Statutul Chinei in contextul actual

“Mare cât China” – o expresie arhicunoscuta. Si pe buna dreptate, probabil ca unul din sinonimii
cei mai la îndemâna pentru China ar fi “augmentare”; populational, geographic si, de câtiva ani,
economic. Ultimul palier, cel al dezvoltarii economice, este cel care provoaca totodata, juxtapus
celorlalte, cele mai multe frisoane unor strategi din spatiul politic si de securitate occidental.
Napoleon Bonaparte ar fi spus : ,, Cand China se va trezi, lumea se va cutremura”. Dezvoltarea
Chinei este un fenomen generat de trasaturile acestui popor cu o istorie multimilenara.
În ultimii peste 20 de ani, economia chineza a cunoscut o dezvoltare rapida. In aceasta
perioada, ritmul mediu de crestere a economiei chineze a depasit 9%, iar PIB a crescut de circa
8 ori. La ora actuala, China a devenit a patra mare economie a lumii, devansând Marea Britanie
în functie de produsul national brut, se arata într-un raport al Bancii Mondiale (B.M.). Produsul
national brut al Chinei a fost evaluat la 2.263,825 miliarde dolari în 2005, depasind cu 94 de
milioane, echivalentul a 0,004%, nivelul consemnat de Marea Britanie, potrivit celor mai recente
estimari ale Bancii Mondiale.
În realizarea clasamentului, Banca Mondiala a luat în considerare produsul national brut al
fiecarei tari, exprimat în dolari americani, iar metoda de calcul implementata, numita "Atlas",
presupune utilizarea unei medii pe ultimii trei ani a ratelor de schimb, care permite excluderea
fluctuatilor valutare.
Statele Unite, Japonia si Germania ocupa, primele trei pozitii ale clasamentului, în timp ce
Marea Britanie a coborât pe locul cinci. Astfel, produsul national brut înregistrat de Statele Unite
a atins 12.969,561 miliarde dolari, cel consemnat de Japonia s-a ridicat la 4.988,209 miliarde
dolari, iar produsul national brut al Germaniei s-a plasat la 2.852,337 miliarde dolari.
2. Evolutia economica a Chinei
Dezvoltarea Chinei este un fenomen firesc generat de trasaturile acestui popor cu o istorie
multimilenara. Cu toate acestea, pentru a ajunge ce este astazi, economia chineza a parcurs un
drum extrem de sinuos.
Dupa 1976, fostul presedinte DENG XIAO PING ,a hotarat ca China trebuie sa se dezvolte din
punct de vedere economic, din punct de vedere al importului si al exportului. Se dorea
dezvoltarea in toate domeniile, dar mai ales obtinerea unei “economii deschise”. Datorita
dezvoltarii el a dat permisiunea oraselor din sudul Chinei si a celor cu iesire la mare, sa aiba o
politica specifica, proprie. Regiunile economice speciale ale Chinei sunt : Shenzhen, Zhuhai,
Shantou, Xiamen si Hainan.
In anii 90 ai secolului trecut, economia chineza a trecut printr-o perioada de „supraîncalzire”
care a generat inflatie. Guvernului chinez i-au trebuit 3 ani pentru rezolvarea acestei probleme.
Dar, la putin timp dupa aceea, economia chineza a fost afectata de criza financiara ce s-a
produs în Asia.
În acest context, China a adoptat masuri active si eficiente, contracarînd cu succes
repercusiunile crizei asiatice asupra economiei nationale. Mai mult, China a aplicat o politica de
nedevalorizare a monedei nationale Renmibi, ajutînd tarile din Asia de Est si Sud-Est sa
depaseasca greutatile economice si jucînd un rol important în
stabilizarea economiei asiatice. Actiunile responsabile ale Chinei s-au bucurat de aprecierea
comunitatii internationale. In 2002, în conditiile în care economia mondiala s-a aflat în recesiune,
economia chineza a mentinut o crestere cu 7,3%.