GPP NR.

33 SATU MARE
Arondare: GPP NR.11 SATU MARE
Prof.consilier: Seucan Daniela Teodora

Program de dezvoltare socio-emoţională pentru preşcolari

Activitate opţională

Călători in lumea emoţiilorşi a prieteniei

Grup țintă: preșcolari, nivel II

Durata: anul școlar 2018-2019

Program inițiat și derulat de: prof.consilierSeucan Daniela Teodora

Avizat director,
Prof. Florica Roman
ARGUMENT
 Vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate planurile: fizic,
cognitiv şi socio-emoţional. Aceste planuri se află în strânsă interacţiuneşi pot fi separate doar
artificial, pentru a fi investigate sau înţelese mai uşor În perioada preşcolară, copilul
denumeşteşirecunoaşteemoţiile proprii şi ale persoanelor din jur, acest lucru permiţându-i să
răspundă adecvat la propriile trăiri emoţionale, cât şi la ale celorlalţi. La vârsta de 3 ani,
copilul denumește și recunoaște emoţii precum: bucuria, furia, frica şitristeţea, ajungând ca la
vârsta de 5-6 ani această paletă de etichete verbale să fie mult mai amplă, fiind incluse de
exemplu și ruşinea, vinovăţia sau jena. În perioada preșcolară, limbajul emoțiilor câștigă
rapid în acuratețe, claritate și complexitate și, ceea ce este cel mai semnificativ, raportarea la
posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă. Din moment ce
sunt capabli să vorbescă despre emoții înseamnă că pot avea o viziune mai obiectivă asupra
emoțiilor, pot să încerce să înțeleagă propriile emoții și să asculte ce spun alții despre emoțiile
lor. Limbajul emoțiilor are aşasar implicații semnificative pentru dezvoltarea emoțională a
copilului.În această etapă de vârstă copilul dobândeşte o abilitate esenţială pentru dezvoltarea
ulterioară și anume autoreglarea emoţională (controlul propriilor emoţiişidorinţe). Aceasta
implică abilitatea de iniţiere, inhibiţie sau modulare a proceselor fiziologice, a cogniţiilorşi a
comportamentelor relaţionate cu emoţiile astfel încât să fie atinse scopurile individuale
(Thompson, 1990).
Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării au dovedit faptul că nu este suficient să
dezvoltăm abilităţile intelectuale ale copiilor. Studii care au urmărit copii începând cu primii
ani de viaţăşi până la vârsta adultă au indicat faptul că abilităţile copiilor de a-şiconştientiza
trăirile emoţionale, de a le gestiona în mod adecvat sau de a-şi face prieteni, sunt cel puţin la
fel de importante ca şiabilităţile intelectuale (inclusiv pentru reuşita la şcoală).
Surprinzător, abilităţilesocio-emoţionale sunt un predictor mai bun al reuşitei la şcoală decât
abilităţile intelectuale. De exemplu, copiilor le este mai dificil să înveţe să citească dacă se
confruntă cu probleme care îi distrag de la activităţile clasei – dacă nu ştiu să ceară ajutor, nu
sunt capabili să urmeze instrucţiuni, dacă nu reuşesc să se înţeleagă bine cu cei din jur, sau să
îşi exprime adecvat şi să își gestioneze adecvat emoțiile negative.
Am observat de-a lungul timpului că preşcolarii sunt mai precişi în denumirea
emoţiilor cu ajutorul etichetelor verbale decât cu ajutorul expresiilor faciale, în mod special
pentru frică şi dezgust. Fără o etichetă verbală a emoţiilor, copiii pot să nu realizeze că acel
comportament provoacă o emoţie. Uneori însă, cuvintele ce denumesc emoţii pun probleme
copiilor, deoarece ele se referă în parte la stări emoţionale interne, neobservabile. Cadrele
didactice trebuie să încurajeze în permanenţă copiii să utilizeze cuvinte şi expresii ce
denumesc stări emoţionale. Când un copil trăieşte o emoţie puternică trebuie întrebat cum se
simte (Cum te simţi când colegul te jigneşte?, Eşti bucuroasă când te joci cu păpuşile?). Copiii
vor învăta astfel că este normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre ele.

Abilitatea de a înţelege şi descrie emoţiile celorlalţi este necesară pentru manifestarea

empatiei. Când empatia este exprimată la un nivel moderat, ea conduce la simpatie.

Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu sine însuşi”. Şitotuşi, câteva
lucruri esenţiale îi fac să fie asemenea: toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi
de exerciţiu. Toţi simt nevoia de recunoaştereşi acceptare. Toţi caută un sprijin în adult şi chiar
au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce îşi dezvoltă încrederea în sine
şi dobândesc propria experienţă. „Nici o profesiune nu cere posesorului ei atâta competenţă,
dăruire şi umanism ca cea de educator, pentru că în nici una nu se lucrează cu un material mai
preţios, mai complicat şi mai sensibil decât omul în devenire…”

SCOPUL:
 Dezvoltarea capacității de exprimare emoțională
 Dezvoltarea capacității de control emoțional
 Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu grupul de covârstnici si cu adulții

OBIECTIVE:
 Să recunoască și să exprime diferite stări emoționale
 Să dobândească strategii adecvate de reglare emoțională și de relaționare optimă cu
ceilalți
 Să identifice semnificația unor trăiri emoționale exprimate mimic și pantomimic
 Să identifice comportamentele care facilitează stabilirea și menținerea relațiilor de
prietenie
 Să exerseze comportamente de cooperare necesare stabilirii și menținerii relațiilor de
prietenie

GRUPUL ȚINTĂ: preșcolarii din grupele mari

PERIOADA DE DESFĂȘURARE: octombrie- noiembrie 2018

METODE UTILIZATE: joc de rol, exerciții de exprimare emoțională, povești terapeutice,

problematizarea, expunerea, conversația
Şedinţa 1 „Cum ma simt azi?”

Activitate 1 - Exercițiu de spargere a gheții- Mă numesc.... si îmi place să......

Voi utiliza o minge care va trece pe la fiecare copil, iar copilul își va spune numele și ce îî
place să facă cel mai mult.
Activitate 2 –„Detectivii de emotii” –copiii vor incerca sa recunoascaemotiile ilustrate pe
cardurile cu emotii si sa relateze o intamplare care i-a determinat sa se simta in felul ilustrat
de card.
Activitate 3 – Poveste„Povestea unui fluturaș”( Delia Bîrle, Educăm și vindecăm prin
povești, pag. 249, Ed. Universității din Oradea). Se va insista pe trările emoționale ale
personajului principal din poveste (fluturașul). Copii vor găsi soluții pentru a-l ajuta pe
fluturaș să treacă peste supărările lui.
Activitate 4 –„Unic si frumos in felul meu” – Se va discuta despre faptul ca suntem unici,
valorosi si frumosi in felul nostru iar fiecare copil va avea oportunitatea de a colora un
fluturas exact asa cum ii place lui.
Activitate 5 – Evaluarea activitatii – copiii vor raspunde la intrebarea: „V-a placutlectia de
azi?” razpunzand in cor si spunand felul in care s-au simtit la aceasta activitate.

Şedinţa 2 „Toti avem emotii!”

Activitate 1 –„Recunoasterea si mimarea emotiilor” –Copiii vor trebui sa

recunoascaemotiile si sa imite emotiile prin care a trecut un copil intr-o zi la gradinita. Copiii
asculta si raspund poeziilor spuse de consilier.
Activitate 2 – Poveste „Emotiile lui Sorin” – Preșcolarilor li se va citi povestea
teraputicăEmoțiile lui Sorin (Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenței emoționale, pag.33, Ed.
ASCR). Se va insista pe trăirile emoționale pe care le au Sorin și părinții lui
Activitate 3 - Discuţii - „Şi eu mie m-am simtit la fel... ” – .Plecând de la povestea lui
Sorin, copii vor expune situații asemănătoare pe care le-au experimentat. Este important ca
preșcolarii să înțeleagă că trăiesc emoții diferite în tot felul de situații. Pentru a exprimarea
emotionala vom folosi cardurile cu emotii.
Activitate 4 – „Recunoasteemotia lui Sorin” –Copiii vor colora individual doar emotia pe
care a trait-o Sorin in momentul in care s-a pierdut de parinti.
Activitate 5 – Evaluarea – Copiii vor trebui sa raspunda la intrebarea „Cum v-atisimtit la
aceasta activitate?” subliniind emotiapotrivita si nu doar spunand „Bine.”
Şedinţa 3 - „Curcubeul emotiilor?”

Activitate 1 – Exercitiu de spargere a ghetii „Dana zice...” – Copiii vor trebui sa face ce
spune consilierul si NU ceea ce face consilierul (acest joc dezvolta atentia si controlul
inhibitor al copiilor).
Activitate 2 – Joc didactic – „Recunoasteemotia din curcubeu” – Copiii vor trebui sa
recunoasca si sa exprime una dintre emotiile exprimate in cateva fraze expuse de consilier
(furia, frica, bucuria, tristetea, surpriza si dezgustul).
Activitate 3 - Discuţii - „Şi eu mie m-am simtit la fel... ” – Copiii relateaza istorii de viata,
identifica emotiatraita si o mimeaza.
Activitate 4 - Colaj – lucrare colectivă „Curcubeul emotiilor” – Copiii vor veni pe rand sa
lipeasca una dintre culorile corespunzatoareemotiilor (rosu – furie, portocaliu – surpriza,
galben – bucurie, verde – dezgust, albastru – tristete, violet – frica) be baza emotiilor
identificate in relatarile lor de la exercitiul precedent.
Activitate 5 – Evaluare – Copiii vor raspunde verbal la intrebarea: „Cum v-atisimtit la
aceasta activitate?” subliniind emotia potrivita si nu doar spunand „Bine.”

Şedinţa4 - „Cum să fim prieteni”

Activitate 1 - Joc de mişcare – „Spune ce îţi place la…”. Copiii sunt aşezaţi în perechi în
cerc. La o bătaie din palme, cei din interiorul cercului vor face un compliment perechii sale
(copilul din exteriorul cercului) (Ex. Ana, îmi place rochiţa ta - ochii, părul , pantofii ta). La
două bătăi din palme vor face complimente cei din exteriorul cercului. La comanda „Schimbă
perechea ” copiii din exteriorul cercului schimbă perechea. Jocul se poate repeta de 3/4 ori.
Activitate 2 – Poveste „Cum să fim prieteni” – se expune copiilor motivul pentru care
Micul Extraterestru a venit pe pamant: vrea sa descopere ce inseamna sa fi prieten, vrea sa
afle mai multe despre comportamentele prietenoase sau neprietenoase ale copiilor. Se discută
despre „Cum se comportă prietenii”. ( Cum vă jucaţi cu prietenii)
Activitate 3 – Joc de rol „Suntem prieteni” – comportamente: Oferirea ajutorului, cererea
ajutorului, împărţirea jucăriilor, atitudinile prietenoase (să spună: te rog şimulţumesc, ), să
ceară permisiunea de a se juca cu jucăria altcuiva.
Activitate 4 –Mesaje de prietenie – Micul extraterestru se pregateste sa se intoarca pe Marte
si va pleca numai dupa ce fiecare copil in parte ii va spune ce inseamna sa fi prieten (copiii
vor lipi pe o plansa comuna cartoane colorate spunand in acelasi timp mesajul lor pentru
Micul Extraterestru).
Activitate 5 – Evaluarea activitatii – copiii vor raspunde la intrebarea: „V-a placutlectia de
azi?” prin oferirea unui pupic (gest) Micului Extraterestru.
ANEXE

ANEXA 1

ANEXA
 Emoțiile lui Sorin

Sorin și părinții lui mergeau la magazin. În timp ce se îndreptau spre magazin părinții
i-au spus că este bine să stea în preajma lor tot timpul ca sa nu se piardă. Când au ajuns la
magazin, mama i-a spus că dacă va sta lângă ea, vor merge la raionul de jucării după ce
termină de făcut cumpărăturile.
Pentru o vreme, Sorin a stat alături de părinții lui, dar, după o vreme s-a plictisit și a
început să scâncească că vrea să meargă acasă. Părinții lui erau ocupați și l-au ignorat, așa că
el a plecat de unul singur să caute raionul de jucării. Sorin a crezut că știe clar unde să ajungă,
dar, în curând, și-a dat seama că s-a pierdut. Nu știa ce să facă. Începea să i se facă frică și
vroia să-și fi asculat părinții. Sorin a continuat să se rătăcească prin magazin, dar, deodată a
auzit vocea mamei sale care îl striga.sorin s-a simțit foarte ușurat, la fel ca părinții săi. Dar,
din cauza faptului că fusese neascultător și plecase de unul singur prin magazin, mama și tata
i-au spus că nu puteau să îi cumpere jucăria dorită. Atunci el s-a simțit supărat.
Mai târziu, în aceeași zi, Sorin se gândea la jucăria pe care și-o dorea și era trist. Ar fi
fost atât de amuzant să aibă ceva nou cu care să se joace. Se simțea trist și s-a hotărât ca data
viitoare, când va merge la magazin cu părinții să îi asculte.

Povestea unui fluturaș

S-a trezit într-o dimineaâă de primăvară tare schimbat. Parcă mai ieri se târa printre
frunze, azi avea aripi. Aripi adevărate cu care putea sa zboare. Omida cea urâtă se
transformase în fluture, în sfârșit!
Primul lucru pe care l-a făcut? Și-a încercat aripirile. Întâi o fâlfâire și apoi încă una.
Ce simplu era! Putea acum să privească de sus iarba verde și florile multicolore. Ce frumos
era! Si alți fluturi își începuseră colinda. În lumina suavă a dimineții vedea cum grădina se
trezește încet, încet la viață. Verdele ierbii devenea din ce în ce mai sclipitor, iar roua scânteia
încă pe flori în mii de culori. Întreaga natură se umplea de culoare. Eiii ! nici nu se gândise
până atunci. Oare el ce culoare avea? Văzuse mulți fluturi până atunci și tare le-a mai admirat
aripioarele roșii sau galbene, împestrițate sau dungate. Se privi atent. Oooo, nu! Era doar alb.
Dintre atâtea culori minunate care sunt pe lume, el era alb. Cum s-a putut întâmpla așa ceva?
Cine oare a fost atât de egoist încât să nu îl înfrumusețeze și pe el măcar cu o mică pată de
culoare!
Dintr-o dată, ziua nu i se mai păru atât de veselă. Nici să zboare nu mai avea chef. Își
strânse aripile și se apropie de pământ. Bună dimineața, fluturaș alb! auzi un glas deasupra lui.
Privi mirat spre cer. O porumbiță mică, albă îi făcu semn cu capul și zbură mai departe. Da! Și
eu vroiam să te salut! Te invit să te odihnești printre petalele mele!spuse o margaretă. Po-po-
poftim?cu mine vorbești? a îngăimat fluturașul speriat. Parcă nu îi venea să creadă. Dintre
atâția fluturi frumos colorați, l-au salutat pe el? chiar pe el?
 Abia atunci a înțeles. Era și el frumos în felul lui. Și el sclipea sub razele călduțe ale
soarelui de primăvară, la fel ca toți ceilalți. Era și va rămâne cu bucurie un fluturaș alb într-o
grădină colorată.