Anul V, nr.

38, Martie 2016 Apare lunar

ŞCOALA constănţeană
Publicaţie de informaţie, atitudine şi opinie, editată de Sindicatul Liber al
Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa

EDITORIAL

Luna Martie a fost de groază!!! Activităţi peste activităţi, să se vadă realizările tovarăşilor pe sticlă.
Cum, nu ştiaţi că tot tovarăşii conduc? Păi, ce este aşa de dificil? Nu sunt aceleaşi moravuri? Ministerul
tehnocrat ne-a luat „maul” la toţi. A reuşit să decredibilizeze din nou imaginea publică a educaţiei ... pentru
a câta oară!!! După ce ani de zile au refuzat să pună în aplicare legea, amânând până la sfintele calende
plata unor hotărâri judecătoreşti (după ideea: „noi să le luăm banii şi să plătească guvernele de după ”, cam
aşa părea să gândească Boc şi ai lui), când ziceam şi noi că îşi revin la normal şi ne primim drepturile
salariale, „ţeparii” revin în forţă! Ahaa!!! Staţi că vă săturăm noi de drepturi! Ioc! legea salarizării, Ioc!
creşteri de venituri promise ... la muncă!
Şi uite aşa am fost prăvăliţi în luna martie. Simulări neplătite, olimpiade şi concursuri peste concursuri
în zile de sărbătoare, controale ministeriale şi, cireaşa de pe tort, ministerul mimează democraţia. Asta
aşa ... pentru mocofanii ce stau numai în faţa televizorului şi înghit toate ştirile. Mai mare râsul! Cei care
dirijează educaţia, care ar trebui să fie un monument de probitate morală, se întrec în a minţi ca la concurs.
Alcătuiesc comisii peste comisii, consilii profesorale care să se pronunţe pentru una dintre cele trei variante
de curriculă, pentru ca în final să vină cu o a patra variantă ce fusese impusă din culise, după ce sindicatele
i-au prins cu mâţa în sac şi i-au acuzat că de fapt vor să ne învrăjbească, nu să reformeze cu adevărat. Şi s-a
dovedit! A trebuit să sară mediul academic să-i aducă cu picioarele pe pământ. Dar tovarăşii, nu şi nu!. S-au
stropşit până şi la oameni de cultură recunoscuţi. Ăştia da, băieţi hotărâţi!!! Îmi amintesc cum preconizam
că-i radem la vot în prezidenţiale şi pe vechii guvernanţi. Au trebuit să piardă ca să le vină mintea la cap şi
să se ocupe de noi în mod raţional. Urmează cei de acum. Este paradoxal că de câte ori cineva ia de proşti
profesorii şi îşi uită promisiunile pierde alegerile. Cum poţi să neglijezi o asemenea lecţie? Ţineţi minte
cum se punea problema pe vremea lui „Împuşcatul”? Te luau mai întâi politic ... cu „Măi, tovarăşi”. Dacă nu
le ţinea, ne gratulau cu „Măi, băieţi, hai să o facem şi pe asta ”! Am să mă adresez tovarăşilor pe nivelul lor
de înţelegere. Măi, băieţi, vă radem la vot de nu vă vedeţi! Chiar nu suntem proşti! Dacă aveţi impresia că
„textele” cu munca pe stomacul gol şi lozincile proletcultiste mai impresionează pe cineva, trăiţi în lumea
iluziei. Lumea voastră este pe sfârşite şi când va face POC!, tare ne vom bucura!
Redactor şef, prof. Paul DOMINTE

CONFERINȚA NAȚIONALĂ: În municipiul nostru, nu cu foarte mult

ROLUL AUTORITĂȚILOR timp în urmă, mai precis pe 25 februarie
2016, Sala Senatului Universității Ovidius a
LOCALE ÎN REFORMAREA
găzduit Conferința Națională cu tema: Rolul
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC autorităților locale în reformarea învățămân-
(CONSTANȚA, tului românesc. În ceea ce mă privește, a fost
25 FEBRUARIE 2016) o întâlnire plină de contradicții, în cadrul
căreia au fost făcute afirmații mai mult decât
interesante. Fiind o activitate organizată de
1
către Asociația Elevilor din Constanța, m-a
surprins, evident, greutatea numelor celor
care au acceptat să participe la acea dezba-
tere: doamna Ecaterina Andronescu, fost mi-
nistru, președintele Comisiei pentru învăță-
mânt din Senatul României, domnul Sorin-
Mihai Câmpeanu, fost ministru, președintele
Consiliului Național al Rectorilor, domnul
Ion Constantin, prefect (pe atunci) al jude-
țului Constanța, domnul Șerban Iosifescu,
președinte al Agenției Române de Asigurare a
Calității în Învățământul Preuniversitar,
doamna Ligia Deca, consilier de stat,
Departamentul pentru Educație și Cercetare
al Administrației Prezidențiale, domnul
Gabriel-Liviu Ispas, Secretar de Stat pentru
învățământul preuniversitar în Ministerul
Educației și Cercetării Științifice, domnul
Cezar-Mihai Hâj, consilier în cadrul Minis-
terului Educației și Cercetării Științifice,
domnul Marian Staș, doctor-inginer, expert
în educație, domnul Mihai Gîrțu, prorector al
Universității Ovidius din Constanța, domnul
Ion Botescu, președintele Senatului Univer-
sității Ovidius din Constanța, doamna Daniela
Vișoianu, președinte al Coaliției pentru Edu-
cație, iar lista poate continua.
Nu am putut să nu mă gândesc ce resor-
turi tainice au putut să miște aceste persona-
lități spre malul Pontului Euxin, în condițiile
în care, la acțiuni similare care au fost orga-
2
nizate în trecut de către Federația Sindicatelor
Libere din Învățământ – federație ce repre-
zintă interesele a 180.000 de angajați ai sis-
temului de învățământ preuniversitar, nu au
răspuns prezent atâția grei, iar cei veniți erau
destul de grăbiți pentru că ... aveau o agendă
foarte încărcată. Să fie vorba despre o ...
campanie electorală înaintea campaniei elec-
torale ? A doua mea problemă a fost legată de
prezența domnului Marius Nistor, președinte
al F.S.E. Spiru Haret, și, mai ales, de atitu-
dinea sa în legătură cu organizarea și desfășu-
rarea viitoarelor concursuri pentru ocuparea
funcțiilor de director și director adjunct. Că
agreează ideea organizării acestui concurs și
elaborarea subiectelor la nivelul fiecărui
inspectorat școlar și nu de către M.E.C.Ș. cu
subiecte unice la nivel național, știam. Din
discursul său mi s-a confirmat și faptul cum
că nu este de acord cu ideea ca potențialii
candidați să nu se poată înscrie la concurs
dacă nu au primit avizul conform din partea
Consiliului Profesoral al unității/instituției
de învățământ preuniversitar pe care vor dori
să o conducă. Vă las pe dumneavoastră să
decideți care sunt consecințele unei astfel de
abordări și pe cine ar putea avantaja. Reacția
sa la intervenția mea pe acest subiect a fost
stupefiantă: este mai bine ca acei candidați să
fie validați sau chiar aleși de către Consiliul
de Administrație al unității/instituției de
învățământ preuniversitar, întrucât membrii
Consiliului Profesoral îl vor alege pe cel mai
comod candidat, nu pe cel mai bun. Sub
pretextul că nu va permite un dialog de tip
ping-pong, moderatorul dezbaterii, domnul
Marian Staș nu mi-a permis să îi dau replica
domnului Nistor. Ceea ce nu mi-a putut inter-
zice domnul Staș este faptul de a mă gândi la
componența Consiliului de Administrație din
fiecare școală românească (director și, după
caz, director adjunct, ambii numiți cu dele-
gare de către inspectorii școlari generali, pri-
marul/reprezentant al/reprezentanți ai aces-
tuia, reprezentantul/reprezentanții Consiliu-
lui Local sau al/ai Consiliului Județean) și
consecințele ce pot decurge de aici în proce-
sul de alegere/desemnare a directorului. Nu
mi-a plăcut nici convingerea domnului Nistor
că profesorii noștri sunt atât de proști, atât de
inconștienți, încât nu vor avea capacitatea
mentală și decizională pentru a-l alege pe cel
mai bun candidat, pe cel care va aduce pres-
tigiu școlii, va atrage elevii și le va păstra
astfel locurile de muncă, preferând în schimb
să îl aleagă pe cel mai ... comod.
Născută și formată până la cel mai înalt
nivel academic aici la Constanța, așa cum
mărturisea, doamna Deca, consilier preziden-
țial, a vorbit despre media de promovabilitate
a județului nostru la examenul de Bacala-
ureat, situată sub media la nivel național, des-
pre insuficienta susținere a elevilor cu diza-
bilități și a celor care provin din medii sociale
defavorizate, despre lipsa de interes a popu-
lației și a politicienilor, care, în programele
electorale, preferă să se concentreze pe impo-
zite, taxe, colectarea deșeurilor, soarta câini-
lor vagabonzi, infrastructură, ș.a., nicidecum
pe educație și sănătate, despre concluziile
studiului Costul investiției insuficiente în
educație în România. Raport final pentru
UNICEF, finalizat în anul 2014 (autorii aces-
tuia ajungeau la concluzia că dacă menţine
investiţia în educaţie la un nivel atât de scăzut
ca în prezent, România va pierde între 12 şi
17 miliarde de euro în perioada 2015-2025, în
timp ce, dacă ar creşte treptat investiţia în
educaţie, de la 4,1% la 6% din PIB, s-ar înre-
gistra o creştere economică mai mare, de la
2% la 2,7-2,95%, ceea ce ar genera un câştig
de 12-17 miliarde de euro în următorii zece
ani) și despre faptul că autoritățile publice lo-
cale ar trebui să se implice mai mult în viața
școlilor, pentru a face din acestea spații sigu-
re pentru elevi și profesori. Dar cel mai mult
a vorbit doamna Deca despre proiectul prezi-
dențial: România educată. Aceasta este noua
țintă a președintelui României, domnul Klaus
Werner Iohannis. Ideea este pur și simplu mi-
nunată. Totuși, așa cum scriam într-un articol
apărut în Tribuna învățământului (anul
LXVII, nr. 1332/3212, 7-13 martie 2016), mă
întreb cu cine, cum, în ce mod, pe baza căror
principii și, mai ales, cu ce resurse financiare
se dorește concretizarea acestui proiect. Da-
că, într-adevăr, se dorește construirea unei
Românii educate, un lucru este cert: va fi ne-
3
voie de mult timp, de mulți oameni de valoa-
re implicați și de foarte mulți bani. Poate
chiar mai mulți decât ar însemna 6 % din
PIB. Ceea ce mă face să fiu foarte sceptic în
privința acestui nou proiect sunt cifrele. Nu
este nici un secret faptul că România are cea
mai scăzută rată a investiției în educație din
toată Uniunea Europeană. Strategia Europa
2020, prioritățile și obiectivele asumate de
țara noastră pe baza acestui document comu-
nitar, articolul 8 al Legii educației naționale
sunt doar iluzii. Conform informațiilor furni-
zate de către Institutul Național de Statistică
și de către Ministerul Finanțelor Publice, în
țara noastră, media alocărilor bugetare pentru
sistemul de educație în ultimii opt ani este de
3,4 % din PIB, în timp ce media Uniunii Eu-
ropene este de 5,5 %, cu state precum Is-
landa, Danemarca, Suedia, Finlanda ș.a., care
alocă peste 6-7 % din PIB. Deci ...
Domnul secretar de stat Ispas a susținut
că învățământul românesc nu este nici gro-
zav, dar nu este nici pe ducă, așa cum există
tentația unora de a spune, pentru că mereu
vedem doar jumătatea goală a paharului,
uitând cu totul de cea plină, lăsând undeva la
o parte lucrurile bune care se petrec în sistem.
Fără a fi adeptul desființării Inspectoratelor
Școlare Județene, a susținut că este nevoie de
descentralizare și, în aceeași măsură, de o
întărire a controlului calității care să împie-
dice, printre altele, transformarea inspectori-
lor și a directorilor în vătafi pe moșie, pentru
că educația nu este moșia nimănui. În opinia
mea, domnul secretar de stat a susținut trei
adevăruri greu de contestat: toți elevii care
doresc să intre mai repede pe piața muncii ar
trebui încurajați, întrucât a munci este
onorabil și nu toți cei angajați trebuie să aibă
o diplomă de Bacalaureat; de la bugetul de
stat pleacă sume importante de bani către un
adevărat cult al nemuncii, ajutoarele sociale
nefiind condiționate nici de servicii aduse
comunității, nici de prezența la școală a copii-
lor beneficiarilor; în sistemul de învățământ
preuniversitar românesc, ultimii 25 de ani au
însemnat un șir de experimente și testări, nu
întotdeauna făcute în interesul sistemului și al
celor implicați în el, astfel încât reforma a
atins în acest moment limita gradului de
suportabilitate.
Doamna senator Andronescu a susținut
că, în timpul dezbaterilor, antevorbitorii săi
au spus lucruri cu care este pe deplin de
acord, lucruri cu care este parțial de acord și
lucruri cu care nu este de acord. În ceea ce
mă privește, cam așa au stat lucrurile și în
privința punctelor sale de vedere. Sunt întru
totul de acord cu faptul că o lege a educației
naționale ar trebui să reprezinte suma unor
viziuni și puncte de vedere, nicidecum o
singură viziune, o singură voință și un singur
punct de vedere, așa cum s-a întâmplat în
anul 2011. Cred că școala este o instituție
fundamentală a întregii noastre societăți, de
aceea nu ar trebui lăsată singură în lupta cu
toate neajunsurile cu care se confruntă și care
îi reduc eficiența acțiunii, ci ar trebui să fie
susținută de întreaga societate. Susțin punctul
de vedere conform căruia performanțele și
reușitele vor apărea doar acolo unde, și doar
atunci când, în ierarhia priorităților asumate,
pe primele trei trepte, autoritățile centrale și
locale vor așeza: școala, școala, școala !
Cred că inițiativa legislativă a unor par-
lamentari de a desființa Inspectoratele Școla-
re este o decizie radicală ce ar fi trebuit pre-
cedată de serioase analize de impact, de con-
sultări și dezbateri publice. Cred că funcția
principală a inspectoratelor școlare ar trebui
să fie cea de monitorizare, de îndrumare și nu
cea de control. Știu că ar trebui acordată mai
multă autonomie decizională școlilor și
inspectoratelor școlare, dar ce ne facem cu
acei directori și inspectori școlari care au
uitat care le este menirea, care au uitat că
funcția lor de bază este cea de profesor, care
au uitat de respect și colegialitate, ajungând
să se creadă ,,Dumnezeu pe pământ”, com-
portându-se ca atare, adică tăind și spân-
zurând ? Am fost parțial de acord cu afir-
mația că, în învățământ, nu ar mai trebui să
mai utilizăm termenul de reformă, care a
ajuns să deranjeze (asta cam așa este),
înlocuindu-l cu termenul schimbare, pornind
de la întrebarea: cum și pentru ce îi formăm
pe tinerii noștri ? Reformă ? Schimbare ? În
opinia mea, dacă nu pregătești introducerea
4
noului în mod meticulos, cu răbdare, cu o
aplicabilitate care să însemne cel puțin un
ciclu complet de învățământ, prin consultare
și ținând cont de interesele tuturor celor
implicați în sistem, vorbim doar despre ...
aceeași Mărie, cu altă pălărie ! Nu sunt de
acord cu afirmația (pe care nu o aud rostită
pentru prima oară) că, în sistemul de învăță-
mânt preuniversitar românesc, nu mai avem
necalificați, marea problemă fiind numărul
prea mare de suplinitori. Dacă nu ai studii
corespunzătoare postului și totuși ocupi un
post didactic de predare, ce se cheamă că
ești? Calificat? - în nici un caz. Iar suplini-
torii pot fi la fel de bine pregătiți și dedicați
menirii lor precum un titular, nu ? În plus, ce
se va întâmpla când, în sistem, toate posturile
vor fi ocupate numai și numai de către titu-
lari? În primul rând, nu se va mai putea intra
în sistem decât extraordinar de rar și de greu,
numai pe acele posturi eliberate pe cale natu-
rală (demisie, demitere, pensionare, deces).
Apoi, ținând cont de faptul că, în România,
natalitatea cunoaște o tendință negativă, în
timp ce efectivele de elevi la clasă se cons-
tituie pe numărul maxim admis de lege, în
viitor vom vorbi, probabil, și despre șomaj în
învățământ ?
Și doamna Vișoianu a făcut afirmații
interesante. Cu credința că școala crește co-
munitatea, iar comunitatea crește școala, sunt
de acord. Susțin și faptul că este necesară o
schimbare care să vină de jos în sus, întrucât
este posibil ca, în acest moment, Ministerul
Educației Naționale și Cercetării Științifice să
fie atât de centrat pe sine încât să nu mai aibă
legătură cu sistemul de învățământ obliga-
toriu. Dar nici în ruptul capului nu pot fi de
acord cu faptul că, asumată ca atare, biro-
crația, care în acest moment sugrumă siste-
mul de învățământ și activitatea oamenilor
săi, poate deveni o valoare și un instrument
reglator util (Sic !).
De departe însă, cea mai interesantă
figură a dezbaterilor a fost domnul Iosifescu.
Nu voi reproduce argumentele sale pro și
contra inițiativei desființării inspectoratelor
școlare, pentru că acestea au fost prezentate
într-un articol din ediția on-line a unui ziar
constănțean apărut pe 27 februarie 2016. Nu
voi comenta nici afirmația sa din care reiese
faptul că nu Agenția Română de Asigurare a
Calității în Învățământul Preuniversitar este
sursa birocrației din învățământ, ci legislația
în vigoare. Vă voi vorbi doar despre o reacție
a sa pe care nu va mai fi nevoie să o inter-
pretez. Se discuta aprins despre directorii
unităților/instituțiilor de învățământ preuni-
versitar din România, despre calitatea aces-
tora și despre cât de bine sau mai puțin bine
pregătiți sunt. În timpul dezbaterilor, cineva
de la prezidiu s-a întrebat cum de mai există
atâtea cazuri de directori care demonstrează
incompetență, de vreme ce s-au făcut nume-
roase cursuri de formare pentru acești oa-
meni, cu atât mai mult cu cât aceștia fac parte
și din Corpul Național de Experți în Mana-
gement. În acel moment, spontan, domnul
Iosifescu pur și simplu a pufnit în râs, s-a
înroșit la față, apoi a lăsat capul în jos pentru
a face ca acel moment penibil să treacă neob-
servat, chiar dacă a fost imposibil ca așa ceva
să se întâmple.
Ca o concluzie, referindu-mă la tema
conferinței amintite, dincolo de orice alt co-
mentariu, susțin că dezvoltarea durabilă a
unei societăți naționale depinde în mod obli-
gatoriu de calitatea, de valorile și principiile,
de continuitatea și eficiența sistemului său
educațional. Unele state ale lumii civilizate
au înțeles de foarte mult timp acest adevăr. Și
l-au asumat. Sunt acele state model, pe care
le invidiem pentru nivelul dezvoltării lor
economico-sociale, pe care le admirăm pen-
tru forța lor, pentru stadiul evoluției lor cultu-
ral-științifice și unde, uneori, alegem să emi-
grăm. Noi sau copiii și nepoții noștri. În ceea
ce privește situația din țara noastră, este foar-
te mult loc, nepermis de mult loc pentru mai
bine. Atât autoritățile publice locale, cât și
cele centrale ar trebui, cât mai repede, să își
modifice abordările față de sistemul de învă-
țământ și față de oamenii săi, falimentare
până acum, să își îmbunătăţească implicarea
și politicile care au legătură cu școala româ-
nească de orice nivel, pentru că doar în acest
mod vor dovedi responsabilitate faţă de
5
situația prezentului și, mai ales, a viitorului
propriilor cetăţeni.
Prof. Mitică IOSIF
(Preşedinte al S.L.S.I.P. Constanţa)
CITEŞTE ŞI ALEGE CE SE
POTRIVEŞTE
Sunt la a doua experienţă în editarea unei
cărţi/ culegeri educative specifice învăţămân-
tului primar şi experienţa m-a convins că
trebuie să investesc timp, idei şi creativitate
pentru a obţine rezultate satisfăcătoare cu ele-
vii cu care lucrez.
„Educaţia nu măsoară cât de mult ai
memorat sau cât de multe ştii. Educaţia
reprezintă capacitatea de a face diferenţa între
lucrurile pe care le ştii si cele pe care nu le ştii.”
Anatole France
Acesta este citatul de la care am pornit în
realizarea acestei cărticele. Da, este important
ca tot ceea ce învaţă copiii să şi aplice. Cu-
noştinţele temeinice sunt cele de care te
foloseşti în toate activităţile zilnice.
Un alt motiv care m-a inspirat în rea-
lizarea aceasta a fost acela că devenise ex-
trem de dificil de a modifica texte deja exis-
tente şi consacrate, pe diferite teme, dar care
trebuiau adaptate nivelului şi specificului
elevilor cu care lucrez.
Pornind de la certitudinea că educaţia
moral-civică are o importanţă majoră în feno-
menul educaţiei, începând încă din clasele
primare şi că necesitatea acesteia este tot mai
intensă, cărticica de faţă îşi propune o abor-
dare diferită, sub forma unui joc de creaţie şi/
sau alegere a deznodămintelor unor poveşti
morale care îi pun pe elevi în situaţia de a-şi
recunoaşte concepţia, cunoştinţele despre co-
rectitudine, de a compara situaţii corecte/ gre-
şite, de a alege şi de a rezolva câteva jocuri
simple. Totodată aritmogrifele ce aparţin fie-
cărei poveşti vin să îmbogăţească vocabu-
larul, capacitarea de a se relaxa prin colorare
sau creare de desene tematice, precum şi
exerciţii de relaxare prin dezlegarea unor
desene labirint.
 Obiectivele urmărite sunt cele care se
identifică şi cu obiectivele moral-civice
prezente în manualele specifice ale ciclului
primar:
1. Dobândirea de cunoştinţe morale.
2. Formarea de convingeri şi sentimente
morale.
3. Formarea deprinderilor şi obişnuinţe-
lor morale.
4. Formarea trăsăturilor volitive.
5. Formarea trăsăturilor de caracter.
Educaţia moral-civică corespunde nece-
sităţii de a le forma copiilor o conduită bazată
pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii so-
ciale. Aceasta urmăreşte iniţierea copiilor în
practicarea unui comportament activ şi res-
ponsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă
de sine şi de ceilalţi, conştient de drepturi şi
de datorii, liber şi deschis spre nou şi corect.
Se afirmă din ce în ce mai des că vre-
murile pe care le trăim au început să se alte-
reze tot mai mult precum şi valorile tradi-
ţionale. Bunul simţ, buna cuviinţă şi compor-
tamentul corect în societate nu pot fi separate
de moralitate, căci o conduită frumoasă este
morală, iar ceea ce este moral este frumos.
Între ele, politeţea se constituie într-un impe-
rativ al convieţuirii sociale, atitudinea pe care
o presupune rămânând un indemn pentru res-
pectarea regulilor de convieţuire socială.
Mihaela BOANTĂ
(Prof. psihopedagog – CŞEI „Maria
Montessori” Constanţa)
CLIMATUL ORGANIZAȚIONAL
Climatul școlar exprimă, susține Miles
(E. Păun, 1999) „caracteristicile relațiilor
psihosociale, din școală, tipul de autoritate,
gradul de motivare și de mobilizare a re-
surselor umane, stările de satisfacție sau insa-
tisfacție, gradul de coeziune din comunitatea
școlară”.
Împărtășind aceeași teză, E. Păun vor-
bește de etosul organizației școlare, defi-
nindu-l ca „atașamentul managerilor, al ca-
drelor didactice și elevilor față de școala lor,
6
dar un atașament în care climatul joacă un rol
esențial”.
Climatul organizației școlare nu este un
dat, ci produsul a cel puțin trei categorii de
factori:
1) Structurali, reglementați de legislația șco-
lară
a ) Mărimea școlii.
Școlile cu efective mici beneficiază de un
climat organizațional cald, motivant.Acest
aspect vine să confirme validitatea teoriilor
postmoderne care promovează organizațiile
mici și dinamice
b) Compoziția școlii
Cu cât gradul de omogenitate este mai
mare, cu atât climatul organizațional este mai
motivant
2) Instrumentali, ce asigură condițiile și
resursele necesare îndeplinirii obiectivelor
școlii
a) condițiile materiale, mediul fizic,
strategiile de acțiune,
b) competența și stilul managerial, modali-
tățile de comunicare intra și interorganizațio-
nală
3) Socio-afectivi și motivaționali
a) ce vizează structura relațiilor
nonformale, dar și
b) relațiile dintre directorul școlii și
ceilalți membri ai organizației(E.Păun, 1999)
Deducem de aici că o mare responsa-
bilitate în crearea unui climat organizațional
pozitiv o are managerul școlar, care, prin
agrearea și prin adoptarea unui anumit stil
managerial, imprimă o anumită notă relațiilor
existente la nivelul școlii. Acesta trebuie
adecvat obiectivelor și problemelor ce nece-
sită rezolvare la nivelul școlii. Reușita și afir-
marea școlii devine, de cele mai multe ori, di-
rect dependentă de stilul managerial adoptat.
Altfel spus, există tot atâtea tipuri de climat
școlar câte stiluri de conducere se adoptă. În
acest sens, R.Lickert și J.G.Lickert (E.Păun,
1999), afirmau despre climatul organizațional
că are efect cumulativ: climatul existent la
vârful ierarhiei creează premisele pentru
climatul de la nivelurile mediu și de bază. Ei
descriu patru tipuri de climat școlar:
 1. Autocratic exploatator, în care deci-
ziile se iau la nivel superior ierarhic, prin ne-
implicarea subordonaților, deoarece aceștia
nu se bucură de încrederea managerilor.
Acest tip de climat organizațional este
cel promovat de organizațiile birocratice,
raționale și închise ( Taylor, Weber ).
2. Autocratic binevoitor în care subor-
donații participă la luarea deciziilor într-o
măsură destul de mică și numai în anumite
condiții
3. Democratic consultativ care permite
comunicarea bilaterală, iar subordonații sunt
responsabili de deciziile luate numai la nive-
lul de bază
4. Democratic participativ, caracterizat
prin descentralizarea decizională, încredere,
motivare, comunicare la toate nivelurile.
În cadrul oricărei organizații se consti-
tuie unul sau mai multe grupuri de muncă,
care coexistă și se manifestă în diferite
domenii de activitate și la diferite niveluri
ierarhice.Un grup de muncă, pentru a exista,
este necesar ca membrii acestuia să comunice
între ei.
Unul dintre elementele cu mare influență
asupra climatului la locul de muncă îl
constituie comunicarea, cu preponderență co-
municarea interpersonală. O bună comunica-
re interpersonală va duce la dezvoltarea unui
comportament adecvat, favorabil evoluției
pozitive a grupului de muncă.
În relațiile interpersonale, contează nu
atât cum este omul în realitate, ci cum se
manifestă el în contactele cu ceilalți, deci nu
atât însușirile sau trăsăturile ascunse, ci
acelea care sunt făcute publice. În acest sens,
în lucrarea ”Eul și personalitatea”, autorul
Zlate Mielu ne oferă o descriere a ceea ce se
numește personalitatea percepută, care cu-
prinde ansamblul reprezentărilor, ideilor,
aprecierilor cu privire la alții. Atitudinile,
reprezentările pe care le au unii despre alții
(în primul rând ale celor cu care lucrează îm-
preună), simpatiile și antipatiile joacă un rol
esențial în buna desfășurare a activității unei
organizații. Cooperarea este responsabilă de
bunul mers al organizației, iar aici, un rol
esențial îl are managerul organizației. El tre-
7
buie să fie conștient de aspectele pe care le
implică îndrumarea subordonaților, deoarece
în acest proces există riscul de a se schimba
el însuși.
Astăzi, multe organizații se restructurează
în așa fel încât să devina mai puțin ierar-
hizate, urmând modelul japonez, care presu-
pune respectarea următoarelor principii:
 Luarea de decizii de jos în sus (an-
gajații sunt consultați în legătură cu
politicile pe care conducerea intențio-
nează să le aplice și astfel au loc cu
regularitate întâlniri între conducere și
angajați)
 Orientarea către lucrul în echipă (la
toate nivelurile organizației oamenii
sunt implicați în mici echipe de cola-
borare sau grupuri de lucru. Grupurile
și nu membrii individuali sunt evalu-
ate ca performanță)
 Siguranța postului
 Contopirea muncii cu viața privată
Raportat la organizația școlară, consi-
der că o parte din principiile modelului japo-
nez s-ar putea aplica cu succes și în insti-
tuțiile de învățământ, astfel încât mai multe
decizii să fie luate în cadrul consiliului pro-
fesoral, nu numai în consiliul de adminis-
trație, ținându-se cont de realitatea existentă,
de necesitățile cadrelor didactice și ale ele-
vilor. Este necesar, de asemenea, ca în pro-
iectele educaționale să se lucreze în echipă,
să fie implicate cât mai multe cadre didactice
și elevi, să renunțăm la modelul în care toți
profesorii vor să fie coordonatori și nu mem-
brii unei echipe.
BIBLIOGRAFIE:
1. M. Douglas, Cum gândesc instituţiile, Ed.
Polirom, Iaşi, 2002
2. Ştefan Iosifescu, Manual de management edu
caţional, Ed. ProGnosis, Bucureşti, 2000
3. A.Neculau, Psihologie socială, Ed. Polirom,
Iaşi, 1996
4. E.Păun, Şcoala-abordare sociopedagogică, Ed.
Polirom, Iaşi, 1999
5. M.Vlăsceanu, Organizaţii şi comportament
organizaţional, Ed. Polirom, Iaşi, 2003
6. M. Vlăsceanu, Organizaţiile şi cultura orga-
nizării, Ed. Trei, Bucureşti, 1999
 (prof. Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia)
Lakme TUDOR

8
 Info sindical
FACILITĂŢI OFERITE MEMBRILOR S.L.S.Î.P

SPRIJIN FINANCIAR:  Consultaţie juridică gratuită în domeniul

 Ajutor de maternitate – 300 lei
 Ajutor de deces:
1. membru de sindicat – 500 lei
2. copilul membrului de sindicat – 300 lei
3. soţul/soţia membrului de sindicat – 300
lei
4. părintele membrului de sindicat – 250 lei
 Ajutor social:
1. pentru un copil în întreţinere – 150 lei
2. pentru doi copii în întreţinere – 200 lei
3. pentru trei copii în întreţinere – 300 lei
4. copiilor orfani ai membrilor de sindicat –
200 RON
 Ajutor de calamitate – 500-1000 lei (în
funcţie de valoarea pagubelor, evaluate de
Comisia socială).
 Ajutoare de boală – 120-300 lei (în
funcţie de gravitatea bolii, atestată cu docu-
mente medicale).
 Ajutoarele vor putea fi solicitate şi obţi-
nute săptămânal la sediul S.L.S.Î.P. Constan-
ţa, în zilele de marţi şi joi, între orele 9.00-
16.00
SERVICII:
 Consultaţie sindicală.
legislaţiei muncii.
 Xerox-copiere –50 bani /pagina
 Legitimaţii ISIC (International Student
Identity Card)/ ITIC (International Teacher
Identity Card).
PROGRAM:
 Preşedinte Iosif Mitică: luni-vineri, între
orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Popescu Ion: luni-vineri,
între orele 8.30-16.30
 Vicepreşedinte Contanu Mihai: luni-
vineri, între orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Caterinici Mihaela: luni-
vineri, între orele 8.00-16.00
 Secretar executiv Burnete Eleonora: luni-
vineri, între orele 9.00-17.00
 Secretariat: luni-vineri, între orele 8.30-
16.30
 Contabilitate: luni-vineri, între orele 8.00-
16.00
 Consilier juridic: luni-vineri, între orele
8.30-16.30

Colectiv de redacţie
Responsabilitatea pentru conţinutul Paul Dominte (Redactor şef)
articolelor publicate aparţine Mihaela Caterinici (Secretar de Redacţie)
în exclusivitate autorilor Mihai Contanu (Redactor)
Eleonora Burnete
Elena Simiciuc
„CINE NU EMoroşanu
CU NOI E SINGUR”
Irina
Elena Cîrjă
ISSN 2285 – 3944
ISSN–L 2066 – 9267
Adresa redacţiei:Str. Ştefan cel Mare,
nr. 13, Constanţa,
decebalprof@yahoo.com
Tel/fax 0241/617.022; 0241/613.174

„CINE NU E CU NOI E SINGUR”

9