Inochentie

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL| 191
Inochentie (1752-1782),
episcop al Hu[ilor
Asist. Drd. Ni]\ Dan DANIELESCU
I. Episcopia Hu[ilor `n contextul general de la mijlocul veacului

al XVIII-lea
Episcopia Hu[ilor a fost `nfiin]at\ la sf=r[itul veacului al XVI-lea, mai ales

„pentru `nlesnirea privegherii administra]iei biserice[ti `n partea dinspre r\s\rit a
]\rii, care era mai mult amenin]at\ de mahomedanism”1. Deoarece jurisdic]ia ei
se `ntindea [i asupra ]inuturilor rom=ne[ti din st=nga Prutului (Orhei, L\pu[na,
Soroca [i o parte din F\lciu), N. Iorga a numit-o „episcopie basarabean\”2. Prin
urmare, `n ceea ce prive[te rela]iile cu Imperiul Otoman, problemele generale ale
]\rii, mai cu seam\ `n veacul al XVIII-lea, c=nd se deschide „chestiunea
oriental\”3, se g\sesc, cu grade diferite de intensitate [i `n via]a acestei Eparhii.
Turcii ajunseser\ `n cursul vremii s\ controleze direct cet\]ile cu ]inuturile
sudice ale ]\rii, c\rora li se adaug\, la 1713, Hotinul (unde, la `nceput, sub ierarhi
greci, va fi organizat\ Mitropolia Proilaviei). Astfel, `[i asigur\ un sistem militar
defensiv bine `ntocmit, pentru a-[i exercita eficient administra]ia [i pentru a
intimida sau st\vili pornirile r\zboinice ale Imperiului }arist, vecinul din ce `n ce
mai cutez\tor din R\s\rit. ~n }\rile Rom=ne se `nfirip\ treptat regimul fanariot,
`ntr-o vreme `n care men]inerea `n orbita intereselor otomane a acestor provincii
1 Episcopul Dun\rii de Jos Melchisedec, Cronica Hu[ilor [i a episcopiei cu asemenea

numire, Bucure[ti, 1869, p. 90-91.
2 N. Iorga, Neamul rom=nesc `n Basarabia, Ed. Funda]iei Culturale Rom=ne, Bucure[ti,
1995, p. 257.
3 Leonid Boicu, Geneza chestiunii rom=ne ca problem\ interna]ional\, Ed. Junimea,
Ia[i, 1975, p. 29-31; Veniamin Ciobanu, La grani]a a trei imperii, Ed. Junimea, Ia[i, 1985,
p. 126 sqq; Idem, Statutul juridic al principatelor rom=ne `n viziune european\ (secolul al
XVIII-lea), Ed. Universit\]ii „Al.I. Cuza”, Ia[i, 1999, p. 22; Gheorghe Platon, Geneza
revolu]iei rom=ne de la 1848, Ed. Junimea, Ia[i, 1980, p. 12-14; Vlad Georgescu, Istoria
rom=nilor de la origini p=n\ `n zilele noastre, edi]ia a II-a, Academia Rom=n\-American\,
1989, p. 94.
192 TEOLOGIE {I VIA}|
era alternativa cea mai potrivit\ de salvare a unui imperiu `n declin4. Din punct
de vedere al op]iunilor politice, at=t c=t puteau fi ele afirmate, rom=nii, `n prima
jum\tate a secolului „prefer\, dac\ independen]a nu era posibil\, men]inerea
turcului [i moderarea lui prin influen]a imperiilor europene”5. Treptat regimul va
cunoa[te o criz\ cuprinz\toare, datorat\ `n principal rigorilor unei fiscalit\]i ex-
cesive (exercitate din ce `n ce mai frecvent prin ter]i alogeni), precum [i e[ecului
politicii de codificare a st\rilor, resim]it\ adesea drept contrar\ obiceiurilor
locului6. Nemul]umirea ]\rii `ncepe s\ fie `nregistrat\ la mijlocul veacului pe
toate palierele vie]ii sociale, „frondele” boiere[ti fiind `nso]ite de „mi[c\ri de
uli]\” (caracterizate drept „insurec]ii populare”)7. ~n `nsu[i sufletul rom=nesc se
adun\ impulsuri [i c\ut\ri noi, ce vor compune `n cele din urm\, voin]a general\
de schimbare a unor alc\tuiri `n care rom=nii `ncep s\ nu-[i mai poat\ exercita pe
deplin puterea legitim\ [i nu-[i mai recunosc chiar propria identitate.
Domnii ]\rii, datorit\ erod\rii regimului pe care `l slujeau, din convingere sau
uneori din oportunism, risc\ s\ devin\ victimele sistemului. Bruma de legitimitate
pe care o dob=ndiser\ prin `nrudirile cu familiile de ]ar\8 se [ubreze[te, ei nemai-
put=nd s\ se reprezinte pe sine dec=t la nivelul unei retorici f\r\ acoperire real\. De
aceea ì g\sim f\c=nd o politic\ a supravie]uirii care, de multe ori, le este fatal\9.
~n acest context un rol de seam\ `n g\sirea unor solu]ii viabile pentru viitorul
]\rii ì revine Bisericii. La mijlocul secolului al XVIII-lea, `n }\rile Rom=ne
Biserica este singura institu]ie bine organizat\ [i cu un prestigiu ne[tirbit. ~n
Moldova stabilitatea ei este mai mare, iar con[tiin]a legitimit\]ii mult mai pu-
ternic\. Dac\ domniile erau schimb\toare, fie [i `n cadrul acelora[i familii,
mitropoli]ii [i episcopii ]\rii sunt mult mai stabili `n scaunele lor. Acest fapt,
caracteristic `ntregii perioade fanariote, va avea consecin]e benefice `n prezer-
varea identit\]ii [i continuit\]ii statului, precum [i `n capacitatea de angajare a
unor conduite ferme `n orientarea politic\ a ]\rii. Se mai cuvine remarcat\ [i
solidaritatea ierarhilor. La 1750 trei dintre ei sunt c\lug\ri de Putna [i unul de
4 E. St\nescu, Préphanariotes et Phanariotes, `n „Symposium. L'èpoque phanariote”,
Thessalonic, 1974, p. 347-358; Dimitrie Cantemir, Via]a lui Constantin Cantemir, Bucu-
re[ti, 1960, p. 21.
5 Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice rom=ne[ti (1369-1878), Editura Jon Dumitru,
München, 1987, p. 308-309.

6 Vezi acuzele aduse lui Constantin Mavrocordat de mitropolitul [i egumenii din }ara
Rom=neasc\: „a introdus obiceiuri noi, c\ egumenii nu st\p=neau m\n\stirile lor, c\ pe

boieri nu-i deosebeai de mojici (raport din 15 august 1742, `n Reprezentan]a diplomatic\ a
Moldovei la Constantinopol (30 august 1741-decembrie 1742), Ed. Academiei, Bucure[ti,
1985, p. 200; Daniel Danielescu, Domniile moldovene[ti ale lui Constantin Mavrocordat,
1985 (tez\ de licen]\, `n mss), p. 26, 63, 97.
7 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc [i adunarea St\rilor `n ]\rile rom=ne, Com-
pagnie Française d'Impression, Evry, 1977, p. 271.

8 N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I, Bucure[ti, 1902, p. 65-66
(`n continuare Iorga, Doc. Callimachi).

9 Ibidem, p. 57.
Neam]10. Se cunosc bine, unii din perioada uceniciei [i genera]ie dup\ genera]ie
cresc `n slujirea acelora[i idealuri. To]i, cu o singur\ excep]ie, mitropolitul Nichifor
(care este grec, c\lug\rit la M\n\stirea Neam], `nrudit cu familiile de ]ar\ [i
temporar, oarecum acceptat `n „familia” ierarhilor moldoveni) sunt rom=ni de
neam. Cre[terea [i cooptarea `n func]ii de r\spundere se face atent [i se poate
remarca existen]a unei succesiuni bazate pe verificarea `ndelung\ a vredniciei
personale, precum [i a fidelit\]ii fa]\ de Biseric\ [i de cei care ì promoveaz\11. La
Neam], dar mai cu seam\ la Putna `nv\]aser\ carte bun\, deprinseser\ via]a de
rug\ciune, preocuparea pentru activitatea cultural\ [i filantropic\, precum [i spiritul
practic, orientat `n realit\]ile vremii12. Spre deosebire de m\n\stirile `nchinate
unde `[i f\cea loc filetismul grecesc, `n contextul `n care acestea se subordonau
ierarhilor din Imperiul Otoman, confirma]i ca slujba[i ai sultanului prin berat `m-
p\r\tesc, la mijlocul veacului, „curentul rom=nesc din slobodele m\n\stiri bucovi-
nene biruie[te, p\str=nd pentru rom=ni toate locurile de arhierei ai Moldovei”13.
To]i, `n cugetele lor, sunt ostili „turcului p\g=n” [i desigur, acelora prin care el
st\p=ne[te. De asemenea, sunt bine informa]i cu privire la realit\]ile politice [i
confesionale din afara ]\rii. Oameni ai vremii lor [tiu s\ fie diploma]i [i pricepu]i
gospodari, folosind posibilit\]ile [i rela]iile ce le au la `ndem=n\. Se `ngrijesc cu
aten]ie de m\n\stiri [i colaboreaz\, f\r\ ca documentele s\ re]in\ vreun conflict
major, cu protopopii [i preo]ii. Conlucrarea cu celelalte st\ri la buna gospod\rire a
]\rii este permanent\. Sub purtarea lor de grij\ se desf\[oar\ `nv\]\m=ntul timpului
(din vremea lui Constantin Mavrocordat, obligatoriu `n limba rom=n\ la toate
nivelele) [i tot ei promoveaz\ majoritatea ini]iativelor culturale ale vremii.
Solidaritatea [i sim]ul practic al ierarhilor se v\de[te `n situa]ii de excep]ie.
La 1750, `n timpul domniei lui Constantin Cehan Racovi]\, se finalizeaz\ o
ac]iune cuprinz\toare a boierimii moldave `mpotriva grecilor [„fiindc\ s\
apucas\ de mari `nfrunt\ri boierilor p\m=nteni (...) au `nceput boierii a le pune la
cale, zic=nd: Trebuie pe greci s\-i gonim de aice c\ n-au g=nd bun nici asupra
noastr\, nici asupra s\racilor [i vor s\ ni dizbraci f\r\ de voe noastr\”]14. Nu cu
mult timp `n urm\ avusese loc [i alungarea turcilor lazi din ]ar\.
10 Mitropolitul Iacob (1750-1760) [i episcopii Dosoftei al R\d\u]ilor (1750-1789) [i

Ierotei de Hu[i (1743-1752) sunt c\lug\ri de Putna. La Roman p\store[te Ioanichie
(1749-1769), care are metania la Neam], dar care este „ca un stare] al doilea” pentru
Iacob Putneanul, care ì d\ blagoslovenie s\ slujeasc\ `n Ia[i cu sacos [i mitr\ (Ibidem,
doc. 2, p. 421-422).
11 Teoctist, mitropolitul Moldovei [i Sucevei, Mitropolitul Iacob Putneanul (1719-
1778), M\n\stirea Neam], 1978, p. 9.

12 Istoria `nv\]\m=ntului din Rom=nia (sub redac]ia acad. {tefan Pascu), vol. I, Ed.
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1983, p. 254; {tefan B=rs\nescu, {coala greco-slavo-

rom=neasc\ de la m\n\stirea Putna, `n „Revista de Pedagogie”, XV (1966), nr. 6, p. 24.
13 N. Iorga, Istoria Bisericii rom=ne[ti [i a vie]ii religioase a rom=nilor, vol. II, V\lenii
de Munte, 1909, p. 91 (`n continuare N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti).

14 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ioan Canta, Cronici moldovene[ti, edi]ie critic\ de
Aurora Ilie[ [i Ioana Zmeu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1987, p. 53-54. Cronicarul spune c\
„ie[ise 40 de boieri mari [i b\tr=ni, care era pe at=ta [i mai bini, tineri, cari trece peste o
sut\” (Ibidem, p. 56).
~n acest context, de recuzare violent\ de c\tre „p\m=nteni” a sfetnicilor

(„mini[trilor”)15 greci abuzivi ai domnului, are loc [i schimbarea mitropolitului
„grec” cu un ierarh de ]ar\, Iacob Putneanul, care trece de la R\d\u]i direct la
Ia[i. ~n scaunul vacant va fi promovat imediat egumenul de Putna, Dosoftei
Herescu (ucenic al lui Iacob)16, iar doi ani mai t=rziu este instalat episcop de Hu[i
c\lug\rul putnean Inochentie, fost dichiu la R\d\u]i. ~n actul de paretisire a
mitropolitului Nichifor se arat\ c\ „a[ea am cunoscut a fi drept (...) [i de tot
folosul a toat\ ]ara (...) s\ pue M\ria Ta din p\m=nteni mitropolit”17 ([i probabil
c\ Nichifor va fi semnat doar actul de retragere)18. Chiar dac\ documentul datat 1
ianuarie 1752 ar fi redactat sau completat mai t=rziu19, contextul venirii lui Iacob
Putneanul ca mitropolit la Ia[i (urmat\ de promovarea altor putneni, ale[i de
d=nsul la episcopat) este suficient de relevant pentru a accepta existen]a `n epoc\
a convingerii unanime c\ ierarhii ]\rii trebuie ale[i dintre p\m=nteni (poate re]inut\
`n scris sau acceptat\ de comun acord, f\r\ a risca emiterea unui document)
convingere afirmat\ energic prin solidaritatea tuturor ierarhilor `n func]ie.
Mai t=rziu, prin mitropolitul patriot Gavriil Callimachi (fost `nt=i la Salonic),
se va `ncerca finalizarea `nm\nunchierii for]elor Bisericilor ortodoxe `n lupta
antiotoman\.
Colaborarea cu st\rile `n prezervarea „obiceiurilor ]\rii” este constant\ `n
ac]iunile episcopilor Moldovei din aceast\ perioad\. ~mpotriva „mini[trilor”
greci ai lui Ioan Teodor Callimachi, boierii „f\c=nd mari hot\r=ri cu mitropolitul
(...) ne[tiind nime nemic\” ridic\ „mul]imi de norod”, asediind palatul domnesc20;
conflictul va fi dezamorsat datorit\ bunelor oficii ale lui Iacob Putneanul,
domnul d=nd satisfac]ie cererilor boierilor. Un alt exemplu este legarea prin
blestem a v\c\ritului [i refuzul ferm al mitropolitului Iacob de a reveni asupra
deciziei, atunci c=nd „mini[trii” greci ai lui Scarlat Ghica [i mai t=rziu ai lui Ioan
Teodor Callimachi insist\ pentru reintroducerea d\rii21. Ne`nduplecarea lui Iacob
`n aceast\ chestiune va oferi pretextul cel mai cunoscut pentru care se va
proceda, la 1760, la `nlocuirea lui cu Gavriil Callimachi, putnean [i el, urm=nd,
cel pu]in formal, conduita demn\ a predecesorului s\u22.
15 Ibidem, p. 51-53.
16 Ibidem, p. 55.
17 Dimitrie Dan, Cronica Episcopiei de R\d\u]i, Viena, 1912, p.
18 N. Iorga, Condica de hirotonii a Moldovei, `n BCIR, nr. 3 (1924), p. 3.
19 {tefan S. Gorovei, Semnifica]ia unor documente false din secolul XVIII, I „Cartea
soborniceasc\” din 1 ianuarie 1752, extras din AIIAI, XXVI/I (1989), p. 21; vezi [i Arhi-
mandritul Ciprian Zaharia, Iosif I Mu[at, `nt=iul mare ierarh rom=n, Ed. Episcopiei
Romanului [i Hu[ilor, 1987, p. 207-208.
20 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ed. cit., p. 84. Mi[carea e provocat\ mai ales de
abuzurile grecului Stavarache care „pune bani [i pe boieri [i pe m\n\stiri [i pe giup=nese”;

Aurel H. Golimas, Despre capucheh\ile Moldovei [i poruncile Por]ii c\tre Moldova, Ia[i,
1943, p. 85.
21 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ed. cit., p. 85-86.
22 Ibidem, p. 76 [i 90; vezi [i Constantin Mosor, Aspecte principale din via]a [i activi-
tatea mitropolitului Moldovei, Gavriil Callimachi (1760-1786), `n BOR, an LXXXVIII

(1970), nr. 7-8, p. 768.
Degradarea treptat\ a regimului fanariot va conduce c\tre sf=r[itul deceniului

la izbucnirea unei crize majore. Atunci ierarhii lumina]i, `mpreun\ cu boierii, iau
decizii importante de politic\ extern\, apreciind cele mai viabile solu]ii oferite de
contextul general, pentru refacerea ]\rii (modelul este situa]ia din timpul lui
Vasile Lupu, dar sunt propuse [i solu]ii noi).
Criza regimului fanariot din }\rile Rom=ne are motiva]ii interne determinante,
dar este poten]at\ [i de contextul extern al epocii. ~ntre puterile europene ce `[i
asum\ dreptul de a `mp\r]i teritoriile controlate de turci, Imperiul Austriac devine
un pretendent redutabil dup\ 1688. Pentru pu]in\ vreme, dar l\s=nd amintiri ne-
[terse, acesta va anexa Oltenia. ~n Moldova, c\tre mijlocul veacului al XVIII-lea
filoaustriacismul nu are `ntre autohtoni mul]i sus]in\tori. Politica agresiv\ de
impunere a unia]iei rom=nilor transilv\neni destr\mase multe iluzii. ~n m\n\stiri
num\rul c\lug\rilor rom=ni de peste mun]i cre[te, iar emigra]ia transilv\nenilor
spre Moldova se intensific\ `n acest timp23. Cu toate acestea, interesul austri-
ecilor pentru ]\rile noastre r\m=ne constant24. Istanbulul este locul unde se d\ o
acerb\ lupt\ diplomatic\ de c\tre iezui]i, pe iscusin]a c\rora se reaz\m\ ambi]iile
imperiului catolic. La 1769 miza cea mai mare era Polonia, dar va fi afectat\ [i
Moldova, care pierde `n favoarea Imperiului Austriac partea ei nordic\25.
Rusia devine treptat for]a cea mai influent\ `n zon\. Politica de expansiune spre
„m\rile sudului”, al\turi de chestiunea polonez\, este prioritar\ `n acest r\stimp
pentru propaganda [i ac]iunea militar\ ]arist\. Cu mult\ abilitate sunt `ncurajate [i
exploatate `n folos propriu nemul]umirile popoarelor din Balcani. Misiunea de
„izb\vitoare” de sub st\p=nirea p\g=nului a ]arinei Ecaterina a II-a (1762-1796)
este intens zugr\vit\ cre[tinilor. De altfel, la timpul respectiv, nu se `ntrevedeau
alian]e mai eficiente. Crearea unei unit\]i ortodoxe `mpotriva Imperiului Otoman
era o necesitate pentru to]i. {i `ncrederea popoarelor din Balcani `n Rusia, la acea
vreme, era o realitate (o orientare comun\ avusese timp s\ se cristalizeze `nc\ de la
cump\na veacurilor al XVII-lea [i al XVIII-lea)26. {i nu `n ultimul r=nd, pentru
rom=ni, inten]iile, anexioniste ruse[ti nu erau cunoscute `nc\. Dintre toate variantele
posibile atunci, alian]a cu Rusia pravoslavnic\ p\rea cea mai potrivit\; Austria
catolic\ `[i v\dise inten]iile, iar regimul turcesc nu mai putea dura mult.
23 {tefan Mete[, Emigr\ri rom=ne[ti din Transilvania `n secolele XVIII-XX (cercet\ri
de demografie istoric\), Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1971, p. 137, 156 sqq; Pr. Prof. Mircea
P\curariu, M\n\stirile Bisericii Ortodoxe Rom=ne din Transilvania [i Banat `n secolul al
XVIII-lea, `n BOR, an XCIII 91975) nr. 1-2, p. 211-212.
24 Gabriel B\d\r\u, Natura [i con]inutul raporturilor politice rom=no-habsburgice, 1683-
1775, `n Rom=nii `n istoria universal\, II/1, Universitatea „Al.I. Cuza”, Ia[i, 1987, p. 223 sqq.
25 A.D. Xenopol, R\zboaiele dintre ru[i [i turci [i `nr=urirea lor asupra }\rilor
Rom=ne, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1997, p. 71-91; Nicolae I. Arn\utu, Doisprezece invazii
ruse[ti `n Rom=nia, Bucure[ti, 1996, p. 39-41.
26 G. Beziconi, Contribu]ii la istoria rela]iilor rom=no-ruse (din cele mai vechi timpuri
p=n\ la 1854), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1958, p. 137-138; N. Iorga, Locul rom=nilor `n
istoria universal\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1985, p. 314-315.
Rolul Episcopiei Hu[ilor `n contextul posibilit\]ii redob=ndirii teritoriilor din

sudul ]\rii, devenite cu timpul raiele, cre[te. ~n Moldova, factorul rusesc „avea s\
ia locul celui polonez (...) iar `n ru[i vom c\uta un reazem `mpotriva regimului
turcesc (...) [i o contrapondere imperialismului austriac”27.
Cu ru[ii, dac\ singuri nu se putea, trebuia ca ]ara s\ redob=ndeasc\ „a ei
judec\]i [i r=nduieli”. Abia dup\ e[ecul politicii de for]\, pe la 1780, prinde
contur clar op]iunea ruseasc\ pentru „proiectul grec” elaborat de despo]ii lumi-
na]i ai Imperiului Habsburgic [i }arist: ]\rile noastre unite sub un prin] str\in,
urmau s\ devin\ „stat tampon” – regatul Daciei28.
Aceast\ orientare, favorabil\ alian]ei cu Rusia, o `mp\rt\[esc [i ierarhii Mol-
dovei la 1769, ca de altfel [i predecesorii lor din prima jum\tate a veacului.
Op]iunea nu dep\[e[te `ns\ calculul politic, evenimentele balcanice (desf\[urate
de acum `nainte sub egida politic\ a Rusiei) constituind ocazia, nu [i cauza
afirm\rii intereselor rom=ne[ti.
Chiar dac\ scorii ale slavonismului mai supravie]uiau pe alocuri, rom=nizarea
[colii [i a cultului era o realitate. De asemenea, o bogat\ literatur\ teologic\ [i laic\
`n limba rom=n\ circula `n manuscrise [i tip\rituri peste tot `n ]\rile noastre29.
Organizarea institu]iei biserice[ti era la fel, rom=neasc\; atunci c=nd la 1771
Episcopia Hu[ilor `ncorpora teritorii ale fostei Mitropolii a Proilaviei, ierarhii ]\rii
f\ceau dovada c\ erau con[tien]i de drepturile lor, la fel trebuie `n]eleas\ extinderea
`n acela[i an a autorit\]ii episcopului de R\d\u]i asupra fostei raiele a Hotinului30.
~n concluzie, la mijlocul veacului al XVIII-lea, Biserica }\rii Moldovei se
prezint\ ca o institu]ie bine organizat\, con[tient\ de identitatea [i misiunea ei [i
capabil\ s\ foloseasc\ mijloace eficiente pentru prezentarea specificului [i afir-
marea statului `nsufle]it de dreapta credin]\ pe care o m\rturise[te.
Episcopia Hu[ilor cunoa[te o revigorare pe toate planurile datorit\ revenirii
`n actualitate a misiunii pentru care luase fiin]\, privegherea asupra p\r]ilor de
r\s\rit ale ]\rii, amenin]ate de Imperiul Otoman.
II. Dintre r\ze[i, c\lug\r la Putna [i dichiu la R\d\u]i
Unul dintre ierarhii moldoveni de la mijlocul veacului al XVIII-lea, a c\rui

biografie poate fi asem\nat\ cu o oglind\ ce re]ine – at=t c=t putem deslu[i –
imaginea `nc\ dificil de recompus a epocii lui, este Inochentie, episcop al Hu[ilor
27 Victor Papacostea, Civiliza]ie rom=neasc\ [i civiliza]ie balcanic\, Ed. Eminescu,

Bucure[ti, 1983, p. 195.
28 Istoria diploma]iei, vol. I, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1962, p. 307; N. Iorga, Chestiunea
Dun\rii (o istorie a Europei r\s\ritene `n leg\tur\ cu aceast\ chestie), Institutul european,

Ia[i, 1998, p. 279-280.
29 Gheorghe I. Br\tianu, Originile [i formarea unit\]ii rom=ne[ti, Ed. Universit\]ii „Al.
I. Cuza”, Ia[i, 1998, p. 160; Dr. Antonie Pl\m\deal\, Clerici ortodoc[i, ctitori de limb\ [i
cultur\ rom=neasc\, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al BOR, Bucure[ti, 1977, p. 68-69.
30 Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, Basarabia – aspecte din istoria Bisericii [i neamului
rom=nesc, Ed. TRINITAS, Ia[i, 1993, p. 38.

`ntre mai 1752-octombrie 1782. Despre el Melchisedec {tef\nescu va spune o

sut\ de ani mai t=rziu: „cu drept se poate numi p\rintele acestei Episcopii. Ne
pare r\u c\ documentele Episcopiei nu ne-au p\strat mai multe [tiri despre cele
lucrate de Inochentie `n administra]ia pastoral\ a Eparhiei sale, dar `n ceea ce
prive[te administra]ia material\ a Eparhiei, el este restauratorul acesteia din ruine
(...). Era o persoan\ cu deosebit renume `n clerul contemporan [i to]i `l respectau,
de la mare p=n\ la mic”31.
Cercet\rile de p=n\ acum32 ni-l `nf\]i[eaz\ ca un priceput gospodar, poate
prea „str=ns”, un om care [tia s\ asculte (niciodat\ `ns\ nu i-au apar]inut lui
marile ini]iative), un c\lug\r smerit, cu modest\ [tiin]\ de carte [i pu]in preocupat
de numele s\u `n posteritate.
Cine era Inochentie? Informa]ii certe cu privire la originea [i locul s\u de
ba[tin\ nu avem `nc\. Totu[i, s-a observat c\ un document din 12 iulie 1760
re]ine, `ntr-un proces `n care episcopul era parte, c\ „Sfin]ia Sa chir Inochentie”
este rud\ cu un anume Ignatie Ghelasie, ceea ce ì confer\ dreptul s\ revendice
mo[ia acestuia, ce o avea `n localitatea Bahna din ]inutul Neam]ului. Faptul este
dovedit „cu un r\va[ ce se afl\ la m=na Sfin]iei Sale”, act recunoscut de `mpri-
cina]ii Nichita But\ [i {tefan din Bahn\ (care st\p=neau nejustificat mo[ia,
uzurp=nd dreptul legitim al ierarhului).
R\ze[ii, convoca]i de episcopul Ioanichie al Romanului, care cerceteaz\
cauza, „m\rturisesc (...) c\ satul Bahna – au umblat pe trei b\tr=ni, anume Ghelase,
din care se trage sfin]ia sa, episcopul de Hu[i, chir Inochentie, [i cu fratele s\u,
Toader diaconu (...)”. Cauza va fi solu]ionat\ `n favoarea episcopului33. Cum
dintr-un sat `nvecinat cu Bahna, Tu]cani, era originar [i Ioanichie, s-a avansat
ipoteza c\ `n tinere]e cei doi, ar fi putut vie]ui `mpreun\ `n schitul cu hramul „Sf.
Nicolae” din marginea satului Tu]cani34. Chiar dac\ documentele lipsesc,
apropierea [i colaborarea dintre Ioanichie [i Inochentie devine `n timp o realitate,
fapt ce poate s\ aib\ ca temei [i o eventual\ prietenie a lor `nc\ din copil\rie.
Pentru originea r\z\[easc\ a ierarhului de la Hu[i pledeaz\ [i priceperea dovedit\
mai t=rziu `n pastora]ia satelor de r\ze[i din Eparhia sa.
Totu[i, nu s-a valorificat `nc\ o informa]ie despre familia lui Inochentie.
Dintr-o `nsemnare autograf\ a episcopului afl\m despre paharnicul Dimitrie,
nepotul s\u, c\ruia ì d\ruie[te, dup\ 1 mai 1756, lucrarea Via]a marelui Petru,
samoderje] a toat\ Rusia, copiat\ `n Hu[i, cu cheltuiala lui, de c\tre ierodiaconul
Gavriil. F\r\ s\ excludem posibilitatea de a fi tr\it `n copil\rie `n mediul r\ze[esc
[i f\r\ s\ putem preciza cu exactitate modul de ascensiune social\ a familiei sale,
31 Melchisedec, op. cit., p. 332.

32 Pr. Anton I. Popescu, Inochentie, episcopul Hu[ilor, `n MMS, an XLIII (1967), nr.
3-4, p. 275-287; Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Hu[ilor. Pagini de istorie, Ed. Episcopiei
Romanului [i Hu[ilor, 1990, p. 70-75; Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii
Ortodoxe Rom=ne, vol. II, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al BOR, Bucure[ti, 1994,
p. 460-463.
33 Iorga, Doc. Callimachi, vol. I, p. 46-47.
34 Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 70. Ioanichie era totu[i mai `n v=rst\ (moare la 1769).
am putea totu[i lua `n considerare leg\turile de rudenie cu boierimea de ]ar\, fapt

ce ar explica, al\turi de calit\]ile personale [i de cele conferite de slujirea arhi-
ereasc\, cooptarea lui, al\turi de reprezentan]ii marii boierimi, `n ac]iuni deter-
minante pentru viitorul ]\rii35.
Din botez, viitorul vl\dic\ se numea Ioan36 [i a mai avut un frate, preot de mir
(poate diaconul Toader preo]it `ntre timp) despre care [tim c\ mai t=rziu s-a
c\lug\rit la M\n\stirea R=[ca37.
C=nd se va fi c\lug\rit Ioan [i cum va fi urcat treptele cinului monahal, nu
[tim. Sinodicul Episcopiei Hu[ilor ne spune c\ avea metania la Putna. Poate va fi
trecut [i pe la Neam], dac\ admitem prietenia dintre el [i Ioanichie. Mai t=rziu, la
1752, actul de ipopsifiere pentru Hu[i ì re]ine pe „prea cuviosul `ntre iero-
monahi, kir Inochentie, dichiul sfintei [i cinstitei Episcopii R\d\u]ilor”, drept
primul dintre cei trei candida]i la scaun (actul este semnat de doi reprezentan]i
greci ai episcopilor de Roman [i R\d\u]i)38. Deci, la Putna [i la R\d\u]i [i-a f\cut
ucenicia [i [i-a dovedit vrednicia Inochentie. Aici a deprins buna r=nduial\ `n
chivernisirea treburilor gospod\re[ti `n care va excela mai t=rziu. Dup\ ce ajunge
episcop nu uit\ de postrigul s\u. Caut\ s\ r\m=n\ ctitor la Putna, d\ruind 2000 de
lei pentru a se zidi o clopotni]\ nou\ la m\n\stire39. De asemenea, al\turi de al]i
putneni, este unul dintre ctitorii `nnoitori ai bisericii „Sf. Onufrie” de l=ng\ Siret,
filial\ a marii lavre bucovinene40.
A `nv\]at carte bun\, ca [i al]i putneni cuno[tea limba slavon\, vorbea [i
ruse[te [i avea cuno[tin]e, cel pu]in elementare, de limb\ greac\. La Putna `[i va
forma nu doar frumoase deprinderi duhovnice[ti, c\rtur\re[ti [i gospod\re[ti, ci [i
op]iunile pe care un om al timpului se cuvenea s\ le aib\. Protectori, sf\tuitori [i
apropia]i i-au fost mitropolitul Iacob I Putneanul, episcopii R\d\u]ilor: Varlaam
(nem]ean de metanie; este cel ce `nfiin]eaz\ aici tipografie [i care, pentru scurt\
vreme, a fost titular la Hu[i) [i Dosoftei Herescu, arhimandri]ii: Vartolomei
35 ~nsemnarea este: „Aceast\ carte este a noastr\ pe care am dat-o nepotului nostru,
paharnicul Dimitrii. Inochentie, episcopul Hu[ilor” (Gabriel Strempel, Catalogul
manuscriselor rom=ne[ti, BAR 1-1600, vol. I, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,
1978, p. 23). Din p\cate investiga]iile f\cute p=n\ acum nu ne permit s\-l cunoa[tem mai
bine pe acest Dimitrie. Nu poate s\ fie aceea[i persoan\ cu ispravnicul de Neam], men]ionat
pe la 1800, care semna un raport `n grece[te (Vasile Mihordea, Documentele rela]iilor
agrare, vol. II (Moldova), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1966, p. 540. Oricum rudele lui
Inochentie intr\ (dac\ nu f\ceau parte deja) `n „familia” boierilor ]\rii.
36 Gheorghe Ghib\nescu, Surete [i Izvoade, vol. XXV, Hu[i, 1933, p. 45 (boteaz\ la
1761 copilul lui Constantin Kog\lniceanu d=ndu-i numele s\u, Ioan).

38 Ibidem.
39 Din nefericire dona]ia nu este folosit\ `n scopul precizat de Inochentie. De aceea,
Iacob Stamati va solicita restituirea banilor (Dimitrie Dan, M\n\stirea [i comuna Putna,
Ed. Academiei, Bucure[ti, 1905, p. 101).
40 Pr. Ioan Zugrav, Un pomelnic manuscris, `n MMS, an XXXVII91961), nr. 9-12, p.
675 (vezi [i studiul autorului Biserica Sf. Onufrie de l=ng\ Siret, `n nr. 1-2 din acela[i an al
revistei).
M\z\reanu [i Venedict Teodorovici [.a. ~i va fi cunoscut [i pe viitorii mitropoli]i

Gavriil Callimachi41 [i Leon Gheuc\42, ei `n[i[i c\lug\ri putneni, trecu]i prin
[coala m\n\stireasc\ de aici. Desigur, Inochentie se va sim]i legat suflete[te mai
mult de primii, dar va colabora [i cu ceilal]i (mitropoli]ii Gavriil [i Leon opt=nd
mai t=rziu pentru alte c\i de `mplinire a idealurilor comune tuturor)43.
~n anul 1752, dichiul Episcopiei R\d\u]ilor este chemat la slujire arhiereasc\.
B\tr=nul episcop de Hu[i, Ierotei (putnean [i el), la 10 mai 1752 „`nchin\ omo-
forul pe sf=ntul prestol [i paterni]a `n m=inile (...) domnului Constantin Mihail
Cehan Racovi]\ voievod” dup\ care, cer=nd iertare [i iert=nd pe to]i, se retrage la
„poc\ianie” `n m\n\stirea de metanie43bis. Foarte repede, la 27 mai (lucru ce ne
poate ar\ta c\ exist\ un plan prealabil `n leg\tur\ cu soarta scaunului de la Hu[i)
este ipopsifiat, ales [i sfin]it Inochentie. Cu siguran]\, promovarea lui i se datoreaz\
mitropolitului Iacob (care ì va fi verificat vrednicia [i fidelitatea la Putna [i la
R\d\u]i), cu recomandarea lui Dositei Herescu (`n timpul c\ruia fusese, cu certi-
tudine, dichiu) [i cu sfatul lui Ioanichie al Romanului (cu care nu va fi `ntrerupt
vechea prietenie). Domn era Constantin Racovi]\, un apropiat al putnenilor; `n
timpul c\ruia se finalizase o ac]iune antigreceasc\ a boierilor moldoveni.
Prin aceast\ alegere, toate scaunele episcopale ale Moldovei sunt ocupate de
o echip\ nou\ de ierarhi. Suntem acum la `nceputul altei faze de ac]iune a
Bisericii moldave, care, dup\ ce reu[ise s\ aduc\ la conducerea Mitropoliei un
p\m=ntean44, se reorganizeaz\ `n vederea `mplinirii mai vechilor dorin]e de
afirmare a identit\]ii proprii [i prin aceasta, `n cele din urm\, a alung\rii „turcului
p\g=n” din ]ar\.
De acum `nainte, importan]a Episcopiei Hu[ilor spore[te [i de aceea titularul
ei trebuia s\ fie o persoan\ sigur\, care s\ fac\ dovada calit\]ilor duhovnice[ti,
pastorale, administrative [i diplomatice ce i se cereau. Aceasta este misiunea
pentru care Inochentie a fost trimis la Hu[i.
III. Inochentie – episcop la Hu[i
La mijlocul veacului al XVIII-lea, t=rgul Hu[ilor se `nf\]i[a destul de modest.

Or\[enii, `n num\r nu mai mare de 150045, se `ndeletniceau cu me[te[ugurile,
41 Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomeu M\z\reanu, extras din AARMSI, serie II,
tom. XXXII, Bucure[ti, 1911, p. 3.

42 Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Ed. Episcopiei Romanului [i Hu[ilor,
1984, p. 236-237.
43 N. Iorga, Francmasoni [i conspiratori `n Moldova secolului al XVIII-lea, Cultura
Na]ional\, Bucure[ti, 1928, p. 4; M. {esan, Unele considera]ii teologice despre g=ndirea

rom=neasc\ `n secolele XVI-XVIII, `n MMS, an LII (1976), nr. 3-4, p. 245-253.
43 bis Melchisedec, op. cit., p. 227.
44 V. Laurent, L'élection de Gabriel Callimachi á la métropolie de Moldovalachie. Date
et circonstances, `n „Bulletin de la Section Historique de l'Academie Roumaine”, XXVI, 1,

1945, p. 140. Autorul observ\ c\ Gavriil Callimachi nu este nominalizat de Iacob
Putneanul printre mitropoli]ii „str\ini”, a[a cum este desemnat Nichifor.
45 G. Ghib\nescu, Originea Hu[ilor. Studiu istoric, B=rlad, 1887, p. 59.
comer]ul [i agricultura, tr\ind `ns\ cu nesiguran]a propriilor averi datorit\ deselor

incursiuni de prad\ ale t\tarilor din Bugeac. Rosturi administrative ora[ul nu
avea, re[edin]a autorit\]ilor fiind la F\lciu.
Cea mai important\ institu]ie era Episcopia, fapt pentru care t=rgul `[i
men]inuse `n prima jum\tate a veacului, mai mult `n amintirea vremurilor de
odinioar\, un oarecare prestigiu [i interes `n ochii mai-marilor vremii.
Jurisdic]ia episcopilor de Hu[i cuprindea ]inuturile: F\lciu (din dreapta [i din
st=nga Prutului), L\pu[na, Orheiul [i Soroca. ~n sudul Basarabiei fiin]a Mitro-
polia Proilaviei reunind vechi teritorii rom=ne[ti, controlate acum de Imperiul
Otoman. ~n timp, st\p=nirea turceasc\ [i t\t\rasc\ se consolidase, fapt nu f\r\
consecin]e, mai cu seam\ asupra st\rii materiale a Eparhiei Hu[ilor. La 8 noiem-
brie 1757, domnul Constantin Racovi]\ Cehan constat\ c\ „aceast\ sf=nt\
Episcopie a Hu[ilor este mai slab\ [i mai f\r\ venit dec=t celelalte Episcopii ce se
afl\ `n aceast\ de Dumnezeu p\zit\ ]ar\ [i niciodat\ cu veniturile ei nu se poate
cuprinde”46. De aceea, noul episcop de Hu[i era chemat la o lucrare de durat\ a
c\rei `mplinire presupunea r\bdare smerit\ [i fermitate `n]eleapt\. Trei sunt
direc]iile importante pe care documentele ne `ng\duie s\ le deslu[im `n cei
treizeci de ani de vl\dicie la Hu[i ai lui Inochentie: activitatea administrativ-
gospod\reasc\, activitatea pastoral\ [i filantropic\ [i activitatea cultural\ [i
diplomatic\.
1. „Restaurator al Episcopiei din ruine” – activitatea

administrativ-gospod\reasc\
Dup\ instalare, Inochentie mai `nt=i se informeaz\ c=t mai corect [i mai
complet asupra situa]iei Eparhiei. Constat\ c\ num\rul creditorilor este mai mare
dec=t cel `nscris `n izvodul primit de la predecesorul s\u, Ierotei. De aceea
solicit\ [i la 21 mai 1752 prime[te carte domneasc\ prin care se hot\r\[te
restituirea doar a `mprumuturilor `nregistrate `n scris47. Sunt cercetate [i actele de
proprietate ale Episcopiei constat=ndu-se c\ „multe dintre el s-au pr\p\dit la
vremuri de nepace”48. ~n consecin]\, [i multe mo[ii (care constituiau principala
surs\ de venit a Episcopiei) erau `mpresurate [i st\p=nite de al]ii, pe nedrept.
Aceea[i situa]ie de neor=nduial\, s\r\cie [i paragin\ era [i la curtea episcopal\.
Construite pe loc domnesc, cl\dirile nu erau `n proprietatea Eparhiei („`nc\ nici
locul pe care este zidit\ biserica nu este al ei, fiind loc domnesc)49. Prima
problem\ important\ pentru noul vl\dic\ era restaurarea bisericii. Aceasta avea
hramul „Sf. Apostoli Petru [i Pavel” [i fusese `n\l]at\ de {tefan cel Mare. ~ns\ „la
vlet 7200 (1692 – n.ns.), t=mpl=ndu-se cutremurul cel mare aici `n ]ar\ (...) nu
46Melchisedec, op. cit., p. 150.

47Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 41 (la Arh. St. Ia[i se afl\ o copie microfilmat\ a
manuscrisului).
48 Melchisedec, op. cit., p. 247 (hrisovul lui Constantin Racovi]\, din 9 sept. 1757).
49 Ibidem, p. 237 (hrisovul lui Matei Ghica din 9 ian. 1756).
numai c\ turnurile au fost c\zute de tot ci `nc\ [i biserica, fiind cr\pat\ prin
pregiur era numai s\ cad\, de care pricin\, de fric\, `ncepus\ a nu s\ sluji nici
Dumnez\iasc\ Leturghie”50. Fiindc\ sursele de venit de care dispune sunt ne`n-
destul\toare [i mai ales deoarece era vorba de o ctitorie domneasc\, Inochentie
st\ruie pe l=ng\ Matei Ghica, domnul ]\rii, care ì d\ „o som\ de bani” pentru
lucr\rile de restaurare. Prin purtarea de grij\ a lui Inochentie vechea cl\dire este
„risipit\ p=n\ la temelie” [i va fi `n\l]at\ din nou, respect=ndu-se `ns\ planul celei
anterioare. Lucr\rile sunt gata `n 175651.
Pisania bisericii `ns\ nu este `nnoit\ ci se p\streaz\ cea veche, din timpul lui
{tefan, gestul fiind `n m\sur\ s\ ne lumineze chipul smerit [i cu evlavie pentru
tradi]ie a harnicului c\lug\r putnean. Inochentie `ntocme[te [i un nou pomelnic (cel
mai vechi p\strat la Hu[i) `n care sunt trecute numele ctitorilor [i episcopilor de
p=n\ la el52. Socotindu-se ctitor, Matei Ghica d\ruie[te `n 1756 Episcopiei „tot
locul domnesc ce este din dosul ogr\zii, spre apus” (scutind de d\ri pe cei ce se vor
a[eza aici), precum [i „dejma, iar\ nu [i p\m=ntul, de pe restul locului domnesc din
Hu[i”53. ~n acela[i an, schimb=ndu-se domnii, Constantin Racovi]\ `nt\re[te dania
f\cut\ anterior d\ruind [i locul numit „la Corni”54. Domnii urm\tori vor `nmul]i
daniile, `ns\ noile acte de proprietate vor fi furate de la Episcopie `n timpul epi-
demiei de cium\ din anii 1764-1766. Inochentie prezint\ situa]ia domnului
Grigorie Callimachi, care, la 20 ianuarie 1768 confirm\ Episcopiei „st\p=nirea pe
tot locul t=rgului Hu[i (...) s\-i fie dreapt\ ocin\ [i mo[ie cu tot venitul, necl\tit\ [i
nestr\mutat\ `n veci”55. Preocuparea lui Inochentie pentru starea material\ a
Centrului eparhial este aceea[i p=n\ `n ultimul an de arhip\storire. Prin hrisovul de
la 9 ianuarie 1782, Constantin Moruzi voievod face „danie sfintei Episcopii a
Hu[ilor toat\ vatra t=rgului, cu locul domnesc ce are `mprejur”56.
~n cursul anilor este `nfrumuse]at\ [i `mpodobit\ biserica (noi ve[minte, vase,
odoare [i c\r]i de cult) [i amenajat spa]iul de incint\. Potrivit unei h\r]i `ntocmite
la 1771 de ierom. Iorest, dichiul de la Hu[i, aceasta cuprindea „biserica
Episcopiei (...) ci[meaua cea mic\ pentru cuhne, chiliile cele vechi, casele de
piatr\ ce s-au f\cut acum pe beciuri, cuhne [i pit\rie de piatr\, porti]a `n gr\din\,
r=mnic de piatr\ pentru pe[te, jicni]\, chilii vechi (proaste), poarta, porti]\ `n
livad\, f=nt=n\ `n livad\ adus\ pe oale, clopot\rie, [coala, grajdi, [ur\”. Episcopia
avea gr\din\ [i livad\ desp\r]ite de gard57. Din timpul lui Inochentie se mai
50 Ibidem, p. 236.
51 Ibidem, p. 237.
52 Protosinghel Mina Dobzeu, Pomelnicul m\n\stirii „Sf. Apostoli Petru [i Pavel” din
Hu[i. Un document istoric valoros, `n BOR, XCVIII (1980), nr. 1-2, p. 198-200.
54 Ibidem, p. 245.
55 Ibidem, p. 301-303.
56 Ibidem, p. 329-331.
57 Ibidem (harta este prezentat\ `n Anex\. Suntem de aceea[i p\rere cu Pr. Anton
Popescu, care consider\ c\ data `ntocmirii ei este 1771, anul fiind `nscris `n col]ul din
dreapta, sus).
p\streaz\ un clopot cu inscrip]ia: „Acest clopot s-a f\cut cu toat\ silin]a [i toat\
cheltuiala iubitorului de Dumnezeu, episcopul Hu[ilor, chir Inochentie, anul de
la Hristos 1774”58.
Aceast\ stare `nfloritoare a gospod\riei Centrului eparhial dovede[te vred-
nicia lui Inochentie fie [i numai datorit\ faptului c\, `n cei treizeci de ani de
vl\dicie, Episcopia a fost jefuit\ `n mai multe r=nduri (1764, 1766, 1770-1773) [i
a ars o dat\ aproape `n `ntregime (hrisovul din 9 ianuarie 1782 aminte[te c\
Episcopia „`n vremea r\zmeri]elor au r\mas la proast\ stare, fiindc\, osebit de
alte pagube `nc\ [i de foc s-a ars”)59. Cea mai grea `ncercare o va trece `ns\ dup\
moartea lui Inochentie `n cele trei luni de vacan]\ (1 oct.-18 dec. 1782) a
scaunului episcopal. Atunci domnul Alexandru Mavrocordat Delibei `[i va `nsu[i
`ntreaga avere g\sit\ la Hu[i, „jefuind biserica p=n\ la sc=ndur\”60 [i oblig=nd
prin aceasta pe noul ierarh, Iacob Stamati, s\ reia aproape de la cap\t, lucrarea de
refacere a gospod\riei episcopale.
Dup\ c=]iva ani de la instalarea lui Inochentie, t=rgul Hu[ilor `ncepuse s\
prospere. Aceast\ realitate, precum [i faptul c\ ora[ul era `ntr-o zon\ relativ mai
retras\, au condus la `ncercarea autorit\]ilor administrative ale timpului de a-[i
transfera sediul de la F\lciu la Hu[i. Lucrul se realizeaz\ (`nainte de 1757) `ns\
injonc]iunile oamenilor domne[ti stingheresc bunul mers al treburilor Episcopiei
(„din pricina [ederii lor la Hu[i este Episcopia neodihnit\ [i oamenii sup\ra]i [i
nec\ji]i `n toat\ vremea”). Lu=nd la cuno[tin]\ despre aceast\ situa]ie, la solici-
tarea lui Inochentie, Constantin Racovi]\, `n anul 1757, str\mut\ sediul Ispr\v-
niciei [i a C\pit\niei de codru `napoi la F\lciu, „unde este scaunul ]inutului”,
reconfirm=nd drepturile episcopului de Hu[i61 (hrisovul este `nt\rit, la 15 sept.
1782 [i de Scarlat Ghica)62.
Vl\dica Inochentie se `ngrije[te cu aceea[i neobosit\ purtare de grij\ [i de
mo[iile Episcopiei r\sp=ndite dincolo [i dincoace de Prut. Eforturile [i `mplinirile
lui sunt dovedite prin cele mai multe din documentele ajunse p=n\ la noi:
hot\rnicii, schimburi de p\m=nturi, danii [i cump\r\turi. La sf=r[itul episco-
patului s\u Eparhia Hu[ilor avea o proprietate pus\ `n r=nduial\ (cele mai multe
acte de proprietate dateaz\ din timpul lui) sporit\ [i bine administrat\. ~n cei ce
h\r\zesc Episcopiei mo[ii sau p\r]i de mo[ii se num\r\: r\ze[i [i r\ze[i]e, c\lug\ri
[i c\lug\ri]e, preo]i, preotese [i diaconi, protopopi [i boieri. Treptat, prin ho-
t\rnicii succesive, micile propriet\]i dob=ndite `n decursul vremii sunt unificate
58 Ierom. Dionisie I. Udi[teanu, Episcopia Hu[ilor. Inscrip]ii [i `nsemn\ri, M\n\stirea

Cernica, 1938, p. 13.
60 ~n noul pomelnic, f\cut de Iacob Stamati, se `nt\re[te: „Pomelnic (...) ce s-au pref\cut
din porunca Preasfin]iei Sale, Kyrio Kyr Iacov c=nd au intrat episcop (...), la moartea
fratelui episcop Inochentie, au pr\dat Episcopia Hu[ilor p=n\ la sc=ndur\ [i a aruncat-o `n
grea datorie de 75 pungi de bani” (Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, Figuri de ierarhi
moldoveni. Iacov Stamati (1749-1803), Ia[i, 1946, p. 66-67.
61 Melchisedec, op. cit., p. 254-255 (hrisovul din 20 noiembrie 1757).
62 Ibidem, p. 256.
constituindu-se mari mo[ii, precum cele de la Bune[ti, Cre]e[ti, Avere[ti, Hru[ca,

Iv\ne[ti, Br\dice[ti63. Prin buna lor chivernisire aduceau veniturile necesare
`ntre]inerii Centrului eparhial [i desf\[ur\rii activit\]ii misionare [i filantropice.
Modul de administrare al acestora era urm\torul: episcopul numea `n sate
vornici, care percepeau impozitele cuvenite, dup\ „vechiul obicei”, locuitorii
„ori de ce treapt\ [i breasl\ ar fi fost trebuind s\ asculte de Episcopie”64. De-a
lungul timpului Inochentie ob]ine de la domnie mai multe scutiri de d\ri pentru
locuitorii de pe propriet\]ile Episcopiei. La 14 ianuarie 1761, Ioan Callimachi
`nt\re[te „mila” anual\ pentru Episcopie d=nd din vama domneasc\ 4 oc\ untde-
lemn [i o litr\ de t\m=ie (...) pentru candele `naintea chipurilor dumnez\ie[ti”65.
Sunt create [i noi surse de venituri precum podul umbl\tor peste Prut, de la mo[ia
Toporul66. Inochentie se `ngrije[te [i de asigurarea m=inii de lucru. Astfel, solicit\
[i i se acord\ dreptul de a aduce [i a[eza „oameni str\ini” (liudi) pe mo[iile
Episcopiei, ace[tia fiind excepta]i de la plata impozitelor67. Hrisovul lui Con-
stantin Racovi]\ din 25 ianuarie 1752 arat\ c\ Episcopia „era lipsit\ de ]igani”68,
de aceea ierarhul se va `ngriji de cre[terea num\rului acestora, mai multe docu-
mente din tot cursul arhip\storirii lui re]in=nd aceast\ preocupare.
M\n\stirile [i schiturile ascult\toare de Centrul eparhial de la Hu[i sunt `n
aten]ia lui Inochentie. Astfel, M\n\stirii Br\dice[ti, `ntemeiat\ la 1692 de unul
din predecesorii s\i, Varlaam, ([i care func]ioneaz\ acum ca metoc [i loc de
retragere a episcopilor `n vremuri tulburi) ì este restaurat\ biserica, `n acela[i an
cu catedrala episcopal\. Pomelnicul acesteia ne informeaz\ c\ „la vlet 7264
(1756, n.ns.) s-a `nnoit aceast\ m\n\stire”, num\r=ndu-i `ntre ctitori pe Inochentie
[i Matei Ghica vod\69. Constat=nd c\ sub fostul egumen, Nicanor, m\n\stirea „a
pr\p\dit multe odoare [i lucruri, at=t dinl\untru c=t [i dinafar\”70 d=nd dovad\ de
fermitate, Inochentie nume[te la 1758 un nou egumen, pe Sava, care va deveni [i
unul dintre colaboratorii s\i apropia]i. Acesta administreaz\ m\n\stirea cu devo-
tament, pricepere [i h\rnicie, curm=nd abuzurile unor vecini [i sporind, al\turi de
egumenii Calistru [i Macarie patrimoniul ei funciar71. La 11 septembrie 1760,
Br\dice[ti de]inea mo[iile B\leni, Tome[ti, R\doae, P\ce[ti, Bo[e[ti, R\cani [i
Cre]ani, `n ]inutul F\lciu72.
Pe l=ng\ metocul de la Br\dice[ti, Inochentie `[i propune `nfiin]area altor
dou\: unul la Soroca (pentru a putea administra mai de aproape acest ]inut de
63 Ibidem, p. 323.
64 Ibidem.
65 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 97. ~nt\re[te dania lui Constantin Mavrocordat din 9
ianuarie 1734.
66 Melchisedec, op. cit., p. 229 (hrisovul lui Matei Ghica, din 9 februarie 1754).
67 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 62 (hrisovul lui Constantin Racovi]\ din 2 martie 1757).
69 Ibidem, p. 239.
70 Ibidem, p. 263.
71 Ibidem, p. 264 [i 271.
72 Ibidem, p. 293.
margine) [i la Ia[i (pentru a avea o re[edin]\ proprie `n capitala ]\rii). ~n anul

1757, prin hrisoavele din 8 noiembrie [i 2 decembrie, Constantin Racovi]\ face
danie lui Inochentie dou\ propriet\]i din locurile domne[ti de la Soroca [i Ia[i
(locul numit Mocra) cu scopul declarat de a se face aici metoace pentru
Episcopie73. Din p\cate ac]iunea nu s-a finalizat deoarece s-a dovedit c\ locul din
Ia[i (hot\rnicit deja)74 nu era domnesc ([i a revenit proprietarilor legitimi)75, iar la
Soroca s-a considerat mai convenabil un schimb de propriet\]i76.
Pe la mijlocul veacului se constat\ o cre[tere a num\rului de schituri `n
Moldova. Unele apar]in de m\n\stirile mari (`n care c\lug\rii sunt mai numero[i
[i datorit\ trecerii `n num\r mare peste mun]i a rom=nilor transilv\neni care
refuzau unia]ia) `ns\ cele mai multe sunt ctitorii ale unor r\ze[i ce `mbr\caser\
haina monahal\. Pe mo[iile lor ei `[i ridicau c=te o bisericu]\, c\reia ì h\r\zeau
partea lor de mo[tenire [i apoi o puneau sub ascultarea episcopului locului. Din
documentele Episcopiei Hu[ilor afl\m despre existen]a schiturilor Cre]e[ti77,
Cos\u]i78 (`n ]inutul Soroca), C=rliga]i79 (care de]ine p\r]i din mo[ia Dobreni, la
Gura L\pu[nei). Despre alte mici a[ez\ri monahale avem cuno[tin]\ [i `n timpul
lui Inochentie. ~nainte de anul 1765 este `nfiin]at schitul Avere[ti de c\lug\rul
Sava, care `nainte fusese r\ze[80. El `ncepe [i `n\l]area bisericii, terminat\ `ns\ de
egumenul Sofronie, succesorul s\u. Sofronie prime[te danie de la r\ze[ii Daniil,
Nicolae [i Andrei partea lor din mo[ia Ro[iori81.
Despre o alt\ a[ezare monahal\, schitul H=ncu, afl\m dintr-o danie f\cut\
Episcopiei Hu[ilor la 12 iunie 1768 de surorile Lupa [i Catrina „fetele r\posa-
tului Miron H=ncu”. Av=nd ele „un schiti[or, f\cut de mo[ii [i p\rin]ii no[tri la
]inutul L\pu[nii, `n eparhia sfintei Episcopii a Hu[ului, care schit se nume[te
M\n\stirea H=ncului «roag\» pe sfin]ia, p\rintele episcop (...) s\ aib\ purtare de
grij\ [i pentru acel schiti[or al nostru, ca s\ fie c=te un preot ca s\ pomeneasc\
toate sufletele noastre ce sunt `ngropate acolo, cum [i al]i episcopi ce vor fi `n
urma sfin]iei sale s\ aib\ purtare de grij\ p=n\ c=nd va vrea Dumnezeu s\ stea
acel schit”82.
Cre[terea, greu de controlat, a num\rului de mici a[ez\ri monahale, pe l=ng\
efectele benefice evidente vor provoca `ngrijorarea domniei. Consider=nd c\
trebuie pus\ o r=nduial\ strict\ f\r\ de care exista riscul erod\rii regimului fiscal
[i al propriet\]ii, la care se ad\uga [i `nc\lcarea canoanelor, `n temeiul legisla]iei
civile [i biserice[ti, domnul Grigore Ghica, prin hrisovul din 15 iulie 1764,
73 Ibidem, p. 249-250 (pentru Soroca) [i p. 256 (pentru Ia[i).

74 Ibidem, p. 275 (la 15 iulie Grigore Callimachi ì d\ hotarnici pentru „a st=lpi” locul).
75 Ibidem, p. 326 (Vasile Radu dovede[te `n divan c\ locul nu era domnesc).
76 Ibidem, p. 326.
77 Ibidem, p. 217-218.
78 Ibidem, p. 222.
79 Ibidem, p. 223 (este „schitul preotului Gavriil H=r]u din C=rliga]i”).
80 Ibidem, p. 280.
81 Ibidem, p. 290.
82 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 105.
limiteaz\ `nfiin]area a[ez\rilor monahale [i a bisericilor. Deschiderea lor este

condi]ionat\ de aprobarea domnului [i binecuv=ntarea mitropolitului sau episco-
pilor, ambele bazate pe o cercetare temeinic\83. Unele schituri s-au desfiin]at
atunci, iar propriet\]ile lor au trecut `n seama Episcopiilor (situa]ia este aceea[i `n
Bucovina, dup\ 1774 [i `n Rusia, unde Iosif al II-lea [i Ecaterina a II-a des-
fiin]eaz\ sute de m\n\stiri [i schituri)84.
Totu[i, multe a[ez\ri monahale rezist\ [i o statistic\ de la `nceputul veacului
al XIX-lea re]ine c\ `n Eparhia Hu[ilor fiin]au 15 schituri (`n ]inutul Soroca un
num\r de 291 c\lug\ri vie]uiesc `n schiturile Verij\nii, Rughii, Cos\u]ii, Soroc\i,
Japca, Lamanuva, Poiana, Dobru[a, Co[leuca, Cur\turile [i C\l\r\[euca, ultimul
`nchinat Sf. Morm=nt; `n ]inutul L\pu[na, un num\r de 66 c\lug\ri `n schiturile
Condri]a, Suruceni, H=ncu; se adaug\ m\n\stirea C\priana, `nchinat\ Sf. Munte;
`n ]inutul F\lciu sunt 17 c\lug\ri `nchinovia]i `n schiturile Br\dice[ti [i Vladnicu)85.
Dintr-un document din 12 iulie 1765 afl\m c\ domnul Grigore Ghica a scris
„iubitorilor de Dumnezeu episcopi, `ndemn=ndu-i s\ or=nduiasc\ protopopi,
oameni cu [tiin]\, pe la Eparhiile lor (...) ca s\ cerceteze at=t pentru preo]ii ce s\
vor afla pe la ]inuturi c=t [i bisericile [i s\ `ndrepteze toate c=te vor fi cu trebuin]\
de `ndreptat”86. Ispravnicilor, care r\spundeau de administra]ia local\, acela[i domn
le porunce[te „s\ dea ajutorul ce va avea trebuin]\ omul arhiereului (protopopul,
n.ns.) silind pe cei nesupu[i [i ne`n]eleg\tori, cu chipul ce se va c\dea a da
ascultare la `nv\]\turile cele ce se vor da”87.
Ca peste tot, `n fiecare ]inut din Eparhia Hu[ilor func]iona, la mijlocul vea-
cului al XVIII-lea, c=te un protopop. El era omul episcopului `n teritoriu, dup\
cum ispravnicul era reprezentantul domnului `ntr-un ]inut. Protopopul era numit
de ierarh [i dintr-un document din 27 martie 1758 promulgat de Scarlat Ghica
pentru Inochentie [i protopopii s\i, reiese c\ ace[tia din urm\ aveau datoria „s\
fie volnici a cerca pentru c\lug\ri [i c\lug\ri]e [i preo]i [i preotese [i diaconi [i
diaconi]e [i pentru feciori [i fetele lor, care sunt ne`nsura]i [i tr\iesc `n casele lor
[i ]ercovnici, cari ar hi hirotonisi]i ipodiaconi [i anagno[ti, cari s=nt pururea
nelipsi]i de la paza besearicilor. A[ijderea, s\ cerce pentru cum\trii [i cuscrii [i
cununii [i s=nge amestecat [i de toate c=te s\ fac afar\ de leage [i c=ndu s-ar afla
vine de gre[ale ca aceasta ori prin sate gospod (domne[ti, n.ns.) ori prin sate
boiere[ti ori m\n\stire[ti, s\ aib\ sfin]ia sa a-i giudeca cu giude]ul sfintei pravile,
83 Melchisedec, op. cit., p. 285-288.

84 ~n Rusia, sub Ecaterina a II-a, sunt desfiin]ate mai mult de jum\tate din m\n\stiri
(Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, Aldo Press, Bucure[ti, 1993, p. 119). ~n
Bucovina, dup\ anexare, din cele 10 m\n\stiri [i 13 schituri mai r\m=n doar trei (Ion Nistor,
Istoria Bucovinei, Humanitas, Bucure[ti, 1991, p. 40). ~n Transilvania, diploma]ia [i
brutalitatea habsburgilor provocaser\ o situa]ie la fel de tragic\ (Mircea P\curariu, Pagini
de istorie bisericeasc\ rom=neasc\, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1991).
85 Const. N. Tomescu, {tiri Catagrafice din Biserica Moldovei la 1809, `n „Arhivele
Basarabiei”, an III (1931), nr. 1, p. 73-74.

87 Ibidem, p. 294-295.
canonisindu-i pe fie[tecare dup\ vina gre[ealei sale, pe care s\-i [i certe, iar\ nu
s\-i globeasc\”. Cei culpabili urmau „s\ s\ caute cu giude] sufletesc”, celelalte
delicte (crima [i furtul) fiind de competen]a autorit\]ii civile. Procedura era
urm\toarea: „protopopa (...) s\ `n[tiin]eze pe Sfin]ia Sa cine s=nt acei c\lc\tori de
porunc\ [i f\c=ndu-se [tire vom trimete de-i vom aduce [i vor lua certare de c\tre
Domnia mea”. Se mai prev\d unele dispozi]ii pentru limitarea eventualelor
abuzuri88. O carte similar\ dat\ de Ioan Teodor Callimachi la 6 aprilie 1760
extindea competen]a reviziei eparhiale [i asupra breslelor89. Protopopii mai r\s-
pundeau [i de str=ngerea banilor pentru [coli90. Din cele prezentate putem
observa cum pe la mijlocul secolului al XVIII-lea se delimiteaz\ competen]ele
`ntre autorit\]ile ecleziastice [i cele civile, primele fiind datoare cu „giude]
sufletesc” (f\r\ a putea „globi” pe cineva) iar celelalte, pe baza raportului ierar-
hului, urmau s\ aplice sanc]iunile.
~ntre protopopii Eparhiei Hu[ilor din aceast\ vreme ì afl\m pe Ioan {erban,
care face danie Episcopiei la 1762 r\ze[ia sa din {op=rleni91, precum [i pe „a[a de
pre]ui]ii” protopopi de Chi[in\u, {tefan Core]chi (1764) [i Vasile (1766)92.
Din timpul lui Inochentie avem cuno[tin]\ de numele mai multor preo]i [i
diaconi din Eparhia Hu[ilor. Majoritatea provin dintre r\ze[i, fiind re]inu]i `n
actele de danie f\cute Episcopiei. ~n 1762 `l g\sim `n documente pe preotul Ioan
(proprietar al unor p\r]i din mo[ia V=r=tul)93, `n 1777 pe preotesele Iftimia (la
Giuerge[ti)94 [i Teodora (proprietar\ la T\t\rani)95; `n 1779 preotul Pamfil d\
Episcopiei partea lui din mo[ia Flore[ti96, iar doi ani mai t=rziu preotul Arsenie
din Vutcani `mpreun\ cu al]ii h\r\zesc Episcopiei jum\tate din r\ze[ul lor de la
mo[ia Chi]ivoie[ti97. Danii fac [i diaconii Vasile la 177398 [i un altul, cu acela[i
nume la 1776 (mo[ia C=rliga]i)99; al]i doi diaconi, Nicolai [i Manuil d\ruiesc
Episcopiei la 1779 p\r]i din mo[iile Leo[ti [i Buze[ti100, respectiv Buburuz [i
Buze[ti101. Un preot, Ioan H=r]u, al\turi de al]ii, se va judeca cu Episcopia pentru
88 Ibidem, p. 264. Este o diferen]\ fa]\ de hot\r=rea lui Constantin Mavrocordat din 3
iulie 1734, prin care trimi[ii episcopului Teofil al Hu[ilor aveau voie „s\-i judece cu pravila
[i s\-i globeasc\” (Condica lui Constantin Mavrocordat, edi]ie de Corneliu Istrate, vol. III,
Ia[i, 1987, p. 228.
89 Melchisedec, op. cit., p. 268. La Hu[i [tim de existen]a a dou\ bresle: a ciubotarilor [i
a l\utarilor (Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, op. cit., p. 81-82).

91 Ibidem, p. 274.
92 N. Iorga, Neamul rom=nesc `n Basarabia, p. 258.
94 Ibidem, p. 319.
95 Ibidem.
96 Ibidem, p. 324.
97 Ibidem.
98 Ibidem, p. 317.
99 Ibidem, p. 319.
100 Ibidem, p. 324.
101 Ibidem.
hotarele mo[iilor sale, Plopeni [i Leo[ti, `ns\ f\r\ a avea dreptate102. Un altul,
popa Ioan Pravil\ din Cozme[ti, depune m\rturie la 25 iulie 1757 pentru hotarele
mo[iilor Hrubeni [i R\[e[ti103. Ni s-au p\strat [i dou\ c\r]i de hirotonie eliberate
de Inochentie: una pentru Sofronie din Cuhure[tii de Gios; ]inutul Soroca (19
mai 1767), iar cealalt\ pentru Gheorghe ot Co[mirca (1 iunie 1781)103 bis.
~n acele vremuri ierarhul hirotonea preo]i [i diaconi pe seama unei biserici,
dup\ cum reiese din hrisovul de la 15 iulie 1764, deoarece parohia nu era
constituit\ `n `n]elesul pe care i-l d\m ast\zi. Preo]ii, diaconii [i clerul inferior
erau scuti]i de impozite [i de aceea domnia vegheaz\ pe de o parte ca preg\tirea
lor s\ corespund\ st\rii privilegiate pe care o de]ineau, iar pe de alt\ parte s\
cunoasc\ exact situa]ia clerului [i s\ poat\ controla eficient institu]ia biseri-
ceasc\. Prin hrisovul amintit mai sus domnul Grigore Ghica `ndatoreaz\ pe
„mitropolit sau pe episcopii s\i s\ cerceteze foarte cu silin]\” pe candida]ii la
preo]ie (celor ce vin s\ primeasc\ preo]ia din alte Eparhii li se cere `ncuviin]area
de la ierarhul lor) ar\t=nd c\ domnia condi]ioneaz\ scoaterea din r=ndul contri-
buabililor mai `nt=i a celor vrednici s\ primeasc\ preo]ia „[i a[a, dup\ aceasta se
va trimite arhiereului, cel ce va s\-l hirotonisasc\”104. Candida]ii trebuiau s\ [tie
carte (pentru aceasta fuseser\ deschise [colile la centrele eparhiale). ~n c=teva
r=nduri se face referire la obiceiul de a primi hirotonia de la alt episcop dec=t cel
legiuit „pentru ca s\ se fure pe supt cump\t darul sfintei preo]ii”. Se interzice
episcopilor aceast\ practic\ [i se precizeaz\ c\ „acei care se vor horotoni `n acest
chip s\ se cateriseasc\”105. Nu [tim care va fi fost cu exactitate situa]ia de la Hu[i
dar g\sim deseori preo]i din satele rom=ne[ti apar]in\toare de Mitropolia
Proilaviei care vin pentru hirotonie la episcopul Hu[ilor.
Pentru a `nt\ri prestigiul preo]ilor al c\ror trai nu era cu mult diferit de al
]\ranilor [i care, deseori, erau victime ale arogan]ei [i abuzurilor slujba[ilor
administra]iei locale, Grigore Ghica d\ porunci ferme locuitorilor, episcopilor [i
ispravnicilor (la Hu[i s-a p\strat cartea trimis\ ispravnicului de F\lciu, Gheorghe
Beldiman biv vel stolnic, la 31 martie 1766). Astfel, ispravnicul „are datoria s\
`ndemne pe l\cuitori a cinsti pe preo]i, d=nd pild\ cu cinstea ce vei face preo]ilor
c=nd vor veni `naintea dumitale”106. Locuitorilor ce motivau c\ nu pot merge la
biseric\ fie c\ sunt bisericile prea departe, fie c\ merg la t=rguri domnul le
porunce[te ispravnicilor s\ le r\spund\ celor dint=i s\-[i str\mute casele `n locuri
mai apropiate de biseric\ [i celorlal]i s\ le interzic\ s\ mearg\ la t=rguri p=n\ la
`ncheierea serviciului divin. Pentru „a se `ndrepta norodul” sf\tuie[te c\ „este
trebuin]\ `n dou\ chipuri: la unile cu porunc\ [i la al]ii cu `ndemnare”107.
102 Ibidem, p. 240-242.

103 Ibidem, p. 247.
103 bis Arhivele Basarabiei, an VI (1934), nr. 4, p. 366-368.
104 Melchisedec, op. cit., p. 282-284. O m\sur\ similar\ luase pentru prima dat\ Con-
stantin Mavrocordat (Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 449-450).

106 Ibidem, p. 293-299.
107 Ibidem, p. 258.
~n epoc\ func]iona [i o ierarhie bisericeasc\ inferioar\, recunoscut\ de stat. ~n

hrisovul sus-men]ionat Grigore Ghica prezint\ situa]ia ar\t=nd [i modul `n care
ace[tia trebuie ale[i: „[i fiindc\ pre la bisericile de pre la sate este trebuin]\ de
anagno[ti, pentru agiutoriul preo]ilor, la care biserici nu vor fi feciorii preo]ilor
sau a diaconilor, s\ se aleag\ din copiii popor\nilor cari se vor socoti vrednici, ca
s\ se fac\ anagnosti [i ace[tia s\ fie in pace de bir, d=nd porunc\ s\tenilor s\ nu s\
cislueasc\ `n bir”108.
Cum va fi `n]eles Inochentie eforturile domnilor de codificare a st\rii
biserice[ti putem s\ ne d\m seama indirect, din comportamentul acestuia.
Apreciind cu siguran]\ ceea ce era binef\c\tor [i lucr=nd el `nsu[i pentru
`ndeplinirea hot\r=rilor la luarea c\rora participase `n calitate de episcop al ]\rii
(se `ngrije[te de [coala de la Hu[i [i vegheaz\ la administrarea corect\ a
Episcopiei) se va fi sim]it totu[i st=njenit de amestecul unor domni `n treburile
biserice[ti. Era `n fond [i el unul dintre „putnenii care din cauza mitropolitului
Iacob, scos cu silnicie pref\cut\ (...) se g\seau `n rela]ii `ntruc=tva du[m\ne[ti cu
scaunul de la Ia[i”109.
Totu[i distinc]iile nu pot fi tran[ante. Inochentie este omul timpului s\u, care,
`n condi]iile de atunci dore[te [i reu[e[te s\ p\storeasc\ Biserica dup\ r=nduielile
cunoscute ca statornicite din veac.
2. „Era respectat de to]i, de la mare p=n\ la mic” – activitatea pastoral\

[i filantropic\
Chiar dac\ documentele Hu[ilor ne ofer\ informa]ii privitoare mai ales la

via]a gospod\reasc\ a Eparhiei din timpul lui Inochentie, totu[i, putem deslu[i
din acestea [i calit\]ile pastorale dovedite de ierarh `n decursul activit\]ii sale.
~n primul r=nd putem distinge preocuparea, constant\ de-a lungul anilor,
pentru pastora]ia r\ze[ilor [i mazililor. Provenind dintre ace[tia, ì `n]elege bine [i
[tie s\-i c\l\uzeasc\ mai ales cu autoritatea c=[tigat\ prin calit\]ile sale personale.
Memoria popular\ `l re]ine ca „umbl=nd c\lare, cu desagii pe [ea; intra `n casele
r\ze[ilor, vorbea cu ei despre trebile gospod\riei, petrecea cu ei, le boteza
copiii... Era a[a de popular `nc=t to]i alergau la d=nsul `n nevoile lor [i pe to]i ì
ajuta [i pov\]uia”110. Apropierea [i `n]elegerea, deschiderea [i priceperea pas-
toral\ sunt dovedite [i de faptul c\ mul]i r\ze[i `l caut\ pentru rezolvarea
problemelor, iar daniile din aceast\ perioad\ sunt `n majoritatea lor r\ze[e[ti. D\
dovad\ de bun\tate [i tact. C=nd doi r\ze[i s\raci vin s\ aduc\ episcopului actele
prin care tat\l lor, Simion Turbatu, h\r\zise „cu limb\ de moarte” m\n\stirii
Br\dice[ti partea lui din mo[ia Bune[ti, Inochentie [tie s\ ì conving\ c\ prime[te
dania cu condi]ia ca [i ei s\ accepte pre]ul p\m=ntului111. Astfel, se `nt=lne[te
108 Ibidem.
109 N. Iorga, Istoria Bisericii rom=ne[ti..., p. 166.
111 Ibidem, p. 318.
dreptatea cu bun\tatea, iar darul se preface `n milostenie (gestul ne arat\ nete-

meinicia acuzelor aduse de Andreas Wolf, care `l `nf\]i[eaz\ pe Inochentie drept
„om avar la extremitate, care nu a g=ndit dec=t a `ngr\m\di la un loc pe mamona
al s\u”)112.
Episcopul [tie s\ fac\ `ntotdeauna distinc]ie `ntre averea personal\ [i cea a
Eparhiei. C=nd `nzestreaz\ pe unul din finii s\i „cu o parte din mo[ia Din]enii”,
care apar]inea schitului Br\dice[ti, precizeaz\ c\ a cump\rat pentru schit o pro-
prietate mai apropiat\ de acesta „cu drep]i banii lui” [i adaug\: „iat\ c\ nu cu
paguba m\n\stirii am f\cut noi aceast\ danie, ci `nc\ cu mai mult folos”113.
Rareori, [i numai `n situa]ii de excep]ie, c=nd justi]ia civil\ este neputincioas\
fa]\ de reaua inten]ie evident\, apeleaz\ la c\r]i de blestem114; dar [i atunci, [tie s\
certe [i s\ ierte.
~[i alege cu grij\ colaboratorii, care `nva]\ s\ fie pricepu]i, harnici [i fideli (se
remarc\ ieromonahii Sava115 [i Iorest Danu, pe care N. Iorga `l consider\
„desigur, putnean”)116. Dovad\ c\ este `ntotdeauna bine inten]ionat [i drept, st\ [i
faptul c\ Episcopia nu a pierdut nici unul dintre procesele pe care le-a avut `n
acea vreme dificil\, de reorganizare [i `nnoire.
~mplinirile pastorale ale lui Inochentie cap\t\ o semnifica]ie deosebit\, dac\
]inem seam\ [i de contextul `n care ele se realizeaz\. ~n prima jum\tate a veacului
Constantin Mavrocordat ini]iase un program de codificare a St\rilor117, care, de[i
prevedea numeroase excep]ii118, se dovede[te nepopular `n r=ndurile micii bo-
ierimi de ]ar\, care opune, `n timp, chiar rezisten]\ f\]i[\119.
Inochentie, pe de o parte, activeaz\ pentru buna st\p=nire [i administrare a
Eparhiei sale, `ns\, pe de alt\ parte, `n politica general\ (la Divanul domnesc de
la Ia[i sau `n misiune diplomatic\) va fi al\turi de cei care alc\tuiau p\tura cea
mai important\ a p\stori]ilor lui. ~n mintea ierarhului, care [tie s\ fie omul
timpului s\u, nu apare o contradic]ie de neconciliat `ntre „r=nduielile vechi” [i
noua a[ezare cerut\ de ]ar\ (care p\streaz\ totu[i ceea ce era viabil din alc\tuirile
primilor fanario]i)120. Cu siguran]\, hot\r=rile importante, la luarea [i `ndeplinirea
c\rora Inochentie particip\ al\turi de ceilal]i ierarhi [i boieri, au ca temei [i
constat\rile reie[ite din experien]a pastoral\ direct\.
112 Andreas Wolf, Istoricul Mitropoliei [i al Episcopiilor Moldovei, `n BOR, an XXVII

(1903), nr. 2, p. 174.
113 Gh. Ghib\nescu, op. cit., p. 45.
115 ~mputernicit de Ioan Teodor Callimachi la 16 aprilie 1761 s\-l suplineasc\ pe episcop
(Ibidem, p. 270).
116 Al]ii `l consider\ „f\lcian” (Pr. Anton Popescu, op. cit., p. 286).
117 Hrisoavele ce cuprind „a[ez\mintele” sale dintre 1733-1749 `n Anexa la Gheorghe I.
Br\tianu, Dou\ veacuri dela reforma lui Constantin Mavrocordat 1746-1749, `n AARMSI,
serie III, t. XXIX, p. 41-71. De men]ionat c\ domnul reformator face ca hot\r=rile ini]iate
de el s\ fie sanc]ionate de adun\ri cuprinz\toare ale st\rilor.
118 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc, p. 267.
119 Cronia Ghicule[tilor, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1965, p. 565.
120 ~nsemnarea de ponturi ce s-au dat de deputa]ii Moldovei, `n „Arhiva Rom=neasc\”,
tom. I, edi]ia a II-a, Ia[i, 1860, p. 202-205.

Episcopul Hu[ilor este membru de drept al Sfatului domnesc [i de aceea

putem vorbi [i de o pastora]ie a boierilor [i domnilor ]\rii. ~n Moldova, pe
vremea lui Inochentie, func]iona `nc\ un regim de st\ri prezidat de domn. Reto-
rica oficial\ nu trebuie s\ ne duc\ `n eroare; documentele vremii ne arat\ c\ `n
mod real autoritatea domneasc\ nu a reu[it niciodat\ s\ se substituie (ca `n
Occident, sau `n Rusia, bun\oar\) puterii efective a boierimii. De aceea, `ntre
altele, se `nregistreaz\ re]inerile fa]\ de str\inii apar]in=nd grup\rilor ce f\ceau cu
bani domnii la Istanbul [i care, o dat\ veni]i `n ]ar\, erau prezumtivi, iar de cele
mai multe ori efectivi uzurpatori ai drepturilor [i obiceiurilor ]\rii, `n numele
singurului lor domn – banul121.
Acum este `n desf\[urare procesul de diferen]iere `ntre noble]ea de func]ie [i
boierimea ce are ca semn al puterii proprietatea funciar\, mo[ia. Cu aceast\
boierime, `nc\ puternic\, nemul]umit\ [i `n c\utare de noi solu]ii politice, trebuie
s\ colaboreze ierarhii. ~n r=ndurile boierimii de altfel sunt [i membri din familiile
lor (bun\oar\, paharnicul Dimitrie, nepotul episcopului de Hu[i, f\r\ a putea
preciza `nc\ momentul ascensiunii lui sociale).
~n Eparhia sa, Inochentie caut\ s\ fie `n rela]ii bune cu boierii }\rii de Jos.
Unora, precum Constantin Kog\lniceanu, le boteaz\ copiii. Cauza lor este pledat\
`n divan fiindc\ era [i cauza ]\rii, de a c\rei drepturi [i datorii pentru viitor
ierarhul era con[tient. Astfel, `n [edin]a Sfatului domnesc din 15 septembrie
1755 sus]ine dreptul boierilor din hotarul ]\rii, de peste Prut, dinspre Bugeac, de
a-[i st\p=ni pe deplin propriet\]ile122, contribuind la cre[terea puterii economice a
rom=nilor de aici (lucru important pentru viitor, mai cu seam\ c\ zona era expus\
invaziilor [i jafurilor).
Inochentie este `n rela]ii bune cu dreg\torii p\m=nteni (care [i ei au mai mult\
stabilitate `n func]ie dec=t domnii). Al\turi de ace[tia `l g\sim la 1756 confir-
m=nd m\surile propuse de ei lui Constantin Racovi]\ pentru a se dep\[i situa]ia
critic\ provocat\ de fuga contribuabililor „`n raia” datorit\ dezastruoasei politici
fiscale ini]iat\ de unii sfetnici domne[ti (acolo unii „se `ntunec\ de la str\mo-
[easca lor credin]\”, constat\ cu p\rinteasc\ `ngrijorare ierarhii)123.
La Hu[i are [i unele necazuri, fie datorit\ l\comiei unora (cazul mo[iei Obileni,
jinduit\ de Cost\che[ti)124, fie ca urmare a amestecului `n administra]ia eparhial\
a func]ionarilor domne[ti, care ar fi dorit s\ se transfere aici (situa]iile sunt `ns\
rezolvate cu mult\ diploma]ie [i tact pastoral).
Calit\]ile sale pastorale [i duhovnice[ti sunt apreciate [i de unii dintre domnii
]\rii. Faptul reiese [i din documente, care re]in simpatia [i respectul dincolo de
121 Un raport olandez din 2 septembrie 1765 arat\ c\ fratele celebrului Stavarache,
Chiri]\, „a fost cauza c\ mul]i moldoveni [i munteni au fugit la ru[i [i el `nsu[i `[i pusese `n
g=nd a fugi acolo” (Doc. Callimachi, II, p. 24). Cu banii lui Stavarachi ajunsese la tronul
Moldovei Ioan Teodor Callimachi [i numai revolta condus\ de Iacob Putneanul l-a
determinat pe domn s\ renun]e la „ministru”.
122 Melchisedec, op. cit., p. 231-234.
123 D.R.A., doc. 318, p. 334.
124 Melchisedec, op. cit., p. 276, 282, 304.
formulele protocolare obi[nuite. Constantin Racovi]\ `l nume[te pe Inochentie

„p\rintele s\u duhovnicesc” ar\t=nd c\ [i cu sfatul lui, `n 1756, „s-a f\cut spitalul
`n m\n\stirea ce din nou s-a zidit aici, `n ora[ul Ia[i, a Sf=ntului ierarh [i de minuni
f\c\tor Spiridon”125. Deci, Inochentie „(al\turi de al]i hu[eni, precum Dimitrie
Bosie [i fiul s\u {tefan)”, contribuie la `ntemeierea primului spital din Moldova.
Cum resursele Episcopiei sunt modice `mprumut\ bani de la doctorul danez
Johann Golderic, care va func]iona la Spiridonie. Medicii din Ia[i (care vor muri
to]i de cium\, `n 1770) `l cunosc [i `l respect\. ~n Sfatul domnesc va sus]ine ca
`ntre]inerea spitalului [i personalului medical s\ se fac\ de c\tre stat126. Pe la
1761, Andrei, „doftorul cel mare” din Ia[i ì d\ruie[te un ]igan127. Cum Inochentie
nu avea, de[i [i-a dorit mult, un metoc `n capital\, re[edin]a lui atunci c=nd vine
cu treburi aici, este la Sf. Spiridon (`l g\sim la 1772, `mpreun\ cu suita, `n
condica de venituri [i cheltuieli a m\n\stirii)128.
~n concluzie, activitatea pastoral\ a lui Inochentie poate fi urm\rit\ at=t `n
Eparhia Hu[ilor c=t [i la nivelul `ntregii ]\ri, deoarece rolul episcopilor nu se
rezuma doar la chestiunile biserice[ti din jurisdic]ia proprie. Putem remarca
pastora]ia r\ze[ilor, a boierilor [i a domnilor, c\reia i se adaug\ preocup\rile
filantropice, cu sfatul [i ajutorul lui `ntemeindu-se spitalul Sf. Spiridon din Ia[i.
3. „S\ r\m=nem `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre” –

activitatea cultural\ [i diplomatic\
Din punct de vedere cultural [i diplomatic, r\stimpul `n care Inochentie este

episcop constituie anii afirm\rii identit\]ii na]ionale rom=ne[ti `n contextul mi[-
c\rii de idei [i a noilor constela]ii politice europene. Acum este turnanta decisiv\
`n trecerea de la „vechea societate, alc\tuit\ organic, `n care domnul prezideaz\
unitatea ei vie (...) nu din obscurantism, ci lipsit de idei abstracte, identificat cu
neamul”129 la „vremurile de ast\zi” a c\ror justificare [i `n]elegere sunt deseori
f\cute cu ajutorul conceptelor noi, din arsenalul ideologic iluminist.
Pe plan bisericesc este perioada reprezentat\ mai `nt=i de Iacob Putneanul130
[i Ioanichie al Romanului, iar apoi de la Gavriil Callimachi, Leon Gheuc\,
Amfilohie Hotiniul, Gherasim Clipa131. Un rol aparte `l are curentul cultural din
Moldova, care a influen]at [i s-a l\sat influen]at de Paisie Velicicovschi, g\zduit
125 Pr. Anton Popescu, op. cit., p. 277.

126 V. R\[canu, V. N\stase, S. B=rsan, G. Br\ilean, Istoricul spitalului or\[enesc clinic
de adul]i din Ia[i, vol. I, Bucure[ti, 1956, p. 504.
127 Arh. St. Bucure[ti, mss 544, doc. 93.
128 Teodor Codrescu, Uricariul, vol. XXI, Ia[i, 1892, p. 361.
129 P.P. Panaitescu, Opera voievozilor, `n „Cuv=ntul”, 14 martie 1938, p. 2.
130 Teoctist, mitropolit al Moldovei [i Sucevei, op. cit.
131 Unele considera]ii la Vlad Georgescu, Ideile politice [i iluminismul `n Principatele
Rom=ne, 1750-1831, Bucure[ti, 1972, p. 79 sqq. Prietenul lui Leon Gheuc\, Dositei
Obradovici, este [i „cresc\torul lui Grigore [i Alexandru Callimachi” (N. Iorga, Ist.
Bisericii rom=ne[ti, p. 190-191).
aici de Gavriil Callimachi. Unificarea tuturor c\ut\rilor din aceast\ vreme se va

`mplini prin activitatea mitropolitului Veniamin Costachi, ucenicul lui Iacob Stamati
(despre care N. Iorga spune c\ „este [eful popular rom=nesc, potrivit tradi]iei
Bisericii”). Ca tr\s\tur\ comun\ tuturor putem constata existen]a unei vie]i cul-
turale m\rturisitoare a dreptei credin]e a „Bisericii str\mo[e[ti” [i, f\r\ s\ se
despart\ de aceasta, mai ales dup\ 1769, sunt prezente formul\ri care se `nscriu
`n curentul denumit de Milan {esan „iluminism rom=nesc”132. Finalitatea dorit\
de to]i acum este ob]inerea autonomiei biserice[ti [i `nl\turarea „st\p=nirii ne-
drepte [i f\r\ de lege” a turcilor p\g=ni133.
Faptul c\ Inochentie al Hu[ilor, timp de treizeci de ani r\m=ne activ `n pro-
cesul complex ([i cu at=tea nuan]e) de afirmare a rom=nilor, ne `ndrept\]e[te s\ `l
consider\m una din persoanele cheie ale diploma]iei ecleziastice a timpului. Se
mai cuvine re]inut c\ mitropoli]ii Iacob Putneanul, Gavriil Callimachi [i Leon
Gheuc\ (episcop de Roman p=n\ la 1786), `n timpul c\rora [i al\turi de care acti-
veaz\, au la fel ca [i d=nsul postrigul la Putna.
Trei aspecte sunt considerate esen]iale `n lupta ce se d\ acum: pozi]ia clerului
grec `n Biseric\, problema m\n\stirilor `nchinate [i problema raporturilor ierarhice
cu Patriarhia de la Constantinopol134. Aceste chestiuni de facto se reg\sesc `n
preocuparea ierarhilor de a `nt\ri prestigiul [i autoritatea Bisericii sub mitropoli]ii
Iacob [i Gavriil; atunci c=nd contextul interna]ional va permite, dorin]a de a r\m=ne
`n „toate obiceiurile [i or=nduielile noastre cele vechi” va fi exprimat\ [i de jure.
Inochentie este promovat episcop de Iacob Putneanul. Al\turi de protectorul
s\u `l g\sim `n hot\r=rile luate de Sfatul domnesc, `ntre care multe sunt privitoare
la afirmarea drepturilor ]\rii. P=n\ la 1760 aduce la o stare economic\ `nfloritoare
Episcopia Hu[ilor, care avea un rost important situ=ndu-se `n vecin\tatea Impe-
riului Otoman. Sprijin\ afirmarea economic\ a boierilor din hotarul cu raiaua,
neuit=nd c\ teritoriile acesteia au fost c=ndva ale ]\rii. Atunci c=nd incursiunile
t\t\r\[ti risc\ s\ compromit\ ceea ce el ridicase din ruine sus]ine pe mitropolitul
Iacob `n pl=ngerea acestuia din 1758 c\tre „sultanii” t\tari, gest considerat drept
„act de mare curaj [i de demnitate patriotic\”135.
Sprijin\ mereu M\n\stirea Putna, care prin hot\r=re soborniceasc\ va r\m=ne
„tot slobod\ [i singur\ st\p=n\ pe r=nduiala celor vechi ctitori (...), ne`nchinat\
nic\ieri”136. Este la curent cu ini]iativele culturale ale mitropolitului [i apropiat de
Vartolomei M\z\reanu, cel mai bun c\rturar al vremii.
La Hu[i, g\zduie[te la 1755 [i 1759 pe solii polonezi August Mnszech [i pe
contele Potocki, care se `ntorceau de la Istanbul, iar `n 1766 pe Toma Alexan-
drovicz care mergea spre capitala Imperiului Otoman137 . Chiar dac\ rolul s\u de
132 Milan {esan, op. cit.

133 „Arhiva Rom=neasc\”, p. 164.
134 Vlad Georgescu, op. cit., p. 150.
135 Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, op. cit., p. 348.
136 Ibidem.
137 N. Iorga, Istoria rom=nilor prin c\l\tori, Ed. Eminescu, Bucure[ti, MCMLXXXI, p.
343-346. Pentru contele Potocki [i Toma Alexandrovici, vezi P.P. Panaitescu, C\l\tori
poloni `n ]\rile rom=ne, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1930, p. 209-220.
gazd\ e unul modest, cu siguran]\ episcopul nu este str\in de combina]iile di-

plomatice ale timpului (`ntre care, problema polonez\, care acum este prima pe
agenda de lucru a politicii externe ruse[ti)138.
~n politica general\, ca [i al]i patrio]i, vede `n Rusia reazemul prin care ]ara
poate s\ se „izb\veasc\ din tir\nesc otomanicescul jug”139. La 1756 comand\ iero-
diaconului Gavriil de Hu[i o copie dup\ lucrarea Via]a marelui Petru, samoderjet a
toat\ Rosiia. ~n privin]a circula]iei lucr\rii s-a observat c\ se manifest\ o simpatie
pentru ]ar at=t datorit\ politicii sale antiotomane, c=t [i pentru cea de modernizare a
societ\]ii. S-a mai considerat c\ [i prin intermediul acesteia s-au insinuat `n ]\rile
noastre elemente ale ideologiei despotismului luminat140.
~n 1760, Iacob Putneanul „cu silnicie pref\cut\” este silit s\ se retrag\, locul
s\u revenind fostului mitropolit de Salonic, Gavriil Callimachi (frate [i unchi de
domni rom=ni ce [i-au c=[tigat norocul `n Fanar). Trecerea aceasta nu s-a f\cut
f\r\ rezerve. P=n\ la urm\ `ns\ legitimitatea c\lug\rului putnean este recunoscut\
at=t de predecesorul s\u c=t [i de patriarhul ecumenic, ambii consider=ndu-l
p\m=ntean141. Astfel, obiceiul ca `n ]ara Moldovei s\ nu se fac\ mitropoli]i [i
episcopi dintre str\ini este `nc\ o dat\ recunoscut [i p\zit.
Ca mitropolit de Salonic (mai `nt=i, sprijinit de fratele s\u, fusese arhidiacon
la Patriarhie) are statut de func]ionar otoman [i se familiarizeaz\ cu problemele
politice. V. Laurent consider\ „c\ nimic nu-l distingea de mediul s\u de adop]ie,
a[a era de elenizat”142. Aici este probabil ini]iat `n politica ruseasc\ din Balcani
sprijinit\ de „noua Biseric\ greac\ din Constantinopol” pe care Rusia, la 1774, o
va lua sub ocrotirea ei143. Preval=ndu-se acum de unitatea de credin]\ ortodox\ ([i
mai t=rziu de panslavism), Imperiul }arist dore[te ca s\ aib\ sub protec]ia lui pe
cre[tinii ortodoc[i din Imperiul Otoman, dup\ cum Fran]a avea dreptul s\ inter-
vin\ pentru cre[tinii catolici din Orient144.
Dup\ instalarea ca mitropolit la Ia[i, Gavriil Callimachi va c=[tiga, treptat,
`ncrederea tuturor [i va ajunge conduc\torul partidei antiotomane.
Cu timpul, va instala persoane de `ncredere `n scaunele episcopale, promo-
v=nd o nou\ echip\ de ierarhi care asigur\ continuitatea orient\rii protectorului lor.
138 Norman Davies, Historie de la Pologne, Fayard, 1986, p. 334.

140 Vlad Georgescu, op. cit., p. 65.
141 V. Laurent, op. cit., p. 140 [i 159.
142 Pentru `n]elegerea mentalit\]ii unor ierarhi greci din Imperiul Otoman este interesant\
urm\toarea relatare: sub purtarea de grij\ a mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, adunarea

arhiereilor [i boierilor trebuia s\ `nt\reasc\ o anafora. Fiind prezen]i [i doi mitropoli]i str\ini
urma ca [i ei s\ contrasemneze documentul. „Mitropolitul Cezarei a isc\lit `n mod t\cut, cel
al Dristrei `ns\, citind-o [i v\z=nd c\ scrie: [ez=nd `naintea tuturor smerenia noastr\ [i
chibzuind `mpreun\ cu preasfin]i]ii no[tri confra]i etc. (...) `ndat\ i-a spus: «Bre cretane
tic\los, p\cat de `nv\]\tura ta; noi arhierei cu beraturi `mp\r\te[ti s=ntem episcopii sau pro-
topopii t\i? Mazilirea [i numirera ta depind de domn»; i-a mai spus [i multe altele [i rup=nd
scrisoarea, s-a ridicat” (raport din 19 martie 1742 `n Reprezentan]a diplomatic\..., p. 129).
143 V. Laurent, op. cit., p. 141.
144 N. Iorga, Chestiunea Dun\rii, Institutul European, Ia[i, 1998, p. 279.
~n 1763 este primit la Dragomirna (m\n\stire care, prin dispozi]ia testa-

mentar\ a ctitorului, nu putea fi `nchinat\) c\lug\rul Paisie Velicicovschi, care se
`ntorcea de la Athos `nso]it de 64 de ucenici, proveni]i din aproape toate po-
poarele ortodoxe (ini]ial voia s\ se stabileasc\ `n Muntenia dar n-a fost primit)145.
Treptat ob[tea se m\re[te, iar dup\ ce nordul Moldovei este anexat de austrieci
(ceea ce va determina sc\derea ponderii centrului de la Putna) se a[az\ la Secu [i
Neam], alc\tuind „un sobor f\r\ pereche, ca num\r, ca preg\tire, ca evlavie [i ca
fel de via]\ harnic [i ideal”146.
Episcopul Hu[ilor va [ti s\ treac\ peste re]inerile care, f\r\ `ndoial\ vor fi fost
[i colaboreaz\ `n problemele esen]iale cu noul mitropolit, f\r\ s\ aib\ sentimentul
c\ [i-a tr\dat vechile convingeri. Pe plan cultural sprijin\ tip\rirea [i r\sp=ndirea
c\r]ilor de cult `n limba rom=n\147 [i se `ngrije[te de func]ionarea [i `ntre]inerea
[colii de la Centrul eparhial. Leg\turi `ntre]ine [i cu episcopul R=mnicului,
Chesarie148, angajat [i el `n politica de afirmare a drepturilor ]\rii. Constat\ deca-
den]a evident\ a sistemului fanariot [i a[teapt\ ca evenimentele ce se peg\teau [i
despre care [tia probabil, s\ ia un curs favorabil pentru to]i cei care doreau
schimbarea.
La 30 septembrie 1768, izbucne[te un nou r\zboi `ntre Imperiile }arist [i
Otoman, care va dura p=n\ la 21 iulie 1774. Domnii }\rilor Rom=ne, ierarhii [i
mare parte din boieri se solidarizeaz\ cu cauza cre[tin\, `n numele c\reia Ecaterina
a II-a f\cuse din timp o abil\ propagand\ (av=nd o puternic\ structur\ informativ\
[i agen]i de influen]\ `n Balcani)149. At=t c=t se putea `n condi]iile `n care r\zboiul
nu se `ncheiase, iar ru[ii erau cunoscu]i doar „la modul ideal”150, rom=nii pun
problema afirm\rii propriilor interese `n contextul schimb\rii statutului lor
interna]ional. ~n Moldova, domnul Grigorie Callimachi (nepotul mitropolitului),
tr\dat de grecul Neculache {u]u151, capuchehaia lui din Istanbul (care `l acuz\ de
boicotarea aprovizion\rii armatei otomane) este arestat de turci `n 1769 [i `nchis
(va fi executat la 29 august 1770)152.
~n acela[i an moare Ioanichie, episcopul Romanului [i `n locul lui este
promovat unul dintre „ciracii” lui Gavriil Callimachi, Leon Gheuc\153. Leon este
145 Via]a cuviosului Paisie de la Neam], edi]ie `ngrijit\ de Diac. Prof. Ioan Ivan,
TRINITAS, Ia[i, 1997, p. 127.
146 N. Iorga, Ist. Bisericii Rom=ne[ti, p. 172.
147 Mitropolitul, care luase bani cu dob=nd\ pentru a tip\ri Evanghelia `n limba rom=n\,
ì trimite, `n decembrie 1762, 115 exemplare lui Inochentie pentru a le `mp\r]i [i returna
banii, ca s\ nu creasc\ dob=nda (Melchisedec, op. cit., p. 278.
148 Arh. St. Bucure[ti, mss 544, doc. 121 (din 25 septembrie 1777).
149 G. Bezviconi, Contribu]ii la istoria rela]iilor rom=no-ruse (dintre cele mai vechi
timpuri p=n\ la 1854), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1954, p. 137-138; Nicolae I. Arn\utu, op.
cit., p. 70-74; N. Iorga, Locul rom=nilor `n istoria universal\, p. 314.
150 N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti, p. 165.
151 Paseudo-Enache Kog\lniceanu, op. cit., p. 139 [i 175.
152 Ibidem, p. 148.
153 Diacon Alex. I. Ciurea, Figuri de seam\ de ierahi moldoveni; Leon Gheuca, Chi-
[in\u, 1942, p. 12.

ipopsifiat la 2 februarie 1769 `n Ia[i „prin voia, `ndemnarea [i slobozenia” domnului

]\rii, actul `ncheiat acum fiind semnat de Inochentie [i de doi episcopi greci154.
Trupele ruse[ti intr\ la 26 septembrie `n ]ar\. La ini]iativa generalului Elem,
mitropolitul (care dup\ uciderea lui Constantin Mavrocordat la Gala]i, de sabie
ruseasc\, este conduc\torul efectiv al ]\rii) [i „sfatul de ob[te” hot\r\sc trimiterea
unei delega]ii alc\tuit\ din clerici [i mireni la Sankt Petersburg. Lui Inochentie i
se `ncredin]eaz\ conducerea misiunii (mai f\ceau parte Vartolomei M\z\reanu,
egumen de Solca, Venedict, egumenul Moldovi]ei, iar dintre boieri, Ioan Paladi,
biv vel logof\t, Ianacachi Milu, biv vel sp\tar [i logof\tul Lupu Bal[ care renun]\
„fiind foarte b\tr=n”)155.
Nu merge Gavriil `nsu[i (delega]ia plecat\ din }ara Rom=neasc\ era condus\
de mitropolitul Grigorie) pentru c\ trebuia supravegheat bunul mers al treburilor
`n ]ar\ dar [i din calcul: avea nepotul `ntemni]at la Chilia (acuzat de colabora-
]ionism cu ru[ii) [i el `nsu[i poate nu era considerat o persoan\ at=t de sigur\, ca
fost `nt=ist\t\tor la Salonic. Merg cei trei putneni (Vartolomei mai fusese `n
Rusia)156 fiindc\ aveau deja rela]ii bune f\cute la curtea ]arilor, pentru c\ erau
persoane `n care mitropolitul are `ncredere (vor fi fost [i chestiuni confiden]iale
de discutat) [i pentru c\, f\r\ `ndoial\, cuno[teau limba rus\. Pentru suplinire la
Hu[i, Inochentie deleag\ pe Leon, noul episcop al Romanului (o rud\ de-a sa,
Vasile Gheuca, vinde la 1756 un ]igan buc\tar lui Inochentie iar doi ani mai t=rziu
Victoria, sora lui Vasile, d\ruie[te un altul Episcopiei, acesta fiind dania „l\sat\ cu
limb\ de moarte” (de fratele ei)157. Actul, `ntocmit la 20 noiembrie de Gavriil arat\
c\ „din vrerea [i alegerea sa”, episcopul au l\sat epitrop pe (...) kir Leon (...) p=n\
se va `ntoarce de unde s-au silit a c\l\tori pentru folosul acestei ]\ri”158.
Misiunea diplomatic\ pleac\ din Moldova `n decembrie [i va ajunge la
destina]ie `n aprilie anul urm\tor. ~ntre alte documente duc [i dou\ scrisori, una
pentru stabilirea de noi rela]ii cu Sinodul rus [i altele pentru mijlocirea aducerii
`n ]ar\ a arhivei Mitropoliei [i a moa[telor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, care
fuseser\ luate de mitropolitul Dosoftei `n Polonia.
Delega]ii clerici pleac\ de la M\n\stirea Solca159, trec pe la R\d\u]i, pe la
Leticev (unde sunt timp de [ase zile oaspe]ii generalului Rumian]ev) [i se opresc
pentru alte [ase zile la Kiev, unde sunt bine primi]i de mitropolitul Arsenie
Moghileanschi, [i de Zosim arhimandritul Pecersk\i (aici auzise pentru prima
dat\ Paisie Velicicovschi pe fostul mitropolit Antonie [i pe c\lug\ri slujind Sf.
154 Preot Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, p. 235-236.

156 Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomeu M\z\reanu, p. 3 (`n 1757 este trimis la
Kiev de Iacob Putneanul).

157 Melchisedec, op. cit., p. 145 [i 266.
158 Ibidem, p. 305-306.
159 Relatarea intinerariului, pas cu pas, este consemnat\ de Venedict Teodorovici
(„Arhiva Rom=neasc\”, p. 249-262); Vartolomei M\z\reanu istorise[te numai cele v\zute

`n capital\ (Ibidem, p. 262-268).
Liturghie `n limba rom=n\)160. Trec pe la mo[ia lui Matei, beizadeaua lui Dimitrie
Cantemir, unde sunt g\zdui]i „cu mare dragoste”160bis. Din relatarea lui Venedict
se vede c\ urmeaz\ un drum [tiut, pres\rat peste tot cu urme rom=ne[ti.
Ajun[i la destina]ie li se fac onoruri diplomatice. Delega]iile reunite ale celor
dou\ ]\ri rom=ne[ti vor fi primite la 28 aprilie, de Florii, la ]arin\. Inochentie va
rosti discursul s\u (`nainte de mitropolitul Ungrovlahiei) a c\rui esen]\ st\ `n
afirma]ia „ne-ai l\sat `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre”161.
Formularea, voit ambigu\, are valoarea de cli[eu diplomatic (se reg\se[te, `n
forme apropiate [i `n alte documente) prin care se `n]elege o anume critic\ a
politicii fanario]ilor dar, cu siguran]\, se afirm\ drepturile vechi rom=ne[ti, care
`n Biseric\ `nsemnau: ierarhie dintre „p\m=nteni”, st\p=nirea deplin\ a m\n\s-
tirilor [i autoritate asupra teritoriului `ntregii ]\ri, a[a cum era el odinioar\. ~n
plan general, la 1772 [i 1774 se pune problema capitula]iilor, care consfin]esc, de
asemenea, autonomia }\rilor Rom=ne.
Ecaterina a II-a promite „c\ am=ndou\ cnejiile vor fi dup\ a lor judec\]i [i
r=nduieli”, dar condi]ioneaz\ aceasta de „vrednicia (...) `mpotriva celui ce este
vr\jma[ul tuturor cre[tinilor”162.
Delega]iile mai prezint\ [i dou\ proiecte despre care s-a spus c\ „sunt in-
spirate din izvoare ruse[ti”163.
La Sankt Petersburg, peste tot unde merg, rom=nii sunt bine primi]i. Asist\ la
slujbele fastuoase, stau la mas\ cu familia imperial\ [i v\d luxul [i m\re]ia
capitalei, care cople[e[te [i intimideaz\. Aici Inochentie `ndeamn\ `n aprilie 1770
pe Vartolomei M\z\reanu s\ t\lm\ceasc\ Liturghia arhiereasc\. Este prima
traducere a acestei slujbe `n limba rom=n\. Sunt primi]i la Platon Lev[in, unde
cunosc pe preotul b\n\]ean Mihai Popovici, care poveste[te despre „necazurile,
sila [i n\pastea cu care p\timesc ardelenii”164.
~n tot r\stimpul misiunii sale Inochentie ]ine leg\tura cu ]ara, inform=nd
periodic pe mitropolitul Gavriil cu privire la mersul lucrurilor (din p\cate
comunica]iile sunt deficitare [i abia dou\ din cele 13 scrisori ajunseser\ `n 1770
la Ia[i165. Ra]iunile ce st\teau la baza organiz\rii p\cii europene165bis vor face ca
demersul diplomatic rom=nesc din prim\vara anului 1770 s\ nu se finalizeze.
Delega]iile pleac\ spre cas\ `n luna iunie f\r\ s\ [tie c\ }\rile Rom=ne vor r\m=ne
160 Via]a cuviosului Paisie de la Neam], p. 5.

160 bis Matei, fiul mai mare, fusese dezmo[tenit de tat\l lui (Diac. P.I. David, Dimitrie
Cantemir [i urma[ii s\i `n Rusia, exemplu de demnitate [i patriotism, `n BOR, an XCII
(1974), nr. 7-8, p. 945.
162 Ibidem, p. 201.
163 A.D. Xenopol, op. cit., p. 56.
164 Alexandru Elian, Din leg\turile mitropolitului Moscovei, Platon, cu clericii rom=ni,
`n „Ortodoxia”, an XII (1960), nr. 2, p. 184-185.

165 „Arhiva Rom=neasc\”, p. 220-221.
165 bis Georges I. Br\tianu, L'organisation de la paix dans l'histoire universelle, Ed.
Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997, p. 286-287.

`n continuare supuse Imperiului Otoman [i c\ Moldova va pierde, pe seama

Imperiului Habsburgic, partea ei din nord (Bucovina) cu M\n\stirea Putna, cu
vechea capital\ a ]\rii, Suceava [i cu locurile de ba[tin\ ale familiei C\lma[ul.
Din relatarea lui Vartolomei M\z\reanu afl\m c\ vl\dica Inochentie pleac\
mai repede dec=t ceilal]i acas\. Primise ve[ti de la mitropolit despre represaliile
t\tarilor [i turcilor, care pustiiser\ ]inuturile Eparhiei sale. {tia [i de epidemia de
cium\ din ]ar\166. Totu[i, apreciem c\ va mai fi fost un motiv pentru care trebuia
s\ se gr\beasc\. Armata rus\, sprijinit\ [i de voluntarii rom=ni, alungase autori-
t\]ile raielelor de la Hotin [i din sudul ]\rii. Teritoriile acestea erau rom=ne[ti [i
nimeni nu uitase aceasta. La 1769 se ar\tase `n scris generalului Elem c\ „hotarul
]\rii au fost p=n\ `n Nistru [i p=n\ `n Dun\re, `ntru care se cuprinde Benderiul,
Cetatea Alb\, Chilia, Smilul, Tomarova [i Hotinul, toate cet\]i [i locuri din
marginile ]\rii”167. Problema revenirii la Moldova a vechilor ei teritorii va fi fost
hot\r=t\ la Ia[i pentru a fi discutat\ la Sankt Petersburg. Din punct de vedere
bisericesc chestiunea era delicat\ pentru c\ aici fiin]a Mitropolia Proilaviei (cu
autoritate vremelnic\ [i contestat\ [i la Hotin), ai c\rei titulari greci fuseser\ de
multe ori `n conflict cu ierarhii hu[eni pe tema delimit\rii jurisdic]iilor. ~n
scrisoarea pe care Inochentie o ducea Sinodului rus se cerea sprijinul acestuia,
preciz=ndu-se finalitatea demersului: „`ntemeierea vechilor obiceiuri”, dar [i „a
drept\]ilor celor pre lege a Bisericii noastre”168 (cuvintele lege [i patrie sunt des
folosite de Gavriil Callimachi).
Probabil `ncurajat, Inochentie [tie s\ p\streze t\cerea [i se gr\be[te s\ ajung\
la Ia[i, l\s=nd pe tovar\[ii s\i s\-[i foloseasc\ toate rela]iile pentru binele
m\n\stirilor lor169 de a c\ror apropiat\ tragedie nu aveau cum s\ b\nuiasc\. Nu
[tiau nici p\rerea Ecaterinei privitoare la etichet\: „Se `n[eal\ profund cei ce
judec\ lucrurile dup\ primirea ce li se face”170.
Sosit la Ia[i Inochentie `l va informa pe mitropolit asupra rezultatelor vizitei
[i se vor fi sf\tuit cu privire la noile perspective, at=t c=t puteau fi ele prev\zute,
pentru c\ r\zboiul nu luase `nc\ sf=r[it.
La 10 ianuarie 1771, mitropolitul Gavriil Callimachi extinde jurisdic]ia Mi-
tropoliei Moldovei asupra teritoriilor fostelor raiele, unde fiin]a Mitropolia
Proilaviei. Deoarece „s-au socotit a fi dintru `nceput din hotarul p\m=ntului [i din
p\storia Moldovei” i se `ncredin]eaz\ episcopului Inochentie al Hu[ilor „purtarea
166 „Arhiva Rom=neasc\”, p. 221 sqq.

167 Ibidem, p. 143.
168 Ibidem, p. 165. ~n schimb, se arat\: „os\bit ne rug\m (...) ca s\ fim sub st\p=neasca
ap\rare a Preasfin]iilor Voastre, fiind pururea ocroti]i [i umbri]i”.

169 Prin „prietenul lor vechi”, Ioan Ta[tiev, „`nt=iul preot de la curte”, cunosc pe Ioan,
duhovnicul ]arinei, care `n leg\tur\ cu contele Panin, mijlocesc primirea unor bogate daruri
pentru m\n\stirile celor doi egumeni („Arhiva Rom=neasc\”, p. 261-262), vezi [i Nestor
Vornicescu, Arhimandritul Venedict Teodorovici, egumenul Moldovi]ei, `n MMS, an
XXXIX(1963), nr. 7-8, p. 525-529.
170 Acad. P. Constantinescu Ia[i (coordonator), Istoria diploma]iei, vol. I, Ed. {tiin]ific\,
Bucure[ti, 1962, p. 313.

de grij\ la numita Eparhie [i s\ p\storeasc\ cu priveghere, at=t partea biseri-

ceasc\, c=t [i partea politiceasc\”. Eparhia Hotinului este pus\ sub ascultarea lui
Dositei al R\d\u]ilor171.
La r=ndul s\u, mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei va hot\r` trecerea paro-
hiilor din fosta raia a Br\ilei la Episcopia Buz\ului172.
Gavriil Callimachi solicit\ [i asentimentul generalului Rumian]ev pentru
trecerea la Episcopia Hu[ilor a ]inuturilor Ismail, Reni, Chilia, Acherman [i
Bender. Acesta r\spunde afirmativ abia la 25 aprilie 1773173 deoarece „se vede c\
Daniil, titularul Mitropoliei, intervenise [i generalul `l l\sase s\ conduc\ Eparhia
p=n\ la moartea sa”174 (`nt=mplat\ `n prim\vara acestui an). De aici se vede
curajul [i hot\r=rea lui Gavriil de a impune, nu de a i se recunoa[te, drepturile
]\rii. ~n acela[i an mitropolitul Moldovei ì `nt\re[te „fratelui nostru Inochentie”,
drepturile `n noile ]inuturi ale Eparhiei sale: „s\ judece [i s\ cerceteze a doua oar\
toate pricinile biserice[ti. Cete]i, c=nt\re]i [i purt\tori de sfe[nice s\ `nsemneze.
Ipodiacon [i diacon s\ s\v=r[easc\ [i s\ sue la r=nduiala preo]iei pe cei vrednici.
Duhovnice[ti p\rin]i s\ a[eze pe ale sale c\r]i de duhovnicie, monahi [i monahii
s\ fac\ (...) dumnez\ie[tile bis\rici s\ sfin]easc\, s\ `nve]e pe pravoslavnicul
norod (...) [i toate c=te se cuvin arhieriei s\ le s\v=r[easc\ (...) s\ s\ pomeneasc\
numele fr\]iei sale la toate Sfintele Liturghii (...)175.
Prin aceste decizii energice, Inochentie `[i vedea `mplinit unul din rosturile
venirii sale la Hu[i. Credem c\ el a fost artizanul restaur\rii drepturilor str\vechi
ale Bisericii rom=ne[ti `n aceast\ parte a ]\rii (`n `n]elegerea cu Gavriil Callimachi
dar [i cu mitropolitul Grigorie, al\turi de care merge `n misiune diplomatic\). ~n
urm\torii ani va purta de grij\ noilor sate ale Eparhiei sale. Unui anume Nicolae,
la 17 noiembrie 1774 ì d\ carte de preo]ie „pentru satul Ghiderim (?) ot ]inutul
B\l]ii176bis. La 28 martie 1775 hirotone[te pe Teodor Chirilov pentru satul
Iasimova, de l=ng\ Balta176 (tot `n zon\, `nainte de 1758 f\cuse diacon pe Vasile
Nalivaico177.Turcii revin dup\ 1774 [i se reface vechea structur\ ecleziastic\, la
1776, sub mitropolitul Ioachim „al Proilavului, Tomarovei, Hotinului [i a `ntre-
gului ]inut ucrainean”178. {i succesorul lui Inochentie, Iacob Stamati, va face mai
multe hirotonii `n fosta jurisdic]ie a Hu[ilor, redevenit\ acum a Proilaviei (sunt
sfin]i]i preo]i pentru satele: Plopul, M\nd\c, Cob=lca, Cosa [.a.)179.
171Melchisedec, op. cit., p. 313.

172Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, op. cit., p. 314-315.
173 Ibidem, p. 315.
174 Arh. Dr. Veniamin Pocitan B=rl\deanu, Istoria Mitropoliei Proilaviei (Br\ilei), `n
BOR, serie III, an XLIX(1931), nr. 10, p. 581.

176 bis„Arhivele Basarabiei”, an V (1933), nr. 3, p. 217.
176 Arh. Dr. Veniamin Pocitan B=rl\deanu, op. cit., p. 580.
177 Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, Iacov Stamati (1749-1803), p. 76.
178 Arh. Dr.Veniamin Pocitan B=rl\deanu, op. cit., p. 582.
179 Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, op. cit.
~mplinirile diploma]iei rom=ne[ti a timpului sunt compromise prin noua pace

`ncheiat\ la Kuciuc Kainargi `n 1774180. Dintre toate r\m=ne numai protectoratul
rusesc (pe care Rusia, din diverse motive, nu se gr\be[te s\ `l aplice)181. De acum
`nainte eforturile rom=ne[ti cap\t\ o nou\ orientare. Deoarece st\p=nirea
turceasc\ este men]inut\, se `ncearc\ `ngr\direa acesteia `n limitele respect\rii
autonomiei pe care ]ara o avea din vechime. Cum se cer documente doveditoare,
boierii aduc `naintea plenipoten]iarilor marilor puteri `ntruni]i la Foc[ani (1772)
[i la Kuciuc Kainargi (1774), acte („tractaturi”) care sunt „rezumatul rela]iilor
vechi cu Poarta, a[a cum se p\streaz\ `n mintea boierilor”182. Chiar dac\
autenticitatea formal\ a capitula]iilor nu rezist\ criticii istorice, con]inutul lor
este important pe plan politic. De aceea, „trebuie recunoscut\ `nsemn\tatea
ac]iunilor duse de c\peteniile biserice[ti [i ale nobilimii princi-patelor, ce au
reu[it s\ dea o baz\ de drept interna]ional revendic\rilor de autonomie `ntemeiate
pe precedente istorice, din care se va dezvolta `ntregul program de rena[tere
na]ional\ al epocii ce a urmat”183.
Cu pu]in timp `nainte de plecarea `n Rusia sau acum, trebuie s\ fi ap\rut
ideea redact\rii C\r]ii sobornice[ti datat\ 1 ianuarie 1752, care consfin]ea `n scris,
ceea ce hot\r=ser\ mai de mult, `mpreun\ cu Iacob Putneanul, ierarhii [i egu-
menii m\n\stirilor de ]ar\ („s\ se urmeze obiceiul ]\rii [i din p\m=nteni s\ se
aleag\ mitropolit sau episcop, iar strein niciodat\ s\ nu se priimeasc\”)184. Cel ce
se ocup\ de aceast\ problem\ este Inochentie, desigur, cu asentimentul celorlal]i
putneni `n via]\185. Acum el are calitatea oficial\ de [ef al misiunii la Sankt
Petersburg [i este familiarizat cu problemele diplomatice ale timpului. Fiindc\
trebuie s\ sus]in\ adev\rul celor prezentate `n document (calitatea de martor) sau
pentru c\ fusese de fa]\ c=nd se luase hot\r=rea verbal\ (era dichiu la R\d\u]i [i
din familia „putnenilor”, ca [i Ierotei al Hu[ilor) actul este semnat [i de el (a[a se
poate explica prezen]a semn\turilor a doi titulari `n acela[i timp la Episcopia
Hu[ilor). Inochentie mai [tia [i de exigen]a ru[ilor (ca de altfel [i a Por]ii
otomane) de a proba cu acte drepturile lor186. Important\ este [i `nt\rirea, ad\u-
gat\ ulterior `ntocmirii actului, de pe unul din exemplarele C\r]ii sobornice[ti
sub semn\tura mitropolitului Iacob Putneanul: „adeverim [i `nt\rim tot ce scrie
180 Generalul Rumian]ev ì aduce la cuno[tin]\ mitropolitului Gavriil (la 28 iulie 1774)
principalele prevederi ale p\cii, `ntre care: locuitorii ]\rii „s\ fie la f\cutul bisericilor nou\ [i
la tocmitul celor vechi, s\ cunoasc\ [i s\ [tie, cinsteasc\-se partea duhovniceasc\, dup\ cum
s\ cade, cu os\bit\ cinste cinurile acelora; s\ s\ dee `napoi m\n\stirile (...) pre l=ng\ Br\ila,
Hotin, Benderiu [i alte cet\]i (...); s\ nu ee nici s\ ce nici un feliu de bani, dup\ socoteala
veche (...); `n pricinile am=nduror acestor cnejii, mini[trii `mp\r\]iei ruse[ti ce s\ afl\ l=ng\
Poart\, s\ poarte vorbe pentru folosul lor” („Arhiva Rom=neasc\”, p. 241-242).
181 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc..., p. 287.
182 N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, apud Gheorghe I. Br\tianu, op. cit., p. 283.
183 Ibidem, p. 283-284.
184 Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei [i Sucevei [i a Catedralei mitro-
politane din Ia[i, Bucure[ti, 1888, p. 24-26.

185 Chestiunea necesit\ un studiu special. Aici enun]\m doar opinia noastr\.
186 „Arhiva Rom=neasc\”, p. 133 [i passim.
mai sus”. Fostul mitropolit era `naintat `n v=rst\ (moare la 1778) a[a `nc=t ar fi de
`n]eles c\ ductul nu mai are elegan]a de odinioar\ (dac\ scrisul nu apar]ine cumva
unui martor)187. Acest detaliu ne mai arat\ c\ actul va fi fost v\zut [i reconfirmat
`n formula actual\ de to]i autorii lui care se mai aflau `n via]\.
{i termenii documentului re]in atmosfera vremii de atunci, c=nd se afirm\
„drepturile ]\rii [i ale p\m=ntenilor”, „legea [i pravila”, „obieciurile [i r=nduielile
noastre cele vechi”188. F\r\ s\ comit\ un fals `n sensul uzual al termenului, put-
nenii au curajul, acum, c=nd turcii nu mai de]in aceia[i putere [i ei vor s\ stabi-
leasc\ noi rela]ii cu sinodul rus, s\ pun\ [i `n scris ceea ce se [tia [i se respecta
tacit de c\tre to]i.
~n preajma `ncheierii p\cii de la Kuciuc Kainargi pe Inochentie `l `nt=lnim
al\turi de mitropolit [i boieri pentru a se pune de acord [i promova cele mai
potrivite ini]iative `n contextul reinstaur\rii suzeranit\]ii turce[ti. Semneaz\ mai
multe arzuri189 (`ntre care unul cere pe Grigorie Ghica domn)190. ce urmau s\ fie
prezentate de mitropolit lui Rumian]ev (care se afla la Foc[ani) [i apoi `naintate
sultanului. Fiindc\ mitropolitul `[i dep\[e[te atribu]iile, la 15 august 1774, boierii
r\ma[i `n Ia[i `l admonesteaz\ `ntr-o scrisoare (`l acuz\ c\ „`mparte ]ara `n tara-
furi” [i ì cer ca `n problemele majore s\ ia hot\r=ri `mpreun\ „cu `ntreaga ob[te”)191.
Ultimii ani de p\storire ai lui Inochentie la Hu[i sunt cei mai dificili. B\tr=nul
episcop g\se[te gospod\ria distrus\ [i averea risipit\. Are `ns\ voin]a de a lua totul
de la `nceput. Realiz\rile `ns\ sunt mai pu]ine, anii `nmul]indu-se [i puterea
sc\z=nd. Va fi fost desigur [i `ngrijorarea mai-marilor zilei fa]\ de cel care nici nu
pierduse, nici nu c=[tigase o b\t\lie pe de-a-ntregul; politica de echilibru urmat\ de
el putea fi o piedic\ [i un pericol pentru cei ce se devotaser\ total numai unei
anumite cauze. Cu un an `nainte de a trece la cele ve[nice este victima unei
`ncerc\ri de asasinat. Medicul Andrei Wolf, care `l salveaz\, [tie de la episcop c\ „`l
otr\vise buc\tarul”192. Moare `n 1782 [i este `nmorm=ntat `n Catedrala episcopal\
din Hu[i, piatra de pe morm=nt fiind `nfrumuse]at\ de urma[ul s\u, Iacob Stamati.
IV. Concluzii: „Toat\ fapta cea bun\ nu pofte[te pentru sine nici o laud\”
Timp de treizeci de ani, ne`ntrerupt, episcopul Inochentie s-a devotat acti-

vit\]ii de restaurator. C\lug\r de Putna [i f\c=nd parte din „fr\]ia” putnenilor, care
conduce via]a bisericeasc\ a ]\rii, este `mplinitorul idealurilor acestora `n `mpre-
jur\rile concrete ale vremii sale.
187 {tefan S. Gorovei consider\ c\ „scrisul nu este al lui Iacob Putneanul” (op. cit., p. 439).
188 Coresponden]ii cu Rosia, `n „Arhiva Rom=neasc\”, passim.
189 Scarlat Callimachi, Vlad Georgescu, Mitropolitul Gavril Callimachi [i Rusia, `n
BOR, an LXXIX (1961), nr. 9-10, p. 807. Semneaz\ [i hatmanul V. Razu, vistiernicul I.
Canta, Sp\tarul Conachi, paharnicul C. P\ladi, stolnicul C. Bal[.
190 Theodor Codrescu, op. cit., vol. VI, p. 416-417. Pe Grigore Ghica `l cunoscuse la
Sankt Petersburg.
191 Ibidem, p. 424-426.
192 Andrei Wolf, op. cit., p. 172. Din documente afl\m c\ Inochentie avea doi ]igani
buc\tari, ambii de la Vasile Gheuca (unul cump\rat [i unul d\ruit).

La Hu[i va ridica din ruine Episcopia, `nt\rind [i zona de margine a ]\rii,

pentru a-[i relua rosturile pe care aceasta le avea `nc\ de la `ntemeiere. Nu se
opre[te doar la gospod\rire [i administra]ie, ci are importante [i semnificative
`mpliniri pastorale [i filantropice (mai ales dac\ ]inem seama de schimb\rile
importante din economia, societatea [i politica timpului).
Toate acestea `l recomand\ ca un ierarh cu `n]elegere superioar\, con[tient de
ceea ce `ntreprinde, cu proiecte izvor=te nu numai din mersul firesc al lucrurilor,
ci cu o concep]ie `ntemeiat\ pe o anumit\ cultur\ tr\it\, deodat\ teologic\ [i ro-
m=neasc\ (la Hu[i p\streaz\ vechea pisanie din vremea lui {tefan cel Mare pus\
`ns\ pe biserica `n\l]at\ de el; la Ia[i sf\tuie[te pe domn s\ ctitoreasc\ spitalul Sf.
Spiridon).
Este [i ierarh lupt\tor pentru restaurarea drepturilor vechi ale ]\rii [i ale
„credin]ei str\mo[e[ti” (expresia o g\sim `ntr-un document semnat [i de el). Ca
putnean face leg\tura dintre dou\ genera]ii ie[ite din chiliile marii lavre din
Bucovina; asigur\ astfel continuitatea acelora[i planuri ce `nsufle]eau pe to]i, `n
`mprejur\ri diferite. Ini]iat `n politica general\ a vremii, pledeaz\, mai ales prin
fapte, pentru cauza neamului s\u. Exceleaz\ `n lucrul de echip\ [i este unul din
c\lug\rii diploma]i, la curent cu problemele mari `n a c\ror dezlegare se cere
devotament, pricepere [i discre]ie. Se dedic\ ac]iunii de restabilire a vechii ju-
risdic]ii a Eparhiei sale [i datorit\ lui „Episcopia basarabean\” a Hu[ilor este
pentru o vreme `n hotarele ei fire[ti (de dincoace de Prut, p=n\ la Nistru [i la Mare).
St\p=ne[te [i datele generale ale chestiunii rom=ne[ti (`l cunoa[te pe Grigorie,
mitropolitul Ungrovlahiei, care va afirma dreptul Bisericii rom=ne[ti `n ]inutul
Br\ilei, corespondeaz\ cu episcopul Chesarie ale R=mnicului [i este la curent cu
lupta rom=nilor ardeleni).
Cuvintele sale „s\ r\m=nem `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale
noastre” nu exprim\ o neputin]\ de a g\si noi solu]ii ([i ele exist\), ci cuprind un
adev\rat program de restaurare a dreptului ]\rii de a fi de sine st\t\toare [i a
Bisericii de a fi condus\, a[a cum dintotdeauna s-a [tiut, prin oamenii locului [i
potrivit r=nduielilor ei. Dovede[te curajul `n]elept de a participa la hot\r=rea de a
se face public, scris, ceea ce p=n\ atunci nu se cutezase (Cartea soborniceasc\
din 1 ianuarie 1752).
Febra modernit\]ii, `n]eleas\ ca triumf al ra]iunii care explic\ lumea f\r\
Dumnezeu, nu izbute[te `nc\ s\ cuprind\ sufletul rom=nesc. Interesul ierarhilor
no[tri pentru noile idei deiste ce cucereau Europa, dovedesc deschiderea [i efortul
lor de a `n]elege mersul lumii `n care `[i conduc p\stori]ii, `ns\ ei m\rturisesc
`ntotdeauna dreapta credin]\. Din acest interes normal se na[te „iluminismul
rom=nesc”. Inochentie, prin op]iunile sale, poate fi considerat un ierarh patriot
luminat.
Din p\cate tr\ie[te [i momente `n care realiz\rile ì sunt risipite, iar teritoriul
]\rii, unde era m\n\stirea lui de metanie, `nstr\inat.
Idealurile m\rturisite de Inochentie prin faptele `ntregii sale vie]i vor fi
slujite, cu aceea[i vrednicie de succesorii lui `n scaunul episcopal de la Hu[i,
Iacob Stamati [i Veniamin Costachi. Un alt urma[, Melchisedec {tef\nescu, `l va
numi, inspirat, pe c\lug\rul putnean „p\rintele acestei Episcopii”.
Inochentie, Bishop of Husi
The bishopric of Husi in the general context of the XVIII-th century was in a
serious crisis because of the Turkish and mostly Tatar incursions. In the same time,
the Russian influence was greater and greater. Bishop Inochentie of Husi came from
Putna, where was a monk and after that he was a dichiu in Radauti. As a bishop he
contributed to the good development of the bishopric and he restored it from ruins. His
vocation as founder of churches and buildings was completed with a cultural accurate
spirit and with a pastoral and philanthropic care for the believers. The diplomatic and
cultural activity was based on the holy tradition of the Church and the Romanian con-
science of unity and faith.

Inochentie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inochentie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL| 191

Asist. Drd. Ni]\ Dan DANIELESCU

I. Episcopia Hu[ilor `n contextul general de la mijlocul veacului

Episcopia Hu[ilor a fost `nfiin]at\ la sf=r[itul veacului al XVI-lea, mai ales

1 Episcopul Dun\rii de Jos Melchisedec, Cronica Hu[ilor [i a episcopiei cu asemenea

4 E. St\nescu, Préphanariotes et Phanariotes, `n „Symposium. L'èpoque phanariote”,

München, 1987, p. 308-309.

Rom=neasc\: „a introdus obiceiuri noi, c\ egumenii nu st\p=neau m\n\stirile lor, c\ pe

pagnie Française d'Impression, Evry, 1977, p. 271.

(`n continuare Iorga, Doc. Callimachi).

10 Mitropolitul Iacob (1750-1760) [i episcopii Dosoftei al R\d\u]ilor (1750-1789) [i

1778), M\n\stirea Neam], 1978, p. 9.

Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1983, p. 254; {tefan B=rs\nescu, {coala greco-slavo-

de Munte, 1909, p. 91 (`n continuare N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti).

~n acest context, de recuzare violent\ de c\tre „p\m=nteni” a sfetnicilor

abuzurile grecului Stavarache care „pune bani [i pe boieri [i pe m\n\stiri [i pe giup=nese”;

tatea mitropolitului Moldovei, Gavriil Callimachi (1760-1786), `n BOR, an LXXXVIII

Degradarea treptat\ a regimului fanariot va conduce c\tre sf=r[itul deceniului

23 {tefan Mete[, Emigr\ri rom=ne[ti din Transilvania `n secolele XVIII-XX (cercet\ri

Rolul Episcopiei Hu[ilor `n contextul posibilit\]ii redob=ndirii teritoriilor din

II. Dintre r\ze[i, c\lug\r la Putna [i dichiu la R\d\u]i

Unul dintre ierarhii moldoveni de la mijlocul veacului al XVIII-lea, a c\rui

27 Victor Papacostea, Civiliza]ie rom=neasc\ [i civiliza]ie balcanic\, Ed. Eminescu,

Dun\rii (o istorie a Europei r\s\ritene `n leg\tur\ cu aceast\ chestie), Institutul european,

rom=nesc, Ed. TRINITAS, Ia[i, 1993, p. 38.

`ntre mai 1752-octombrie 1782. Despre el Melchisedec {tef\nescu va spune o

31 Melchisedec, op. cit., p. 332.

am putea totu[i lua `n considerare leg\turile de rudenie cu boierimea de ]ar\, fapt

1761 copilul lui Constantin Kog\lniceanu d=ndu-i numele s\u, Ioan).

M\z\reanu [i Venedict Teodorovici [.a. ~i va fi cunoscut [i pe viitorii mitropoli]i

III. Inochentie – episcop la Hu[i

La mijlocul veacului al XVIII-lea, t=rgul Hu[ilor se `nf\]i[a destul de modest.

tom. XXXII, Bucure[ti, 1911, p. 3.

Na]ional\, Bucure[ti, 1928, p. 4; M. {esan, Unele considera]ii teologice despre g=ndirea

et circonstances, `n „Bulletin de la Section Historique de l'Academie Roumaine”, XXVI, 1,

comer]ul [i agricultura, tr\ind `ns\ cu nesiguran]a propriilor averi datorit\ deselor

1. „Restaurator al Episcopiei din ruine” – activitatea

46Melchisedec, op. cit., p. 150.

58 Ierom. Dionisie I. Udi[teanu, Episcopia Hu[ilor. Inscrip]ii [i `nsemn\ri, M\n\stirea

constituindu-se mari mo[ii, precum cele de la Bune[ti, Cre]e[ti, Avere[ti, Hru[ca,

margine) [i la Ia[i (pentru a avea o re[edin]\ proprie `n capitala ]\rii). ~n anul

73 Ibidem, p. 249-250 (pentru Soroca) [i p. 256 (pentru Ia[i).

limiteaz\ `nfiin]area a[ez\rilor monahale [i a bisericilor. Deschiderea lor este

83 Melchisedec, op. cit., p. 285-288.

Basarabiei”, an III (1931), nr. 1, p. 73-74.

a l\utarilor (Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, op. cit., p. 81-82).

102 Ibidem, p. 240-242.

stantin Mavrocordat (Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 449-450).

~n epoc\ func]iona [i o ierarhie bisericeasc\ inferioar\, recunoscut\ de stat. ~n

2. „Era respectat de to]i, de la mare p=n\ la mic” – activitatea pastoral\

Chiar dac\ documentele Hu[ilor ne ofer\ informa]ii privitoare mai ales la

dreptatea cu bun\tatea, iar darul se preface `n milostenie (gestul ne arat\ nete-

112 Andreas Wolf, Istoricul Mitropoliei [i al Episcopiilor Moldovei, `n BOR, an XXVII

tom. I, edi]ia a II-a, Ia[i, 1860, p. 202-205.

Episcopul Hu[ilor este membru de drept al Sfatului domnesc [i de aceea

formulele protocolare obi[nuite. Constantin Racovi]\ `l nume[te pe Inochentie

3. „S\ r\m=nem `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre” –

Din punct de vedere cultural [i diplomatic, r\stimpul `n care Inochentie este

125 Pr. Anton Popescu, op. cit., p. 277.

aici de Gavriil Callimachi. Unificarea tuturor c\ut\rilor din aceast\ vreme se va

132 Milan {esan, op. cit.

gazd\ e unul modest, cu siguran]\ episcopul nu este str\in de combina]iile di-

138 Norman Davies, Historie de la Pologne, Fayard, 1986, p. 334.