioadă de şcolarizare.
(3) Numerele din registrul matricol se dau în continuare pentru fiecare nouă serie de şcolarizare.
Art. 44. (1) Înscrierea masterandului în registrul matricol se face pe baza dosarului personal care va
cuprinde următoarele documente:
 fişa de înscriere, conform formularului tip UPB (dacă este cazul);
 lucrările la concursul de admitere (dacă este cazul);
 diploma de bacalaureat, în original sau echivalenta acesteia;
 diploma de licenţă, în original sau echivalenta acesteia;
 copie legalizată după certificatul de naştere;
 2 fotografii;
 adeverinţă medicală (dacă a fost prevăzută la concursul de admitere);
 buletin sau carte de identitate în copie;
 chitanţa de plată a taxei de admitere.
(2) În perioada şcolarizării dosarul personal se completează cu următoarele documente:
 actele necesare pentru acordarea burselor (pentru fiecare semestru în care a obţinut bursă);
 actele prin care i s-au acordat anumite drepturi (întreruperi de studii, refaceri
de discipline, diferenţe – dacă este cazul);
 dovezi de achitare a taxelor stabilite de Senatul UPB;
 recompense primite în facultate;
 sancţiuni primite în facultate.
(3) După finalizarea studiilor o parte din documente se depune la Biroul diplome pentru întocmirea
actelor de studii, iar restul rămâne la dosarul personal care este depus la Arhiva UPB.
Art. 45. (1) Secretariatul facultăţii eliberează masterandului înmatriculat legitimaţia de masterand şi
carnetul de masterand, în care se înscriu notele de la examene sau de la celelalte forme de verificare pe toată
durata şcolarizării.
(2) În documentele masterandului nu sunt admise corecturi, ştersături şi înscrierea de date nereale,
acestea constituind falsuri în acte publice şi se sancţionează ca atare. În cazul în care masterandul pierde
documentele personale se eliberează duplicate, după anunţarea în presă a pierderii acestora.
(3) În caz de transfer, întrerupere de studii, retragere definitivă sau exmatriculare, secretariatul facultăţii
îi retrage masterandului legitimaţia şi carnetul de masterand, care se depun la dosarul personal, dar numai în
cazul prezentării fişei de lichidare completată la toate rubricile.
Art. 46. (1) Înscrierea masterandului într-un an de studii se face prin ordin al decanului, de către
secretariatul facultăţii, la începerea anului universitar, după ce masterandul a semnat Contractul anual de
studii (definit conform punctului Art. 6 din prezentul Regulament) şi după ce a plătit, dacă este cazul, taxele
aferente (taxele anuale sau taxele de repetare de disciplină).
(2) După înscrierea masterandului într-un an de studiu i se va aplica viza anuală în legitimaţia şi carnetul
de masterand. Concomitent i se vor stabili masterandului repetările de discipline (dacă este cazul) sau
eventualele diferenţe.
87
Art. 47. Frecvenţa masteranzilor la activităţile didactice se înregistrează întrun jurnal de grupă, semnat
de cadrele didactice la fiecare activitate didactică şi centralizat bilunar la secretariatul facultăţii. Jurnalul de
grupă este gestionat de şeful de grupă numit de BCF.
3. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE MASTERANDULUI
Art. 48. Masteranzii au următoarele drepturi:

a. să beneficieze de gratuitatea învăţământului, pentru numărul de locuri finanţate de la buget şi pe
durata normală a studiilor de masterat (4 semestre);
b. să participe la toate formele de activitate didactică prevăzute în planul de învăţământ şi la activităţi
didactice suplimentare organizate (la cerere, în conformitate cu prevederile Cartei Universitare şi cele ale
Senatului UPB), să folosească spaţiile universităţii (săli de cursuri, laboratoare, săli de proiect şi seminar, săli
de lectură, biblioteci, baze sportive) şi celelalte mijloace puse la dispoziţie de universitate;
c. să participe la activităţile ştiinţifice studenţeşti sau activităţile culturalsportive, de orientare
profesională şi consiliere în carieră din UPB sau din alte universităţi;
d. să fie reprezentant ales al masteranzilor în Senatul Universităţii şi/sau Consiliul Facultăţii, pe baza
prevederilor Cartei universitare şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a procesului de învăţământ;
e. să participe prin libera exprimare a opiniilor la evaluarea activităţii pentru disciplinele frecventate
precum şi la evaluarea cadrelor didactice în conformitate cu regulile stabilite de UPB;
f. să participe, la cererea facultăţii sau din proprie iniţiativă, la probleme privind organizarea
activităţilor grupei din care face parte (orarii, planificare de verificări şi lucrări, cercuri ştiinţifice studenţeşti
etc.);
g. să participe la activităţi formative la universităţi sau facultăţi din ţară, în cadrul sistemului bazat pe
credite transferabile, sau din străinătate în cadrul programelor internaţionale;
h. să fie membri în asociaţii profesionale care să-i reprezinte şi să le susţină drepturile în mediul
universitar şi să solicite recunoaşterea acestor drepturi de către Universitate, în măsura în care aceste
asociaţii nu încalcă prevederile regulamentelor UPB;
i. să obţină burse de studii, de merit, de performanţă şi de ajutor social în conformitate cu prevederile
legale şi ale Senatului UPB;
j. să participe la activitatea de cercetare ştiinţifică a universităţii.
k. să participe la acţiuni de voluntariat organizate de universitate.
Art. 49. Masteranzii au următoarele obligaţii în timpul desfăşurării procesului de învăţământ:
a. să îndeplinească toate obligaţiile care le revin potrivit planului de învăţământ şi să respecte
programul de studii;
b. să participe la toate activităţile didactice şi de cercetare;
c. să respecte reglementările legislaţiei în vigoare şi cele specifice UPB şi să respecte hotărârile
facultăţii sau universităţii privind participarea la toate activităţile de învăţământ şi de cercetare;
d. să respecte prevederile Cartei universitare şi ale regulamentelor UPB;
e. să plătească, dacă este cazul, taxele prevăzute de prezentul Regulament (Art. 35 - 41), la termenele
stabilite;
f. să păstreze în bune condiţiuni legitimaţia şi carnetul de masterand;
g. să răspundă solicitărilor secretariatului facultăţii în problemele legate de activitatea sa profesională
sau de organizare a activităţilor grupei din care face parte;
h. să manifeste respect faţă de membrii comunităţii universitare, să aibă o comportare civilizată, să
respecte normele de convieţuire în comun ale colectivităţii din care face parte;
i. să prezinte la verificările pe parcurs şi la verificările finale carnetul de masterand şi / sau la cererea
cadrului didactic, cartea / buletinul de identitate;
k. să păstreze în bune condiţiuni toate bunurile universităţii şi facultăţii aflate în spaţiile de
învăţământ, în cămine ori în cele de petrecere a timpului liber. Contravaloarea prejudiciilor rezultate din
degradarea sau distrugerea acestor bunuri se va recupera de la cel care le-a produs.
4. EVALUAREA ŞI PROMOVAREA
Art. 50. Evaluarea este acţiunea de verificare a cunoştinţelor dobândite de masterand în cadrul unei
discipline. Cunoştinţele predate sunt indicate în programa analitică a disciplinei, programă stabilită de titular
şi aprobată de conducerea catedrei sau a departamentului.
88
Art. 51. Evaluarea cunoştinţelor dobândite precum şi promovarea masterandului se bazează pe

regulile de notare şi de trecere din prezentul Regulament. Regulile de evaluare şi notare sunt anunţate de
titularul de disciplină, în cadrul prezentării disciplinei, în prima oră de curs.
În activităţile de evaluare a masterandului se aplică următoarele principii:
 toate activităţile aferente unei discipline, care sunt evaluate, primesc puncte din cele 100 de puncte
alocate disciplinei;
 orice punct acordat, la evaluarea fiecărei activităţi aferente unei discipline, trebuie să reprezinte un
procent însuşit din cunoştinţele aferente disciplinei;
 repartizarea punctelor pe activităţile aferente unei discipline se face de către titularul de disciplină, se
avizează de Responsabilul de program si se aprobă de BCF;
 punctajul total se obţine prin însumarea punctelor acordate activităţilor în timpul anului şi verificării
finale;
 punctajul total (însumat) se transformă în notă (numere întregi de la 1 la 10) prin împărţire la 10 şi
rotunjire, cu respectarea regulii Art. 22 din prezentul Regulament;
 absenţa de la o evaluare pentru oricare dintre activităţi înseamnă zero puncte pentru acea activitate.
Art. 52. Efectuarea activităţilor aplicative aferente unei discipline (seminar, proiect şi/sau laborator) pot
condiţiona prezentarea la verificarea finală, conform obligaţiilor stabilite de titularul de disciplină, avizate de
Responsabilul de program şi aprobate de BCF.
Art. 53. Verificarea finală şi înscrierea notei în catalogul de disciplină se efectuează numai în sesiunile
de examen.
Art. 54. Modul de susţinere a verificărilor finale - scris, oral, scris şi oral – se stabileşte, pentru fiecare
disciplină în parte, de decanatul facultăţii sau de către Responsabilul de program, la propunerea cadrului
didactic titular şi se aduce la cunoştinţa masteranzilor la începutul semestrului.
Art. 55. (1) Programarea verificărilor finale (examene) se aprobă de către Decanatul facultăţii, la
propunerea masteranzilor şi cu avizul prealabil al titularului de disciplină şi al Responsabilului de program.
(2) Programarea se întocmeşte pentru fiecare grupă separat şi se afişează cu cel puţin 7 zile înaintea
începerii sesiunii. Între două verificări finale succesive trebuie să se prevadă un interval de cel puţin două
zile.
Art. 56. Titularul de disciplină trebuie să aducă le cunoştinţa masteranzilor rezultatele tuturor evaluărilor
din timpul semestrului, până la începerea sesiunii de examene.
Art. 57. (1) Verificările finale se susţin în faţa cadrului didactic care a predate disciplina respectivă,
asistat de un cadru didactic care a condus aplicaţiile, sau de un alt cadru didactic de specialitate.
(2) În cazul absenţei titularului de disciplină, decanul facultăţii va stabili o comisie de examinare formată
din trei cadre didactice din specialitatea disciplinei.
(3) Rezultatele la verificările finale se comunică masteranzilor în ziua programată pentru aceste
verificări.
(4) Dacă la examinarea finală masterandul doreşte să vadă lucrarea scrisă, titularul de disciplină este
obligat să i-o pună la dispoziţie pentru a putea fi examinată împreună.
Art. 58. (1) Contestarea rezultatelor activităţilor de evaluare a cunoştinţelor se poate face în scris, în
termen de 48 de ore de la comunicarea rezultatului şi se adresează Decanului facultăţii.
(2) Răspunsul la contestaţie trebuie comunicat masterandului în maxim 7 zile de la depunerea
contestaţiei.
Art. 59. Masterandul este obligat să se prezinte la examen cu carnetul de student în care cadrul didactic
examinator va consemna nota obţinută.
Art. 60. (1) Masterandul care încearcă să promoveze examenele prin fraudă va fi exmatriculat, pe baza
procesului verbal întocmit de cadrele didactice care participă la examenul respectiv.
(2) Exmatricularea se aprobă de Rector la propunerea Decanului facultăţii.
(3) Masterandul exmatriculat va putea solicita reluarea studiilor începând cu anul de studiu următor.
Reînmatricularea se aproba de Rectorul UPB, la propunerea decanului facultăţii.
5. FINALIZAREA STUDIILOR
Art. 61. (1) Finalizarea studiilor la UPB este condiţionată de obţinerea cst aferente disciplinelor
obligatorii şi opţionale din programul formativ al masterandului şi de susţinerea Lucrării de disertaţie.
(2) Absolvenţii studiilor universitare de masterat care au obţinut cel puţin media 7 pentru Lucrarea de
disertaţie primesc Diploma de Master.
89
Art. 62 (1) Modul de desfăşurare a Lucrării de disertaţie se face în conformitate cu metodologia de

finalizare a studiilor universitare de masterat, aprobată de Senatul universităţii.
(2) Absolvenţii studiilor universitare de masterat vor afişa pe pagina de Web a catedrei sau a
departamentului un rezumat în limba engleză al Lucrării de disertaţie.
Art. 63. Catedrele sunt obligate să stabilească titlurile temelor de Lucrărilor de disertaţie şi
conducătorii ştiinţifici şi să le aducă la cunoştinţa masteranzilor înaintea începerii anului universitar (sau
semestrului) terminal.
6. RECOMPENSE ŞI SANCŢIUNI
Art. 64. Pentru rezultate profesionale şi ştiinţifice deosebite Universitatea acordă diplome şi premii
speciale pentru şefii de promoţie.
Art. 65. (1) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor şcolare şi încălcarea normelor disciplinare universitare,
masterandul poate fi sancţionat cu mustrare, cu avertisment scris sau cu exmatriculare din universitate.
(2) Mustrarea şi avertismentul scris se hotărăsc şi se aplică de către Decan, iar exmatricularea de către
Rector la propunerea Decanului.
Art. 66. (1) Masteranzii care nu au frecventat activităţile didactice ale unui semestru şi nu au obţinut
nici un punct de credit vor fi exmatriculaţi.
(2) Se sancţionează cu mustrare masteranzii care au absentat la mai mult de 50 de ore din activităţile
didactice dintr-un semestru şi cu avertisment scris cei care au absentat peste 80 de ore din activităţile
didactice.
(3) Masteranzii care au absentat mai mult de 130 de ore într-un semestru vor plăti, în anul universitar
următor, taxa anuală de studii TA.
Art. 67. (1) Contestaţiile la mustrare sau la avertismentul scris se depun în termen de 3 zile de la
comunicare, la Biroul Consiliului Facultăţii, care le va rezolva în termen de 7 zile.
(2) Contestaţiile la exmatriculare din UPB se depun în termen de 3 zile de la comunicarea sancţiunii la
Registratura generală a UPB şi se rezolvă în termenul legal.
Art. 68. Masterandul care a fost sancţionat cu mustrare sau avertisment scris pierde următoarele
drepturi:
 dreptul de a primi burse de merit;
 drepturile acordate la Art. 48, aliniatele d şi g;
 dreptul de a participa la tabere de odihnă.
Art. 69. Consiliul facultăţii, la propunerea BCF, poate stabili sancţiuni şi pentru alte abateri decât cele
prevăzute la Art. 60 şi Art. 64.
7. TRANSFERĂRI
Art. 70. Transferările se pot face numai după promovarea integrală a unui an de studiu între facultăţi
din UPB sau din ţară, în cadrul aceluiaşi domeniu de studii universitare de masterat.
Art. 71. (1) Masterandul poate fi transferat, respectând tipul de program de masterat, dacă are motive
bine întemeiate şi numai după încheierea situaţiei şcolare a anului de studii pe care l-a urmat.
(2) Cererile de transfer se depun la Decanatul facultăţii care urmează să primească studentul cu cel
puţin 10 zile înainte de începerea anului universitar.
(3) Cererile se depun în două exemplare, având avizul de transfer din partea Decanatului facultăţii de
unde pleacă şi a instituţiei de învăţământ superior.
Art. 72. (1) După avizarea transferului de către Decanul facultăţii care primeşte masterandul, Rectorul
Universităţii va aproba transferul, având avizul ambilor decani.
(2) În cadrul unei facultăţi, solicitarea de transfer de la un program de master la altul este de
competenţa Decanului.
(3) Conducerea facultăţii care primeşte masterandul transferat va stabili, odată cu înmatricularea, şi
eventualele diferenţe pe care va trebui să le susţină în cursul anului universitar curent.
(4) Facultăţile pot fixa criterii specifice privind condiţiile de transfer (numărul examenelor de
diferenţă, medii minime etc.).
Art. 73. După trecerea perioadei normale de studii, perioadă în care se cumulează şi anii de studii
efectuaţi la universitatea de la care se transferă, masterandul transferat poate continua studiile numai cu plata
taxelor anuale.
90
8. DISPOZIŢII FINALE
Art. 74. Facultăţile pot să introducă reglementări şi precizări specifice privind activitatea profesională
a masteranzilor de la studiile universitare de masterat, care nu contravin prezentului Regulament.
Art. 75. Modificarea prezentului Regulament se face de către Senatul UPB, la propunerea Biroului
Senatului, a conducerii organizaţiilor studenţeşti din UPB legal constituite, sau a 1/3 din numărul membrilor
Senatului UPB.
Art. 76. Prezentul regulament este obligatoriu pentru întreaga comunitate academică (cadre didactice
şi masteranzi).
Anexa 1
Modul de atribuire a codurilor de identificare pentru disciplinele din planul de învăţământ
Nr.
Câmpul Conţinutul Tipul Exemplu
caractere
1 Universitatea Alfanumeric 3 UPB
2 Facultatea Numeric 2 04
3 Semestrul Numeric 2 03
Tipul  O: obligatorie
4 Alfanumeric 1  A: la alegere (opţională)
disciplinei
 mn = 0,1,2,...,9 = numărul
Identificarea 5
5 Numeric programului de master al facultăţii
disciplinei mn-pq  pq = numărul disciplinei din PÎ
Exemplu: UPB.04.03.O.07-09 = disciplină aparţinând UPB, facultatea de Electronică,

Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, ţinută în programul de masterat, semestrul 3, obligatorie,
aparţinând programului de masterat numărul 7, având numărul de ordine 9 din planul de învăţământ.
NOTĂ: În Facultatea de Inginerie Electricǎ, în oricare sesiune, încheierea situaţiei la examen

pentru orice disciplinǎ se face numai în prezenţa masterandului examinat.
91

Ghidul Masterandului 2012 2013 - v1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Masterandului 2012 2013 - v1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICǍ

-STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT-

Ghidul este redactat de Decanatul Facultăţii de Inginerie Electricǎ din UPB

Facultatea de Inginerie Electricǎ, care vǎ primeşte cu mare bucurie, este

Facultatea noastră reprezintǎ prin istoria ei de peste trei sferturi de veac,

Fiecare profesor al facultăţii trebuie să aibă acest ghid pentru:

2. SCURT ISTORIC AL FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ

 PERSONALITĂŢI RECUNOSCUTE PE PLAN MONDIAL, FOŞTI PROFESORI AI

Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), primul rector al Şcolii Politehnice, eminent profesor şi

 DECANII FACULTĂŢII DE INGINERIE ELECTRICĂ DUPĂ 1948

 DOMENII ŞI PROGRAME DE STUDII

B. DOMENIUL INGINERIE ŞI MANAGEMENT

C. DOMENIUL ŞTIINŢE INGINEREŞTI APLICATE

 PREZENTAREA GENERALĂ A FACULTĂŢII

 STRUCTURA GENERALĂ A FACULTĂŢII

Adresa: Splaiul Independenţei 313, sector 6, Bucureşti, 060042, ROMANIA, corpuri EA şi EB

 DEPARTAMENTUL ELECTROTEHNICǍ (ELTH)

6. DATE DE CONTACT ALE CADRELOR DIDACTICE

Nr. Functia Numele si prenumele Birou Tel. Adresa de e-mail Depart.

 PROGRAMELE DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ALE FACULTĂŢII

EPA – Electronică de putere şi acţionări electrice inteligente – M1

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

INF – Informatică în ingineria electrică – M2

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

SEA – Sisteme electrice avansate – M3

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare-proiectare în domeniul sistemelor electrice moderne cu

ISM – Instrumentaţie şi sisteme avansate de măsurare – M4

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

mărimilor de mediu, ş.a.; dobândirea abilităţii de identificare a cerinţelor aplicaţiei şi de stabilire a

IPE – Ingineria produselor electrotehnice – M5

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

MEM – Nano- şi microsisteme electromagnetice – M6

1. Tip: master de aprofundare, 4 semestre

- Rezolvarea unor probleme specifice de cercetare-proiectare în domeniul nano- si microsistemelor

IMPORTANT: Masterandul anului I nu poate promova in anul II fără a

 ELEMENTE GENERALE PRIVIND PLANUL DE ÎNVǍŢǍMÂNT

 CODIFICAREA DISCIPLINELOR (pentru studiile universitare de masterat)

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M1

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M2

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M3

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M4

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M5

Planul de învaţǎmânt pentru programul de masterat M6

10. DESCRIEREA DISCIPLINELOR DIN PLANURILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ALE

01.01.O.01-01 Complemente de matematică (EPA) – 5 p.c.

01.01.O.01-02 Chestiuni speciale de electrotehnică (EPA) – 6 p.c.

01.01.O.01-03 Modelarea convertoarelor electromecanice (EPA) – 7 p.c.

01.01.O.01-04 Analiză spectrală şi filtrare numerică (EPA) – 7 p.c.

C. Bibliografie minimală: 1. Bellanger,M.: Traitement numerique du signal,Masson,ISBN2-225-81175-X; 2. Sărăcin,

01.01.O.01-05 Cercetare stiintifica 1 (EPA) – 5 p.c.

01.02.O.01-06 Estimarea parametrilor în acţionări electrice (EPA) – 5 p.c.

01.02.O.01-07 Modelarea şi comanda convertoarelor statice (EPA) – 7 p.c.

01.02.O.01-08 Controlere DSP pentru sisteme de actionare electrice (EPA) – 5 p.c.

01.02.O.01-09 Stabilitatea termică a sistemelor electronice si electrice (EPA) – 5 p.c.

01.02.O.01-10 Automobilul electric (EPA) – 3 p.c.

01.02.O.01-11 Cercetare stiintifica 2 (EPA) – 5 p.c.

01.03.O.01-12 Tehnici si echipamente pentru calitatea energiei (EPA) – 7 p.c.

01.03.O.01-13 Comanda numerică a mişcării (EPA) – 5 p.c.

01.03.O.01-14 Controlul, monitorizarea şi diagnosticarea acţionărilor electrice (EPA) – 7 p.c.

avea posibilitatea simulării, a implementării şi studierii comportamentului algoritmilor studiaţi direct pe

01.03.O.01-15 Sisteme virtuale de analiză a parametrilor convertoarelor statice (EPA) – 3 p.c.