REȚEAUA HIDROGRAFICĂ

DUNĂREA:
❖ România e o țară carpatică, dar și dunăreană și pontică.
❖ România are cel mai lung segment 1075 Km, aprox. 38% din lungime.
❖ e tangentă și traversează teritoriul României.
❖ adună aproape întreaga rețea hidrografică a țării, cu excepția râurilor din Dobrogea care
se varsă direct în Marea Neagră.
❖ străveche axă de populare, comerț, transport, activități economice.
❖ cel mai important fluviu al Europei.
❖ trece prin 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad.
❖ are un debit aproape egal de 6470 m3/s.
❖ traversează Europa de la Vest la Est pe o lungime de 2860 Km vărsându-se în Marea
Neagră printr-o frumoasă deltă - Delta Dunării.
❖ la intrarea în țară are un debit de 5560 m3/s, pe teritoriul României curge cu 910 m3/s.
❖ prezintă un mare defileu, o luncă largă și o deltă specifică.

GENEZA:
❖ s-a format în Cuaternar, pe sectoare și treptat.
❖ inițial, s-a format sectorul de defileu prin care Dunărea a străpuns Munții Locvei,
Munții Almăj și cei de pe teritoriul Serbiei si Muntenegrului.
❖ in Pleistocen s-au format terasele.
❖ cursul ei s-a individualizat pe măsura retragerii spre SE a lacului cuaternar ce ocupa
actuala Câmpie Română.
❖ Delta s-a format treptat pe măsura colmatării golfului cu aluviunile transportate de
Dunăre și cu nisipurile aduse de curenții marini și de valurile mării.
❖ Delta reprezintă cel mai nou pământ al țării, o unitate în formare prin aluvionare.
❖ Defileul Dunării e tăiat în șisturi cristaline și roci dure.
❖ în Câmpia Română valea străbate roci sedimentare, apoi granitele din Nordul Munților
Măcinului, nisipurile și pietrișurile Deltei.
❖ în albia văii predomină și nisipurile, mâlul și loessul (Sudul Câmpiei Olteniei și în
Câmpia Bărăganului).

Se deosebește 4 sectoare:
❖ Sectorul Baziaş - Orşova:
o Dunărea taie o vale în formă de defileu între Munții Banat şi cei de pe teritoriul
fostei Iugoslavia.
o trece pe la Sud de Munții Locvei, Munții Almăj, Culoarul Cernei şi Podisul
Mehedinti.
o Defileul e alcătui din şisturi cristaline si calcare.
 o are o lung de 135 Km, fiind cel mai lung din Europa.
o prezintă sectoare înguste (Cazanele Mari si Mici) şi bazinete (Moldova Veche,
Orşova).
o construcția barajului hidroenergetic si de navigație de la Portile de Fier I
o principalele porturi sunt Moldova Nouă şi Orşova.
o Sectorul Portile de Fier – Călăraşi.
o cursul Dunării e domol.
o albia are 800m lăţime medie cu adâncimi care-i asigură un pescaj minim de 2
m.
o Dunărea mărginește mica depresiune a Severinului, formează limanul de Vest a
Podișului Getic (Platforma Strehaia), după care îşi desfășoară cursul urmărind
pe partea stângă Câmpia Română, iar pe cea dreaptă Câmpia înaltă a Dunării de
pe teritoriul Bulgariei.
o apar ostrove, de exemplu: Ostrovul Mare numit Porțile de Fier II
o lacuri întinse din lunca Dunării, care preluau toată apa la inundații au fost
îndiguite, desecate și amenajate (Bistreţu, Suhaia, Greaca).
o malul drept e mai înalt, iar spre Câmpia României e mai jos cu o largă dezvoltare
a luncii.
o afluenti: Jiu, Olt, Vedea, Argeş.
o porturi: Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea,
Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi.
o in dreptul oraşului Giurgiu se află un mare pod peste Dunăre

❖ Sectorul Călăraşi-Brăila:
o Valea Dunării separă Campia Bărăganului de Podișul Dobrogei (sectorul
Bălţilor)
o de la Călăraşi, cursul Dunării se indreaptă spre Nord, până la Brăila.
o lunca devine mai largă
o Dunărea se desparte în 2 braţe (Dunărea Veche spre Dobrogea si Bratul Borcea
spre Câmpia Română), care se reunesc la Giurgeni-Vadu Oii şi apoi la Brăila.
Între ele se formează:
▪ Balta Ialomița
▪ Brațul Borcea.
▪ Balta Brăilei
▪ şi Brațul Cremenea (Dunărea Nouă).
o înainte aceste zone erau mlăştinoase, cu gârle şi lacuri;
o în prezent ele sunt îndiguite şi asanate, fiind transformate în terenuri agricole
(ex Insula Mare a Brăilei)
o afluenti: Ialomița şi Călmăţui.
o porturile: Feteşti, Cernavodă, Hârşova, Brăila, Măcin.
o poduri:
▪ Feteşti-Cernavodă
▪ Giurgeni-Vadu Oii (Hârşova)
 ❖ Sectorul Brăila-Sulina:
o corespunde Dunării maritime.
o începe la Brăila şi se continua până la Galaţi.
o în aval de Galaţi, cursul deviaza spre est ocolind pe la N. Podișul Dobrogei şi
complexul lagunar Razim, îndreptându-se spre mare.
o la vărsare formează Delta.
o între Galaţi-Pătlăgeanca curge pe un singur braţ, apoi se desfășoară în 2 braţe
(Chilia,Tulcea).
o la Tulcea, brațul Tulcea se desfășoară în alte 2 braţe (Sulina, Sfântul Gheorghe).
o Brațele Chilia, Sulina si Sf Gheorghe formează sectorul Delta Dunării.
o volumul apelor fluviale diferă pe cele 3 braţe: pe Chilia 60%, Sulina 18,8% şi
Sf.Gheorghe 21,2%.
o între Brăila-Pătlăgeanca debitul Dunării se măreşte datorită Siretului şi Prutului.
o doar Sulina e navigabilă, deşi pe aici se scurge cantitatea cea mai mică de ape,
18,8%.
o cantitatea de aluviu transportat anual de Dunăre e de 58,7 milioane de tone.
o porturi: Brăila, Galaţi, Isaccea, Tulcea, Sulina.

APELE SUBTERANE
❖ sunt ape din interiorul scoarţei terestre.
❖ se împarte în:
→ ape freatice (sit. deasupra primului strat de roci impermeabile)
→ ape de adâncime sau ape captive (prinse între 2 strate impermeabile)
1) apele freatice:
o sunt influențate în mare măsura de precipitații
o se găsesc în toate unitățile de relief din ţara noastră
o zone montane:
• se acumulează în special în scoarţa de alterare şi în fisurile rocilor
compacte.
• în şisturi cristaline şi fliş sunt cantonate în fisurile rocilor şi în
acumulările de la baza pantelor.
• în zone eruptive se acumulează acolo unde apar intercalații de roci
impermeabile (argile) sau roci cimentate.
• în calcare există arii de discontinuitate sau mari acumulări
• la limita dintre munte si Subcarpați apar sâmburi de sare ce duc la o
concentrare a apelor bogate în cloruri (în special sodiu) şi apar multe
izvoare sărate.
• în depresiunea intracarpatică se acumulează în depozitele cuaternare și
au o mineralizare medie.
 • În Carpați: sunt lipsite de continuitate
• În Subcarpați: se acumulează mai ales în depozitele de terasă din
lungul râurilor
a) Depresiunea Colinară a Transilvaniei:
• Pod. Someșan: sunt sulfurate și au duritate ridicată
• Zona depresionară și dealurilor submontane: apar frecvent izvoare
sărate.
• Podișul Transilvaniei: sunt in depozite nisipoase și argiloase.
b) Podișul Moldovei
• Podișul Sucevei: bogate în zona gresiilor şi calcarelor
• Podișul Bârlad: mai slabe și sulfurate
• Câmpia Moldovei: duritate mare
c) Podișul Dobrogei
• în Nord: în depozite calcaroase şi eruptive vechi
• în Podișul Babadag.: în luncile râurilor.
• în Podișul Casimcei: pe văi.
• în Podișul Dobrogei de Sud: la baza cuverturii de loess
d) Podișul Getic şi Dealurile de Vest: nu sunt conditii pentru acumularea apelor
freatice.
e) Câmpia de Vest:
• in câmpiile înalte, ele sunt relativ adânci (10-25m)
• în porţiunile joase ale câmpii sunt foarte aproape de suprafață şi
aproape lipsite de scurgere
f) Câmpia Română:
• Câmpie uneori la peste 100 m sub depozite groase de pietrişuri şi nisip
• Câmpie de subsidență sunt aproape de suprafață şi aproape lipsite de
scurgere, cu tendinţe de înmlăştinare şi sărățare a solului
• În Câmpia Bărăgan datorită depozitelor groase de loess sunt localizate
la adâncimi relativ mari.
2) apele de adâncime:
o provin din infiltrări de foarte lungă durată din apele de suprafață.
o se găsesc adesea sub o anumită presiune.
o apele care se ridică până la suprafață sau chiar deasupra ei se numesc ape
arteziene.
o apele care urcă pe coloană, dar rămân sub suprafața locului se numesc ape
ascensionale.
o sunt situate în straturi profunde.
o se întâlnesc numai în zona extracarpatică a Câmpii Moldovei şi pe litoral.
o sunt la 350 m adâncime.
o au caracter ascensional şi temperaturi de 20-28° C.
o În Câmpia de Vest: în lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic.
o sunt termale, având şi unele săruri în conţinut.
 LACURILE:
❖ exista numeroase lacuri (cca 3450 dintre care 1850 sunt artificiale);
❖ suprafața totală reprezintă 1,1% din suprafața ţării;
❖ 91% din lacuri au suprafețe mici (sub 1Kmp);
❖ cele mai mari sunt la ţărmul Mării Negre (Razim 415Kmp, Sinoe, Siutghiol);
❖ cel mai adânc: Zănoaga 29m (Retezat).
❖ repartizare neuniformă pe toată suprafața ţării în toate formele de relief:
➢ munţi, dealuri, câmpii.
❖ importanță: turistică (balneară), piscicolă, agricolă şi industrială, utilitar-
gospodărească.
❖ după origine ele sunt:
➢ Glaciare
➢ Vulcanice
➢ de baraj
➢ natural
➢ carstice
➢ în masive de sare
➢ limanuri fluviale şi maritime
➢ deltaice
➢ iazuri şi heleştee
➢ de baraj artificial
❖ după poziția geografică:
➢ Munte
➢ deal şi podiş
➢ câmpie
➢ luncă şi delta Dunării
➢ de pe ţărmul Mării Negre
1) Lacurile de munte: sunt foarte numeroase şi au în general suprafețe mici.
• Glaciare au temperaturi scăzute volum mare de apă datorită precipitațiilor
bogate. se găsesc mai des în etajul alpin acolo unde în pleistocen au existat
gheţari glaciari formați prin acumularea apei provenite din ploi şi zăpezi în
căldările foştilor gheţari cuaternari.
o Munții Rodnei: Lala Mică, Lala Mare, Ineu, Buhăescu
o Munții Făgăraș: Bâlea, Capra, Podragu Mare, Avrig.
o Munții Parâng: Gâlcescu, Roșiile, Slâveiul.
o Munții Retezat-Godeanu: Bucura, Zănoaga, Lia, Ana, Viorica, Florica
o Munții Șureanu: Iezeru, Şureanu.
o Munții Cândrel: Iezerul Mare, Iezerul Mic.
• vulcanice formați în cratere vulcanice: Lacul Sf. Ana, unicul lac vulcanic din
ţară, în Masivul Ciomatu
 • de baraj natural formați prin stabilirea cursului apelor în urma unor alunecări
de teren:
o Lacul Roşu format în 1837 prin surparea unui pinten de munte care a
barat Vestul Bicazului în amonte de chei.
• în masive de sare:
o Depresiunea Maramureş: Coştiui, Ocna-Sugatag
• Carstice:
o Munții Bihor: Vărăşoaia
o Munții Locvei: Dracului, Râtu Porcului
• de tasare a zăpezii:
o Munții Siriu: Tăul Vulturilor
• de baraj artificial construit de om în scopuri energetice, alimentate cu apă sau
regularizări de debite pe râurile:
o Bistriţa: Izvorul Muntelui
o Buzău: Siriu
o Ialomiţa: Scropoasa, Bolboci
o Argeş: Vidraru
o Lotru: Vidra
o Sebeş: Oaşa, Gâlceag. Sugag, Frumoasa
o Cerna: Valea lui Iovan
o Dunăre: Porţile de Fier I
o Someşul Mic: Gilău
2) Lacurile de deal şi podiş:
• în ocne de sare/masive de sare :
o Subcarpații Curburii: Slănic, Telega
o Subcarpații Getici: Ocnele Mari
o Depresiunea Colinară a Transilvaniei: Ocna Dej, Ocna Mureş, Turda,
Ocna Sibiu
• iazuri şi heleştee: format prin stabilirea cursului unor ape curgătoare din
ţinuturile deluroase:
o Podișul Moldovei (Câmpia Jijiei): Dracşani
o Depresiunea Colinară a Transilvaniei: Geaca, Zau de Câmpie, Cătina,
Ţaga
• de tasare în gips:
o Subcarpații Getici: Nucşoara
• de tasare în nisip şi pietriş:
o Depresiunea Câmpina: Brebu, Doftana
• limane fluviatile s-au format prin bararea unor afluenți mai mici cu aluviunile
râului:
o Podișul Dobrogei: Oltina, Bugeac, Vederoasa
• limane maritime:
o Podișul Dobrogei: Mangalia, Taşaul, Babadag.
• lagune cu apă dulce:
 o Podișul Dobrogei de Sud: Siutghiol (la N de Constanța.)
• de acumulare:
o Siret: Galben, Răcăciuni, Bereşti
o Prut: Stanca Costeşti
o pe Bistriţa
o pe Argeş până la Piteşti
o Jiu: Ceauru - tip polder pentru atenuarea viiturilor
o pe Olt: Avrig, Viştea, Porumbacu
o Sebeş: Săsciori, Petreşti
o Dunărea: Ostrovul Mare.
• formate în depresiuni carstice:
o Podișul Mehedinţi: Ponoare
3) Lacuri de câmpie - sunt numeroase şi variate ca origine; au apă sărată sau dulce; de
stepă; unele cu apă sărată, ca urmare a verilor secetoase care au determinat ascensiunea
apelor subterane împreună cu sărurile din rocile pe care le străbat:
o lângă Slobozia: Lacul Amara
o Brăila: Lacul Sărat.
• de tasare în loess (în crovuri):
o Câmpia Timişului şi Câmpia Carei
o Câmpia Brăilei: Ianca, Plopu, Movila miresii
o Bărăganul Călmăţuiului: Plascu
• de baraj eolian:
o Câmpia Romanaţi: Apele vii
• limane fluviale:
o Ialomiţa: Amara, Strachina, Snagov, Căldăruşani, Fundata
o Buzău: Balta Albă, Amara, Jirlău
o Dunăre: Mostiştea
o Cursul inf. al Siretului
• format între şirurile de dune:
o Câmpia Olteniei
• iazuri şi heleştee:
o Sudul Câmpii Române: între Argeş şi Ialomița
o Câmpia de Vest: Cefa.
o din apropierea capitalei (de agrement): Băneasa, Tei, Herăstrău,
Floreasaca
• de acumulare:
o Dunăre: Ostrovu Mare
o Olt: Slătioara, Drăgăneşti, Ipoteşti, Rusăneşti, Izbiceni
4) Lacurile din lunca şi Delta Dunării se folosesc pentru creşterea peştelui; în cea mai
mare parte au fost asanate şi redate agriculturii.
• Limane fluviatile:
o Bugeac, Oltina, Mârlănescu, Vederoasa, Mostiştea
• de luncă:
 o Crapina, Brateş, Maglavit, Ciuperceni, Bistreţ
• din Deltă:
o Fortuna, Matiţa, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Puiu, Puiuleţ, Roşu.
5) Lacurile de pe ţărmul Mării Negre:
• Limane maritime formate la gurile râului prin bararea cu nisipul depus de mare:
o Taşaul (cu apă dulce)
o Mangalia (cu ape sulfuroase)
o Techirghiol (cu apă sărată şi nămolurii curative)
o Babadag, Costineşti, Tuzla, Agigea