RADU RAMONA DENISA

Petsm, anul II
Cuprins

Capitolul I - Sistemul de învăţământ. Concept şi

component
Capitolul II - Sistemul de învăţământ în Portugalia
Capitolul III- Sistemul de învăţământ din Danemarca
Capitolul IV- Concluzii
Bibliografie
Capitolul I
Sistemul de învăţământ. Concept şi componente

Sistemul de învăţământ reprezintă un subsistem al sistemului social, acesta

fiind subordonat şi integrat în cadrul şi structura generală a societăţii, neavând doar
o structură internă, ci supunându-se şi unor impulsuri sociale externe. Sistemul de
învăţământ, privit ca un întreg, se referă, în mod fundamental, la organizarea sub
formă instituţională a învăţământului, în acest sens sistemul de învăţământ
cuprinzând totalitatea instituţiilor ce urmăresc îndeplinirea unor obiective
educaţionale. Mai trebuie spus că sistemul de învăţământ are un caracter naţional şi
istoric, cu alte cuvinte, evoluează şi se dezvoltă în raport cu dezvoltarea materială
şi specificul cultural al fiecărei ţări. Prin urmare, există caracteristici comune între
sistemele de învăţământ dintre diferitele ţări, caracteristici şi deosebiri ce sunt
legate de condiţiile economice, sociale şi culturale din respectiva ţară.

Concluzionând, vom spune că învăţământul, înţeles sub forma de organism

instituţional, nu poate fi considerat ca având doar o structură internă, ca rezultat al
interacţiunilor dintre componentele sale, ci el este supus unor presiuni sociale ce
funcţionează independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor obiective
educative. Sistemul de învăţământ include: băneşti; procesul de învăţământ-
angajează întregul ansamblu de resurse, în vederea atingerii obiectivelor
educaţionale, îngemănând în acest sens cele trei funcţii educaţionale esenţiale:
predarea, învăţarea şi evaluarea; un flux de ieşire- reprezintă produsul
sistemului: persoanele educate, instruite, înzestrate cu competenţe şi atitudini
prevăzute de către cererea socială de educaţie; un flux de intrare- este alcătuit din
resurse umane şi materiale, şi anume: personal didactic, elevi, studenţi, construcţii
şi spaţii şcolare,dotări tehnico-materiale, timp şcolar, fonduri

Capitolul II
Sistemul de învăţământ în Portugalia
Structura anului şcolar

Sistemul portughez de învăţământ nu este împărţit în trimestre sau semestre, anul şcolar fiind
abordat ca un tot unitar (din septembrie şi până în iunie).

Vacanţă Învăţământ primar Învăţământul secundar superior

Data începutului de an şcolar Între 8 şi 15 septembrie
Data sfârşitului de an şcolar 15 Iunie
Vacanţă de toamnă - -
Crăciun/Anul Nou 29 Decembrie –2 Ianuarie
Iarnă/ Carnaval 20 – 22 Februarie
Primăvară/Paşte 26 Martie – 9 Aprilie
Vară Aproximativ 12 săptămâni
8 Iunie – 15 Septembrie
Zile libere şi sărbători 5 Octobrie;1 Novembrie;
religioase 1 Decembrie;8 Decembrie;
25 Decembrie;1 Ianuarie;
21 Februarie; 6 Aprilie;8
Aprilie; 25 Aprilie; 1 Mai; 7
Iunie;
10 Iunie; 15 August
Între 8 şi 15 septembrie
8 Iunie (clasele :6, 9, 11, 12)
15 Iunie (clasele :5,7,8,10)
19 Decembrie–2 Ianuarie
20 – 22 Februarie
26 Martie – 9 Aprilie
Aproximativ 12 săptămâni
15 Iunie (exceptând clasele 6,
9, 11, 12)
5 Octobrie; 1 Novembrie;
1 Decembrie;
8 Decembrie; 25 Decembrie;
1 Ianuarie; 21 Februarie; 6
Aprilie;
8 Aprilie; 25 Aprilie; 1 Mai;
7 Iunie; 10 Iunie; 15 August

Structura studiilor
Şcoala începe de obicei la 8.30 şi se termină la 14.30. După-amiaza nu sunt ore dar
anumite şcoli oferă workshopuri opţionale. Sistemul educaţional public portughez se divide in 3
cicluri distincte:
1. Educaţia elementară (elementary): 6 clase de la 6 la 12 ani (clasele 1-6)
2. Educaţia secundară (secondary): 4 clase de la 12 la 16 ani (clasele 7-10)
3. Bacalaureatul: 2 clase de la 16 la 18 ani (clasele 11-12)
După finalizarea educaţiei secundare (la sfârşitul clasei a 10-a), elevii pot părăsi şcoala cu
un certificat de absolvire a ciclului secundar sau pot continua educaţia la liceu pentru doi ani.
În cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Ştiinţe Naturale,
Ştiinţe Sociale, Educaţie Plastică şi Vizuală, Limba şi Literatura Portugheză, Limbi străine (de
obicei Limba Engleză), Matematică, Muzica, etc

În cadrul ciclului de bacalureat, în clasa a 11-a obiectele obligatorii sunt Limba şi

Literatura Portugheză I, Limbi străine I (de obicei Limba Engleză), Filosofia şi Educaţie Fizică
iar în clasa a 12-a, obiectele obligatorii sunt Limba şi Literatura Portugheză II, Limbi străine II
(de obicei Limba Engleză) şi Istoria. În ambele clase de Bacalaureat, elevii trebuie să-şi aleagă în
funcţie de specializarea universitară pe care doresc să o urmeze, alte 3 obiecte dintre Fizică,
Chimie, Biologie, Matematică, Latină, Greacă sau alte obiecte aflate in curricula opţională.

Pentru a fi eligibili din punct de vedere lingvistic, elevii trebuie să aibă cunoştinţe elementare
spre medii de limbă portugheză (sa fi studiat portugheza cel puţin 2 ani în şcoala generală sau
liceu) sau de limbă engleză

Sistemul de notare
Sistemul de notare portughez este compus din note de la 0 la 20, nota de trecere fiind 10.
Profesorii din Portugalia sunt foarte exigenti si sunt de parere ca notele 9 si 10 nu exista (note de
la 18 la 20).

Metode de evaluare

Evaluarea la universităţi este de trei feluri: continuă, periodică si finală. Continuă

insemnă proiecte, teste pe parcusrul semestrului, activitatea la curs, cea periodică constă în 2-3
teste stabilite anterior de profesor, iar finală este examenul final. Se poate alege de la început ce
fel de evaluare doreşti, însă există posibilitatea dacă se alege evaluarea continuă să se rămână la
cea finală (examen) în cazul în care nu se obţine notă de trecere sau se doreşte o nota mai mare.
Testele naţionale evaluează şi monitorizează aplicarea curriculum-ului stabilit, testând doar
principalele două discipline –limba de instruire şi matematica

În timp ce elevii cu CES din Portugalia iau şi ei parte la testarea naţională, aceia care
urmează un
curriculum puternic personalizat adaptat specific la cerinţele lor speciale sunt evaluaţi în
conformitate cu acel curriculum. De asemenea, şcolile portugheze pot scuti anumiţi elevi de la
testarea naţională. Cu toate acestea, participarea la testare este în principiu obligatorie pentru toţi
elevii, cu excepţia celor migranţi sau itineranţi care ajung în ţară în timpul anului şcolar în care în
mod normal ar fi testaţi sau cu mai puţin de un an înainte. Procesul de notare este supravegheat
de către profesori special pregătiţi din afara şcolii. Evaluarea formativă este responsabilitatea
individuală a profesorilor care păstrează dialogul cu elevii şi colaborează atât cu colegii lor
profesori – în special cu cei din aceleaşi departamente curriculare, cât şi cu consiliul clasei care
trasează şi coordonează proiectele curriculare pe baza curriculum-ului naţional – şi, unde este
cazul, cu serviciile specializate de susţinere a învăţământului, părinţi sau tutori.

Capitolul III
Sistemul de învăţământ din Danemarca

Structura anului şcolar

Vacanţă
Data începutului de an şcolar
Data sfârşitului de an şcolar
Vacanţă de toamnă*
Crăciun/Anul Nou*
Iarnă/ Carnaval*
Învăţământ primar şi Învăţământul secundar
secundar inferior(Folkeskole) superior
(Gymnasium)
17 August 17 August
29 Iunie 29 Iunie
15 – 23 Octombrie 17 – 23 Octombrie
23 Decembrie –2 Ianuarie 21 Decembrie–3 Ianuarie
11 – 19 Februarie 13 – 17 Februarie
Primăvară/Paşte* 31 Martie – 9 Aprilie 2 – 9 Aprilie
Vară* 25 Iunie – 9 August 25 Iunie – 10 August
Zile libere şi sărbători 4 Mai 4 Mai
religioase 17 – 20 Mai 17 – 20 Mai
28 Mai 28 Mai
5 Iunie 5 Iunie
*Ministerul Educaţiei stabileşte atât prima cât şi ultima zi de şcoală, lăsând la decezia municipalităţilor alegerea concretă a
datelor de începere şi sfărşit de vacanţe astfel încât să se atingă numarul minim de 200 de zile de şcoală pe an. Sursa Eurydice

Structura studiilor

Danemarca are cel mai eficient şi mai bine structurat sistem de învăţământ. Cercetarea a
avut la bază 36 de indicatori, structuraţi în 4 categorii, corespunzătoare celor patru dimensiuni
ale învăţării definite de UNESCO şi anume: “învăţarea pentru a şti”, acoperită de educaţia
formală, “învăţarea pentru a face”, reprezentată de perfecţionarea la locul de munca, şi “învăţarea
convieţuirii”, legată de activităţile sociale desfăşurate în timpul liber şi, în final “învăţarea
organizării propriei vieţi”, care presupune acumularea de informaţii puse în slujba dezvoltării
personale şi a unui stil mai bun de viaţă

Sistemul educaţional danez constă într-un an preşcolar opţional şi 9-10 ani de şcoală în
cadrul învăţământului primar şi secundar inferior, după care elevii trebuie să aleagă între
cursurile academice din cadrul învăţământului secundar superior oferite de Gymnasium si
colegiile vocaţionale şi educaţia profesională cu orientare practică si cursuri de formare, instruire
oferite de colegiile vocaţionale.

Următoarea alegere privind studiile este facută la vârsta de 19-20 de ani şi constă în
alegerea între cursurile universitare şi ale instituţiilor de învăţământ superior non-universitare.
Folkeskole (şcoala primară) care constituie prima parte a învăţământului secundar, cuprinde un
an preşcolar opţional, urmat de nouă ani de studii obligatorii şi un al zecelea an care este
opţional. După cei 9 - 10 ani de studiu ai şcolii primare elevii pot opta pentru Gymnasium (şcoli
teoretice) care le oferă o educaţie completă si a cărui diplomă de absolvire le este necesară pentru
admiterea la facultate.
 Învăţământul secundar superior este de orientare generală sau profesională. Este împărţit
în trei mari ramuri cu o perioadă de studii cuprinsă între 2-5 ani în funcţie de ramura. Aceste
ramuri sunt:
Gymnasium (şcoli teoretice);

Şcoli tehnice şi comerciale;

Şcoli de formare şi educaţie profesională.

Aceste şcoli se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 16-19 ani şi poartă denumirea
de “Ungdomsuddannelser” (programe educaţionale pentru tineret). Instruirea pentru examinările
tehnice şi comerciale se desfăşoara exclusiv în şcoală. În urma susţinerii unui examen elevii se
pot transfera la aceste şcoli direct din Folkeskole. Învăţământul superior în Danemarca înclude
atât cursuri de pregatire academică cât şi o serie de cursuri non-academice de scurtă durată.
Diploma de studii superioare este dobândită în cadrul Universiteter (Universităţii) şi Hojere
Læreanstalter (Instituţii de învăţământ superior). Ultima oferă cursuri de formare specializate
până la nivel universitar.
Danemarca are un sistem universitar bine dezvoltat. Există diferenţe între universităţi,
universităţi tehnice şi alte instituţii de învăţământ superior. Sunt cursuri de scurtă durată (până la
3 ani), de durată medie (3 - 4 ani) şi studii de lungă durată (peste 4 ani).

Sistemul de notare

Sistemul de notare este urmatorul: -3, 00, 2, 4, 7, 10 si 12, nota de trecere fiind 2.
12 - Pentru o performanţă excelentă, afişarea unui nivel ridicat de cunoştinţă a tuturor aspectelor
legate de materialul relevant, cu sau fără puncte slabe sau doar cu câteva greşeli minore.A
10 - Pentru o performanţă foarte bună, afişând un nivel ridicat de cunoaştere a mai multor
aspecte ale materialului în cauză, doar cu deficienţe minore. B
7 -Pentru o performanţă bună, afişarea bună a cunoştinţelor materialului în cauză, dar, de
asemenea cu unele deficienţe. C
4 - Pentru o performanţă acceptabilă, afişarea corectă a anumitor cunoştinţe ale materialelor
relevante, dar, de asemenea cu unele deficienţe majore.D
02 - Pentru o performanţă care îndeplineşte doar cerinţele minime acceptate. E
00 - Pentru o performanţă care nu îndeplineşte cerinţele minime acceptate. Fx
-3 - Pentru o performanţă, care este inacceptabilă în toate privinţele. F

Metode de evaluare

Evaluările deţin un loc secundar în priorităţile invăţământului obligatoriu. Totul este

conceput astfel încât să fie evitate situaţiile stresante atât pentru elevi, profesori sau directorul de
şcoală. Rezultatele evaluărilor nu sunt făcute cunoscute elevilor şi părinţilor ci doar profesorilor
cu scop de concepere a planurilor de ameliorare pentru elevii cu dificultăţi de învăţare.

Acceptarea insuccesului şi critica sunt considerate ineficiente, demotivante. Abordarea

pozitivă a oricărui aspect este considerată strategia eficientă.
În Danemarca, testarea naţională a fost introdusă în 1975 şi implementată complet în 2010, sub
forma testelor finale la sfârşitul şcolii secundare dar și pentru aproape fiecare an al
învăţământului obligatoriu. . Acest tip de testare a fost adăugat la sistemul naţional de evaluare,
în scopul de a monitoriza progresele şi rezultatele elevilor şi de a produce informaţii relevante
astfel încât profesorii să poată satisface nevoile elevilor mai eficient, iar şcolile să-şi
îmbunătăţească calitatea educaţiei. Obiectivul este de a combina modelele tradiţionale de
monitorizare de sus în jos cu abordările de jos în sus ale evaluării elevilor la nivelul şcolii, astfel
încât calitatea învăţământului este măsurată mai eficient şi astfel îmbunătăţită. Danemarca începe
testarea în al doilea an de şcoală, utilizând instrumente standardizate mai des decât celelalte ţări-
alegând, de asemenea, să testeze un număr foarte mare de materii.

Din cel de-al doilea an şcolar şi până la sfârşitul învăţământului obligatoriu în

Danemarca, elevii trebuie să susţină între 10 şi 36 de teste la daneză, matematică, engleză,
biologie, fizică/chimie şi geografie. Testarea la fiecare din aceste discipline este obligatorie în
anumiţi ani şcolari specifici. În plus, teste opţionale sunt susţinute în daneză ca a doua limbă.
Examenul de absolvire a Folkeskole includ o listă extinsă de discipline în comparaţie cu gama
deja destul de largă testată în anii şcolari anteriori. Testele naţionale din Danemarca bazate pe
TIC, se caracterizează prin adaptări importante în funcţie de nivelul fiecărui elev. De aceea,
fiecare elev la fiecare nivel este chemat să susţină un test personalizat.

Danemarca, utilizează şi probe practice și adoptă metode mai inovatoare, care se

adaptează mai bine pe calculator. În ‘testele naţionale’ din Danemarca, elevii utilizează
calculatoarele pentru a răspunde la întrebările accesate prin website, în timp ce rezultatele şi
rapoartele către profesori şi părinţi sunt generate automat. Sistemul pentru testarea pe calculator
din Danemarca este cunoscut ca ‘test informatic adaptativ’ (CAT), care înseamnă faptul că testul
se adaptează la nivelurile individuale de abilităţi. Ca urmare a unui răspuns corect, elevilor li se
pun întrebări mai dificile şi vice-versa. Raţionamentul este acela că testele sunt mai eficiente
atunci când ‘dificultatea item-ului’ corespunde cu capacitatea elevului. Cerinţele tehnologice ale
acestui mod de testare sunt considerabile, atât în privinţa capacităţii şi stabilităţii sistemului, cât
şi în ceea ce priveşte apelarea unei bănci foarte largi de itemi cu exact acea combinaţie de itemi
potriviţi şi de înaltă calitate. În Danemarca, o cercetare efectuată de Institutul Danez de Evaluare
în 2002 a identificat faptul că disciplinele acoperite de testele naţionale pentru certificatul
acordat la sfârşitul învăţământului obligatoriu – şi mai ales la limba daneză şi la matematică – au
fost considerate mai importante decât alte discipline, cum ar fi istoria, biologia şi geografia. Ca
rezultat, şcolilor li s-a alocat o prioritate mai mare pentru dezvoltarea profesională continuă a
profesorilor care au predate disciplinele de la testele naţionale.
Capitolul IV
Concluzii
Comparativ cu ţările europene, sistemul de învăţământ din România are atât avantaje cât
şi dezavantaje.
Avantajele sunt începând de la gratuitatea învăţământului obligatoriu şi asigurarea
manualelor în această perioadă, până la sistemul de burse acordate, sistemul de notare şi de
examinare finală dar şi organizarea orelor de curs. Astfel dacă în România, pe tot parcursul
perioadei de învăţământ obligatoriu resursele bibliografice sunt distribuite gratuit, în Italia nici în
învăţământul primar nu sunt asigurate manualele şcolare, astfel încât achiziţionarea acestora
revine în sarcina părinţilor. O diferenţă mare între sistemul de organizare a orelor de curs în
România şi în Italia este aceea că deşi elevii pot avea şi şapte ore aceştia au o singură recreaţie de
20 de minute, iar ora de curs durează 55 de minute, în condiţiile în care în România orele de curs
durează 50 de minute urmate de pauze de 10 minute. Un mic avantaj îl constituie pentru
România şi Examenul de Bacalaureat, întrucât comparativ cu celelalte ţări, are un grad de
dificultate al subiectelor crescător, astfel încât să poată fi luat nu doar de cei cu performanţe
şcolare ridicate. Comparativ cu celelalte ţări europene, sistemul de notare al României este mai
permisiv, nota de trecere fiind 5, atât la materiile din timpul anului, cât şi la examene, exceptând
Examenul de Bacalaureat a cărei medie trebuie să fie peste 6. (în Italia este 6)
De asemenea sistemul nostru de învăţământ prezintă şi dezavantaje. Un astfel de exemplu
este că în Portugalia la universităţi îţi sunt oferite atât resursele informatice cu mult mai multe
decât în România cât şi instrumentele necesare, respectiv laptop-uri cu conexiune la internet pe
tot parcusul cursurilor. Pentru sistemul de învăţământ din România un alt dezavantaj îl reprezintă
metodele de predare aplicate în şcoli, întrucât de cele mai multe ori ele se bazează pe multe
informaţii teoretice prezentate doar de profesor, comparativ cu celelalte ţări în care sunt folosite
pentru predare: videoproiectoare, table inteligente şi se bazează foarte mult pe formarea spiritului
de lucru în echipă, de competenţe în ceea ce priveşte prezentările publice, în faţa colegilor, de
formare a unei gândiri mai mult practice şi mai puţin teoretice ca în cazul României.
Bibliografie:
1. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurypedia
2. http://eures.anofm.ro/index.php

3. www.eurydice.org

4. http://fr.wikipedia.org/wiki/Échelle_de_notation_ECTS

5. Legea Educaţiei Naţionale din 2012