Curs Tractoare UI 2014

Cuprins
Introducere............................................................................................................................................................7
Chestionar evaluare prerechizite..................................................................................................................10
Unitatea de învăŃare 1. Aspecte generale privind transmisia tractoarelor.....................................11

U1.1. Introducere................................................................................................................................11
U1.2. CompetenŃe.............................................................................................................................11
U1.3. Rolul ẟi clasificarea transmisiilor tractoarelor...............................................................12
U1.4. Scheme cinematice ale transmisiilor mecanice în trepte.............................................12
U1.4.1. Transmisii mecanice ale tractoarelor 4×2........................................................12
U1.4.3. Transmisii mecanice ale tractoarelor pe ẟenile..............................................19
U1.5. Transmisii hidraulice..............................................................................................................20
U1.6. Rezumat.....................................................................................................................................30
U1.7. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor.......................................................................................31
Unitatea de învăŃare 2. Regimul de calcul al transmisiei tractoarelor la solicitări statice........32

U2.1. Introducere................................................................................................................................32
U2.2. CompetenŃe.............................................................................................................................32
U2.3. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe roŃi........................33
U2.4. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe ẟenile.....................37
U2.5. Rezumat.....................................................................................................................................38
U2.6. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor..............................................................................38
Unitatea de învăŃare 3. Determinarea regimului de calcul al transmisiei la solicitări dinamice

ẟi la oboseală.....................................................................................................................................................40
U3.1. Introducere................................................................................................................................40
U3.2. CompetenŃe.............................................................................................................................40
U3.3. Determinarea regimului de calcul la solicitări dinamice.............................................41
U3.4. Determinarea aproximativă a momentului de calcul la oboseală.............................41
U3.5. Rezumat.....................................................................................................................................43
3
Unitatea de învăŃare 4. Amplificatoare de cuplu..................................................................................45
U4.1. Introducere................................................................................................................................45
U4.2. CompetenŃe.............................................................................................................................45
U4.3. Amplificatoare de cuplu........................................................................................................46
U4.3.1. Amplificatoare de cuplu planetare.....................................................................46
U4.3.2. Amplificatoare de cuplu neplanetare................................................................49
U4.4. Rezumat.....................................................................................................................................51
Unitatea de învăŃare 5. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale cutiilor de viteze pentru

tractoare...............................................................................................................................................................53
U5.1. Introducere................................................................................................................................53
U5.2. CompetenŃe.............................................................................................................................53
U5.3. Cutii de viteze compuse........................................................................................................54
U5.4. Cutii de viteze cu schimbarea treptelor sub sarcină......................................................57
U5.5. Rezumat.....................................................................................................................................61
U5.6. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor......................................................................................61
Unitatea de învăŃare 6. ParticularităŃi funcŃionale, constructive ẟi de calcul ale diferenŃialelor

tractoarelor..........................................................................................................................................................62
U6.1. Introducere................................................................................................................................62
U6.2. CompetenŃe.............................................................................................................................62
U6.3. Rolul ẟi clasificarea diferenŃialelor.................................................................................63
U6.4. DiferenŃialul simplu simetric.............................................................................................64
U6.5. Regimul de calcul al diferenŃialului................................................................................68
U6.6. DiferenŃiale autoblocabile cu discuri de fricŃiune.....................................................69
U6.6.1. Clasificarea diferenŃialelor autoblocabile cu discuri de fricŃiune 69
U6.6.2. Determinarea momentelor de torsiune la cei doi arbori planetari, în
cazul diferenŃialelor cu frecare mărită. Coeficientul de blocare 70
U6.6.3. DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de
frecare depinde de momentul transmis............................................................72
U6.6.4. DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de
frecare nu depinde de momentul transmis......................................................74
U6.6.5. DiferenŃiale autoblocabile cu strângere mixtă a cuplajelor 75
4
U6.7. Rezumat.....................................................................................................................................78
U6.8. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor.............................................................................79
Unitatea de învăŃare 7. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale transmisiilor finale ale

tractoarelor.........................................................................................................................................................80
U7.1. Introducere................................................................................................................................80
U7.2. CompetenŃe.............................................................................................................................80
U7.3. Rolul ẟi clasificarea transmisiilor finale..........................................................................80
U7.4. Transmisia finală a tractoarelor pe roŃi...........................................................................81
U7.5. Regimul de calcul al transmisiei finale, utilizată la tractoarele pe roŃi.................85
U7.6. Rezumat.....................................................................................................................................86
Unitatea de învăŃare 8. Prize de putere pentru tractoare....................................................................89

U8.1. Introducere................................................................................................................................89
U8.2. CompetenŃe.............................................................................................................................89
U8.3. Rolul ẟi clasificarea prizelor de putere............................................................................90
U8.4. Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai prizelor de putere.....................................95
U8.5. Regimul de calcul al transmisiei prizei de putere..........................................................98
U8.6. Rezumat...................................................................................................................................100
U8.7. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor............................................................................100
Unitatea de învăŃare 9. Mecanisme de suspendare pentru tractoare.............................................102

U9.1. Introducere..............................................................................................................................102
U9.2. CompetenŃe...........................................................................................................................102
U9.3. Rolul ẟi clasificarea mecanismelor de suspendare.....................................................103
U9.4. Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai mecanismelor de suspendare în
3 puncte................................................................................................................................................103
U9.5. AcŃionarea mecanismelor de suspendare.....................................................................109
U9.6. Rezumat...................................................................................................................................113
U9.7. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor....................................................................................113
Unitatea de învăŃare 10. Caracteristica teoretică de tracŃiune a tractoarelor...........................115

U10.1. Introducere...........................................................................................................................115
5
U10.2. CompetenŃe........................................................................................................................115
U10.3. Definirea caracteristicii de tracŃiune..........................................................................116
U10.4. Modelarea matematică a caracteristicii externe a motorului de tractor............117
U10.5. Determinarea forŃei motoare ẟi a forŃei de tracŃiune........................................121
U10.6. Modelarea matematică a interacŃiunii sistemului de rulare cu solul................121
U10.7. Determinarea vitezei reale de deplasare a tractorului.............................................125
U10.8. Determinarea puterii de tracŃiune...............................................................................126
U10.9. Determinarea consumului specific de combustibil, raportat la
puterea de tracŃiune...........................................................................................................126
U10.10. Determinarea pe cale analitică a randamentului de tracŃiune a tractorului . 126
U10.11. Alegerea ẟi determinarea vitezelor tractorului.......................................................127
U10.12 Determinarea greutăŃii tractorului.............................................................................133
U10.13 Metoda grafoanalitică de trasare a caracteristicii teoretice de tracŃiune........135
U10.14. Rezumat.............................................................................................................................141
U10.15. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor......................................................................142
Unitatea de învăŃare 11. AplicaŃie privind calculul de tracŃiune ẟi trasarea caracteristicii

teoretice de tracŃiune pe cale grafoanalitică........................................................................................143
U11.1. Introducere...........................................................................................................................143
U11.2. CompetenŃe........................................................................................................................143
U11.3. Calculul de tracŃiune ẟi caracteristica teoretică de tracŃiune, obŃinută pe cale
grafoanalitică. AplicaŃie pentru un tractor pe roŃi 4×4.....................................................144
U11.3.1. Determinarea vitezelor tractorului..............................................................144
U11.3.2. Determinarea forŃei de tracŃiune la treapta principală de lucru.....146
U11.3.3. Determinarea greutăŃii tractorului............................................................147
U11.3.4. Determinarea forŃei de tracŃiune (motoare) la celelalte trepte.......147
U11.3.5. Trasarea caracteristicii de tracŃiune după metoda grafoanalitică....148
U11.4. Rezumat................................................................................................................................155
Bibliografie......................................................................................................................................................156
6
Introducere
În concepŃia actuală, tractorul este considerat un autovehicul special, care se
deosebeẟte esenŃial de automobil, având în vedere rolul funcŃional diferit al tractorului.
Tractorul este destinat să execute diferite operaŃii tehnologice cu ajutorul maẟinilor sau
utilajelor (agricole, de construcŃii etc.) purtate, semipurtate sau remorcate. El constituie
principala sursă energetică în agricultură (bază energetică mobilă), ceea ce face ca parcul de
tractoare să joace un rol imens în dezvoltarea agriculturii ẟi, de asemenea, a altor ramuri ale
economiei. Pentru ca acest rol funcŃional să fie atins pe plan naŃional ẟi internaŃional s-au
proiectat ẟi realizat ansambluri speciale pentru tractoare. De asemenea, s-a elaborat o teorie a
tractorului ẟi metode de calcul principial deosebite de cele folosite în cazul automobilelor.
În lucrarea de faŃă sunt evidenŃiate particularităŃi ale construcŃiei ẟi calculului
transmisiei tractoarelor pe roŃi: ambreiaje duble (cu două fluxuri de putere), amplificatoare de
cuplu, cutii de viteze cu cuplarea sub sarcină (power shift), diferenŃiale cu cuplare facultativă
ẟi autoblocabile cu discuri de fricŃiune, transmisii finale, transmisia prizei de putere etc.
Un accent deosebit s-a pus pe determinarea regimului de calcul al subansamblurilor
transmisiei, adică pe stabilirea corectă a datelor de intrare pentru proiectarea acestora.
Sunt prezentate metode de trasare a caracteristicii de tracŃiune a tractoarelor, însoŃite
de aplicaŃii teoretice, în scopul determinării performanŃelor de tracŃiune ẟi economice ale
tractoarelor.
Prezenta lucrare se adresează în primul rând studenŃilor ẟi absolvenŃilor de la
specializarea Autovehicule rutiere, studenŃilor de la Maẟini ẟi instalaŃii pentru agricultură,
masteranzilor ẟi doctoranzilor din domeniul automobilelor ẟi tractoarelor. De asemenea, ea
poate prezenta interes pentru specialiẟtii în domeniul proiectării ẟi cercetării tractoarelor.
Obiectivele cursului
Cursul intitulat „Tractoare” are ca scop general îmbogăŃirea

cunoẟtinŃelor din sfera disciplinelor cu caracter tehnic de specialitate ale
studenŃilor de la programul de studii Autovehicule Rutiere. Principalele obiective
ale acestui curs sunt:
- dobândirea de cunoẟtinŃe generale privind transmisia tractoarelor (rolul,
clasificarea, scheme cinematice ale transmisiilor mecanice în trepte ẟi al celor
hidrodinamice);
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte regimul de calcul al transmisiei
tractoarelor pe roŃi ẟi pe ẟenile la solicitări statice ẟi dinamice;
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte rolul, funcŃionarea, construcŃia
ẟi elemente de calcul ẟi principii de proiectare a amplificatoarelor de cuplu;
7
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte particularităŃile funcŃionale ẟi
constructive ale cutiilor de viteze cu cuplarea sub sarcină;
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte particularităŃile funcŃionale,
constructive ẟi de calcul ale diferenŃialelor tractoarelor;
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte particularităŃile funcŃionale ẟi
constructive ale transmisiilor finale ale tractoarelor;
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte particularităŃile funcŃionale,
constructive ẟi de calcul ale prizelor de putere;
- dobândirea de cunoẟtinŃe în ceea ce priveẟte particularităŃile transmisiilor
tractoarelor 4×4;
- pregătirea studenŃilor în vederea realizării calculului de tracŃiune a tractorului;
- pregătirea studenŃilor în vederea realizării proiectării transmisiei unui tractor.
CompetenŃe conferite
După parcurgerea materialului cursanŃii vor fi capabili:

- să identifice elementele componente ale transmisiilor tractoarelor, precum ẟi
rolul acestora;
- să realizeze schemele cinematice ale transmisiilor tractoarelor;
- să se familiarizeze cu principiile de funcŃionare ale subansamblurilor
transmisiilor tractoarelor;
- să realizeze mersul de calcul pentru elementele principale ale subansamblurilor
transmisiilor tractoarelor;
- să parcurgă etapele necesare în vederea realizării calculului de tracŃiune a
tractorului;
- să utilizeze cunoẟtinŃele acumulate pentru abordarea altor discipline de
specialitate.
- să îẟi desăvârẟească pregătirea ca viitori specialiẟti în inginerie, în general ẟi în
ingineria autovehiculelor în mod special.
Resurse ẟi mijloace de lucru

Parcurgerea unităŃilor de învăŃare aferente cursului necesită
cunoẟtinŃele acumulate în cadrul disciplinelor „Organe de maẟini”, „Dinamica
autovehiculelor” ẟi „Calculul ẟi construcŃia autovehiculelor”, precum ẟi
cunoẟtinŃe de desen tehnic, studiul materialelor, mecanică ẟi mecanisme.
Alături de utilizarea suportului de curs este necesar ẟi accesul internet pe
platforma e-learning a UniversităŃii.
8
Structura cursului
Cursul „Tractoare” este structurat pe zece unităŃi de învăŃare care cuprind:

cuprins, introducere, competenŃe, aspecte teoretice privind tematica unităŃii,
exemple, probleme rezolvate, probleme propuse spre discuŃie ẟi rezolvare, elemente
de rememorare, rezumat, precum ẟi teste de evaluare ẟi autoevaluare. Este necesară
reluarea problemelor rezolvate (Exemple) ẟi rezolvarea celor propuse spre rezolvare
(To do), precum ẟi a testelor de evaluare sau autoevaluare.
CerinŃe preliminare
Pentru parcurgerea materialului propus sunt necesare noŃiuni de bază în

inginerie. Este esenŃială cunoaẟterea disciplinelor de bază în formarea
inginerească: ẞtiinŃa ẟi tehnologia materialelor I+II, Desen tehnic ẟi infografică I
ẟi II, Mecanica I+II, RezistenŃa materialelor I+II, Mecanisme, Organe de maẟini
I ẟi II, Dinamica autovehiculelor I ẟi II, Calculul ẟi construcŃia autovehiculelor I.
Discipline deservite
Discipline din planul de învăŃământ care se dezvoltă pe baza

cunoẟtinŃelor dobândite în cadrul disciplinei curente se regăsesc în planul de
învăŃământ al programelor de studii de licenŃă Autovehiculul ẟi mediul ẟi
Autovehiculul ẟi tehnologiile viitorului: Autovehicule speciale, Autovehicule
comunale ẟi tractoare, Autovehicule speciale ẟi tractoare.
Durata medie de studiu individual
Parcurgerea de către studenŃi a fiecărei unităŃi de învăŃare a cursului

„Tractoare” se poate face într-un interval de timp de aproximativ 2 … 4 ore.
Evaluarea
La sfârẟitul orelor de laborator, studenŃii vor susŃine un colocviu de

laborator din cunoẟtinŃele acumulate în timpul semestrului. Fiecare student va
primi în cadrul colocviului o notă NCL.
La sfârẟitul semestrului studenŃii, vor susŃine un examen la o dată
programată de către coordonatorul programului de studiu. Fiecare student va primi
în cadrul examenului o notă pentru rezolvarea unui test de cunoẟtinŃe NT.
Nota primită în cadrul colocviului (NCL) are o pondere de 40% din nota
finală, iar nota la test (NT) de 60%.
Pentru promovare, ambele note (NCL ẟi NT) trebuie să fie de trecere
(minim 5). Nota finală (NFE – nota finală la examen), cea care va fi trecută în
catalog, se va calcula după formula: NFE = 0,6·NT +0,4·NCL.
9
Chestionar evaluare prerechizite
1. Ce înŃelegeŃi prin schema cinematică a transmisiei unui autovehicul?

2. Care este rolul transmisiei unui autovehicul?
3. FaceŃi o clasificare a tipurilor de transmisii pentru autovehicule.
4. EnumeraŃi subansamblurile componente ale unei transmisii mecanice.
5. Care este rolul ambreiajului principal?
6. Care este rolul cutiei de viteze?
7. Care este rolul diferenŃialului?
8. Ce se înŃelege prin blocarea diferenŃialului ẟi când este ea necesară?
9. EnumeraŃi avantajele transmisiei 4×4.
10. EnumeraŃi dezavantajele transmisiei 4×4.
11. DefiniŃi bilanŃul de puteri.
12. DefiniŃi bilanŃul de tracŃiune.
10
Unitatea de învăŃare 1. Aspecte generale privind transmisia
tractoarelor
Cuprins
U1.1. Introducere................................................................................................................................11
U1.2. CompetenŃe.............................................................................................................................11
U1.3. Rolul ẟi clasificarea transmisiilor tractoarelor...............................................................12
U1.4. Scheme cinematice ale transmisiilor mecanice în trepte.............................................12
U1.4.3. Transmisii mecanice ale tractoarelor pe ẟenile..............................................19
U1.5. Transmisii hidraulice..............................................................................................................20
U1.6. Rezumat.....................................................................................................................................30
U1.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezentă rolul ẟi clasificarea

transmisiilor tractoarelor.
Se pune accent pe prezentarea transmisiilor mecanice (4×4, 4×2 ẟi pe
ẟenile), precum ẟi pe transmisiile hidrostatice, hidrodinamice ẟi hidromecanice,
făcându-se o exemplificare bogată ẟi diversificată pe cele mai reprezentative
tractoare româneẟti ẟi pe tractoare ale unor firme de prestigiu. Exemplele sunt
însoŃite de detalieri constructive ẟi funcŃionale.
U1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

După parcurgerea materialului acestei unităŃi de învăŃare studenŃii vor fi
capabili:
• să cunoască rolul transmisiei unui tractor;
• să recunoască tipul transmisiei unui tractor;
• să identifice elementele transmisiei unui tractor;
• să cunoască principiul de funcŃionare al transmisiei;
• să realizeze o schemă cinematică a unei transmisii cu parametri impuẟi.
Durata medie de parcurgere a primei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

11
U1.3. ROLUL ẞI CLASIFICAREA TRANSMISIILOR TRACTOARELOR
Prin transmisia tractorului se înŃelege totalitatea subansamblurilor (mecanismelor)

care transmit puterea motorului roŃilor motoare. Transmisia modifică viteza unghiulară a
roŃilor motoare ẟi momentul de torsiune corespunzător. Aẟadar, prin intermediul transmisiei,
se modifică viteza de deplasare ẟi forŃa motoare (implicit ẟi forŃa de tracŃiune),
permiŃând tractorului să se adapteze diverselor condiŃii de exploatare.
Transmisia unui tractor trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să fie realizată după scheme cinematice simple;
- să aibă randament ridicat;
- să asigure modificarea raportului de transmitere în diapazonul dat (d = i tr max/itr min =
vmax/vmin);
- să permită schimbarea sensului de deplasare a tractorului (dacă diapazonul vitezelor
de mers înainte ẟi înapoi este acelaẟi, atunci transmisia se numeẟte reversibilă);
- să asigure virajul tractorului cu diferite raze;
- să permită, la nevoie, întreruperea fluxului de putere;
- să funcŃioneze eficient atât în regimul de tracŃiune, cât ẟi în regimul de frânare cu
motorul;
- împreună cu transmisia prizei de putere, să permită acŃionarea maẟinilor din
agregat cu anumite turaŃii, în funcŃie de condiŃiile de lucru.
Transmisiile utilizate în prezent la tractoare pot fi clasificate după mai multe criterii.
După modul de transmitere a puterii de la motor la roŃile motoare ale tractorului, pot
fi: mecanice, hidraulice, electrice sau combinate (hidromecanice, electromecanice).
După felul variaŃiei vitezei de deplasare a tractorului, transmisiile pot fi: în trepte ẟi
fără trepte (progresive).
Transmisiile în trepte permit tractorului să se deplaseze, între viteza minimă ẟi cea
maximă, cu un număr limitat de trepte de viteze. Ele pot fi mecanice (cu angrenaje),
hidromecanice sau electromecanice.
Transmisiile fără trepte (progresive) dau posibilitatea ca, între anumite limite, să se
obŃină orice raport de transmitere, astfel încât tractorul se poate deplasa între viteza minimă
ẟi cea maximă cu un număr infinit de trepte de viteze. Ele pot fi mecanice (cu variatoare),
hidraulice (hidrostatice) sau electrice.
U1.4. SCHEME CINEMATICE ALE TRANSMISIILOR MECANICE ÎN TREPTE
Datorită simplităŃii ẟi siguranŃei în funcŃionare, transmisiile mecanice în trepte au

căpătat cea mai largă răspândire în construcŃia de tractoare. În plus, ele prezintă ẟi
următoarele avantaje: greutate specifică mică, randament mare, fiabilitate ridicată, întreŃinere
ẟi reparare uẟoare.
Transmisiile mecanice în trepte sunt alcătuite, în general, din următoarele
12
subansambluri: ambreiajul principal, cutia de viteze, transmisia centrală, diferenŃialul (la
tractoarele pe roŃi) sau mecanismele de direcŃie (la tractoarele pe ẟenile) ẟi transmisia
finală. Pe lângă transmisia propriu-zisă, tractoarele mai sunt prevăzute cu transmisii speciale,
pentru acŃionarea diferitelor mecanisme ẟi organe de lucru.
Schema cinematică a transmisiei depinde de tipul tractorului (pe roŃi 4×2, 4×4 sau pe
ẟenile), numărul treptelor de viteze ẟi plasarea arborilor în cutia de viteze (longitudinal sau
transversal), plasarea transmisiei finale (lângă diferenŃial sau lângă roŃile motoare), tipul
prizei de putere ẟi de modul de acŃionare al altor organe de lucru.
Numărul treptelor transmisiilor mecanice atinge frecvent valorile 16…20, uneori 36 ẟi
chiar mai mult. Prin aceasta, transmisia mecanică în trepte se apropie de una progresivă.
U1.4.1 Transmisii mecanice ale tractoarelor 4×2
În continuare sunt prezentate schemele cinematice ale unor tractoare pe roŃi 4×2. În
figura 1.1 este reprezentată schematic transmisia tractorului U 445. Motorul transmite puterea
ambreiajului dublu 1, compus din ambreiajul principal a ẟi ambreiajul prizei de putere b. De
la ambreiajul a, miẟcarea este transmisă la cutia de viteze 3, prin cuplajul elastic 2. Cutia de
viteze 3 realizează (3+1) trepte: trei trepte pentru mersul înainte ẟi una pentru mersul înapoi.
Reductorul planetar 4, cu două trepte, dublează numărul treptelor de viteze. Cutia de viteze 3,
împreună cu reductorul 4, formează o cutie de viteze compusă. De la transmisia centrală 5,
miẟcarea se transmite la diferenŃialul 6 ẟi, de aici, prin intermediul transmisiei finale 8, la
roŃile motoare 9. Frânele cu bandă 7 sunt montate pe arborii planetari ai diferenŃialului.
Blocarea diferenŃialului se realizează cu manẟonul 10.
Fig. 1.1. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445.

13
Tractorul U 445 este prevăzut cu două tipuri de prize de putere: normală (cu turaŃie
constantă standard pentru APP – arborele prizei de putere) ẟi sincronă (turaŃie proporŃională
cu viteza de deplasare a tractorului). Prin deplasarea spre stânga a roŃii 12, se cuplează priza
de putere normală (poziŃia N); ambreiajul b, prin intermediul arborelui 11 ẟi al angrenajului
13, antrenează arborele 14. Prin deplasarea roŃii 12 spre dreapta (poziŃia S), se cuplează priza de
putere sincronă. OpŃional, se poate monta reductorul conic 15 ẟi roata de curea 16, roată
destinată antrenării diverselor maẟini agricole prin intermediul unei curele de transmisie.
Fig. 1.2. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 650.
În figura 1.2 se prezintă schema cinematică a transmisiei tractorului U 650. De la

ambreiajul principal 1, miẟcarea se transmite la amplificatorul de cuplu (format din ambreiajul
2, cuplajul unisens 3 ẟi mecanismul planetar 4) ẟi de aici la cutia de viteze 5, care realizează
(5+1) trepte. Amplificatorul de cuplu realizează două game de viteze (rapidă ẟi lentă), astfel
încât, cutia de viteze compusă (formată din cutia de viteze propriu-zisă 5 ẟi amplificatorul de
cuplu) va avea (10+2) trepte. Trecerea de la o gamă la alta se realizează în timpul mersului, fără
întreruperea fluxului de putere (sub sarcină). Trebuie menŃionat că, la ora actuală, amplificatorul
de cuplu a fost înlocuit cu un reductor planetar care realizează acelea ẟi rapoarte de transmitere (v.
fig. 1.4). Se obŃine o construcŃie mai fiabilă, dar se elimină avantajele amplificatorului de cuplu.
Prin transmisia centrală 6, diferenŃialul 7 ẟi transmisia finală 8, mi ẟcarea se transmite roŃilor
motoare 10. Frânele cu discuri 9 sunt plasate pe arborii planetari ai diferenŃialului. Blocarea
diferenŃialului se realizează cu ajutorul dispozitivului de blocare
11. Transmiterea puterii la priza de putere normală se realizează de la partea conducătoare a
ambreiajului 1 (priza fiind independentă) printr-un angrenaj cilindric, prin arborele 12 (care
trece prin interiorul arborelui intermediar tubular al cutiei de viteze) până la manẟonul de
comandă 13, care, în acest caz, trebuie să fie în poziŃia N (normală). De la acesta, prin
arborele 14 ẟi reductorul planetar 15, miẟcarea se transmite la arborele prizei de putere 16. În
14
cazul cuplării manẟonului 13 în poziŃia S, miẟcarea este primită de la arborele secundar al
cutiei de viteze prin roata a, care se roteẟte liber pe arborele intermediar. Pentru cuplarea
prizei de putere, se strânge frâna f1 a reductorului planetar, iar pentru oprire, frâna f2
(acŃionarea frânelor este sincronizată). Transmiterea miẟcării la roata de curea 18 (montată
opŃional) se face prin reductorul 17 de la arborele intermediar al cutiei de viteze.
U1.4.2 Transmisii mecanice ale tractoarelor 4×4
La tractoarele de putere mică ẟi mijlocie (de regulă sub 120 kW) s-a extins foarte mult
folosirea soluŃiei 4×4 cu roŃi neegale, puntea din faŃă fiind directoare.
Fig. 1.3. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445 DT.
Răspândirea mare a tractoarelor 4×4 se explică prin faptul că, în condiŃiile unei tipizări
largi a producŃiei, se obŃin foarte u ẟor ambele variante constructive (4×2 ẟi 4×4) ale aceluia ẟi
tractor. Transmisiile acestor tractoare diferă de cele ale tractoarelor 4×2 prin aceea că mai apare o
transmisie pentru puntea din faŃă. Astfel, schema din figura 1.3 a tractorului U 445 DT diferă de
cea din figura 1.1 (U 445) prin adăugarea transmisiei punŃii din faŃă. De la arborele secundar al
cutiei de viteze, miẟcarea se transmite la puntea din faŃă prin reductorul lateral 1
(prevăzut cu o roată baladoare pentru cuplarea facultativă a punŃii din faŃă), transmisia
cardanică 2, transmisia centrală 3, diferenŃialul 4 ẟi cuplajele unghiulare sincrone 5.
În figura 1.4 este reprezentată schema cinematică a transmisiei tractorului cu două
punŃi motoare U 651 M, derivată din U 650 M (în această schemă, amplificatorul de cuplu
din figura 1.2 – poz. 2, 3 ẟi 4 – a fost înlocuit cu un reductor cu două trepte). Ca ẟi în schema
precedentă, puntea din faŃă este acŃionată de arborele secundar al cutiei de viteze, incluzând,
însă, în lanŃul cinematic ẟi o transmisie finală (reductor pseudoplanetar – braŃul portsatelit
fiind fix, transmisia finală este de fapt un reductor cu axe fixe).
15
Fig. 1.4. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 651 M (cu două punŃi motoare):
1 – reductor lateral cu roŃi baladoare pentru cuplarea facultativă a punŃii din faŃă; 2 – transmisie
cardanică; 3 – transmisie centrală; 4 – diferenŃial; 5 – cuplaj unghiular sincron; 6 – transmisie finală.
Fig. 1.5 Schema cinematică a transmisiei tractoarelor U 850 DT ẟi U 1010 DT: 1 – ambreiaj dublu cu
decuplare în paralel (a – ambreiaj principal; b – ambreiajul prizei de putere); 2 - cutie de viteze compusă; 3
– frână disc de parcare; 4 – angrenajul prizei de putere sincrone; 5 – transmisie centrală; 6
– diferenŃial cu blocare facultativă; 7 - frână disc de serviciu; 8 – transmisie finală planetară; 9 –
reductorul prizei de putere cu două turaŃii; 10 – reductor lateral pentru cuplarea facultativă a punŃii
din faŃă; 11 – arbore pentru antrenarea punŃii faŃă; 12 – transmisie centrală; 13 – diferenŃialul
punŃii faŃă; 14 – cuplaj unghiular sincron; 15 – transmisie finală.
Schema cinematică din figura 1.5 se utilizează la tractoarele U 850 DT ẟi U 1010 DT,
care, de asemenea, se deosebeẟte de cea corespunzătoare tractoarelor U 850 ẟi U 1010 prin
adăugarea transmisiei punŃii din faŃă (cu antrenare centrală). Puntea din faŃă a acestor
16
tractoare are următoarele caracteristici: grup conic cu dantură Gleason; diferenŃial cu patru
sateliŃi; reductoare în butucii roŃilor; cuplaje unghiulare sincrone executate sub forma unor
articulaŃii cardanice duble; comanda cuplării ẟi decuplării punŃii se face facultativ printr-o
manetă separată.
În figura 1.6 este reprezentată schema cinematică a transmisiei tractoarelor John Deere
6000 ẟi 7000 Power Quad, cu 24+24 trepte (opŃional 36+24), parŃial cu cuplare sub sarcină.
Transmisia are în componenŃă cutia de viteze planetară 1 cu cuplare sub sarcină (cu 4 trepte)
ẟi cutia de viteze 2 (cu 6 trepte), cu ajutorul cărora se realizează cele 24 trepte de mers
înainte. Cu ajutorul unui inversor, comandat de frâna F, se realizează acelaẟi număr de trepte
ẟi pentru mersul înapoi. OpŃional, poate fi montat reductorul pentru viteze superlente 3, care
împreună cu cutia de viteze 1 ẟi treptele I, II ẟi III din cutia de viteze 2, realizează un număr
suplimentar de 12 trepte de viteze de mers înainte. DiferenŃialul punŃii spate 4 poate fi
blocat. Transmisia finală 6 este planetară. Transmisia tractorului permite cuplarea sub sarcină
a punŃii faŃă. Reductorul prizei de putere 7 are trei trepte ẟi permite rotirea arborelui prizei
cu turaŃiile 540, 1000 ẟi 540 rot/min “treaptă economică”.
Fig. 1.6. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor John Deere 6000 ẟi 7000 Power Quad, cu
24+24 trepte (opŃional 36+24). 1 – cutie de viteze planetară cu cuplare sub sarcină (4 trepte); 2 – cutie
de viteze (6 trepte); 3 – reductor pentru viteze superlente (opŃional); 4 – diferenŃial cu blocare; 5 –
frâne de serviciu; 6 – transmisie finală planetară; 7 – reductorul prizei de putere (cu 3 trepte: 540, 1000
ẟi 540 rot/min “treaptă economică”; A – ambreiaj principal; F – frână pentru comanda inversorului.
Schema cinematică din figura 1.7 este a transmisiei tractoarelor Case–IH 3200 (cu motor
Diesel de 33, 38 sau 44 kW) ẟi 4200 (cu motor Diesel cu puteri nominale de 52…66 kW), cu
16+8 trepte (organizate după schema 2⋅4⋅(2+1) trepte). Amplificatorul de cuplu 1 realizează două
game de viteze (cu rapoartele de transmitere i a2 = 1 ẟi ia1 = 1,2). Cutia de viteze 3 are 4 trepte
sincronizate. Reductorul 4 realizează 2 trepte de mers înainte ẟi una de mers înapoi. DiferenŃialul
punŃii spate este cu blocare facultativă. Cuplarea punŃii faŃă se poate realiza sub sarcină, prin
intermediul ambreiajului A. Trebuie menŃionat că frânarea tractorului
17
poate fi realizată pe toate roŃile, prin acŃionarea simultană a frânelor F 1 ẟi F2. Transmisia
finală 6 este planetară. AcŃionarea transmisiei prizei de putere se realizează de la elementul
conducător al ambreiajului principal 1. Reductorul prizei de putere 7 permite antrenarea
arborelui prizei de putere APP cu două turaŃii (540 ẟi 1000 rot/ min).
Fig. 1.7. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor Case – IH 3200 ẟi 4200 cu 16+8 trepte:
1 – ambreiaj principal; 2 – amplificator de cuplu (i a2 = 1 ẟi ia1 = 1,2); 3 – cutia de viteze cu 4 trepte; 4 –
reductor cu (2+1) trepte; 5 – diferenŃial cu blocare facultativă; 6 – transmisia finală planetară; 7 –
reductorul prizei de putere (cu 2 trepte); A – ambreiaj pentru cuplarea sub sarcină a punŃii faŃă; F 1 ẟi F2
– frâne de serviciu pentru puntea faŃă, respectiv spate; APP – arborele prizei de putere.
Fig. 1.8. Schema cinematică a transmisiei Electro Shift a firmei Ford la tractoarele Seria 40:
1 – amplificator de cuplu; 2 – reductor pentru trepte superlente (opŃional); 3 – inversor (cu
sincronizatoare); 4 - cutie de viteze (2 trepte); 5 – cutie de viteze cu cuplare sub sarcină (2 trepte); 6 –
reductor (2 trepte sincronizate).
În figura 1.8 este reprezentată schema cinematică a transmisiei Electro Shift, parŃial
cu cuplarea sub sarcină a treptelor de viteză (patru trepte) ẟi cu inversor cu sincronizatoare,
utilizată de firma Ford la tractoarele Seria 40 (cu motoare Diesel cu puteri nominale de 55…
88 kW). Amplificatorul de cuplu 1 realizează două game de viteze, una cu un raport de
18
transmitere egal cu unitatea (când este cuplat ambreiajul A 2) ẟi a doua cu un raport supraunitar
(când este cuplat ambreiajul A1). Cutia de viteze 4 (cu două trepte sincronizate) este înseriată
cu cutia de viteze cu cuplare sub sarcină 5 (cu două trepte) ẟi reductorul 6 (cu două trepte
sincronizate, normală N ẟi lentă L). Datorită inversorului cu sincronizatoare 3, se obŃine
acelaẟi număr de trepte atât la deplasarea înainte, cât ẟi înapoi, respectiv 16 trepte, toate
sincronizate. OpŃional, se poate monta reductorul 2 pentru trepte superlente.
U1.4.3 Transmisii mecanice ale tractoarelor pe ẟenile
Schemele cinematice ale transmisiilor tractoarelor pe ẟenile diferă în principiu de cele

ale tractoarelor pe roŃi prin aceea că, în locul diferenŃialului dintre roŃi, se folosesc
mecanisme de direcŃie pentru realizarea virajului.
Fig. 1.9. Schema cinematică a transmisiei tractorului S 650.
În schema din figura 1.9 a tractorului S 650, puterea se transmite de la ambreiajul

principal 1 (facultativ cuplat), prin cuplajul elastic 2, cutia de viteze cu (5+1) trepte 3,
transmisia centrală 4, ambreiajele de direcŃie 6, transmisia finală 7, la roŃile motoare 8. Pe
tamburele conduse ale ambreiajelor de direcŃie sunt montate frânele cu bandă 5 pentru
realizarea virajelor cu raze mici. Acest tractor are priză de putere normală independentă; cei
doi arbori ai prizei, 12 ẟi 13 (cu turaŃii de 1000 rot/min ẟi, respectiv, 540 rot/min), primesc
miẟcarea de la partea conducătoare a ambreiajului principal 1 prin angrenajul 9, cuplajul 10
ẟi ambreiajul de fricŃiune 11. OpŃional, se poate monta roata de curea 14. Din considerente
constructive, la tractoarele pe ẟenile, roata de curea se poate monta numai în spate. Pompa
hidraulică P1 se foloseẟte pentru instalaŃia hidraulică de ridicat, iar P 2 - pentru ungerea sub
presiune a cutiei de viteze.
19
Schema cinematică din figura 1.10 realizează (6+2) trepte de viteze cu ajutorul unei
cutii de viteze compuse (cutia de viteze 2 ẟi reductorul 3). Priza de putere este dependentă.
Fig. 1.10. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor S 445, S 530, S 550, S 640: 1 – ambreiaj
principal facultativ cuplat (tractoarele S 550 ẟi S 640 sunt prevăzute cu ambreiaj bidisc); 2 - cutie de
viteze cu (3+1) trepte; 3 – reductor cu două trepte; 4 – transmisie centră; 5 – ambreiaj de direcŃie; 6 –
frână cu bandă; 7 – transmisie finală; 8 – roată motoare; 9 – roată de curea.
Să ne reamintim...
• Prin transmisia tractorului se înŃelege totalitatea subansamblurilor

(mecanismelor) care transmit puterea motorului roŃilor motoare.
• prin intermediul transmisiei, se modifică viteza de deplasare ẟi forŃa
motoare (implicit ẟi forŃa de tracŃiune), permiŃând tractorului să se
adapteze diverselor condiŃii de exploatare.
• După modul de transmitere a puterii de la motor la roŃile motoare ale
tractorului, pot fi: mecanice, hidraulice, electrice sau combinate
(hidromecanice, electromecanice).
• După felul variaŃiei vitezei de deplasare a tractorului, transmisiile pot fi: în
trepte ẟi fără trepte (progresive).
U1.5 TRANSMISII HIDRAULICE

Transmisiile hidrostatice, spre deosebire de cele hidrodinamice, funcŃionează cu
presiuni foarte ridicate (la tractoare p = 16…35 MPa) ẟi cu viteze relativ reduse ale lichidului
de lucru (pentru tractoare v = 7…8 m/s). Vitezele de curgere ale lichidului de lucru fiind
reduse, pierderile de energie în conductele de legătură vor fi mici (aceste pierderi sunt, după
cum se ẟtie, proporŃionale cu pătratul vitezei de curgere a lichidului). Prin urmare, pompa ẟi
motorul hidraulic pot fi plasate la distanŃe mari între ele. În aceasta constă unul din cele mai
20
importante avantaje ale transmisiei hidrostatice, ẟi anume: posibilitatea transmiterii energiei
la distanŃe mari cu o amplasare liberă a subansamblurilor principale. Alte avantaje ale acestei
transmisii sunt:
• variaŃie continuă (fără trepte) a momentului de torsiune, între limite mari, ẟi
transmiterea lină a acestuia la roŃile motoare ale autovehiculului;
• funcŃionare stabilă a motorului în zona regimului optim;
• funcŃionare stabilă a motorului tractorului în zona regimului optim;
• posibilitatea de frânare cu transmisia însăẟi;
• este reversibilă;
• funcŃionare stabilă a motoarelor hidraulice la turaŃii joase;
• asigură protecŃia motorului tractorului de suprasarcini prin folosirea unor
procedee tehnice simple;
• posibilitatea de folosire a energiei pompei pentru acŃionarea maẟinilor purtate, a
maẟinilor tractate, a organelor ẟi echipamentelor de lucru ẟi, de asemenea, pentru
servocomenzile hidraulice (posibilitatea de divizare a energiei o apropie de
transmisia electrică);
• asigură posibilităŃi largi de automatizare a regimului de lucru al autovehiculului
(corelare automată a vitezei de deplasare cu valoare forŃelor de rezistenŃă);
• simplifică comenzile autovehiculului;
• oferă posibilităŃi largi de unificare, tipizare ẟi normalizare a elementelor
componente ale transmisiei.
Dezavantajele transmisiei hidrostatice constau în următoarele:
• randament mai scăzut în comparaŃie cu transmisia mecanică (de regulă, η =
0,75…0,85; se apreciază însă că la presiuni ridicate randamentul poate atinge
valoarea 0,92 ẟi poate fi menŃinut la nivelul 0,8…0,85 în limite largi ale gamei de
lucru);
• greutatea specifică a transmisiei este mai mare în comparaŃie cu transmisia
mecanică (poate fi redusă prin creẟterea presiunii de lucru ẟi a turaŃiei);
• tehnologia de fabricaŃie a elementelor sistemului hidraulic este mai complicată
(toleranŃe strânse ẟi complexitate mare a formei geometrice) ẟi necesită o calitate
ridicată a etanẟărilor;
• necesită personal de înaltă calificare pentru întreŃinere ẟi reparaŃii;
• randamentul depinde într-o măsură însemnată de condiŃiile de temperatură;
• necesită încălzirea prealabilă a transmisiei în cazul exploatării autovehiculului la
temperaturi scăzute.
În figura 1.11 este dată schema hidraulică a transmisiei hidrostatice utilizată la un
tractor pe roŃi 4×2 Fordson Major (transmisia a fost executată de firma engleză Lucas).
21
Simbolizarea elementelor hidraulice este în conformitate cu cea recomandată în standardele
actuale.
Fig. 1.11 Schema hidraulică a unei transmisii

hidrostatice.
Pompa 4 cu volum geometric de lucru variabil, de tipul cu pistoane axiale, este acŃionată
de motorul cu ardere internă M. Lichidul de lucru refulat de pompă intră în motoarele hidraulice 5,
care sunt cu pistoane radiale ẟi se află montate în roŃile motoare ale tractorului. Din motoarele
hidrostatice lichidul se întoarce în pompa 4, însă cu o presiune considerabil mai mică. Pentru
menŃinerea presiunii de lucru ẟi pentru compensarea pierderilor de lichid se folose ẟte pompa
auxiliară (de alimentare) 2, acŃionată tot de motorul tractorului.
Lichidul de lucru intră în pompa auxiliară din rezervorul 7, care colectează, prin conducta de
drenaj 6, scăpările de lichid atât în pompă, cât ẟi de la motoarele hidraulice. Cele două
motoare hidraulice sunt legate între ele în paralel, realizându-se, astfel, o legătură de tip
diferenŃial între roŃile motoare ale tractorului. În cazul modificării sensului de deplasare a
tractorului, refularea lichidului de către pompa 2, în conducta corespunzătoare de joasă
presiune, se realizează prin sistemul de supape 3. Lichidul refulat de pompa 2 este curăŃat în
filtrul 1, iar surplusul de lichid se întoarce, prin supapa de siguranŃă (de descărcare) 8, în
rezervorul 7.
Transmisiile hidrostatice pot fi clasificate în două categorii principale: 1) cu
transformator hidrostatic ẟi 2) cu transformator hidromecanic.
În transformatoarele hidrostatice întreaga putere se transmite pe cale hidraulică, iar în
cele hidromecanice – pe cale hidraulică ẟi mecanică, în paralel.
22
În transformatoarele hidrostatice cu două fluxuri paralele de putere, pe cale
hidrostatică se transmite 50…60% din puterea motorului, iar restul pe cale mecanică (v. fig.
1.14, b). Avantajul acestei transmisii constă în aceea că are un randament mai ridicat, care nu
depinde aproape deloc de randamentul maẟinilor hidraulice (pompă ẟi motor). Însă acest
avantaj îẟi pierde din importanŃa sa dacă în schema transmisiei hidraulice se folosesc pompe
ẟi motoare cu randament ridicat. Această transmisie poate fi folosită numai în combinaŃie cu
elemente ale transmisiei mecanice (transmisii centrale ẟi finale), ceea ce reduce randamentul
total al transmisiei autovehiculului. Dezavantajele transformatoarelor hidromecanice, care
îngreuiază folosirea lor la automobile ẟi tractoare, sunt: imposibilitatea amplasării
independente a diferitelor ansambluri ale transmisiei; imposibilitatea inversării sensului pe
cale hidraulică; complicarea construcŃiei.
În continuare se prezintă câteva scheme de principiu ale transmisiilor hidrostatice
pentru diferite tipuri de tractoare.
Fig. 1.12. Scheme ale transmisiilor hidrostatice Lucas, utilizate la tractoare pe roŃi: 1 – roată motoare
a tractorului; 2 – motor hidrostatic; 3 – pompă (principală) hidrostatică; 4 - motorul tractorului; 5 –
pompă auxiliară (de alimentare); 6 – rezervor; 7 – filtru; 8 – supapă de siguranŃă; 9 – supapă unisens
(de alimentare); 10 – dispozitiv pentru trecerea de la conectarea în paralel a motoarelor hidrostatice la
funcŃionarea în serie a acestora.
23
În figura 1.12 se prezintă 4 scheme de transmisii hidrostatice utilizate la tractoare pe
roŃi 4×2 (firma engleză Lucas; conductele de drenaj nu sunt reprezentate).
Schema a corespunde transmisiei hidraulice din figura 1.11. Prin conectarea în paralel a
motoarelor hidrostatice, plasate în roŃile motoare, se asigură funcŃia de diferenŃial hidrostatic
între roŃile motoare, funcŃie analoagă diferenŃialului mecanic utilizat la autovehiculele pe
roŃi. Dacă roŃile motoare au aceeaẟi turaŃie, uleiul refulat de pompă se distribuie în mod
egal între cele două motoare hidrostatice. Dacă roŃile motoare au turaŃii diferite, de
exemplu, în viraj sau când roŃile au patinări diferite, în motorul cu turaŃie mai mare intră
mai mult ulei, iar în cel cu turaŃie mai mică intră, în mod corespunzător, mai puŃin. Din
punct de vedere dinamic, la diferenŃialul hidrostatic se menŃine dezavantajul diferenŃialului
mecanic, ẟi anume: calităŃile de tracŃiune sunt limitate de roata cu aderenŃă mai slabă.
În scopul reducerii dimensiunilor de gabarit ale motoarelor hidrostatice în transmisie,
pentru unificarea ẟi tipizarea acestora cu pompa ẟi, în consecinŃă, pentru reducerea preŃului
de cost al transmisiei s-a propus schema b, în care se folosesc motoare hidrostatice cu turaŃie
ridicată, plasate înaintea transmisiei finale.
Spre deosebire de procedeul legării în paralel, în cazul legării motoarelor hidrostatice în
serie, întregul debit de ulei va trece mai întâi prin unul din motoare ẟi apoi prin celălalt motor.
Prin urmare, la acelaẟi debit pe minut al pompei, turaŃia motoarelor (deci ẟi viteza tractorului),
în cazul legării în serie, creẟte de două ori. Însă, prin legarea în serie a motoarelor din stânga ẟi
din dreapta, roŃile motoare ale punŃii respective vor avea turaŃii egale, indiferent de repartizarea
momentului între ele ẟi de condiŃiile de sol. Prin aceasta, efectul de diferenŃial dispare,
obŃinându-se o situaŃie analoagă blocării diferenŃialului. Uneori blocarea este utilă (ca ẟi în
cazul diferenŃialului mecanic), însă în condiŃii normale de exploatare este inadmisibilă.
De aceea, pentru trecerea de la legarea în paralel la legarea în serie, ẟi invers, a motoarelor
hidrostatice se folosesc dispozitive speciale (poz. 10 din fig.1.12, c).
În figura 1.12, d este prezentată o altă variantă a transmisiei hidrostatice, care
reprezintă, de fapt, un variator hidrostatic. Acesta înlocuieẟte ambreiajul principal ẟi cutia de
viteze dintr-o transmisie mecanică obiẟnuită. Transmisia centrală, diferenŃialul ẟi
transmisiile finale rămân neschimbate. Rămâne nemodificată chiar construcŃia generală a
tractorului. Această variantă permite fabricarea unui anumit tip de tractor atât cu transmisie
mecanică în trepte, cât ẟi cu variator hidrostatic. Această variantă oferă , prin urmare,
posibilităŃi largi de tipizare între cele două tipuri de transmisii.
Variatorul hidrostatic reuneẟte în acelaẟi agregat pompa ẟi motorul (ambele cu debit
variabil, de tipul cu pistoane axiale) ẟi, de asemenea, dispozitivele hidraulice auxiliare
(sistemul de alimentare, supapele de siguranŃă, filtru, etc.). Randamentul unor asemenea
variatoare se află între limitele 0,85…0,95.
Folosirea transmisiilor hidrostatice la autovehicule permite să se realizeze relativ simplu
acŃionarea tuturor roŃilor motoare, îmbunătăŃindu-se, astfel, calităŃile de tracŃiune ẟi de
24
trecere ale acestora. În figura 1.13 sunt prezentate patru scheme hidraulice de principiu pentru
automobile ẟi tractoare pe roŃi 4×4.
Fig. 1.13. Variante de transmisii hidrostatice utilizate la tractoarele 4×4: 1 – motor hidrostatic; 2 –
roată motoare; 3 – transmisie finală; 4 – pompă cu debit variabil; 5 – divizor de debit.
AcŃionarea simultană a punŃilor motoare, din faŃă ẟi din spate, este posibilă
folosind diverse scheme hidraulice. Se apreciază că una din schemele cu cele mai largi
posibilităŃi de utilizare în viitor o constituie varianta cu motor hidrostatic în roŃile motoare.
Dacă motoarele punŃii din faŃă se leagă în paralel cu motoarele punŃii din spate (fig. 1.13,
a), raportul forŃelor tangenŃiale de tracŃiune ale celor două punŃi va fi constant, iar
dinamica de tracŃiune a acestor autovehicule va fi analoagă cu dinamica de tracŃiune a
autovehiculelor cu diferenŃial interaxial, a cărui frecare internă este practic neglijabilă.
Dezavantajul esenŃial al acestei scheme îl constituie limitarea performanŃelor de tracŃiune
de către puntea motoare cu cele mai proaste calităŃi de aderenŃă. Pentru eliminarea acestui
dezavantaj sunt posibile alte scheme care anulează efectul de diferenŃial dintre cele două
punŃi. Astfel, prin modificarea volumului geometric de lucru al motoarelor hidrostatice,
legate în paralel, se poate obŃine orice raport între forŃele tangenŃiale de tracŃiune ale
roŃilor celor două punŃi ẟi, totodată, se egalizează vitezele periferice ale roŃilor motoare.
Aẟadar, o asemenea blocare este posibilă prin folosirea motoarelor hidrostatice cu volum
geometric de lucru variabil (cu debit variabil) ẟi a unui sistem de comandă adecvat.
Schemele următoare din figura menŃionată asigură (fără a lua în considerare pierderile
volumice de lichid) sincronizarea vitezelor periferice ale roŃilor celor două punŃi. Aceasta se
realizează prin: legarea în serie a motoarelor punŃii din faŃă cu motoarele punŃii din spate
(schema b; corespunde transmisiei mecanice fără diferenŃial interaxial); folosirea divizorului
de debit 5 (schema c) ẟi utilizarea unei pompe separate pentru motoarele fiecărei punŃi
(schema d).
25
Ca ẟi în cazul tractoarelor pe roŃi, la tractoarele pe ẟenile transmisia hidrostatică poate
înlocui în întregime transmisia mecanică sau numai o parte din ansamblurile ei (fig. 1.14).
Fig. 1.14. Variante de transmisii hidrostatice, utilizate la tractoarele pe ẟenile.
În schema a, transmisia hidrostatică îndeplineẟte funcŃiile ambreiajului principal ẟi

pe cele ale unei cutii de viteze fără trepte. Pompa P este acŃionată de motorul cu ardere
internă
(M.A.I.), iar motorul hidrostatic M, prin intermediul transmisiei centrale, mecanismele de
direcŃie (M.D.) ẟi transmisiile finale, antrenează roŃile motoare ale ẟenilelor.
În schema b, transmisia hidrostatică îndeplineẟte aceleaẟi funcŃii ca ẟi cea din
schema a. Însă, în cazul schemei b, puterea se transmite prin două fluxuri paralele de putere :
o parte din puterea motorului cu ardere internă se transmite pe cale mecanică (cca 40..50%),
iar restul pe cale hidrostatică. Întrucât prin transmisia hidrostatică nu se transmite întreaga
putere a motorului, dimensiunile de gabarit ẟi greutatea ei vor fi mai mici, iar randamentul
total mai mare. Cele două fluxuri de putere, prin intermediul unui diferenŃial de însumare, se
reunesc într-unul singur.
Schemele a ẟi b se pretează relativ uẟor la automatizarea regimului de lucru ẟi a
comenzilor. Ele asigură o variaŃie continuă a vitezei de deplasare rectilinie a tractorului ẟi nu
influenŃează schema de obŃinere a virajului.
Schema c a transmisiei hidrostatice îndeplineẟte toate funcŃiile unei transmisii
mecanice atât la deplasarea în linie dreaptă, cât ẟi la viraj. Ea se compune din două pompe P
ẟi două motoare M. Pompele se plasează, de obicei, aproape de motorul tractorului, iar motoarele
hidrostatice se plasează lateral, lângă transmisiile finale. Modificarea vitezei de mers în linie
dreaptă se obŃine prin deplasarea sincronă a organelor de reglare a celor două pompe; acŃionând
diferit organele de reglare a debitului, se realizează virajul. Această schemă satisface cel mai bine
condiŃiile impuse transmisiei tractoarelor pe ẟenile, întrucât permite o variaŃie continuă atât a
vitezei rectilinii de deplasare a tractorului, cât ẟi a razelor de viraj. Însă această schemă provoacă
dificultăŃi la automatizarea comenzilor tractorului. Cauza constă în aceea că atât sistemul de
comandă, cât ẟi tractoristul (care doreẟte obŃinerea unei
26
anumite raze de viraj) acŃionează asupra aceloraẟi organe de reglare, iar aceasta conduce
(dacă nu sunt prevăzute dispozitive speciale) la perturbarea regimurilor optime de deplasare.
În transmisiile hidrodinamice ponderea principală o are sarcina hidrodinamică a
curentului de lichid, iar ponderea sarcinii hidrostatice este relativ mică: presiunea lichidului
este mai mică de 1,0…1,5 MPa, iar viteza curentului de lichid ajunge până la 50…60 m/s.
Ambreiajele ẟi transformatoarele (convertizoarele) hidrodinamice se folosesc la
tractoare în combinaŃie cu transmisiile mecanice obiẟnuite. Asemenea transmisii se numesc
transmisii hidromecanice.
Studiul ambreiajelor ẟi a transformatoarelor hidrodinamice (teoria, calculul ẟi
construcŃia lor) constituie obiectul altor cursuri, de aceea, în capitolul de faŃă se face numai
o prezentare sumară a acestora.
În comparaŃie cu transmisiile mecanice obiẟnuite, transmisiile hidromecanice cu
ambreiaje hidrodinamice au următoarele avantaje:
• asigură pornirea ẟi demararea lină a tractorului, independent de îndemânarea
tractoristului (pornirea din loc este posibilă ẟi în trepte de viteze superioare);
• viteza tractorului se poate reduce până la zero fără decuplarea transmisiei, ceea ce
simplifică ẟi uẟurează conducerea tractorului;
• măreẟte capacitatea de trecere a tractorului datorită micẟorării patinării sistemului
de rulare, ca urmare a eliminării creẟterii bruẟte a forŃei de tracŃiune la roŃile
motoare;
• se elimină posibilitatea opririi motorului când rezistenŃele la înaintare cresc (chiar
până la oprirea tractorului);
• protejează motorul ẟi transmisia de suprasolicitările ce apar la modificarea bruscă
a regimului de lucru al tractorului. Cu alte cuvinte, permite reducerea solicitărilor
dinamice în organele transmisiei ẟi motorului, mărind astfel fiabilitatea ẟi durata
de exploatare a tractorului;
• ambreiajul hidrodinamic izolează într-o măsură însemnată motorul de vibraŃiile
cu frecvenŃă mare, transmise de la organele de lucru prin transmisie, ẟi reduce
amplitudinea vibraŃiilor cu frecvenŃă joasă;
• permite funcŃionarea îndelungată cu alunecări mari între elementele conducătoare
ẟi cele conduse. Cu toate acestea, funcŃionarea ambreiajului hidrodinamic are loc,
practic, fără uzuri;
• nu necesită reglări în procesul exploatării tractorului;
• uẟurează conducerea tractorului, mărind, astfel, securitatea muncii ẟi a
circulaŃiei;
• favorizează procesul de automatizare a schimbării treptelor de viteze.
Totodată, ambreiajele hidrodinamice au ẟi câteva dezavantaje:
• nu permit o decuplare completă. Aceste ambreiaje întotdeauna conduc, ceea ce
îngreunează schimbarea treptelor de viteze;
27
• chiar în regimul optim de funcŃionare, ambreiajul hidrodinamic funcŃionează cu
o anumită patinare (alunecare) de 2…5%, ceea ce reduce economicitatea ẟi
productivitatea tractorului;
• nu asigură o frânare eficientă cu motorul, precum ẟi posibilitatea frânării la
staŃionarea în pantă prin cuplarea unei trepte în cutia de viteze;
• necesită, în calitate de lichid de lucru, uleiuri speciale cu viscozitate mică,
temperatură de congelare redusă etc.
În scopul eliminării acestor neajunsuri, s-au făcut diferite modificări constructive. De
exemplu, pentru decuplarea completă a motorului de transmisie, la schimbarea treptelor în cutia
de viteze, după ambreiajul hidrodinamic 2 s-a introdus un ambreiaj mecanic cu fricŃiune
3, legat în serie cu primul (fig. 1.15, a). Aceasta complică însă construcŃia transmisiei. De
aceea, este mai raŃională folosirea ambreiajelor hidrodinamice în combinaŃie cu cutiile de
viteze planetare, ale căror elemente de fricŃiune (frâne ẟi ambreiaje) îndeplineẟte rolul
ambreiajului 3 din figura menŃionată mai sus.
1 2 3 4 5
6 7
P T
a)
1 2 C 4 5
6 7
T P R
b)
Fig. 1.15. Scheme de transmisii hidromecanice: a – cu ambreiaj hidrodinamic; b – cu transformator

hidrodinamic: 1 – motor; 2 – ambreiaj /transformator hidrodinamic; 3 – ambreiaj cu fricŃiune; 4 -
cutia de viteze; 5 – diferenŃial; 6 – transmisie finală; 7 – roată motoare; P – pompă; T – turbină: R –
reactor; C – cuplaj unisens.
Pentru creẟterea economicităŃii tractorului, se obi ẟnuie ẟte ca printr-o serie de procedee
să se unească rigid pompa ẟi turbina ambreiajului. Această blocare se poate realiza automat
28
sau printr-o comandă manuală ẟi se recomandă să se facă după ce tractorul funcŃionează în
regim stabilizat.
Transmisiile hidromecanice cu transformator hidrodinamic (fig. 1.15, b) posedă
avantajele ambreiajelor hidrodinamice ẟi, în plus, ele asigură corelarea automată a vitezei de
deplasare cu forŃa de tracŃiune, în funcŃie de condiŃiile de exploatare. În acest fel, se
uẟurează munca tractoristului ẟi se măreẟte productivitatea ẟi economicitatea tractorului.
Coeficientul de transformare al transformatorului hidrodinamic, definit prin raportul k
= MTurbină /MPompă , are valori între limitele 1,9…8, în funcŃie de tipul transformatorului, iar
pentru valori ridicate ale randamentului, se află între limite mult mai înguste: 1,5…2,5. Aceste
valori sunt nesatisfăcătoare pentru a asigura o funcŃionare normală a tractorului. ForŃa de
rezistenŃă totală se modifică în timpul exploatării tractorului de 8…12 ori, uneori, chiar mai
mult.
Prin urmare, folosirea în cadrul transmisiei a unui singur transformator hidrodinamic
nu poate asigura tractorului calităŃile cinematice, dinamice, de tracŃiune ẟi economice
necesare. Aceasta impune folosirea suplimentară a unei cutii de viteze mecanice în trepte care
să asigure gama de variaŃie a momentului la roŃile motoare. În afară de aceasta, cutia de
viteze mecanică serveẟte pentru obŃinerea mersului înapoi al tractorului.
Pentru ameliorarea randamentului transmisiei, transformatoarele hidrodinamice (THD)
au fost supuse unor modificări constructive importante. De exemplu, la transformatorul
hidrodinamic din figura 1.15, b, reactorul R se leagă de carterul transmisiei prin cuplajul
unisens C. Acest cuplaj permite ca în domeniul alunecărilor mari ale turbinei T în raport cu
pompa P (când ηΤHD>ηΑΗD), reactorul R să rămână fix, iar la alunecări mici el se poate roti
liber, astfel încât transformatorul să lucreze în regim de ambreiaj hidrodinamic (AHD), când
ηΤHD<ηΑΗD. Aceste transformatoare hidrodinamice se numesc complexe. La tractoare se
utilizează frecvent transformatoare hidrodinamice cu blocare, adică transformatoare la care, la
anumite regimuri de funcŃionare, rotorul turbinei ẟi cel al pompei se blochează: se une ẟte rigid
arborele conducător cu cel condus.
Transmisiile hidromecanice au obŃinut o largă utilizare la tractoarele industriale.
Aceste transmisii adaptează cel mai bine tractorul industrial la regimurile de exploatare ale
acestuia: forŃele de rezistenŃă se modifică des ẟi brusc, necesită schimbări dese ale vitezei
ẟi ale sensului de deplasare.
În figura 1.16 este prezentată schema cinematică a transmisiei hidromecanice a unui
tractor pe ẟenile. Miẟcarea ajunge la cutia de viteze de la un transformator hidromecanic
compus dintr-un transformator hidrodinamic (convertizor) ẟi un reductor planetar (pe braŃul
portsatelit se însumează cele două fluxuri de putere: mecanic ẟi hidraulic). De la cutia de
viteze 2 puterea se transmite celor două ẟenile prin transmisia centrală 3, ambreiajul de
direcŃie 4 ẟi transmisia finală 6.
29
Fig. 1.16. Schema cinematică a transmisiei hidromecanice a unui tractor pe ẟenile: 1 – transformator
hidromecanic; 2 – cutie de viteze cu cuplare sub sarcină; 3 – transmisie centrală; 4 – ambreiaje de
direcŃie; 5 – frâne cu bandă; 6 – transmisia finală; T – turbină; P – pompă; R – reactor; F 1, F2, F3, F4 ẟi
F5 – frâne disc.
Tabelul 1.1
Modul de realizare a treptelor de viteze în transmisia unui tractor pe ẟenile.
Treapta de viteze I II III
Frâne acŃionate Mers înainte F1 , F 5 F1 , F 3 F1 , F 4
Mers înapoi F2 , F 5 F2 , F 3 F2 , F 4
Cutia de viteze asigură trei trepte pentru mers înainte ẟi trei pentru mers înapoi, prin
cuplarea frânelor disc corespunzătoare. Modul de realizare a treptelor rezultă din tabelul 1.1.
U1.6. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare s-au prezentat rolul, percum ẟi o
clasificare a transmisiilor tractoarelor.
S-a pus accent pe prezentarea transmisiilor mecanice, precum ẟi pe
transmisiile hidrostatice, hidrodinamice ẟi hidromecanice ale tractoarelor 4×4, 4×2
ẟi pe ẟenile, făcându-se o exemplificare bogată ẟi diversificată pe cele mai
reprezentative tractoare româneẟti ẟi pe tractoare ale unor firme străine de prestigiu.
Exemplele au fost însoŃite de detalieri constructive ẟi funcŃionale.
30
U1.7. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor
1. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească transmisia unui tractor?
2. Pentru schema din figura următoare, se cere:

a) să se identifice poziŃiile numerotate;
b) numărul treptelor de viteze ale transmisiei;
c) numărul treptelor de turaŃii realizat de reductorul prizei de putere.
31
Unitatea de învăŃare 2. Regimul de calcul al transmisiei tractoarelor
la solicitări statice
Cuprins
U2.1. Introducere................................................................................................................................32
U2.2. CompetenŃe.............................................................................................................................32
U2.3. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe roŃi........................33
U2.4. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe ẟenile.....................37
U2.5. Rezumat.....................................................................................................................................38
U2.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă metodica de calcul a
transmisiei mecanice la solicitări statice, pornind de la următoarea constatare.
CalităŃile de tracŃiune ale tractoarelor sunt limitate fie de puterea
motorului (tractorul este încărcat până când motorul se opreẟte), fie de aderenŃa
sistemului de rulare cu solul (tractorul este încărcat până când patinează complet).
Acest lucru este pus în evidenŃă de cercetările teoretice ẟi experimentale, precum
ẟi de exploatarea curentă a tractoarelor.

capabili:
• să cunoască metodica de calcul a transmisiei mecanice la solicitări statice pentru
tractoare pe roŃi ẟi pe ẟenile;
• să stabilească regimul de calcul pentru orice piesă sau orice subansamblu al
transmisiei tractorului pe roŃi;
transmisiei tractorului pe ẟenile.
Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

32
U2.3. REGIMUL DE CALCUL LA SOLICITĂRI STATICE ÎN CAZUL
TRACTOARELOR PE ROłI
Pentru stabilirea momentului de calcul se poate folosi următoarea metodică:

• Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului respectiv,
folosindu-se relaŃia:
M = Mni'η', (2.1)
cm
în care:
Mn - momentul nominal al motorului;
i' - raportul de transmitere de la motor până la piesa care se calculează;
η’ - randamentul transmisiei pe aceeaẟi porŃiune.
Pentru organele transmisiei plasate după arborele secundar al cutiei de viteze trebuie
să se ia în considerare posibilităŃile de divizare a puterii.
• Se determină momentul de torsiune Mcϕ care poate fi realizat din condiŃia de
aderenŃă:
M cϕ = Zϕr , (2.2)
i"η"
în care: Z-sarcina verticală aderentă care limitează momentul de torsiune în punctul
considerat (v. exemplele următoare);
ϕ - coeficient de aderenŃă (în mod obiẟnuit, în cazul tractoarelor pe roŃi
se adoptă ϕ = 0,8);
r - raza dinamică a roŃii;
i” - raportul de transmitere de la piesa care se calculează până la roata/roŃile
motoare pe care acŃionează sarcina Z;
η” - randamentul corespunzător lanŃului cinematic considerat.
Din cele de mai sus rezultă: i’⋅i” = itr ẟi η’⋅η” = ηtr, unde itr este raportul total de
transmitere al transmisiei, iar ηtr - randamentul total al transmisiei.
• Se compară momentul de torsiune Mcm cu Mcϕ ẟi, dacă cele două momente nu sunt
egale, calculul se face la momentul cel mai mic.
Prin urmare, momentul de calcul la solicitări statice
Mc = min(Mcm , M cϕ ).
(2.3)
Momentul Mc este momentul maxim realizabil (este un moment potenŃial):

• dacă Mcm < Mcϕ − motorul se opreẟte (calează), momentul realizabil este Mcm;
• dacă Mcm > Mcϕ − tractorul patinează total, momentul realizabil este Mcϕ.
Momentul de torsiune realizabil este, aẟadar, momentul minim dintre cele două.
La determinarea momentului de torsiune M cϕ din condiŃia de aderenŃă cu solul trebuie
să se ia în considerare faptul că la tractoarele pe roŃi sarcina verticală care acŃionează asupra
roŃilor motoare poate varia în timpul în timpul exploatării ca urmare a următoarelor cauze:
lestarea tractorului, redistribuirea sarcinilor verticale între punŃi sub influenŃa greutăŃii
33
maẟinilor ẟi uneltelor purtate, a forŃei de tracŃiune ẟi a interacŃiunilor în sistemul tractor –
maẟină agricolă – sol. De aceea, la stabilirea greutăŃii aderente a tractoarelor pe roŃi trebuie
să se ia în considerare cazul cel mai defavorabil, însă posibil, de încărcare a roŃilor motoare.
Dacă nu sunt date suficiente pentru determinarea sarcinilor verticale maxime pe roŃi,
sarcina pe un pneu se adoptă egală cu capacitatea de încărcare a acestuia, care depinde de
tipul ẟi dimensiunile pneului ẟi de presiunea aerului din el.
Fig. 2.1. Schema bloc a transmisiei unui tractor pe roŃi 4×2.
Pentru organele transmisiei plasate după diferenŃial trebuie să se aibă în vedere particularităŃile
dinamice ale acestuia, ẟi anume distribuirea momentului de torsiune de la carcasa diferenŃialului între cei doi
arbori planetari. Pentru determinarea momentelor de torsiune la fecare arbore planetar se folose ẟte schema
din fgura 2.2, din care rezultă:
M st + M dr = Md =M λ
M
st d1+ λ
⇒ . (2.4)
M st =λ 1
M M = Md
1+ λ
dr dr
unde λ este coeficient de blocare a diferenŃialului, care are următoarele valori:

• λ =1,15...1,2 pentru diferenŃiale neblocabile;
• λ = 3...5pentru diferenŃiale autoblocabile;
• λ=• pentru diferenŃiale cu blocare facultativă.
În tabelul 2.1 sunt prezentate relaŃiile de calcul în patru puncte caracteristice ale
transmisiei unui tractor 4×2, a cărei schemă bloc este dată în figura 2.1.
Fig. 2.2. Schema bloc a diferenŃialului cu momentele

de calcul.
34
Tabelul 2.1
Momentul de calcul în patru puncte caracteristice ale transmisiei tractorului 4×2
Punctul în Momentul de calcul Momentul de calcul
fig.2.1 Limitat de motor Limitat de aderenŃă adoptat
1 M = Mn Mcϕ = G'ϕr Mc = min(M , M )
cm cm cϕ
iη
tr tr
= min(M
2 M =M iη Mcϕ = G'ϕr M ,M )
cm c cm cϕ
n cv cv icηcifη f
= min(M
3 M =M iηiη λ Mcϕ = Qϕr M ,M )
c cm cϕ
cm n
cv cv c c 1 +λ i fη f
4 M =M i η λ Mcϕ = Qϕr Mc = min(M , M )
cm cm cϕ
n tr tr
1+λ
La tractoarele 4×4 (fig. 2.3), pentru organele transmisiei plasate înainte de divizarea
fluxului de putere la cele două punŃi motoare, momentul de calcul se stabileẟte luându-se în
considerare întreaga greutate a tractorului.
Fig. 2.3. Schema bloc a transmisiei unui tractor pe roŃi 4×4.
Astfel, pentru punctul 1 din figura 2.3 momentul de calcul se stabileẟte folosind
relaŃiile:
Mcm = Mn ;
M = G1ϕr1 + G2ϕr2 ;
cϕ iη iη
tr1 tr1 tr2 tr2
întrucât
35
r1 ≅ r2 = r ,
i η i η iη
tr1 tr1 tr2 tr2 tr tr
se poate scrie
M cϕ = Gϕr1 = Gϕr2 .
iη tr1 i η
tr1 tr2 tr2
Adică se poate considera că întreaga greutate a tractorului este plasată fie pe puntea
din faŃă, fie pe puntea din spate, iar momentul din condiŃia de aderenŃă este redus la
arborele ambreiajului folosind parametrii punŃii motoare corespunzătoare.
Evident, ẟi în acest caz, momentul de calcul va fi: Mc = min(Mcm , M cϕ ).
Tabelul 2.2
Momentul de calcul în opt puncte caracteristice ale transmisiei tractorului 4×4
Punctul Momentul de calcul Momentul de calcul
în fig.2.3 Limitat de motor Limitat de aderenŃă adoptat
Mc = min(Mcm , M cϕ )
1 M = Mn M = Gϕr1 = Gϕr2
cm cϕ
i
η i η
tr1 tr1 tr2 tr2
= min (M cm , M cϕ )
cϕ
2 M =M i η M = Gϕr1 = G ϕr 2
cm n cv cv
i η i η
tr1 tr1 tr 2 tr2 Mc
i η i η
cv cv cv cv
3 M =M i η M = G2ϕr2 M c = min (M , M )
cm n cv cv cϕ cm cϕ
i η i η
c2 c2 f 2 f2
4 M =M i η i η λ2 M = Q2ϕr2 M c = min (M , M )
cm n cv cv c 2 c2 cϕ cm cϕ
1 + λ2 i η 2
f2 f
5 M =M i η λ2 M = Q2ϕr2 M c = min (M , M )
cm n tr2 tr2 cϕ cm cϕ
1 + λ2
6 M =M i η i η M = G1ϕr1 M = min (M cm , M cϕ )
cm n cv cv r r cϕ c
i η i η
c1 c1 f 1 f1
7 M =M i η iηi η λ1M = Q1ϕr1 M c = min (M , M )

cm n cv cv r r c1 c1 cϕ
cm cϕ
1 + λ1 i η
f1 f1
8 M =M i η λ1 M = Q1ϕr1 M c = min (M , M )
cm n tr1 cϕ
tr1 cm cϕ
1 + λ1
În mod analog, în punctul 2 din figura 2.3 momentul de calcul va fi:
M = M i ; M cϕ = Gϕr1 = Gϕr2 ; i ′ = itr1 ; i ′ = itr2 ; η ′ = ηtr1 ; η ′ = ηtr2 .
cm n cv i′η′ i′η′ tr1 i cv tr2 i cv tr1 η cv tr 2 η cv
tr1 tr1 tr2 tr1
Pentru celelalte puncte ale transmisiei momentele de calcul sunt date în tabelul 2.2.
36
Să ne reamintim...
• Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului

respectiv, folosindu-se relaŃia:
Mcm = Mni'η'.
• Se determină momentul de torsiune Mcϕ care poate f realizat din condiŃia de
aderenŃă:
Mc = Zφr .
i"η"
• Se compară momentul de torsiune Mcm cu Mcϕ; momentul de calcul la
solicitări statice va fi momentul cel mai mic:
Mc = min(Mcm , M cϕ ).
U2.4 REGIMUL DE CALCUL LA SOLICITĂRI STATICE ÎN CAZUL

TRACTOARELOR PE ẞENILE
ẞi în cazul acestor tractoare se foloseẟte aceeaẟi metodă de calcul. Se consideră că

tractorul este exploatat pe o pantă transversală, când repartiŃia greutăŃii pe cele două ẟenile
este cea din figura 2.5. La stabilirea momentului transmis de motor se are în vedere că la viraj
întreaga putere se transmite unei singure ẟenile.
Fig. 2.4. Schema bloc a unui tractor pe ẟenile. Fig. 2.5. RepartiŃia greutăŃii
pe cele două ẟenile.
În continuare, se stabileẟte momentul de calcul în cinci puncte ale transmisiei, a cărei
schemă bloc este dată în figura 2.4, comparându-se momentul transmis de motor cu cel din
condiŃia de aderenŃă.
37
• În punctul 1: Mcm = Mn ; Mcϕ = Gϕr ; M = min(M , M ).
c cm cϕ
iη
tr tr
• În punctul 2:
M = M i η ; Mcϕ = Gϕr ; Mc i η
cm n cv cv = min(Mcm , Mcϕ ); i tr′. = tr ; ηtr′ =
tr .
i ′η ′ i cv η cv
tr tr
• În punctul 3: M cm = Mnicvηcvicηc ; Mcϕ = 0,65Gϕr ; M c = min(M cm , M cϕ ).
iη f i η d
f d
M = 0,65Gϕr ;
M c = min(M cm , M cϕ ).
• În punctul 4: M cm = M nicvηcvicηcidηd ; cϕ
= min(Mcm , Mcϕ ).
i fη f
• În punctul 5: Mcm = Mnitrηtr ; Mcϕ = 0,65ϕr; Mc
În cazul tractoarelor cu ambreiaje de direcŃie id = 1, ηd = 1, iar în cazul utilizării
mecanismelor planetare de direcŃie id > 1, ηd < 1.
Raza dinamică r a roŃii motoare se calculează din relaŃia:
t z = 2πr ⇒ r = ts z , (2.5)
s
2π
în care:
ts este pasul ẟenilei;
z - numărul de zale care se înfăẟoară pe roata motoare în timpul unei rotaŃii.
U2.5. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă o metodică de stabilire a
regimului decalc a transmisiei mecanice la solicitări statice.
Metoda constă în parcurgerea unui algortim în 3 paẟi:
1. Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului care se
calculează;
2. Se determină momentul de torsiune M cϕ care poate fi realizat din condiŃia
de aderenŃă, redus la piesa care se calculează;
3. Se compară momentul de torsiune Mcm cu Mcϕ, momentul de calcul la
solicitări statice va fi momentul cel mai mic dintre cele două.
U2.6. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor
1. În mod obiẟnuit, valoarea coeficientului de aderenŃă ϕ , în cazul tractoarelor

pe roŃi, se adoptă:
a) ϕ = 0,4;
b) ϕ = 0,8;
c) ϕ = 0,5.
38
2. În cazul tractoarelor cu ambreiaje de direcŃie:
a) id = 1, ηd = 1;
b) id < 1, ηd < 1;
c) id > 1, ηd < 1.
3. Pentru un tractor pe roŃi 4×4 se cunosc: raportul total de transmitere al

transmisiei punŃii spate itr2=192, raportul de transmitere din cutia de viteze
icv=12, raportul de transmitere al transmisiei centrale a punŃii spate ic2=4, raza
dinamică a roŃii punŃii din spate r2=0,75m, turaŃia motorului n=1800 rot/min.
Se cere să se determine:
a) raportul de transmitere al transmisiei finale a punŃii spate;
b) turaŃia roŃilor punŃii spate;
c) viteza teoretică a tractorului.
4. Pentru un tractor pe ẟenile cu mecanisme de direcŃie cu ambreiaje se cunosc

următoarele: raportul total de transmitere al transmisiei itr=160, raportul de
transmitere al transmisiei finale if=4; momentul nominal al motorului Mn=450
Nm, greutatea tractorului G=100 kN; randamentele ηcv=0,94; ηc= ηf =0,97; raza
dinamică a roŃii motoare r=0,4 m. Se mai cunoaẟte că la o turaŃie a motorului
de n=1600 rot/min, turaŃia arborelui pinionului conic al transmisiei centrale este
nc=160 rot/min. Se va considera valoarea coeficientului de aderenŃă φ=0,8. Se
cere să se determine momentul de calcul al arborelui pinionului conic.
Răspunsuri:
1) b;
2) a;
3.a) if2=4; 3.b) 9,375 rot/min; 3.c) 0,736 m/s=2,65 km/h;
4) Mcm=4230 Nm; Mcφ=2126 Nm; Mc=min(Mcm, Mcφ)=2126 Nm.
39
Unitatea de învăŃare 3. Determinarea regimului de calcul la solicitări
dinamice ẟi la oboseală
Cuprins
U3.1. Introducere................................................................................................................................40
U3.2. CompetenŃe.............................................................................................................................40
U3.3. Determinarea regimului de calcul la solicitări dinamice.............................................41
U3.4. Determinarea aproximativă a momentului de calcul la oboseală.............................41
U3.5. Rezumat.....................................................................................................................................43
U3.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate principiile de bază
pentru stabilirea regimului de calcul al transmisiei mecanice la solicitări dinamice
ẟi la oboseală.
Pentru stabilirea momentului dinamic se alcătuiesc modelele dinamic ẟi
matematic ale sistemului tractor-echipament de lucru ẟi, folosind calculatoarele
electronice, se determină solicitările dinamice în diferite organe ale transmisiei, în
anumite condiŃii iniŃiale.
Dacă nu sunt date suficiente referitoare la timpul de utilizare a tractorului
la fiecare treaptă de viteză, precum ẟi asupra solicitărilor corespunzătoare, poate fi
folosită o metodă aproximativă de stabilire a regimului de calcul la oboseală,
descrisă mai jos.

capabili:
• să cunoască metodica de determinare a regimului de calcul a transmisiei
mecanice la solicitări dinamice pentru tractoare pe roŃi ẟi pe ẟenile;
• să cunoască metodica de determinare a regimului de calcul a transmisiei
mecanice la oboseală;
transmisiei tractorului pe roŃi sau pe ẟenile.
Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 1,5 ore.

40
U3.3. DETERMINAREA REGIMULUI DE CALCUL LA SOLICITĂRI
DINAMICE
În cazul tractoarelor pe roŃi, în primă aproximaŃie, momentul dinamic de calcul la

fiecare treaptă a transmisiei, redus la arborele ambreiajului principal, este egal cu momentul
minim ce rezultă din compararea următoarelor două momente:
• pentru tractoare cu ambreiaje monodisc
M ′ = 1,5M ; M ′ = 2Gaϕr ; M = min(M ′, M ′);
d a d iη d d d
tr tr
• pentru tractoare cu ambreiaje bidisc

M ′ = 1,2M ; M ′ = 2Gaϕr ; M = min(M ′, M ′);
d a d iη d d d
tr tr
în care:
Ma este momentul de frecare din ambreiaj (Ma = βΜn);
β -coeficientul de siguranŃă (de rezervă) al ambreiajului principal;
Ga - greutatea aderentă a tractorului;
itr - raportul total de transmitere al transmisiei;
ηtr - randamentul total al transmisiei.
În cazul tractoarelor pe ẟenile, momentul dinamic maxim la arborele ambreiajului
principal Md max se calculează în funcŃie de momentul de frecare din ambreiaj.
• în cazul ambreiajelor monodisc Md max = 1,5Ma ;
• în cazul ambreiajelor bidisc M = 1,2Ma .
d max
ẞi celelalte ambreiaje din cadrul transmisiei pot limita solicitările dinamice ẟi de

aceea în modelele matematice trebuie să se prevadă restricŃii suplimentare.
Indiferent de tipul tractorului, momentele dinamice la ceilalŃi arbori se determină în
funcŃie de momentul maxim la arborele ambreiajului principal, adică momentul maxim se
reduce la piesa care se calculează.
Cu ajutorul acestor momente se face numai un calcul de verificare, ẟi anume: la aceste
valori ale momentului de torsiune, tensiunile în piesele verificate nu trebuie să depăẟească
limita de curgere a materialului.
U3.4 DETERMINAREA APROXIMATIVĂ A MOMENTULUI DE CALCUL

LA OBOSEALĂ
Dacă nu sunt date suficiente referitoare la timpul de utilizare a tractorului la fiecare

treaptă de viteză, precum ẟi asupra solicitărilor corespunzătoare, poate fi folosită următoarea
metodă de calcul. Toate treptele de viteze ale transmisiei tractorului se divizează în trei grupe:
lente, de lucru ẟi de transport. Timpul de exploatare pentru fiecare treaptă de lucru se adoptă
(chiar dacă în urma divizării timpului total pe trepte rezultă un timp mai mic) între limitele
41
1500…3000 de ore, iar pentru treptele lente ẟi de transport 200…1000 de ore. Mersul înapoi,
în funcŃie de destinaŃia tractorului, intră în categoria treptelor de lucru sau de transport.
Atingerea unor asemenea durate de exploatare este posibilă numai în anumite condiŃii de
exploatare.
Ponderea utilizării anumitor roŃi dinŃate din cutia de viteze se stabileẟte considerând
că durata totală de funcŃionare a acesteia este de minimum 8000…10000 de ore. Durata de
funcŃionare a ansamblurilor transmisiei de tractor, plasate după cutia de viteze, trebuie să fie
de minimum 8000…10000 de ore. Pentru stabilirea regimului de calcul al acestor ansambluri
se consideră că ele se folosesc la treptele de lucru 5000…8000 de ore, iar cele lente ẟi de
transport 2000…3000 de ore. Organele transmisiei prizei de putere se calculează
considerându-se o durată de funcŃionare de 3000 de ore.
Calculul aproximativ la oboseală se face la un moment mediu:
• M = 0,8M pentru tractoarele pe roŃi 4×2, la treptele de lucru;
med c
• M pentru tractoarele pe roŃi 4×4, la treptele de lucru;

med = (0,8...0,9)Mc
• M pentru tractoarele pe senile, la treptele de lucru;

med = 0,9Mc
• M = 0,6Mc pentru treptele lente ẟi de transport, indiferent de tipul
med
tractorului,
unde Mc este momentul de torsiune minim dintre momentul transmis de motor ẟi momentul
din condiŃia de aderenŃă, stabilit cu metodica din unitatea de învăŃare anterioară.
M1
M M
2
i ,η
c2 c2 (λ2)
1
C.V. D2
ir, ηr 2
. 3
Fig. 3.1. Divizarea momentului de torsiune la cele

două punŃi motoare
La tractoarele pe roŃi 4×4 se consideră că momentul transmis de motor după arborele

de divizare a puterii în două fluxuri este direct proporŃional cu greutatea aderentă a punŃilor
motoare, urmând ca acest moment să se compare cu cel din condiŃia de aderenŃă. Pentru
analiza acestei probleme se foloseẟte figura 3.1. Pentru arborele secundar, momentul de calcul
M (la treapta I din cutia de viteze) la solicitări statice se obŃine comparând momentul
transmis de motor cu cel din condiŃia de aderenŃă:
M = M i η ; Mcϕ = Gϕr1 = Gϕr2 ; i1′ = itr1 ; i2′ = itr2
cm n cv cv ; M = min(M cm , Mcϕ ).
iη′ i ′η ′ i cv i cv
1 1 2 21
42
Momentul M1, transmis punŃii din faŃă, ẟi M2, transmis punŃii din spate, se determină din
următorul sistem de ecuaŃii:
M1 + M2 = M = M G1
M
1 G ; G1 + G2 = G.
M 1 G1 ⇒
= G2
M
G2 M
2
=M
G
2
Momentul M1 ẟi, respectiv, M2 se reduce, în fiecare caz în parte, la piesa care se

calculează. De exemplu:
• în punctul 2: M = M i η λ2 = M G2 i η λ2 ; M = 0,8M .
c2 1 + λ G c2 1 + λ
c 2 c2 2 c2 2 med c
• în punctul 3: M = M i η = M G1 i η ; M = 0,8M .
c
Gr r
1r r med c
Cu ajutorul raportului Mmed /Mc se determină coeficientul de sarcină (de durată) kt

pentru fiecare treaptă:
kt = (Mmed Mc )9 − pentru calculul la încovoiere al roŃilor dinŃate cementate sau cianurate;
kt = (Mmed Mc )6 − pentru calculul la încovoiere al roŃilor dinŃate îmbunătăŃite;
kt′ = (Mmed Mc )3 − pentru calculul roŃilor dinŃate la presiunea de contact.
Între timpul echivalent (calculat) TE ẟi timpul efectiv Ti există următoarea relaŃie:
Ti = TE kt , ẟi, respectiv, Ti = TE′ kt′.
Dacă roŃile dinŃate funcŃionează la mai multe trepte, se calculează mărimile T E ẟi
Ti´ pentru fiecare treaptă.
Dacă Mc = Mmed , kt = kt´ = 1. Prin urmare, dacă se alege pentru calculul la oboseală
momentul Mmed , calculele devin mai simple.
U3.5. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost prezentate principiile de bază
pentru stabilirea regimului de calcul al transmisiei mecanice la solicitări dinamice ẟi
la oboseală.
Sunt prezentate relaŃii de calcul pentru momentul de calcul la solicitări
dinamice pentru diferite tipuri de tractoare (4×2, 4×4 ẟi pe ẟenile) ẟi pentru diferite
tipuri de trepte de viteze (de lucru, lente sau de transport).
A fost prezentată o metodă aproximativă de stabilire a regimului de calcul la
oboseală, metodă care poate fi folosită dacă nu există date suficiente referitoare la
timpul de utilizare a tractorului la fiecare treaptă de viteză, precum ẟi asupra
solicitărilor corespunzătoare.
43
1. Cum se stabileẟte momentul dinamic de calcul, redus la arborele ambreiajului

principal în cazul tractoarelor pe roŃi?
2. Cum se stabileẟte momentul dinamic maxim, redus la arborele ambreiajului

principal în cazul tractoarelor pe ẟenile?
3. Cât este durata totală minimă de funcŃionare a transmisiei tractorului?
4. Cât este durata totală minimă de funcŃionare a subansamblurilor tractorului

plasate după cutia de viteze?
5. Cât este durata totală minimă de funcŃionare a organelor transmisiei prizei de

putere?
Răspunsuri:
1) vezi subcap. U3.3;
2) vezi subcap. U3.3;
3) 8000 … 10000 ore;
4) 8000 … 10000 ore; 5) 3000 ore.
44
Unitatea de învăŃare 4. Amplificatoare de cuplu
Cuprins
U4.1. Introducere................................................................................................................................45
U4.2. CompetenŃe.............................................................................................................................45
U4.3. Amplificatoare de cuplu........................................................................................................46
U4.3.1. Amplificatoare de cuplu planetare 46
U4.3.2. Amplificatoare de cuplu neplanetare 49
U4.4. Rezumat.....................................................................................................................................51
U4.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate rolul, clasificarea,
scheme ẟi detalii funcŃionale ale amplificatoarelor de cuplu utilizate în
transmisiile mecanice ale tractoarelor. De asemenea sunt tratate ẟi elemente de
calcul ale componentelor amplificatoarelor de cuplu.

capabili:
• să identifice tipurile de amplificatoare de cuplu utilizate în transmisiile mecanice
ale tractoarelor;
• să cunoască principiul de funcŃionare a unui amplificator, pornind de la schema
constructivă sau cinematică a acestuia;
• să efectueze regimul de calculul de dimensionare ẟi rezistenŃă necesar
proiectării amplificatoarelor;
• să efectueze calculul pompei de ulei.

45
U4.3. AMPLIFICATOARE DE CUPLU
Amplificatoarele de cuplu au următoarele caracteristici tehnice generale (fig. 4.1):

• se montează între ambreiajul principal ẟi cutia de viteze;
• au două rapoarte de transmitere: ia = ia1 > 1 ẟi ia = ia2 = 1;
• trecerea de la un raport de transmitere la celălalt se face fără întreruperea fluxului
de putere;
• treapta principală de lucru (cuplată în mod obiẟnuit) este treapta ia2 = 1 (la această
treaptă randamentul amplificatorului de cuplu este maxim, apropiat de unu).
Treapta ia1 > 1 se foloseẟte numai pentru depăẟirea unor obstacole temporare.
Fig. 4.1. Schema bloc de plasare în transmisie a amplificatorului de cuplu.

Amplificatoarele de cuplu se clasifică în:
1) amplificatoare de cuplu planetare: a) cu cuplaj unisens;
b) fără cuplaj unisons.
2) amplificatoare de cuplu neplanetare: a) cu cuplaj unisons;
b) fără cuplaj unisens.
U4.3.1 Amplificatoare de cuplu planetare.
Amplificatorul de cuplu din figura 4.2., a se montează între ambreiajul principal ẟi

arborele primar al cutiei de viteze. El se compune dintr-un ambreiaj de blocare A, un cuplaj
unisens C cu role ẟi un mecanism planetar cu o treaptă. Partea condusă a ambreiajului A este
legată de braŃul portsatelit H. Când ambreiajul de blocare este cuplat, roata centrală 1 ẟi braŃul
portsatelit au aceeaẟi viteză unghiulară ẟi, prin urmare, întregul mecanism formează din punct de
vedere cinematic un singur corp, raportul de transmitere fiind, deci, egal cu unitatea (se obŃine
treapta ia = ia2 = 1). În acest caz, puterea ajunge la arborele de ie ẟire prin două fluxuri
de putere (fig. 4.3., a), micẟorându-se, astfel, momentul de calcul al ambreiajului A.
46
Fig. 4.2. Scheme cinematice ale amplificatoarelor de cuplu: a, b, c – planetare; d, e – neplanetre.
Fig. 4.3. Amplificator de cuplu planetar cu cuplaj unisens: a - schema cinematică ẟi circuitul puterii,
ambreiaj cuplat; b - scheme de calcul; c - schema cinematică ẟi circuitul puterii, ambreiaj decuplat.
47
Pentru determinarea momentului de calcul a ambreiajului, se foloseẟte metoda izolării
de legături ẟi a punerii forŃelor ẟi momentelor de legătură (fig. 4.3., b). Din ecuaŃia de
momente a satelitului dublu, rezultă:
T3r2′ = T1r2 .
Înlocuind forŃele tangenŃiale T1 ẟi T3 cu momentele corespunzătoare, se obŃine:
M3 M1
r2′ =
r2 , r3 r1
de unde
M 1 = M 3 r1 r2′ = M 3 z1 z2′ = M3 ,
r r z2 z 3 K
2 3
z2 z3
unde K = .
z1 z2′
Întrucât, în cazul analizat, raportul de transmitere al amplificatorului de cuplu este egal
cu unu, momentele de torsiune la arborii conducător ẟi condus sunt egale (în valori absolute):
M3 = Me.
Prin urmare,
M1 = Me K.
Din bilanŃul momentelor la arborele de intrare, rezultă
Me = M1 + M A ,
de unde se obŃine momentul MA, transmis prin ambreiajul amplifcatorului:
1 K−1
M A = Me − M1 = Me 1 − = Me .
K K
Ambreiajul amplificatorului de cuplu se va calcula la momentul M = βMA, unde β este
coeficient de siguranŃă al ambreiajului.
Când ambreiajul A este decuplat, datorită diferenŃei dintre momentul rezistent (M rez =
M3>Me) ẟi momentul motor Me, braŃul portsatelit tinde să se rotească în sens contrar
arborelui de intrare (în fig. 4.3., b, braŃul H este rotit, în sensul menŃionat, de forŃa T H).
Această tendinŃă de rotire se anihilează însă prin blocarea elementului H cu carcasa, realizată
de cuplajul unisens C. În acest fel, mecanismul planetar se transformă într-un reductor cu axe fxe, format
din două perechi de roŃi, 1 - 2 ẟi 2´- 3, cu raportul de transmitere
i = i a1 = z2 z3 > 1.
a
z z′
1 2
Aẟadar, construcŃia prezentată permite obŃinerea a două rapoarte de transmitere: i a1>1

ẟi ia2 = 1. Circuitul puterii, în cazul ia>1, este prezentat în figura 4.3, c. Aceeaẟi schemă este
folosită pentru determinarea momentului de calcul a cuplajului unisens. În acest scop,
amplificatorul, în întregime, este izolat ca sistem ẟi se aplică momentele de legătură: M e, care
reprezintă acŃiunea arborelui ambreiajului principal; M3, care reprezintă acŃiunea arborelui
primar al cutiei de viteze (este un moment rezistent) ẟi M C – moment reactiv, care apare în
legătura cuplaj unisens – carcasă. Momentul MC se determină din ecuaŃia momentelor
exterioare ale sistemului izolat:
Me − M3 + MC = 0 ⇒ MC = M3 − Me = Me K − Me = Me (K − 1).
48
În mod normal, ambreiajul de blocare A este cuplat. La creẟterea temporară a forŃelor
de rezistenŃă, spre deosebire de construcŃiile obiẟnuite, nu este nevoie de schimbarea
treptelor din cutia de viteze, ci este suficient să se decupleze ambreiajul A. În acest fel,
raportul de transmitere se măreẟte ẟi în mod corespunzător creẟte ẟi momentul la roŃile
motoare, ceea ce ajută la învingerea rezistenŃelor suplimentare. Când aceste rezistenŃe
dispar, se cuplează ambreiajul A. Întrucât în acest mecanism se foloseẟte un ambreiaj cu
frecare uscată, acesta nu este apt pentru o funcŃionare îndelungată în stare decuplată. De
aceea, folosirea acestui subansamblu ca reductor pentru obŃinerea a două game de viteze nu
este raŃională. Mai trebuie menŃionat că, la treapta înceată, din cauza cuplajului unisens,
tractorul nu poate funcŃiona în regim de frânare cu motorul.
U4.3.2 Amplificatoare de cuplu neplanetare
În schema din figura 4.2., d, între arborele 1 al ambreiajului principal ẟi arborele

primar 2 al cutiei de viteze se află montat ambreiajul A al amplificatorului de cuplu. Dacă
acest ambreiaj este decuplat, miẟcarea se transmite de la arborele 1 la arborele 2, prin
intermediul angrenajelor 3 – 4, 6 – 7 ẟi al cuplajului unisens C, care uneẟte roata 4 cu
arborele
5. Dacă ambreiajul A se cuplează, arborele 5 se roteẟte mai repede în comparaŃie cu roata 4,
din care cauză cuplajul unisens “se decuplează ”. În felul acesta, se obŃin două rapoarte de
transmitere: ia2 = 1 (când A este cuplat) ẟi ia1 = z4 z3 ⋅ z7 z6 > 1 (când A este decuplat).
La unele tractoare se folosesc amplificatoare de cuplu cu două ambreiaje multidisc, cu
funcŃionare în ulei (fig. 4.2., e). Dacă ambreiajul A2 este cuplat ẟi A1 decuplat, miẟcarea
între arborii 1 ẟi 2 se transmite cu raportul ia2 = 1. Dacă, însă, A1 este cuplat ẟi A2 decuplat,
raportul de transmitere devine ia1 = z4 z3 ⋅ z6 z5 > 1.
Indiferent de tipul amplificatorului, în majoritatea cazurilor raportul ia1 = 1,23…1,35.
O asemenea valoare a acestui raport permite învingerea majorităŃii rezistenŃelor
suplimentare, întâlnite în exploatarea tractoarelor agricole, prin trecerea la treapta inferioară a
amplificatorului de cuplu.
La unele construcŃii, ia1 = 1,5…1,6. În acest caz, folosirea amplificatorului de cuplu
pentru învingerea rezistenŃelor suplimentare temporare este însoŃită, de obicei, de reducerea
productivităŃii, deoarece avantajele schimbării din mers nu compensează reducerea exagerată
a vitezei. Amplificatoarele de cuplu cu valori mai mari ale lui i a1 sunt mai eficiente pentru
demarajul în trepte.
49
Tabelul 4.1
RelaŃii pentru calculul amplificatoarelor de cuplu planetare
Schema Treapta Elementul RelaŃii de calcul
de acŃionat Cinematice Dinamice
A – decuplat ( ωH=0, i = K = z ⋅ z > 1
2 3
I M1 = Me ; M3 = M1K;
a1
datorită cuplajului
z1 z2′ M C = M1 (K −1)
Fig.4.2,a unisens C)
Fig.4.3. M = Me ; M = M K −1 ;
i =1
a II-a A – cuplat 1
a2 K A e K
M3 = Me
1+ K
A – decuplat ;
I i = 1+ K > 1; K = z1 M1 = Me ; MH = M1 K
f – strânsă a1
K z3 M 3 = M f = M1
Fig.4.2,b K
A – cuplat M1 = Me ; Ma = M1 ;
a II-a i =1
f – liberă a2 K
MH = M1
I A – decuplat i = K = z2 ⋅ z3 > 1 M1 = Me ; M3 = M1K;
a1
Fig.4.2,c f – strânsă z1 z2′ M f = M1(K − 1)
* A – cuplat ia2 = 1 M = Me ; M = M K −1 ;
a II-a 1
f – liberă K A e K
M3 = Me
* Dacă A ẟi f sunt decuplate concomitent, ω3 = 0, din cauza momentului rezistent. În această

(1− K) ẟi are valori foarte mari, întrucât K are valori apropiate de unu. De
situaŃie, ωH = ω f = ωe
aceea, sistemul de comandă trebuie să excludă situaŃia menŃionată.
Să ne reamintim...
• Amplificatoarele de cuplu sunt subansambluri obŃionale care au
următoarele caracteristici tehnice generale:
- se montează între ambreiajul principal ẟi cutia de viteze;
- au două rapoarte de transmitere: ia = ia1 > 1 ẟi ia = ia2 = 1;
- trecerea de la un raport de transmitere la celălalt se face fără
întreruperea fluxului de putere;
- treapta principală de lucru (cuplată în mod obiẟnuit) este treapta ia2
= 1 (la această treaptă randamentul amplificatorului de cuplu este
maxim, apropiat de unu). Treapta ia1 > 1 se foloseẟte numai pentru
depăẟirea unor obstacole temporare.
50
• Amplificatoarele de cuplu pot fi:
- amplificatoare de cuplu planetare: a) cu cuplaj unisens, b) fără
cuplaj unisens;
- amplificatoare de cuplu neplanetare: a) cu cuplaj unisens, b) fără
cuplaj unisens.
U4.4. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate rolul, clasificarea,
scheme ẟi detalii funcŃionale ale amplificatoarelor de cuplu utilizate în transmisiile
mecanice ale tractoarelor. De asemenea sunt tratate ẟi elemente de calcul ale
componentelor amplificatoarelor de cuplu.
1. Figura de mai jos reprezintă schema unui amplificator de cuplu.
Se cere:
a) Tipul amplificatorului;
b) RelaŃiile de calcul pentru cele două rapoarte de transmitere.
2. Figura de mai jos reprezintă schema unui amplificator de cuplu. Se
cunosc numerele de dinŃi ale roŃilor dinŃate 3,4,5 ẟi 6 (z 3= z5=20, z4=
z6=23).
Se cere:
a) Tipul amplificatorului;
b) Valoarea celor două rapoarte de transmitere ale mecanismului.
51
3. Pentru amplificatorul de cuplu din figura de mai jos se cunosc: z1=72;
raportul de transmitere ia1=1,33, valoarea momentului Me=200 Nm.
Se cere să se calculeze:
a) numerele de dinŃi z3 al roŃii planetare ẟi z2 al sateliŃilor;
b) valoarea momentului MH când ambreiajul A este cuplat;
c) valoarea momentului MH când ambreiajul A este decuplat.
Răspunsuri:
1) a) planetar cu cuplaj unisens; b) vezi talelul 4.1, fig. 4.2;
2) a) neplanetare, fără cuplaj unisens; b) ia1 = z4 z3 ⋅ z6 z5 = 1,3225 ; ia2 = 1;
3) a) z3= z2=24; b) MH= Me=200 Nm; c) MH= ia1·Me=266 Nm.
52
Unitatea de învăŃare 5. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale
cutiilor de viteze pentru tractoare
Cuprins
U5.1. Introducere................................................................................................................................53
U5.2. CompetenŃe.............................................................................................................................53
U5.3. Cutii de viteze compuse........................................................................................................54
U5.4. Cutii de viteze cu schimbarea treptelor sub sarcină.....................................................57
U5.5. Rezumat.....................................................................................................................................61
U5.1. Introducere
Cutia de viteze este necesară pentru: modificarea momentului de torsiune la
roŃile motoare ẟi, respectiv, a vitezei de deplasare a tractorului (care se realizează
prin modificarea raportului total de transmitere), adaptând astfel tractorul la
condiŃiile de lucru; obŃinerea mersului înapoi al tractorului; staŃionarea
îndelungată a tractorului cu motorul în funcŃionare.
Cutia de viteze trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să asigure un
număr suficient de trepte de viteze, cu rapoarte de transmitere alese raŃional; să
asigure funcŃionarea tractorului cu o înaltă economicitate ẟi productivitate, într-o
gamă de viteze dată.
În afară de acestea, cutiei de viteze i se mai impun următoarele condiŃii:
construcŃie simplă ẟi tehnologică; greutate ẟi gabarit reduse; cuplare rapidă ẟi
uẟoară; fiabilitate ẟi mentenabilitate ridicate.

capabili:
• să cunoască rolul cutiilor de viteze în transmisia tractoarelor, în special a cutiilor
cu cuplare sub sarcină;
• să cunoască necesitatea ẟi avantajele utilizării cutiilor cu cuplare sub sarcină;
• să cunoască principiul de funcŃionare a cutiilor de viteze cu cuplare sub sarcină
ẟi de schimbare a treptelor.
53
U5.3. Cutii de viteze compuse
Cu scopul de a obŃine un număr mare de trepte de viteze cu un număr redus de roŃi dinŃate ẟi
cu arbori scurŃi, în construcŃia de tractoare s-a impus utilizarea cutiilor de viteze compuse.
Cutiile de viteze compuse sunt formate din două cutii de viteze legate în serie. Pentru
exemplificare, în figura 5.1 este prezentată schema cinematică a cutiei de viteze compuse a
tractorului U 650 M. Ea este formată din reductorul A ẟi cutia de viteze propriu-zisă B. Reductorul
A realizează două trepte (rapidă ẟi înceată), în timp ce cutia de viteze B, de tipul cu trei arbori,
realizează (5+1)trepte.
Fig. 5.1. Schema cinematică a cutiei de viteze, de tipul 2⋅(5+2) trepte, utilizată la tractoarele U 650 M ẟi U 651
M: A- reductor cu două trepte; B- cutie de viteze cu (5+1) trepte; R- treapta rapidă; Î- treapta înceată; 1 ẟi
3- roŃi centrale; 2 ẟi 2′- satelit dublu; H- braŃ portsatelit.
Această schemă permite obŃinerea a (10+2) trepte de viteze astfel: (5+1) trepte, prin
z z
cuplarea reductorului în treapta înceată ( i = 2 ⋅ 3 = 1482, ) ẟi alte (5+1) trepte, prin cuplarea
Î
z1 z2′
reductorului în treapta rapidă ( iR = 1).
În figura 5.2 este prezentată construcŃia unui asemenea reductor.
Plasarea reductorului în faŃa cutiei de viteze are dezavantajul că amplifică momentul de
torsiune la intrarea în cutie.
54
Fig. 5.2. Reductorul cutiei de viteze a tractoarelor U 650 M ẟi U 651 M.
În figura 5.3 sunt prezentate schemele cinematice (în două variante) ale cutiilor de viteze
compuse utilizate la tractoarele pe roŃi din familia U 445. Cutia de viteze A este de tipul cu doi
arbori, realizează (3+1) trepte, iar treptele II ẟi III sunt sincronizate. Reductorul B asigură două
trepte (game) de viteze, iar C – trei trepte de viteze.
Fig. 5.3. Schemele cinematice ale cutiilor de viteze utilizate la tractoarele din familia U 445:
A - cutie de viteze cu (3+1) trepte; B - reductor cu două trepte; C - reductor cu trei trepte; 1, 1′, 3, 3′ - roŃi
centrale; 2 ẟi 2′ - sateliŃi; H ẟi H′ - braŃe portsatelit.
Fig. 5.4. Schemele cinematice ale cutiilor de viteze compuse utilizate la tractoarele din familia U 850 ẟi U
1010: A – cutie de viteze cu (4+1) trepte; B- reductor cu trei trepte; C – reductor cu patru trepte; 1, 1′, 1′′, 3,
3′, 3′′- roŃi centrale; 2, 2′, 2′′- sateliŃi; H, H′, H′′- braŃe portsatelit.
55
Tractoarele din familia U 850 ẟi U 1010 au cutii de viteze compuse cu (4+1)⋅3 trepte sau
(4+1)⋅4 trepte (cu reductorul B se obŃin trei game de viteze, iar cu C – patru game). În figura 5.4
este reprezentată schema cinematică a cutiei de viteze compuse cu (4+1)⋅3 trepte ẟi a reductorului
planetar cu 4 trepte. Treptele de mers înainte sunt toate sincronizate.
În figura 5.5 este reprezentată schema cinematică a unei cutii de viteze compuse, cu
inversor, utilizată de firma Renault, organizată după schema (1+1)⋅(4+1)⋅3. Cele patru trepte ale
cutiei de viteze 2 sunt sincronizate.
Fig. 5.5. Schema cinematică a unei cutii de viteze compuse de tipul (1+1)⋅(4+1)⋅3 (firma Renault): 1
– inversor; 2 - cutie de viteze cu 4 trepte (sincronizate); 3 – reductor cu 3 game.
Schema cinematică a cutiei de viteze compuse din figura 5.6 este de tipul 2⋅(1+1)⋅2⋅6. Cele
ẟase trepte ale cutiei de viteze 4 sunt sincronizate.
Fig. 5.6. Schema cinematică a unei cutii de viteze compuse de tipul 2⋅(1+1)⋅2⋅6: 1 – reductor; 2 – inversor; 3
– reductor cu 2 game; 4 – cutie de viteze cu 6 trepte (sincronizate).
56
În cazul cutiilor de viteze cu arbori transversali, inversarea sensului de miẟcare se obŃine
uẟor. Schema cinematică din figura 5.7 este a unei cutii de viteze cu (4+4) trepte.
1
A
3 5
Fig. 5.7. Schema cinematică a unei cutii de viteze cu arbori transversali, cu inversor
Arborele primar 1 (paralel cu axa longitudinală a tractorului) transmite miẟcarea la arborele

transversal 2 prin inversorul A, format din două angrenaje conice. Inversarea sensului de rotaŃie se
realizează prin rigidizarea arborelui intermediar 2 cu una sau alta din roŃile conice care se rotesc
liber pe el. Rigidizarea se face cu ajutorul manẟonului de cuplare 4. Treptele de viteze se obŃin
prin cuplarea roŃilor baladoare de pe arborele intermediar 2 cu roŃile corespunzătoare de pe
arborele secundar 3. De la arborele 3, momentul se transmite punŃii motoare prin roata 5. Aceste
cutii de viteze reduc gabaritul longitudinal al transmisiei ẟi simplifică construcŃia transmisiei
centrale.
U5.4. Cutii de viteze cu schimbarea treptelor sub sarcină
În cazul cutiilor de viteze obiẟnuite (la care schimbarea treptelor de viteze se realizează cu
ajutorul roŃilor baladoare, al mufelor de cuplare sau al sincronizatoarelor), trecerea de la o treaptă la
alta este însoŃită de întreruperea fluxului de putere transmis roŃilor motoare. Această întrerupere
durează cel puŃin 1,5…2 s ẟi are drept urmare, mai ales în cazul lucrărilor grele, oprirea tractorului.
La o încărcare a tractorului de 85…90%, acesta poate porni din loc cu o viteză de maximum
1 … 1,5 m/s (3,6…5,4 km/h). Pentru a putea porni din loc cu o viteză de 2…3 m/s (7,2…10,8
km/h), trebuie redusă încărcarea motorului la 65…70%. Dacă însă, prin folosirea cutiilor de viteze
cu cuplare sub sarcină, se realizează pornirea tractorului la viteza de 1,4 m/s ẟi apoi, fără a întrerupe
fluxul de putere, se trece la viteza de lucru de 2…3 m/s, atunci, la aceeaẟi încărcarea a tractorului,
puterea efectivă a motorului se reduce cu 15…25%. Totodată, prin folosirea cutiilor de viteze cu
cuplare sub sarcină, creẟte productivitatea tractorului.
Transmisiile mecanice la care schimbarea treptelor se face fără întreruperea fluxului de
putere (adică din mers sub sarcină) se execută după una din variantele următoare:
- cutii de viteze cu amplificator de cuplu, montat în serie, care permite schimbarea vitezei
din mers sub sarcină la fiecare treaptă din cutia de viteze;
57
- cutii de viteze cu mai multe game la care, în interiorul gamei, treptele se schimbă fără
întreruperea fluxului de putere, iar schimbarea gamelor este însoŃită de oprirea tractorului; -
cutii de viteze la care toate treptele se schimbă fără întreruperea fluxului de putere.
În figura 5.8 este prezentată schema cinematică a unei cutii de viteze cu patru arbori, care
permite cuplarea treptelor de viteze din mers sub sarcină, în cadrul fiecărei game de viteze. Cutia de
viteze realizează 16 trepte pentru mersul înainte, grupate în patru game, ẟi opt viteze pentru mersul
înapoi, grupate în două game. Arborele primar 1 este unit printr-o flanẟă direct cu arborele cotit al
motorului (nu mai este necesar ambreiaj principal în transmisie). Toate roŃile din cutia de viteze se
află în angrenare permanentă. Gamele de viteze se cuplează cu ajutorul mufelor de cuplare, când
toate ambreiajele sunt decuplate. Pentru cuplarea celor patru trepte din cadrul fiecărei game de
viteze, se folosesc ambreiajele A1, A2, A3 ẟi A4. Prin cuplarea ambreiajului treptei respective se
solidarizează roata conducătoare a angrenajului permanent corespunzător cu arborele primar.
Fig. 5.8 Schema cinematică a unei cutii de viteze cu cuplare sub sarcină cu (16+8) trepte:
A1, A2, A3, A4 – ambreiaje de cuplare; M1 – mufă de cuplare a treptelor de mers înapoi; M 2 ẟi M3 – mufe
de cuplare a treptelor de mers înainte; M4 – mufă de cuplare a punŃii din spate; 1 – arbore primar; 2, 3 –
arbori secundari.
În figura 5.9 este prezentat un detaliu al schemei cinematice a cutiei cu (16+8) trepte din
figura 5.8. Când are loc schimbarea treptelor de viteze, un ambreiaj se decuplează, iar al doilea se
cuplează. Pentru ca transmiterea puterii la roŃile motoare să nu se întrerupă, este necesar ca ambele
ambreiaje să funcŃioneze simultan un timp bine determinat (timp de forfecare). Timpul de forfecare
depinde de o serie de factori cum ar fi: presiunea uleiului în sistem, schema cutiei de viteze, regimul
de lucru etc.
58
Fig. 5.9. Detaliu al cutiei de viteze cu Fig. 5.10. VariaŃia momentelor în
(16+8) trepte: 1 – arbore primar; 2 – ambreiajele de cuplare
arbore intermediar; A1 ẟi A2 - ambreiaje
În continuare se analizează schematic fenomenele legate de schimbarea treptelor de viteze la

trecerea de la o treaptă inferioară la cea superioară. Înainte de începerea schimbării treptei,
momentul se transmite doar prin ambreiajul A1. La începerea schimbării, momentul transmis de
ambreiajul A1 scade continuu, pentru ca la timpul t = t1 să devină zero (fig. 5.10).
Fig.5.11. Schema fluxurilor de putere la schimbarea treptelor
În ambreiajul care se cuplează (A2), momentul creẟte continuu ẟi în punctul A (fig. 5.10)
este egal cu momentul rezistent Mr. În această perioadă ambele ambreiaje patinează, însă discurile
lor conduse, rotindu-se în acelaẟi sens, antrenează împreună arborele condus (fig. 5.11, b):
M1i1 + M2i2 = Mr ,
unde i1 ẟi i2 sunt rapoarte de transmitere ale angrenajelor permanente luate în discuŃie.
În punctul A (v. fig. 5.10), momentul ambreiajului a crescut până la M r ẟi începe demarajul
tractorului sub influenŃa momentului suplimentar M2i2 − Mr . Demarajul începe de la viteza v1
(corespunzătoare treptei care se schimbă). În cazul demarajului cu ambreiajul principal, procesul
59
demarării începea de la viteza v = 0 în fiecare treaptă. Acesta este un avantaj esenŃial al sistemului
analizat în comparaŃie cu sistemele la care demarajul se realizează cu ambreiaj principal.
Timpul optim al suprapunerii funcŃionării ambreiajelor A1 ẟi A2 este (fig.5.10):
t =t −t .
optim 1 0
În situaŃia în care t = t1′ − t0 > toptim ,ambreiajul A1 continuă să fie cuplat parŃial (continuă
suprapunerea funcŃionării ambreiajelor). În aceste condiŃii, ambreiajul A1 împiedică demarajul
arborelui 2. Apare o circulaŃie a puterii în contur închis (v. fig. 5.11, d), fenomen cunoscut sub
denumirea de putere parazită.
Să ne reamintim...
• Cutia de viteze este necesară pentru:
- modificarea momentului de torsiune la roŃile motoare ẟi, respectiv, a vitezei
de deplasare a tractorului (care se realizează prin modificarea raportului total
de transmitere), adaptând astfel tractorul la condiŃiile de lucru;
- obŃinerea mersului înapoi al tractorului;
- staŃionarea îndelungată a tractorului cu motorul în funcŃionare.
• Cutia de viteze trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să asigure un număr suficient de trepte de viteze, cu rapoarte de transmitere
alese raŃional;
- să asigure funcŃionarea tractorului cu o înaltă economicitate ẟi
productivitate, într-o gamă de viteze dată;
- construcŃie simplă ẟi tehnologică;
- greutate ẟi gabarit reduse;
- cuplare rapidă ẟi uẟoară; fiabilitate ẟi mentenabilitate ridicate.
• Utilizarea cutiilor de viteze compuse s-a impus în construcŃia de tractoare cu
scopul de a obŃine un număr mare de trepte de viteze, cu un număr redus de
roŃi dinŃate ẟi cu arbori scurŃi.
• Cutiile de viteze compuse sunt formate din două sau mai multe cutii de viteze
înseriate.
• Cutiile de viteze cu cuplare sub sarcină permit schimbarea treptelor de viteze
fără întreruperea fluxului de putere (power shift).
• Prin utilizarea cutiilor de viteze cu cuplare sub sarcină, la aceeaẟi încărcarea a
tractorului, puterea efectivă a motorului se reduce cu 15…25%.
60
U5.5. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost prezentate particularităŃi ale
cutiilor de viteze folosite în transmisia tractoarelor (cutii de viteze compuse ẟi cutii
de viteze cu cuplare sub sarcină).
Sunt prezentate exemple variate de scheme cinematice ale cutiilor de viteze
ale tractoarelor româneẟti ẟi străine.
Sunt prezentate avantajele utilizării cutiilor de viteze cu cuplare sub sarcină.
Este explicat principiul de funcŃionare al cutiilor de viteze cu cuplare sub
sarcină, pornind de la schema cinematică a unui tractor echipat cu o astfel de cutie.
1. De ce se utilizează cutiile de viteze compuse în transmisia tractoarelor?
2. Care sunt avantajele utilizării cutiilor de viteze cu cuplare sub sarcină?
3. Ce se înŃelege prin timp de forfecare?
4. Ce se întâmplă dacă valoarea timpului de forfecare este mai mare decât

valoarea optimă?
5. Pot fi considerate amplificatoarele de cuplu (v. unitatea de învăŃare U4) cutii

de viteze cu cuplare sub sarcină? JustificaŃi răspunsul.
61
Unitatea de învăŃare 6. ParticularităŃi funcŃionale, constructive ẟi de
calcul ale diferenŃialelor tractoarelor
Cuprins
U6.1. Introducere................................................................................................................................62
U6.2. CompetenŃe.............................................................................................................................62
U6.3. Rolul ẟi clasificarea diferenŃialelor................................................................................63
U6.4. DiferenŃialul simplu simetric............................................................................................64
U6.5. Regimul de calcul al diferenŃialului................................................................................68
U6.6. DiferenŃiale autoblocabile cu discuri de fricŃiune.....................................................69
U6.6.1. Clasificarea diferenŃialelor autoblocabile cu discuri de fricŃiune.........69
U6.6.2. Determinarea momentelor de torsiune la cei doi arbori planetari, în cazul
diferenŃialelor cu frecare mărită. Coeficientul de blocare.......................70
U6.6.3. DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de frecare
depinde de momentul transmis..........................................................................72
U6.6.4. DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de frecare nu
depinde de momentul transmis..........................................................................74
U6.6.5. DiferenŃiale autoblocabile cu strângere mixtă a cuplajelor......................75
U6.7. Rezumat....................................................................................................................................78
U6.8. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor.....................................................................................79
U6.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt tratate particularităŃile
funcŃionale, constructive ẟi de calcul ale diferenŃialelor utilizate la tractoare.
Se prezintă rolul ẟi clasificarea diferenŃialelor.
Pornind de la funcŃionarea diferenŃialului simplu, este demonstrată
necesitatea blocării diferenŃialelor în anumite condiŃii. Sunt prezentate scheme
de blocare a diferenŃialelor.
Sunt prezentate elemente de calcul a diferenŃialelor.
În ultima parte sunt prezentate elemente legate de funcŃionarea ẟi calculul
a mai multor variante de diferenŃiale autoblocabile cu discuri de fricŃiune.

capabili:
• să cunoască rolul, clasificarea diferenŃialelor;
• să identifice principiile de funcŃionare ẟi de blocare a diferenŃialelor pornind
de la schemele cinematice ale acestora;
• să determine regimul de calcul al diferenŃialelor;
62
• să recunoască caracteristicile funcŃionale ale ale diferitelor tipuri de diferenŃiale
cu discuri de fricŃiune.
U6.3. Rolul ẟi clasificarea diferenŃialelor
DiferenŃialul este subansamblul transmisiei care se plasează între transmisia centrală ẟi

transmisia finală a tractoarelor pe roŃi, având rolul de a permite roŃilor motoare să se rotească cu
viteze unghiulare diferite. Această necesitate apare în următoarele situaŃii:
• când roŃile motoare ale aceleiaẟi punŃi parcurg spaŃii neegale în acelaẟi timp, proces
ce are loc la deplasarea tractorului în viraj sau pe drumuri cu denivelări;
• când razele de rulare ale roŃilor punŃii sunt diferite, ca urmare a inegalităŃii presiunii
în pneuri, a uzurii sau încărcării diferite a acestora.
DiferenŃialul elimină puterea parazită în puntea motoare, fenomen care ar apărea dacă roŃile
motoare ar fi montate pe un arbore comun. Prin urmare, datorită diferenŃialului, se reduc solicitările
ẟi pierderile mecanice în transmisie, se micẟorează uzura pneurilor ẟi se ameliorează
manevrabilitatea tractorului.
DiferenŃialele tractoarelor pe roŃi pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) După modul de repartizare a momentului de torsiune între cei doi arbori planetari:
• diferenŃiale simetrice, la care momentul de torsiune se repartizează în mod egal între
cei doi arbori planetari;
• diferenŃiale asimetrice, la care momentul de torsiune se repartizează diferit între cei
doi arbori planetari, însă într-un raport constant (se folosesc numai ca diferenŃialele
interaxiale);
•diferenŃiale autoblocabile, la care momentul de torsiune se repartizează între cei doi
arbori planetari într-un raport variabil, care depinde de condiŃiile de lucru ẟi de
deplasare ale tractorului.
b) După locul de plasare în transmisie:
• diferenŃiale dispuse între roŃile aceleiaẟi punŃi;
• diferenŃialele interaxiale, dispuse între punŃile motoare ale tractorului cu patru roŃi
motoare.
c) După construcŃie:
• cu angrenaje conice;
• cu angrenaje cilindrice;
• cu angrenaje melcate;
• cu came ẟi tacheŃi.
63
d) După principiul de funcŃionare:
• simple;
• cu blocare facultativă;
• autoblocabile.
Există, aẟadar, o mare diversitate de diferenŃiale. Pentru a elimina însă paralelismul cu alte
discipline, în acest capitol se tratează numai diferenŃialele specifice tractoarelor pe roŃi. Se
prezintă, astfel, diferenŃialele cu blocare facultativă ẟi diferenŃialele cu autoblocare cu discuri de
fricŃiune, acestea având cea mai mare utilizare la tractoare.
U6.4. DiferenŃialul simplu simetric
Cu ajutorul schemei din figura 6.1 se demonstrează necesitatea blocării diferenŃialului la

tractoare. RoŃile planetare ẟi sateliŃii au fost izolate de legături ẟi s-au introdus forŃele ẟi
momentele de legătură.
Fig. 6.1. Schema forŃelor ẟi a momentelor care acŃionează asupra roŃilor diferenŃialului.
Din condiŃiile de echilibru ale satelitului, rezultă:

T1 + T2 = T; T1r1 = T2 r1 ⇒ T1 = T2 ; T = 2T1.
Din ecuaŃiile de momente ale celor doi arbori planetari, se obŃine:

M1 = T1r1 ẟi
M2 = T2r1.
Rezultă, aẟadar, următoarea relaŃie evidentă:
M1 = M 2 . (6.1)
Prin urmare, dacă într-un diferenŃial sunt neglijate momentele de frecare, atunci momentele
de torsiune ale celor doi arbori planetari sunt egale. Dacă la una din roŃile motoare (de exemplu, la
roata din stânga) aderenŃa cu solul este foarte scăzută, momentul M 1 • 0. În baza relaŃiei (6.1),
rezultă că ẟi M2 • 0. Deci, calităŃile de tracŃiune ale tractorului sunt limitate de roata cu aderenŃa
cea mai scăzută.
64
Din bilanŃul momentelor exterioare ale diferenŃialului, rezultă
M d = M1 + M 2 • 0.
Se analizează, în continuare, un alt caz particular. Se consideră sarcinile radiale, pe roŃile

unei punŃi motoare, egale:
Q =Q = Q.
stânga dreapta
CoeficienŃii de aderenŃă sunt însă diferiŃi: la roata din stânga ϕ1 = 0,7, iar roata din dreapta
ϕ2 = 0,3. Momentul de torsiune la arborele planetar din dreapta va fi:
M = Q ϕ2 r ,
2
if η f
în care: r este raza dinamică a roŃilor motoare;
if - raportul de transmitere al transmisiei finale;

ηf - randamentul transmisiei finale.
În baza relaŃiei (1), M1 = M2 ẟi, prin urmare,
M = M + M = 2ϕ Qr = 0,6 Qr ⋅ (6.2)
d 1 2 2i f ηf i η f
f
Prin urmare, forŃa motoare a tractorului este egală cu dublul forŃei motoare realizată de
roata cu aderenŃa minimă.
Dacă cei doi arbori planetari sunt legaŃi rigid, momentul de torsiune la carcasa
diferenŃialului va fi dat de relaŃia:
M = M + M = (ϕ + ) Qr = (0,7 + 0,3) Qr = Qr ⋅ (6.3)
d 1 2 1
ϕ 2
i η f i η f i η f
f f f
Comparând relaŃiile (6.2) ẟi (6.3), rezultă avantajele exploatării tractorului cu

diferenŃialul blocat când roŃile acestuia se află în condiŃii de aderenŃă diferite.
În prezent, la toate tractoarele se utilizează diferenŃiale cu blocare facultativă sau
autoblocabile.
În continuare, sunt prezentate câteva scheme de blocare facultativă a diferenŃialului. În
toate cazurile se foloseẟte acelaẟi principiu, ẟi anume se unesc rigid cei doi arbori planetari,
anulându-se concomitent miẟcarea relativă a sateliŃilor.
În figura 6.2 este dată schema de blocare utilizată frecvent la autocamioane ẟi la unele
tractoare. Rigidizarea celor doi arbori planetari se realizează cu un cuplaj mobil dinŃat (dantură
exterioară la carcasa diferenŃialului ẟi interioară – la manẟon). Prin deplasarea axială a
manẟonului, se uneẟte unul din arborii planetari cu carcasa.
65
Fig. 6.2. Schema de blocare a diferenŃialului cu man ẟon dinŃat.
În schema din figura 6.3 este reprezentată blocarea facultativă cu ajutorul unui manẟon cu
ẟtifturi. Prin deplasarea axială a acestuia, se uneẟte rigid carcasa diferenŃialului cu una din roŃile
planetare. După încetarea forŃei exterioare de blocare, diferenŃialul se autodeblochează cu ajutorul
unui arc. Acest sistem de deblocare se utilizează, de exemplu, la familiile de tractoare româneẟti U
445, U 850, U 1010.
Fig. 6.3. Schema de blocare a diferenŃialului cu man ẟon cu ẟtifturi.
Fig. 6.4. ConstrucŃia diferenŃialului tractorului U 445.
66
În figura 6.4. este reprezentată construcŃia unui diferenŃial care utilizează schema din figura
6.3.
Fig. 6.5. Schema de blocare a diferenŃialului cu cuplaj cu craboŃi.

La unele tractoare (de ex. U 650), se utilizează blocarea facultativă a diferenŃialului cu
ajutorul unui cuplaj cu dantură frontală (craboŃi). Prin deplasarea unui semicuplaj (fig. 6.5), se
rigidizează arborii roŃilor motoare ẟi, prin intermediul transmisiilor finale, se unesc rigid ẟi arborii
planetari. ẞi în acest caz diferenŃialul se autodeblochează cu ajutorul unui arc.
O altă soluŃie de blocare facultativă a diferenŃialului este dată în figura 6.6, unde pentru
blocare se utilizează un cuplaj cu suprafeŃe de frecare conice. În acest caz, legătura dintre roŃile
motoare nu mai este rigidă, cuplajul de blocare îndeplinind ẟi funcŃia unui cuplaj de siguranŃă.
Fig. 6.6. Schema de blocare a diferenŃialului cu cuplaj conic de fricŃiune.
Fig. 6.7. Schema de blocare a diferenŃialului cu ambreiaje cu discuri.

Mai recent, se utilizează frecvent pentru blocare ambreiaje cu discuri comandate hidrostatic
(fig. 6.7).
67
Pentru puntea motoare din faŃă, mai ales, la tractoarele de putere mică ẟi mijlocie, se
utilizează diferenŃiale fără blocare.
U6.5. Regimul de calcul al diferenŃialului
Pentru calculul elementelor componente ale diferenŃialului, trebuie, mai întâi, să se

determine momentele de calcul corespunzătoare.
Momentul de calcul Md la carcasa diferenŃialului se calculează comparând momentul Mcm,
transmis de motor, cu cel din condiŃia de aderenŃă Mcϕ :
• pentru diferenŃialul punŃii din spate:
M =M i η i η ; Mcϕ = G2ϕr2 ; M = min(M , M ).
cm n cv cv c2 c2 d2 cm cϕ
i η
f2 f2
• pentru diferenŃialul punŃii din faŃă:

M = M i η i η i η ; M cϕ =G1ϕr1 ; M = min(M , M cϕ ).
cm n cv cv r r c1 c1 i η d1 cm
f1 f1
în care: Mn este momentul nominal al motorului;

icv - raportul de transmitere al cutiei de viteze (se adoptă raportul de transmitere al
cutiei de viteze compuse pentru treapta I);
ir - raportul de transmitere al reductorului lateral;
ic1, ic2 - raportul de transmitere al transmisiei centrale din faŃă ẟi, respectiv, din spate;
if1, if2 - raportul de transmitere al transmisiei finale din faŃă ẟi, respectiv, din spate;
ηcv - randamentul cutiei de viteze;
ηr - randamentul reductorului lateral;
ηc1, ηc2 - randamentul transmisiei centrale din faŃă ẟi, respectiv, din spate;
ηf1, ηf2 - randamentul transmisiei finale din faŃă ẟi, respectiv, din spate;
G1, G2 - greutatea repartizată pe puntea din faŃă ẟi, respectiv, din spate;
r1, r2 - raza dinamică a roŃilor din faŃă, ẟi, respectiv, din spate;
ϕ - coeficientul de aderenŃă (se adoptă ϕ = 0,8).
Momentul de calcul pentru arborii planetari se calculează cu următoarele relaŃii:
• pentru puntea din faŃă:
M = Md1 λ1 ; Mcϕ = Q1ϕr1 ; M p1 = min(Mcm , Mcϕ ).
cm
1+ λ iη
1 f1 f1
• pentru puntea din spate:
; M p2 = min(Mcm , Mcϕ ).
M = Md 2 λ2 ; Mcϕ = Q2ϕr2
cm
1+ 2 i η
λ
f2 f2
în care:
Q1, Q2 sunt sarcinile radiale pe o roată din faŃă ẟi, respectiv, din spate (dacă nu sunt date
suficiente pentru calculul acestor sarcini, atunci forŃele Q1 ẟi Q2 se adoptă egale
cu capacitatea maximă de încărcare a pneurilor);
68
λ1, λ2 − coeficienŃii de blocare ai diferenŃialelor respective:
• λ1,2 = 1,15...1,2 pentru diferenŃiale neblocabile cu angrenaje conice;
• λ1,2 = 3...9 pentru diferenŃiale autoblocabile (se recomandă valorile
λ1,2 = 3...5);
• λ1,2 = ∞ pentru diferenŃiale cu blocare facultativă.
Momentul de calcul pentru angrenajul satelit – roată planetară se stabileẟte luând în
considerare numărul sateliŃilor ns ai diferenŃialului :
M M
M1 = p1 ⋅ z s sau, respectiv, M2 = p2 ⋅ z s
n zp n zp
s1 s2
în care: zp este numărul de dinŃi ai roŃii planetare;

zs - numărul de dinŃi ai satelitului.
Cu ajutorul raportului zs /zp momentul de calcul se reduce la roata mică a angrenajului (la
pinion), care, de regulă, este satelitul. Pentru ca montajul diferenŃialului să fie posibil, trebuie
respectată condiŃia de montaj a diferenŃialului, ẟi anume: numărul de dinŃi ai roŃii planetare
trebuie să fie divizibil cu numărul sateliŃilor. La proiectarea angrenajelor sateliŃi – roŃi planetare
trebuie respectate următoarele condiŃii suplimentare: lăŃimea danturii b = (0,3…0,4)L, unde L este
generatoarea conului de divizare, iar coeficientul modular al danturii conice Ψm = b/mn med =
5,0…5,5. Pentru executarea roŃilor dinŃate ale diferenŃialului, se folosesc oŃeluri aliate de
cementare: 13 CrNi 30, 18 CrNi 30, 28 Ti MnCr 12, 21 TiMnCr 12, 20 MoCrNi 06. Adâncimea
stratului cementat se află între limitele 0,8…1,5 mm. În urma tratamentului termic, suprafeŃele
dinŃilor au duritatea 56…63 HRC. RezistenŃa admisibilă la încovoiere a danturii sateliŃilor ẟi
roŃilor planetare se adoptă σai = 300…400 MPa, iar rezistenŃa admisibilă la strivire a suprafeŃelor
de sprijin ale sateliŃilor ẟi roŃilor planetare pe carcasa diferenŃialului σas = 70 MPa.
Osiile sateliŃilor (după caz, crucea sateliŃilor) se execută din oŃeluri aliate de cementare de
tipul 15 Cr 08, 13 CrNi 30, 21 TiMnCr 12 a căror duritate după tratamentul termic trebuie să fie de
50…60 HRC. RezistenŃa admisibilă la strivire a osiilor sateliŃilor se adoptă σas = 70 MPa, iar la
forfecare τaf = 80…90 MPa.
Pentru determinarea momentului de calcul la oboseală, trebuie avută în vedere metodica din
unitatea de învâŃare U2. De exemplu, la alegerea rulmenŃilor se adoptă în calcule sarcina medie
corespunzătoare mersului în linie dreaptă cu diferenŃialul neblocat. Determinarea sarcinii
echivalente medii se face comparând pentru fiecare treaptă de viteze valorile momentelor Mcm cu
Mcϕ ẟi adoptând de fiecare dată valoarea mai mică.
U 6.6. DiferenŃiale autoblocabile cu discuri de fricŃiune
U 6.6.1 Clasificarea diferenŃialelor autoblocabile cu discuri de fricŃiune
Calitatea oricărui tip de diferenŃial cu frecare mărită este asigurată în măsura în care
îndeplineẟte următoarele cerinŃe:
• posibilitatea rotirii cu turaŃii diferite a roŃilor motoare pe terenuri accidentate ẟi în
timpul virajului;
69
• asigurarea unei creẟteri substanŃiale a forŃei de tracŃiune a tractorului;
• asigurarea unei bune manevrabilităŃi a tractorului;
• siguranŃă ẟi durabilitate în funcŃionare;
• posibilitatea de utilizare, fără modificări constructive importante, în punŃile motoare ale
tractorului.
DiferenŃialele cu frecare mărită cu discuri de fricŃiune pot fi realizate în mai multe variante
constructive, particularitatea fiecărei variante constituind-o modul de generare a forŃelor axiale de
strângere a cuplajelor cu discuri. Din acest punct de vedere se deosebesc următoarele trei variante:
I. DiferenŃiale la care forŃa de strângere a cuplajelor de fricŃiune depinde de momentul
transmis (momentul de frecare Mf depinde de momentul transmis Md de la carcasa
diferenŃialului: Mf = f(Md)).
II. DiferenŃiale la care forŃa de strângere a cuplajelor de fricŃiune nu depinde de
momentul transmis (momentul de frecare Mf ≠ const.).
DiferenŃiale cu strângere mixtă a cuplajelor de fricŃiune.
U6.6.2 Determinarea momentelor de torsiune la cei doi arbori planetari, în cazul

diferenŃialelor cu frecare mărită. Coeficientul de blocare
În cazul în care ω1>ω2 (roata motoare legată de arborele planetar 1 patinează sau tractorul
se deplasează în viraj), între cei doi arbori planetari apare o miẟcare relativă ẟi, în consecinŃă, între
suprafeŃele discurilor din fiecare cuplaj ia naẟtere un moment de frecare M f . Acesta se va opune
rotirii arborelui cu turaŃie mai mare ẟi va ajuta rotirea roŃii cu turaŃie scăzută.
Pentru determinarea momentelor de torsiune la cei doi arbori planetari, se izolează de
legături arborii planetari 1 ẟi 2 ẟi se pun momentele de legătură (fig. 6.9): M d/2, M1, M2 ẟi Mf.
Pentru aceste momente, s-a ales sensul după cum urmează:
- momentele Md/2 au sensul vitezei unghiulare ωd , fiind momente motoare;
- momentele M1 ẟi M2 au sens opus vitezelor unghiulare corespunzătoare, ω1 ẟi ω2, fiind
momente rezistente;
- momentul de frecare Mf , din fiecare cuplaj, are sens opus vitezei unghiulare relative ω.
Fig. 6.8. Schema de principiu a unui diferenŃial cu frecare mărită, cu cuplaje de fricŃiune.
70
Fig. 6.9. Scheme pentru calculul momentelor de torsiune ale arborilor planetari.
Momentele de torsiune M1 ẟi M2 se obŃin din ecuaŃiile de echilibru ale arborilor corespunzători:

Md − M − M = 0 ⇒ M =Md − M ,
1 f 1 f
2 2 (6.4)
Md − M + M = 0 ⇒ M = Md + M .
2 f 2 f
2 2
Aceleaẟi relaŃii se obŃin din ecuaŃia bilanŃului de putere al diferenŃialului cu frecare mărită
(pentru ω1>ω2):
Pd = P1 + P2 + Pf .
în care:
Pd este puterea transmisă de carcasa diferenŃialului;

P1, P2 - puterea transmisă arborilor planetari;
Pf - puterea consumată prin frecare.
Puterea consumată prin frecare într-un cuplaj de fricŃiune este egală cu momentul de frecare
Mf înmulŃită cu viteza unghiulară relativă corespunzătoare ω. Prin urmare,
Pf = M f ω1 + M f ω2 = M f (ω1 − ωd + ωd − ω2 ) = M f (ω1 − ω2 ).
Înlocuind puterile în funcŃie de momentele ẟi vitezele unghiulare corespunzătoare, se obŃine:
Md ω +ω f
1 2 = M ω + M ω + M (ω − ω )
2 1 1 2 2 1 2
sau
Md (ω1 + ω2 ) = 2M1ω1 + 2M2ω2 + 2M f (ω1 − ω2 ) .
Se grupează termenii, astfel:
ω1 (Md − 2M1 − 2M f )+ ω2 (Md − 2M2 + 2M f )= 0.
Întrucât ω1 ≠ 0 ẟi ω2 ≠ 0,ultima ecuaŃie este satisfăcută numai dacă parantezele sunt

simultan egale cu zero:
Md − 2M1 − 2M f = 0 ⇒ M1 = 0,5Md − M f ,
Md − 2M2 + 2M f = 0 ⇒ M2 = 0,5Md + M f .
Coeficientul de blocare al diferenŃialului este definit prin raportul:

M2
λ= > 1. (6.5)
M1 max
71
Aẟadar, coeficientul de blocare al diferenŃialului se define ẟte prin raportul valorilor, maximă
ẟi minimă, a momentelor de torsiune, care acŃionează simultan asupra celor doi arbori planetari. Cu
ajutorul acestui coeficient se apreciază calităŃile de blocare ale unui diferenŃial cu frecare mărită.
Folosind relaŃiile (6.4) ẟi (6.5), se obŃine expresia coefcientului de blocare pentru diferenŃialul autoblocabil
cu frecare mărită:
λ = Md + 2M f . (6.6)
Md − 2M f
U6.6.3 DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de frecare depinde de
momentul transmis
În figura 6.10 este prezentată schema unui diferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al
cărui moment de frecare depinde de momentul transmis (varianta I).
Fig. 6.10. Schema diferenŃialului autoblocabil, varianta I.
Crucea sateliŃilor a fost înlocuită cu două bolŃuri încruciẟate la 90° care pot avea o
deplasare relativă. Carcasa diferenŃialului antrenează, prin caneluri, discurile de presiune 3, care, la
rândul lor, acŃionează asupra axului sateliŃilor cu forŃele normale N pe suprafeŃele de contact.
Aceste forŃe se descompun după două direcŃii în componentele: T/2 - tangenŃiale ẟi Q - axiale.
ForŃa tangenŃială totală T se determină din relaŃia:
M
T= d ⋅
R
Aẟa cum rezultă din schema menŃionată, datorită suprafeŃei înclinate ia naẟtere forŃa
T Md
axială Q: Q = ctgβ = ctgβ.
2 2R
ForŃa axială Q apasă asupra cuplajului de fricŃiune, dând na ẟtere momentului de frecare M f :
M = iQµr = Md iµrm ctgβ .
f m
2 R
Ultima relaŃie se poate scrie sub forma următoare:
Mf = A Md ⋅ (6.7)
2
iµr ctgβ
unde A= m ⋅
R
72
M
În aceste relaŃii
i este numărul perechilor suprafeŃelor de frecare dintr-un cuplaj;
µ − coeficientul de frecare între discurile de fricŃiune;
rm − raza medie a suprafeŃelor de frecare.
SemnificaŃia celorlalte mărimi rezultă din figura 12.
În baza expresiilor (6.4), (6.6) ẟi (6.7), se obŃin următoarele relaŃii pentru momentele de
torsiune M1, M2 ẟi coeficientul de blocare λ:
M1 = Md − M f = Md (1− A),
2 2
M2 = Md + M f = Md (1+ A), (6.8)
2 2
λ = M2 =1+ A = const.
M1 1− A
În unele construcŃii, forŃa axială Fa din angrenajul satelit – roată planetară apasă, de
asemenea, asupra cuplajului de fricŃiune. Prin urmare, forŃa axială totală va fi:
Md
Qt = Q + Fa = Q + tgα sinϕ, 2r
în care: α este unghiul de angrenare;
ϕ - semiunghiul conului de divizare.
Diagrama de blocare a diferenŃialului, varianta I. Pentru a construi această diagramă se
foloseẟte construcŃia geometrică din figura 6.11. Din punctul x = a se duce o perpendiculară (NT)
pe bisectoarea unghiului drept xOy. Coordonatele unui punct M, luat pe această perpendiculară, se
bucură de proprietatea x + y = a = const.
Din aceeaẟi figură rezultă relaŃia (care este, de fapt, o proprietate a triunghiului isoscel):
[OA] = a .
Fig. 6.11. ConstrucŃie geometrică care stă la baza diagramei de blocare.

Folosind ultimele două relaŃii, se construieẟte diagrama de blocare din figura 6.12.
Mărimile folosite în această diagramă au următoarea semnificaŃie:
Md este valoarea curentă a momentului de torsiune la carcasa diferenŃialului;
- momentul maxim la carcasa diferenŃialului (momentul minim dintre momentul
transmis de motor ẟi cel din condiŃia de aderenŃă);
- momentul de frecare dintr-un cuplaj de fricŃiune (v. relaŃia 6.7).
73
Fig. 6.12. Diagrama de blocare a diferenŃialului, varianta I.
Dacă funcŃionarea este caracterizată printr-un punct situat in domeniul de blocare (în zona
haẟurată), între cei doi arbori planetari nu poate exista o miẟcare relativă. Pentru ca arborii
planetari să se poată roti cu turaŃii diferite, trebuie ca diferenŃa dintre momentele de torsiune ale
acestor arbori să depăẟească momentul total de frecare, 2Mf, al diferenŃialului.
U6.6.4 DiferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al cărui moment de frecare nu depinde de

momentul transmis
În figura 6.13. este prezentată schema unui diferenŃial autoblocabil cu frecare mărită al
cărui moment de frecare nu depinde de momentul transmis (varianta a II-a). Pentru o prezentare
intuitivă a fenomenului, în această schemă forŃa de apăsare este realizată de arcuri elicoidale
cilindrice. În realitate, în cuplajele de fricŃiune se montează arcuri – disc.
În fiecare cuplaj acŃionează o forŃă de apăsare constantă Q´. Folosind aceleaẟi notaŃii, ca
în cazul precedent, se determină momentul de frecare din fiecare cuplaj:
M f = iQ′µrm = B = const. (6.9)
Fig. 6.13. Schema diferenŃialului autoblocabil, varianta a II-a.
74
Prin urmare, în cazul acestei variante, se obŃin următoarele relaŃii pentru momentele de
torsiune M1, M2 ẟi coeficientul de blocare λ:
M = Md − M = M d − B,
1 f
2 2
M = Md + M = Md + B, (6.10)
2 f
2 2
λ = M2 = Md + 2B = f (M ) ≠ const.
d
M1 Md − 2B
Folosind aceeaẟi metodă, se construieẟte diagrama de blocare pentru această variantă a

diferenŃialului autoblocabil (fig. 6.14).
Fig. 6.14. Diagrama de blocare a diferenŃialului, varianta a II-a.
U6.6.5 DiferenŃiale autoblocabile cu strângere mixtă a cuplajelor de fricŃiune
În fgura 6.15 este prezentată schema unui diferenŃial autoblocabil cu strângere mixtă a cuplajelor cu
fricŃiune (Lok-O-Matic). În diferenŃialele autoblocabile din varianta a III-a, momentul de frecare dintr-un cuplaj se
calculează cu relaŃia:
M = A M d + B, (6.11)
f
2
adică, reprezintă suma momentelor de frecare calculate cu relaŃiile (6.4) ẟi (6.6). Coefcientul
de blocare se calculează folosind relaŃia de defniŃie:
2
M Md + 2M f
λ= = . (6.12)
M1 max Md − 2M f
75
Fig. 6.15. Schema diferenŃialului autoblocabil, varianta a III-a.
Fig. 6.16. Diagrama de blocare a diferenŃialului, varianta a III-a.

Diagrama de blocare pentru această variantă a diferenŃialului autoblocabil se construieẟte
folosind aceeaẟi metodă ẟi este prezentată în figura 6.16.
În figura 6.17 este reprezentată construcŃia unui diferenŃial cu autoblocare, varianta a III-a
(Lok-O-Matic).
De menŃionat că în literatura apuseană calităŃile de blocare ale diferenŃialului sunt
evaluate cu ajutorul coeficientului de frecare internă:
Mf
S= . (6.13)
Md
łinând cont de relaŃiile (6.12) ẟi (6.13), între coeficienŃii λ ẟi S se stabilesc următoarele
relaŃii reciproce:
λ−1
λ = 1+ 2S ; S = .
1 − 2S 2(λ + 1)
Pentru coeficientul de frecare internă se recomandă valorile S = 0,25…0,4, ceea ce
corespunde unui coeficient de blocare λ = 3...9.
76
Fig. 6.17. ConstrucŃia diferenŃialului cu frecare interioară mărită cu cuplaje cu discuri de fricŃiune Lok-O-
Matic: 1 – roată planetară; 2 – carcasa diferenŃialului; 3 ẟi 5 – discuri de presiune; 4 – sateliŃi; 6 – discuri
de fricŃiune solidare cu carcasa diferenŃialului; 7 – discuri de fricŃiune solidare cu pinioanele planetare; 8
– axul sateliŃilor.
Să ne reamintim...
• DiferenŃialul este subansamblul transmisiei care se plasează între transmisia centrală

ẟi transmisia finală a tractoarelor pe roŃi, având rolul de a permite roŃilor motoare să
se rotească cu viteze unghiulare diferite.
• DiferenŃialul elimină puterea parazită în puntea motoare, fenomen care ar apărea

dacă roŃile motoare ar fi montate pe un arbore comun. Prin urmare, datorită
diferenŃialului, se reduc solicitările ẟi pierderile mecanice în transmisie, se
micẟorează uzura pneurilor ẟi se ameliorează manevrabilitatea tractorului.
• Momentul de calcul Md la carcasa diferenŃialului se calculează comparând momentul
77
Mcm, transmis de motor, cu cel din condiŃia de aderenŃă Mcϕ :
• pentru diferenŃialul punŃii din spate:

M = M i η i η ; Mcϕ = G2ϕr2 ; M = min(M
d2 cm , Mcϕ ).
cm n cv cv c2 c2
i η
f2 f2
• pentru diferenŃialul punŃii din faŃă:
M =Miηiηiη ; M cϕ = G1ϕr1 ;
Md 1 = min(Mcm , Mcϕ ).
cm n cv cv r r c1 c1 i η
f1 f1
• Momentul de calcul pentru arborii planetari se calculează cu următoarele relaŃii:
• pentru puntea din faŃă:
M
cm
= Md1 λ1 ; M = Q1ϕr1 ; M
cϕ p1
= min(Mcm , M cϕ ).
1+ λ i η
1 f1 f1
• pentru puntea din spate:
= min(Mcm ,Mcφ ).
M = Md1 λ1 ; Mc = Q1φr2 ; M
cm p2
1+ λ i f 2η f 2
2
• Momentul de calcul pentru angrenajul satelit – roată planetară se stabileẟte luând în

considerare numărul sateliŃilor ns ai diferenŃialului :
M1 = M p1 ⋅ z sau, respectiv, M2 = M p2 ⋅ z .
s s
n zp n zp
s1 s2
• Coeficientul de blocare al diferenŃialului se defineẟte prin raportul valorilor, maximă

ẟi minimă, a momentelor de torsiune, care acŃionează simultan asupra celor doi arbori
planetari. Cu ajutorul acestui coeficient se apreciază calităŃile de blocare ale unui
diferenŃial cu frecare mărită. RelaŃia lui de calcul este:
2
M Md + 2M f
λ= = > 1.
M 1 max Md − 2M f
• Se defineẟte coeficientul de frecare internă prin raportul:
Mf
S= .
Md
U6.7. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost tratate particularităŃile funcŃionale,

constructive ẟi de calcul ale diferenŃialelor utilizate la tractoare.
S-au prezentat rolul ẟi clasificarea diferenŃialelor.
Pornind de la funcŃionarea diferenŃialului simplu, a fost demonstrată necesitatea
blocării diferenŃialelor în anumite condiŃii. Au fost prezentate scheme de blocare a
78
diferenŃialelor.
Au fost prezentate elemente de calcul a diferenŃialelor.
În ultima parte au fost prezentate elemente legate de funcŃionarea ẟi de calculul
mai multor variante de diferenŃiale autoblocabile cu discuri de fricŃiune.
1. Care este rolul diferenŃialului în transmisia unui tractor?

2. În ce condiŃii este necesară blocarea diferenŃialului?
3. DefiniŃi coeficientul de blocare a diferenŃialului.
4. DefiniŃi coeficientul de frecare internă.
5. Pentru un diferenŃial autoblocabil a cărui valoare a coeficientului de frecare internă
este S = 0,3, se cere să se determine mărimea coeficientului de blocare λ.
79
Unitatea de învăŃare 7. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale
transmisiilor finale ale tractoarelor
Cuprins
U7.1. Introducere................................................................................................................................80
U7.2. CompetenŃe.............................................................................................................................80
U7.3. Rolul ẟi clasificarea transmisiilor finale.........................................................................80
U7.4. Transmisia finală a tractoarelor pe roŃi..........................................................................81
U7.5. Regimul de calcul al transmisiei finale, utilizată la tractoarele pe roŃi.................85
U7.6. Rezumat.....................................................................................................................................86
U7.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate particularităŃi
funcŃionale ẟi constructive ale transmisiilor finale ale tractoarelor, atât pentru
puntea din faŃă, cât ẟi pentru cea din spate. Sunt prezentate, de asemenea,
elemente de calcul ale transmisiilor finale folosite la tractoare.

capabili:
• să cunoască rolul ẟi clasificarea transmisiilor finale ale tractoarelor;
• să cunoască problemele legate de aspectele particulare ale construcŃiei ẟi
funcŃionării transmiisilor finale ale tractoarelor;
• să poată stabili corect regimul de calcul al transmisiilor finale ẟi a
principiilor de proiectare a acestora.
U7.3. Rolul ẟi clasificarea transmisiilor finale
Transmisia finală este ultimul ansamblu al transmisiei. Ea este plasată după diferenŃial, la
tractoarele pe roŃi, ẟi după mecanismul de direcŃie, la tractoarele pe ẟenile ẟi are rolul de a transmite
momentul de torsiune la roŃile motoare. Deoarece, în general, transmisiile finale realizează rapoarte
mari de transmitere, ele contribuie într-o măsură considerabilă la reducerea solicitărilor din ansamblurile
transmisiei plasate înaintea lor (permite acestor ansambluri să funcŃioneze la turaŃii de câteva ori mai
mari ẟi, prin urmare, cu momente de torsiune mult mai mici). În afară de aceasta,
80
transmisiile finale servesc, în majoritatea cazurilor, ẟi pentru realizarea unei lumini mari a
tractorului.
Transmisiile finale se clasifică în funcŃie de tipul construcŃiei, numărul de trepte ẟi de
locul de amplasare.
Din punct de vedere constructiv, transmisiile finale pot fi cu roŃi dinŃate ẟi cu lanŃ. La
rândul lor, cele cu roŃi dinŃate pot fi cu arbori cu axe fixe ẟi planetare.
După numărul treptelor, transmisiile finale pot fi: simple (cu un singur angrenaj), duble (cu
două angrenaje) ẟi cu mai multe trepte.
După locul de amplasare, transmisiile finale pot fi dispuse lângă diferenŃial sau lângă
roŃile motoare (uneori în butucul roŃii).
U7.4 Transmisia finală a tractoarelor pe roŃi
La majoritatea tractoarelor, transmisiile finale sunt de tipul cu roŃi dinŃate cu arbori cu axe
fixe. Cea mai largă utilizare au primit-o transmisiile finale simple cu angrenare exterioară, cu
rapoarte de transmitere if = 4…7. Tipul transmisiei finale ẟi locul ei de plasare în raport cu roŃile
motoare sunt determinate de tipul ẟi destinaŃia tractorului. La tractoarele universale pe roŃi,
transmisiile finale se aẟază, de obicei, lângă diferenŃial, în carterul transmisiei (fig. 7.1).
Fig. 7.1. Schema punŃii din spate cu transmisie finală plasată lângă diferenŃial.
În acest caz, puntea din spate are o construcŃie mai compactă ẟi este mai rigidă, însă are
dezavantajul că se reduce considerabil lumina tractorului. În plus, arborii roŃilor motoare au o
lungime mare.
În cazurile în care trebuie să se asigure o lumină mare a tractoarelor, transmisiile finale se
aẟază lângă roŃile motoare (fig. 7.2). Asemenea construcŃii au avantajul că permit scurtarea
arborilor solicitaŃi puternic (arborii roŃilor motoare) ẟi eliberează spaŃiul de sub tractor, însă
prezintă dezavantajul că au o construcŃie mai puŃin compactă ẟi mai puŃin rigidă.
81
Fig. 7.2. Schema punŃii din spate cu transmisie finală plasată lângă roata motoare: a – carterul punŃii
din spate; b – carterul transmisiei finale; c – îmbinare cu ẟuruburi.
Transmisiile finale, în ultimul caz, au carterele lor proprii, care se prind cu ẟuruburi de
carterul punŃii din spate. Această construcŃie prezintă avantajul modificării luminii tractorului.
Aceasta se realizează astfel: se desfac ẟuruburile îmbinării c ẟi se roteẟte carterul b în raport cu a.
Această soluŃie constructivă se foloseẟte la tractoarele de putere mică ẟi, uneori, mijlocie (de
exemplu, la familiile de tractoare U 445, U 533, U 643).
În cazul tractoarelor care necesită lumină foarte mare, se folosesc transmisii finale cu lanŃ
sau combinate ca cea din figura 7.3. Această soluŃie se foloseẟte, de exemplu, la tractoarele U 445
HC, U 533 HC, U 643 HC (high-clearance), utilizate în pomicultură (HCP), legumicultură (HCL)
sau în viticultură (HCV).
Fig. 7.3. Schema transmisiei finale combinate (cu lanŃ ẟi angrenaj cu roŃi dinŃate).
În prezent, la tractoarele de putere mare, este pe cale de a se generaliza transmisiile fnale planetare. Această
variantă se extinde ẟi la tractoarele de putere mijlocie. În fgura 7.4 este prezentată schema cinematică a unei
asemenea transmisii. Aceasta are raportul de transmitere
if = ω1 = 1+ z3 = 4...7 ,
ω z
H 1
unde z1 ẟi z3 sunt numerele de dinŃi ai roŃii planetare 1, respectiv ai coroanei 3.
82
Transmisiile finale planetare au următoarele avantaje: construcŃie compactă ẟi rigidă;
fiabilitate ridicată datorită faptului că momentul de torsiune este transmis prin mai multe perechi de
dinŃi (egal cu numărul sateliŃilor). Ele prezintă însă dezavantajul că nu participă la realizarea
luminii tractorului (arborele de intrare este coaxial cu cel de ieẟire).
Fig. 7.4. Schema cinematică a transmisiei finale planetare pentru puntea din spate:
1 – roată planetară; 2 – satelit; 3 – coroană; H – braŃ portsatelit.
În puntea din faŃă a tractoarelor 4×4, cea mai largă utilizare o au transmisiile finale
planetare. În figura 7.5 este reprezentată schema cinematică a unei asemenea transmisii. Elementul
conducător este roata planetară 1, condus – braŃul portsatelit H, de blocare (fix) – coroana 3.
Transmisia finală de acest tip are raportul de transmitere if = 1+ z3 = 3...5 .
z1
Fig. 7.5. Schema cinematică a transmisiei finale planetare pentru punte faŃă cu element de blocare coroana: 1
– roată planetară; 2 – satelit; 3 – coroană; H – braŃ portsatelit.
O altă variantă de transmisie finală planetară este cea din figura 7.6 care, de fapt, este o
transmisie pseudoplanetară, întrucât are braŃul portsatelit fix. Transmisia finală de acest tip are
raportul de transmitere if = − z3 z1 = 3...5. Semnul minus are semnificaŃia schimbării sensului de
rotaŃie a elementului condus în raport cu cel conducător.
83
Fig. 7.6 Schema cinematică a transmisiei finale pseudoplanetare pentru punte faŃă cu element de blocare
braŃul portsatelit: 1 – roată planetară; 2 – satelit; 3 – coroană; H – braŃ portsatelit.
La unele tractoare, de exemplu, la tractoarele japoneze Kubota se utilizează transmisii finale

în puntea din faŃă neplanetare. Astfel, în figura 7.7 este reprezentată schema unei transmisii finale
cu roŃi dinŃate cilindrice cu arbori ficẟi. O asemenea schemă este utilizată ẟi la tractorul românesc
de putere mică (20 CP) HART 200. Această variantă constructivă, spre deosebire de transmisia
planetară, prezintă avantajul că participă la realizarea luminii tractorului.
Fig. 7.7. Schema cinematică a punŃii din faŃă cu transmisie finală cu angrenaje cilindrice.
Tot firma Kubota utilizează transmisii finale în puntea din faŃă cu angrenaje conice (fig.
7.8). În această variantă constructivă, nu mai este necesar cuplajul homocinetic, ceea ce permite
obŃinerea unui unghi de bracare mărit.
Fig. 7.8. Schema cinematică a punŃii din faŃă cu transmisie finală cu angrenaje conice.
84
U 7.5 Regimul de calcul al transmisiei finale, utilizată la tractoarele pe roŃi
La transmisiile finale este necesar să se calculeze roŃile dinŃate, arborii, îmbinările carterelor
ẟi să se aleagă (sau să se verifice) rulmenŃii. Regimul de calcul al transmisiilor finale se stabile ẟte
pentru fiecare caz concret în parte, în funcŃie de tipul ẟi construcŃia lor.
În figura 7.9 sunt trasate forŃele care acŃionează asupra transmisiei finale din spate a unui
tractor pe roŃi. În aceeaẟi schemă este indicat ẟi momentul de torsiune la intrarea în transmisia
finală, care reprezintă momentul de calcul al acestui subansamblu. Momentul de calcul se stabileẟte
comparând momentul Mcm, transmis de motor, cu cel de aderenŃă Mcϕ.
Fig. 7.9. Schema de calcul a transmisiei finale simple: 1 ẟi 2 – roŃile dinŃate cilindrice ale transmisiei finale.
• Momentul de torsiune transmis de motor transmisiei finale se calculează

cu relaŃia:
M =M iη i η λ2 ,
cm n cv cv c2 c2
1+ λ2
în care: Mn este momentul nominal al motorului;
icv - raportul de transmitere al cutiei de viteze (se adoptă raportul de transmitere al
cutiei de viteze compuse pentru treapta I);
ic2 - raportul de transmitere al transmisiei centrale din spate;
ηcv - randamentul cutiei de viteze;
ηc2 - randamentul transmisiei centrale din spate;
- coeficientul de blocare al diferenŃialului din spate.
λ2
• Momentul de calcul din condiŃia de aderenŃă (momentul la roata motoare din condiŃia
de aderenŃă cu solul, redus la arborele planetar) se determină cu relaŃia:
î este
n raportul
c de
a transmit
r ere al
e transmis
: iei finale
if din
spate;
2
η - ran
f2 da
me
Q
ntul
tran
smi
siei
fina
le
din
spat
e;
- gre
utat
ea
rep
arti
zată
pe
o
roat
ă
mot
oar
e
din
spat
e;
- raz
a
din
ami
că a
roŃ
ilor
din
spat
e;
85
ϕ - coeficientul de aderenŃă (se adoptă ϕ = 0,8);
• Momentul de calcul va fi:
M = M c = min(M cm , M cϕ )⋅
În angrenajul transmisiei finale acŃionează forŃa tangenŃială
2M
F= ,
t mz1
ẟi forŃa radială
Fr = Ft tgα ;
în care: z1 este numărul de dinŃi al pinionului;
m - modulul angrenajului;
α - unghiul de angrenare. Asupra
roŃii motoare acŃionează forŃele:
• forŃa tangenŃială de tracŃiune (forŃa motoare la o roată), care rezultă din ecuaŃia de
momente:
F mz2 = Tr ⇒ T = Ft mz2 .
t 2 2 2r
2
• reacŃiunea verticală a solului Q2 (dacă nu sunt date suficiente pentru calculul ei, se
adoptă egală cu capacitatea maximă de încărcare a pneului);
• reacŃiunea transversală Y, care apare în cazul exploatării tractorului pe o pantă
transversală. Se determină din condiŃia de aderenŃă în direcŃie transversală:
Y = Q2ϕ y ,
unde ϕy este coeficientul de aderenŃă în direcŃie transversală (se adoptă ϕy = 0,7).
U7.6. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost prezentate particularităŃi
funcŃionale ẟi constructive ale transmisiilor finale ale tractoarelor, atât pentru
puntea din faŃă, cât ẟi pentru cea din spate, cu exemplificări variate pe schemele
cinematice ale transmisiilor unor tractoare româneẟti ẟi străine.
Au fost prezentate, de asemenea, elemente de calcul ale transmisiilor finale
folosite la tractoare.
86
1. Pentru schema din figura de mai jos să se stabilească:

a) semnificaŃia notaŃiilor;
b) relaŃia de calcul a raportului de transmitere.
2. Pentru transmisia finală din figura de mai jos se cunosc: z1=20; z2=30; z3=80.
Să se calculeze raportul de transmitere al transmisiei finale.
3. Pentru transmisia finală din figura de mai jos se cunosc: z 1=20; z2=26; if= - 3,6.
a) Să se calculeze numărul de dinŃi al coroanei dinŃate 3;
87
b) Ce semnificaŃie fizică are valoarea negativă a raportului de transmitere?
Răspunsuri:
1) a) D – diferenŃial; 1 ẟi 2 – roŃi transmisie cu lanŃ; 3ẟi 4 – roŃi dinŃate;
z3
2) if = 1+ =5;
z1
3) a) z1=72; b) Semnul minus are semnificaŃia schimbării sensului de rotaŃie a
elementului condus în raport cu cel conducător.
88
Unitatea de învăŃare 8. Prize de putere pentru tractoare
Cuprins
U8.1. Introducere................................................................................................................................89
U8.2. CompetenŃe.............................................................................................................................89
U8.3. Rolul ẟi clasificarea prizelor de putere............................................................................90
U8.4. Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai prizelor de putere.....................................95
U8.5. Regimul de calcul al transmisiei prizei de putere..........................................................98
U8.6. Rezumat...................................................................................................................................100
U8.7. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor............................................................................100
U8.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate aspecte legate de prizele
de putere ale tractoarelor. După prezentarea rolului prizelor de putere în transmisia
tractoarelor, se face o clasificare a acestora. Se pune accent pe prizele de putere
mecanice prin exemplificări variate, însoŃite de detalii funcŃionale. Sunt prezentaŃi
parametrii constructivi ẟi funcŃionali standardizaŃi ai prizelor de putere. Sunt expuse
principii pentru stabilirea regimului de calcul al prizelor de putere.

capabili:
• să cunoască rolul ẟi clasificarea prizelor de putere;
• să cunoască tipul ẟi principiul de funcŃionare al prizelor de putere, pornind de la
scheme cinematice ale acestora;
• să cunoască parametrii constructivi ẟi funcŃionali standardizaŃi ai prizelor de
putere;
• să stabilească regimul de calcul al prizelor de putere.
89
U8.3 Rolul ẟi clasificarea prizelor de putere
Prizele de putere sunt echipamente de lucru destinate transmiterii puterii de la motorul

tractorului la organele de lucru ale maẟinilor ẟi utilajelor cu care tractorul lucrează în agregat.
Clasificarea prizelor de putere se poate face după mai multe criterii, ẟi anume:
a) Clasificarea după modul de transmitere a energiei de la motorul tractorului la
organele de lucru ale maẟinii:
- prize de putere mecanice;
- prize de putere hidraulice;
- prize de putere electrice.
Prizele de putere mecanice transmiterea puterii motorului se realizează printr-o
transmisie mecanică, antrenarea utilajelor făcându-se printr-un arbore de ieẟire denumit
arborele prizei de putere (APP).
Prizele de putere hidraulice realizează transmiterea puterii motorului la o pompă
hidraulică, de la care, prin intermediul unei instalaŃii hidraulice, se acŃionează motoarele
hidraulice (cilindri, motoare rotative etc.) aflate pe tractor sau pe maẟinile cuplate la tractor
(fig. 8.1).
Fig. 8.1. Schema prizei de putere hidrostatice:

P – pompă hidrostatică cu debit variabil; M – motor hidrostatic; A.P.P. – arborele prizei de putere;
M.A.I. – motor cu ardere internă.
Prizele de putere electrice realizează transmiterea puterii motorului la un generator

electric ẟi, în continuare, la electromotoarele de acŃionare aflate pe ma ẟinile cuplate la tractor
(fig. 8.2). Aceste prize de putere se utilizează, în special, la tractoare cu transmisii electrice.
Fig. 8.2. Schema prizei de putere electrice: G – generator electric; M – motor electric; A.P.P. –
arborele prizei de putere; M.A.I. – motor cu ardere internă.
În prezent, tractoarele agricole sunt echipate în mod obligatoriu cu prize de putere

mecanice.
90
Arborii de ieẟire ai prizelor pot fi plasaŃi în spate, lateral ẟi în faŃa tractorului.
Conform standardelor naŃionale ẟi internaŃionale actuale, plasarea în spate a
arborelui prizei de putere (APP) este obligatorie.
b) Clasificare în funcŃie de caracterul turaŃiei realizate:
- prize de putere cu turaŃie constantă (PP normale);
- prize de putere cu turaŃie sincronă (PP sincrone);
- prize de putere combinate (PP mixte).
Prizele de putere cu turaŃie constantă, denumite prize de putere normale, sunt prizele
de putere la care arborele se roteẟte cu turaŃie constantă ẟi în acelaẟi sens, indiferent de
treapta din cutia de viteze ẟi indiferent de sensul de deplasare a tractorului (cu condiŃia ca
turaŃia motorului să fie constantă). TuraŃiile arborelui prizei de putere sunt reglementate prin
standarde naŃionale ẟi internaŃionale. Prizele de putere normale pot fi cu o singură treaptă,
cu două sau cu patru trepte (mai rar, ẟi cu trei trepte).
Prizele de putere sincrone sunt prizele la care arborii de ieẟire se rotesc cu o turaŃie
proporŃională (sincronizată) cu viteza ẟi sensul de deplasare a tractorului. Aceste prize se
folosesc pentru antrenarea unor maẟini ẟi utilaje ale căror organe de lucru trebuie să execute
un anumit număr de operaŃii pe o distanŃă de deplasare dată (de exemplu, pentru maẟinile
de plantat răsaduri). De asemenea, prizele de putere sincrone se folosesc pentru antrenarea
punŃilor motoare (active) ale remorcilor ẟi semiremorcilor.
În cazul ideal, priza de putere normală trebuie să îndeplinească următoarele patru
condiŃii:
1. pornirea ẟi oprirea tractorului fără oprirea organelor de lucru ale maẟinilor
agricole;
2. demararea prealabilă a organelor de lucru ale maẟinilor agricole ẟi apoi pornirea
ẟi demararea întregului agregat;
3. schimbarea vitezelor de deplasare a tractorului fără oprirea organelor de lucru ale
maẟinilor;
4. pornirea ẟi oprirea organelor de lucru ale maẟinilor fără oprirea tractorului.
După modul în care îndeplinesc cele 4 condiŃii, PP normale se clasifică în următoarele
tipuri principale:
- prize de putere dependente, care nu îndeplinesc nici una din condiŃiile amintite.
Antrenarea APP se întrerupe o dată cu decuplarea ambreiajului principal;
- prize de putere semiindependente, care permit îndeplinirea parŃială a condiŃiilor
impuse (în general, primele trei condiŃii);
- prize de putere independente, care permit îndeplinirea integrală a celor patru
condiŃii. Antrenarea arborelui prizei de putere nu este influenŃată de decuplarea
ambreiajului principal.
91
În continuare, clasificarea prizelor de putere este exemplificată prin scheme de
principiu.
Prize de putere normale

a) Prize de putere dependente
În figura 8.3 este prezentată schema unei prize dependente. Prin decuplarea
ambreiajului principal A1 se întrerupe ẟi acŃionarea arborelui prizei de putere. Aẟadar,
funcŃionarea prizei de putere este influenŃată de ambreiajul principal.
Fig. 8.3. Schema prizei de putere dependente: A 1 – ambreiajul principal; CV – cutia de viteze; RPP
– reductorul prizei de putere; APP – arborele prizei de putere.
b) Prize de putere semiindependente
Fig. 8.4. Schema prizei de putere semiindependente: A1 – ambreiajul principal; A2 – ambreiajul

suplimentar; CV – cutia de viteze; RPP – reductorul prizei de putere; APP – arborele prizei de putere.
Schema din figura 8.4 reprezintă o priză de putere semiindependentă, care permite
îndeplinirea parŃială a condiŃiilor menŃionate mai sus. De exemplu, prin decuparea
ambreiajului suplimentar A2 pot fi schimbate treptele în cutia de viteze fără a întrerupe
funcŃionarea prizei de putere.
c) Prize de putere independente - permit îndeplinirea tuturor condiŃiilor menŃionate.
Schema din figura 8.5 permite realizarea unei prize de putere independente. Această priză
este acŃionată, în acest caz, direct de la arborele cotit. Ambreiajul suplimentar A 2 permite
92
cuplarea progresivă a arborelui prizei de putere ẟi întreruperea temporară a funcŃionării
acesteia.
Fig. 8.5. Schema prizei de putere independente: A1 – ambreiajul principal; A2 – ambreiajul

Schema prizei de putere independente din figura 8.6 este principial identică cu cea din
figura 8.5, diferenŃa constând în soluŃia constructivă diferită de antrenare a prizei de putere
de către motor.
Fig. 8.6. Schema prizei de putere independente: A1 – ambreiajul principal; A2 – ambreiajul

Analizând schema din figura 8.7 nu se poate trage concluzia asupra tipului prizei. Este
necesar să se cunoască modul de decuplare al ambreiajului dublu A 1-A2. Dacă ambreiajele se
decuplează în serie, priza de putere este semiindependentă, iar dacă decuplarea lor se face în
paralel, priza de putere este independentă.
Fig. 8.7. Schema prizei de putere cu ambreiaj dublu: A1 – ambreiajul principal; A2 – ambreiajul prizei de
putere; CV – cutia de viteze; RPP – reductorul prizei de putere; APP – arborele prizei de putere.
93
Schema din figura 8.8 diferă de cea din figura 8.7 prin ordinea de plasare diferită a
celor două ambreiaje: lângă volant se află ambreiajul prizei de putere, iar după el ambreiajul
principal. Această soluŃie constructivă este folosită la familiile de tractoare U 445 (cu ambele
variante de ambreiaj dublu), U 850 ẟi U 1010 (cu decuplarea în paralel a ambreiajelor).
Fig. 8.8. Schema prizei de putere cu ambreiaj dublu: A1 – ambreiajul principal; A2 – ambreiajul prizei de
putere; CV – cutia de viteze; RPP – reductorul prizei de putere; APP – arborele prizei de putere.
Prize de putere sincrone ẟi combinate.

În continuare, sunt prezentate două scheme pentru prize de putere sincrone.
Constructiv, aceste prize se caracterizează prin:
- sunt acŃionate de arborele secundar al cutiei de viteze sau de un arbore plasat după
acesta;
- raportul de transmitere dintre arborele primar al transmisiei prizei de putere sincrone
ẟi arborele prizei de putere este constant.
În figura 8.9 este dată schema unei prize de putere sincrone acŃionată de arborele
secundar al cutiei de viteze. Această variantă, sub diferite forme constructive, este folosită la
toate tractoarele româneẟti pe roŃi.

Fig. 8.9. Schema prizei de putere sincrone: A1 – ambreiajul principal; CV – cutia de viteze; RPP –
reductorul prizei de putere; APP – arborele prizei de putere.
Priza de putere sincronă din figura 8.10 este acŃionată de coroana transmisiei
centrale. Prin aceasta se asigură sincronizarea dintreturaŃia arborelui prizei ẟi viteza de
deplasare a tractorului.
94
Fig. 8.10. Schema prizei de putere sincrone cu antrenarea de la coroana transmisiei centrale: A 1
– ambreiajul principal; CV – cutia de viteze; APP – arborele prizei de putere.
În general, pentru universalizarea tractoarelor pe roŃi, se utilizează prize de putere

combinate, normale ẟi sincrone. Pentru exemplificare, în figura 8.11 este reprezentată schema
prizei de putere utilizată la familia de tractoare U650. Prin deplasarea man ẟonului în sensul S, se
obŃine priza de putere sincronă, iar prin deplasarea man ẟonului în sens opus (sensul N), se
obŃine priza de putere normală, în acest caz – independentă. Dacă frâna F 1 este strânsă, iar frîna
F2 – liberă, arboreal prizei de putere este acŃionat. Dacă frâna F 2 este strânsă, iar frîna F1
– liberă, arboreal prizei de putere este frânat. Cele două frâne funcŃionează în opoziŃie, fiind
acŃionate de la acelaẟi sistem de comandă. Frâna F1 îndeplineẟte ẟi rolul ambreiajului
suplimentar A2 din schemele anterioare. De exemplu, prin strângerea progresivă a frânei F 1,
este antrenat progresiv arboreal prizei de putere. Frâna F 2 are rol de protecŃie: împiedică
rotirea arborelui prizei de putere în starea decuplată a prizei, rotire datorată frecărilor interne
din redactor.
F1 – rol de ambreiaj
F1 F2
1 0 - APP funcŃionează
0 1 - APP frânat
Fig. 8.11. Schema prizei de putere combinate: APP – arborele prizei de putere; F 1 – frână de blocare a
reductorului planetar; F2 – frână de blocare a arborelui prizei de putere.
U8.4 Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai prizelor de putere
Aceẟti parametri trebuie să se încadreze în norme ẟi standarde internaŃionale ẟi

naŃionale, în ceea ce priveẟte turaŃia ẟi sensul de rotaŃie, dimensiunile constructive ẟi
amplasarea pe tractor a arborelui prizei de putere.
95
În prezent, pe plan internaŃional sunt standardizate două turaŃii nominale pentru
turaŃia arborelui prizei de putere: 540 ẟi, respectiv, 1000 rot/min. Sensul de rotaŃie al
arborelui prizei de putere este cel orar pentru un observator care este plasat în spatele
tractorului ẟi priveẟte în direcŃia de mers înainte a tractorului.
TuraŃia nominală a arborelui prizei de putere este obŃinută la o turaŃie a motorului
de 80…90% din turaŃia sa nominală.
În cazul prizelor de putere sincrone sunt standardizate două game de turaŃii: arborele
de ieẟire al prizei trebuie să asigure 3,3…3,5 rotaŃii, respectiv, 6,1…6,5 rotaŃii pe o
distanŃă de 1 m parcursă de tractor.
Parametrii arborilor prizei de putere plasaŃi în spatele tractorului sunt standardizaŃi
prin STAS 8802. Conform acestui standard, sunt trei tipuri constructive de arbori, în funcŃie
de puterea transmisă (v. tab. 8.1).
Tabelul 8.1
Tipurile de arbori ai prizelor de putere în funcŃie de puterea transmisă
Tipul APP TuraŃia, rot/min Puterea la APP, kW
1 540 • 48
2 1000 48…92
3 1000 92…185
Arborii de tipul 1 au caneluri dreptunghiulare.

Arborii de tipul 2 ẟi 3 au caneluri în evolventă.
Alte elemente standardizate ale prizelor de putere sunt (fig. 8.12):
- poziŃia arborelui prizei de putere faŃă de planul longitudinal de simetrie al
tractorului, reprezentată în figură prin cota e (e = ±50 mm);
- poziŃia arborelui prizei de putere faŃă de sol (cota nominală h ia valori între limitele
hmin ẟi hmax);
- poziŃia arborelui prizei de putere faŃă de bara de tracŃiune, reprezentată în figură
prin cota A;
- zona de protecŃie în jurul arborelui prizei de putere.
Fig. 8.12. Zona de plasare a arborelui prizei de putere.

În cazul prizelor de putere cu două turaŃii standard, arborii prizelor de putere pot avea
două ieẟiri, utilizând câte un arbore corespunzător fiecărei turaŃii sau o singură ieẟire pentru
96
ambele turaŃii, montând arborele corespunzător turaŃiei respective. Ultima variantă este
aproape generalizată.
În figura 8.13 este reprezentată schema funcŃională a unui redactor cu două treptede
turaŃie pentru priza de putere. Trecerea de la o turaŃie la alta se realizează prin înlocuirea
arborelui prizei. Arborele prizei de putere APP1, corespunzător turaŃiei n=540 rot/min, este
z z 1000
antrenat prin canelurile roŃii dinŃate 5 cu raportul de transmitere i1 = 3 ⋅ 5 = . Arborele z2
z4 540
prizei de putere APP2, corespunzător turaŃiei n=1000 rot/min, este antrenat de arboreal de
intrare 1 (i2=1).
Fig. 8.13 Schema funcŃională a unui redactor cu două trepte de teuraŃie pentru priza de putere:
a – pentru turaŃia de 540 rot/min; b – pentru turaŃia de 1000 rot/min.
O altă variantă de acŃionare a arborelui prizei de putere cu două trepte de turaŃie este
reprezentată în figura 8.14.
Fig. 8.14. Schema cinematică a reductorului cu două trepte de turaŃie pentru priza de putere utilizată la
tractoarele U 850 ẟi U 1010.
În cazul forŃelor de tracŃiune mici, când puetrea motorului nu este folosită complet,
motorul trebuie să funcŃioneze la sarcini parŃiale, cu turaŃii reduse cu până la 40% din
turaŃia nominală. În acest mod se reduce consumul specific de combustibil al motorului, însă
concomitant se reduce ẟi turaŃia la arboreal prizei de putere faŃă de turaŃia standard. Pentru
a elimina acest dezavantaj, se folosesc din ce în ce mai mult prize de putere suplimentare,
aẟa-
97
zise prize economice. Prizele de putere suplimentare (economice) permit modificarea
raportului de transmitere în transmisia prizei de putere, compensând în acest mod reducerea
turaŃiei motorului. Ele au turaŃii mai mari decât cele standardizate corespunzătoare, însă,
prin reducerea turaŃiei motorului se obŃin turaŃiile standard.
În figurile 8.15 ẟi 8.16 sunt reprezentate schemele cinematice ale transmisiilor prizelor
de putere cu patru trepte de duraŃie (540, 750, 1000 ẟi 1400 rot/min). Modul de obŃinere a
acestor trepte rezultă din schemele respective.
Fig. 8.15. Schema cinematică a transmisie prizei de putere

cu patru trepte de turaŃie utilizată de firma Deutz-Fahr la modelele
Agrotron de 50…114 kW.
Fig. 8.16. Schema cinematică a transmisie prizei de putere cu patru trepte de turaŃie utilizată de firma
Fendt la modele Favorit.
U8.5 Regimul de calcul al transmisiei prizei de putere
Ansamblurile transmisiei prizei de putere se calculează plecând de la ipoteza că prin

ea se transmite întreaga putere a motorului. Această încărcare a transmisiei poate să apară în
următoarele două cazuri:
98
• priza de putere este folosită la anumite lucrări staŃionare;
• motorul tractorului este încercat, fără a fi demontat de pe tractor, prin intermediul
prizei de putere (între arborele prizei de putere ẟi frâna de încărcare a motorului se
montează o transmisie cardanică). Pe arborele prizei de putere se montează
traductoare pentru măsurarea momentului de torsiune ẟi a turaŃiei.
Să ne reamintim...
• Prizele de putere sunt echipamente de lucru destinate transmiterii puterii

de la motorul tractorului la organele de lucru ale maẟinilor ẟi utilajelor cu care
tractorul lucrează în agregat.
• După modul de transmitere a energiei de la motorul tractorului la
organele de lucru ale maẟinii, prizele de putere pot fi:
- prize de putere mecanice;
- prize de putere hidraulice;
- prize de putere electrice.
• Prize de putere mecanice, în funcŃie de caracterul turaŃiei realizate, pot fi:

- prize de putere cu turaŃie constantă (PP normale);
- prize de putere cu turaŃie sincronă (PP sincrone);
- prize de putere combinate (PP mixte).
• Prize de putere cu turaŃie constantă (normale) sunt prizele de putere la
care arborele se roteẟte cu turaŃie constantă ẟi în acelaẟi sens, indiferent de
treapta din cutia de viteze ẟi indiferent de sensul de deplasare a tractorului (la o
turaŃie constantă a motorului).
• Prize de putere cu turaŃie normale pot fi:
- prize de putere dependente;
- prize de putere semiindependente;
- prize de putere independente.
• Prizele de putere sincrone sunt prizele la care arborii de ieẟire se rotesc
cu o turaŃie proporŃională (sincronizată) cu viteza ẟi sensul de deplasare a
tractorului.
• Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai prizelor de putere sunt
standardizaŃi. Aceẟti parametri trebuie să se încadreze în norme ẟi standarde
internaŃionale ẟi naŃionale, în ceea ce priveẟte turaŃia ẟi sensul de rotaŃie,
dimensiunile constructive ẟi amplasarea pe tractor a arborelui prizei de putere.
• Ansamblurile transmisiei prizei de putere se calculează plecând de la
ipoteza că prin ea se transmite întreaga putere a motorului.
99
U8.6. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare s-au prezentate aspecte legate de
prizele de putere ale tractoarelor. După prezentarea rolului prizelor de putere în
transmisia tractoarelor, s-a făcut o clasificare a acestora. S-a pus accent pe prizele de
putere mecanice prin exemplificări variate, însoŃite de detalii funcŃionale. S-au
prezentat parametrii constructivi ẟi funcŃionali standardizaŃi ai prizelor de putere.
Au fost expuse principii pentru stabilirea regimului de calcul al prizelor de putere.
1. Prizele de putere ………………. sunt prizele la care arborii de ieẟire se rotesc

cu o turaŃie proporŃională cu viteza ẟi sensul de deplasare a tractorului.
2. Schema din figura de mai jos este schema unei prize de tipul:
a) normală independentă;
b) normală sincronă;
c) sincronă;
d) normală dependentă.
3. Pe plan internaŃional sunt standardizate două turaŃii nominale pentru turaŃia

arborelui prizei de putere. Care sunt valorile acestor turaŃii?
4. IdentificaŃi tipul prizei de putere din schema de mai jos.
5. AfirmaŃia „TuraŃia nominală a arborelui prizei de putere este obŃinută la o
100
turaŃie a motorului de 80…90% din turaŃia sa nominală” este:
a) falsă;
b) adevărată.
Răspunsuri:
1) sincrone;
2) c;
3) 540 ẟi 1000 rot/min;
4) normală independentă dacă ambreiajele se decuplează în paralel sau
semindependentă, dacă ambreiajele se decuplează în serie;
5) b (adevărată).
101
Unitatea de învăŃare 9. Mecanisme de suspendare pentru
tractoare
Cuprins
U9.1. Introducere..............................................................................................................................102
U9.2. CompetenŃe...........................................................................................................................102
U9.3. Rolul ẟi clasificarea mecanismelor de suspendare.....................................................103
U9.4. Parametrii constructivi ẟi funcŃionali ai mecanismelor de suspendare în
3 puncte................................................................................................................................................103
U9.5. AcŃionarea mecanismelor de suspendare.....................................................................109
U9.6. Rezumat...................................................................................................................................113
U9.7. Test de evaluare a cunoẟtinŃelor....................................................................................113
U9.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare sunt prezentate aspecte legate de

mecanismele de ale tractoarelor.
După prezentarea rolului mecanismelor de suspendare în construcŃia
tractoarelor, se face o clasificare a acestora. Se pune accent pe mecanismele de
suspendare în 3 puncte. Se fac exemplificări variate, însoŃite de detalii funcŃionale.
Sunt prezentaŃi parametrii constructivi ẟi funcŃionali standardizaŃi ai mecanismelor
de suspendare în 3 puncte.
Se pune accent acŃionarea mecanismelor de suspendare în 3 puncte.

capabili:
• să cunoască rolul mecanismelor de suspendare ;
• să identifice după o schemă tipul mecanismului;
• să identifice elementele transmisiei unui tractor;
• să cunoască principiul de funcŃionare al mecanismelor de suspendare;
• să cunoască parametrii standardizaŃi ai mecanismelor de suspendare în 3 puncte;
• să identifice ẟi să cunoască modul de acŃionare a mecanismelor de suspendare
în
3 puncte.
Durata medie de parcurgere a primei unităŃi de învăŃare este de 2 ore.
102
U9.3 ROLUL ẞI CLASIFICAREA MECANISMELOR DE SUSPENDARE
Mecanismul de suspendare reprezintă un sistem de bare articulate care serve ẟte
pentru cuplarea la tractor a maẟinilor purtate.
În funcŃie de modul de cuplare la tractor, maẟinile ẟi utilajele se împart în
următoarele trei tipuri de bază: tractate, semipurtate ẟi purtate.
Maẟinile tractate (remorcate) se cuplează la tractor prin intermediul unei
articulaŃii, cu ajutorul dispozitivelor de tracŃiune ẟi de remorcare , având un sistem
de rulare propriu care preia greutatea maẟinii în lucru ẟi la deplasarea în gol.
Maẟinile semipurtate se sprijină atât pe tractor, prin intermediul dispozitivului
de cuplare cu articulaŃie, cât ẟi pe sistemul de rulare propriu, realizându-se astfel, un
transfer parŃial de sarcină de pe maẟină pe tractor.
Maẟinile purtate sunt maẟinile a căror greutate în poziŃie de transport este
preluată în întregime de corpul tractorului ẟi se cuplează la tractor prin intermediul
unui dispozitiv numit mecanism de suspendare.
Maẟinile purtate plasate în spatele tractorului au cea mai largă utilizare, de
aceea în prezent, toate tractoarele agricole sunt echipate cu mecanisme de suspendare
montate în spate. Există însă ẟi construcŃii de tractoare, mai ales cele realizate în
ultimul timp, care sunt echipate ẟi cu mecanisme de suspendare frontale. Aceste
tractoare sunt echipate ẟi cu prize de putere frontale, ceea ce le conferă o mai mare
universalitate la cuplarea ẟi antrenarea maẟinilor.
După numărul punctelor de cuplare la tractor, mecanismele de suspendare pot fi:
în patru puncte, în trei puncte ẟi în două puncte.
U9.4 PARAMETRII CONSTRUCTIVI ẞI FUNCłIONALI AI

MECANISMELOR DE SUSPENDARE ÎN 3 PUNCTE
Mecanismele de suspendare în trei puncte au obŃinut cea mai largă răspândire,

fiind utilizate, în prezent, la toate tractoarele agricole. Aceste mecanisme realizează o
legătură articulată în trei puncte, atât la tractor cât ẟi la ma ẟina agricolă, cu ajutorul a trei
bare, denumite tiranŃi. În figura 9.1 este prezentată schema unui asemenea mecanism,
care se compune din: 1 – arbore de antrenare; 2 – braŃe de ridicare; 3 –tije de ridicare,
denumite adesea ẟi tiranŃi verticali (braŃe întinzătoare); 4 – tiranŃi inferiori (laterali); 5
– tirant superior sau central. Mecanismul se montează pe tractor prin articulaŃiile A, B ẟi
C (formând triunghiul de cuplare al tractorului). Ma ẟina/utilajul agricol 6 se cuplează, tot
prin articulaŃii, în punctele E, F ẟi G (formând triunghiul de cuplare la ma ẟină).
Mecanismul este acŃionat de cilindrul hidraulic C.H.
103
Fig. 9.1. Schema mecanismului de suspendare în trei puncte.
Schema cinematică spaŃială din figura 2 evidenŃiază mai complet rolul

funcŃional al mecanismului de suspendare în 3 puncte. Cele 3 bare ale mecanismului, 1,
2 ẟi 3, se cuplează la corpul tractorului în punctele A, B ẟi C (triunghiul de cuplare la
tractor) ẟi la cadrul maẟinii în punctele D, E ẟi F (triunghiul de cuplare la ma ẟină).
Mecanismul este acŃionat de cilindrul hidraulic 7 prin lanŃul cinematic format de
elementele 6-5-4-2.
Fig. 9.2. Schema cinematică spaŃială a unui mecanism de suspendare în 3 puncte
104
Fig. 9.3. Schema constructivă a unui mecanism de suspendare în 3 puncte:
1,2 – tiranŃi inferiori; 3 – tirant superior; 4 – tije de ridicare; 5 – braŃ de ridicare; 6 – arbore de
ridicare; 7 – pârghie arbore ridicare; 8 – traductor de forŃă; 9-biela cilindrului hidraulic
Schema constructivă unui mecanism de suspendare în trei puncte este dată in

figura 9.3.a, iar schema constructiv-funcŃională este prezentată în figura 9.3.b, unde
sunt prezentate ẟi elementele mecanismului de ridicare, format din braŃul de ridicare
5, arborele de ridicare 6, acŃionat prin rotire de pârghia 7, cuplată la biela 9 a
pistonului cilindrului hidraulic. Schema prezentată este prevăzută ẟi cu traductorul de
forŃă 8 (cu arc lamelar) pentru comanda reglajului automat de forŃă.
Mecanismele de suspendare în 3 puncte utilizate la tractoarele agricole sunt
standardizate pe plan naŃional ẟi internaŃional, conform normelor SR ISO 730-1. În
funcŃie de valoarea puterii dezvoltată de tractor la priza de putere sunt patru categorii
de mecanisme de suspendare, aẟa cum rezultă din tabelul 9.1.
Tabelul 9.1 Categoriile mecanismelor de suspendare (conf. SR ISO 730 – 1).
*
Categorie Puterea, în kW
1 până la 48
2 până la 92
3 de la 80 la 185
4** de la 150 la 350
*
Puterea la priza de putere, la turaŃia nominală a
**
motorului. 4L ẟi 4H (cu cursa de ridicare mai mare).
Conform normelor SR ISO 730-1 sunt standardizaŃi următorii parametri

constructivi ẟi funcŃionali principali:
1) PoziŃia articulaŃiilor A, B ẟi C pe corpul tractorului (fig. 9.2)
a. poziŃia reciprocă a acestor articulaŃii;
b. poziŃia articulaŃiilor B ẟi C faŃă de sol.
2) Lungimea tiranŃilor inferiori între articulaŃii.
3) PoziŃii funcŃionale:
105
a. poziŃia articulaŃiilor E ẟi F faŃă de sol (în poziŃiile limită,
inferioară ẟi superioară);
b. cursa de ridicare.
4) Dimensiunile ẟi poziŃia triunghiului de cuplare D, E, F (reciprocă ẟi faŃă
de planul de simetrie al tractorului).
5) Dimensiunile articulaŃiilor D, E, F.
O altă caracteristică importantă a mecanismului de suspendare o constituie
sarcina minimă de ridicare, aplicată la o distanŃă l = 610 mm (24 in.) în spatele
punctelor de cuplare EF. Această sarcină trebuie asigurată la o presiune de 90 % din
presiunea de reglare a supapei de siguranŃă a instalaŃiei hidraulice de acŃionare.
Forma constructivă, dimensiunile constructive ale tiranŃilor ẟi articulaŃiilor
acestora ẟi amplasarea punctelor de cuplare ale tiranŃilor mecanismelor de suspendare
plaste în spate sunt stabilite conform normelor ISO 730-1. Mecanismele de suspendare
plasate în faŃă (frontale), utilizate din ce în ce mai mult la tractoarele agricole, sunt
standardizate prin normele ISO 8759-1, parametrii constructivi ẟi funcŃionali fiind
aproape aceiaẟi ca la mecanismele de suspendare plasate în spate.
Dimensiunile ẟi poziŃia triunghiului de cuplare A, B ẟi C (reciprocă ẟi faŃă
de planul de simetrie al tractorului) rezultă din figura 9.4, iar valorile concrete ale
acestor parametri, conform normelor ISO 730-1, pentru cele 4 categorii de mecanisme
de suspendare sunt date în tabelul 9.2.
Fig. 9.4. Caracteristicile tehnice principale ale elementelor de cuplare la tractor a

barelor mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate (ISO 730-1)
106
Fig. 9.5. Caracteristicile tehnice importante ale elementelor de cuplare a cadrului ma ẟinilor la
barele mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate
Tab. 9.2. Caracteristicile tehnice dimensionale principale ale mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate
în spate (ISO 730-1).
Categoria mecanismului de 1 2 3 4L 4H
suspendare
Simbol
si puterea nominala la APP in până la 48 până la 92 80 la 185 - 150 la 350 -
kW
Puncte de cuplare superioare
D1 Diametrul bolţului de cuplare 19 0 25,5 0 31,75 0 45 0 45 0
-0,008 -0,13 -0,2 -0,8 -0,8
b1 LăŃimea sferei max. 44 max. 51 max. 51 max. 64 max. 64
b2 Distanta la orificiul splintului min. 76 min. 93 min. 102 min. 140 min. 140
d Diametrul orificiului splintului min. 12 min. 12 min. 12 min. 17,5 min. 17,5
Puncte de cuplare inferioare
d2 Diametrul orificiului bolŃului de 22,4 +0,25 28,7 +0,3 37,4 +0,35 51 +0,5 51 +0,5
cuplare 0 0 0 0 0
b3 LăŃimea sferei 35 0 45 0 45 0 57,5 0 57,5 0
-0,2 -0,2 -0,2 -0,5 -0,5
l1 Distanta laterala de la punctul 610 sau 610 sau
de cuplare inferior la axa de 359 435 505
612 612
simetrie a tractorului
Miẟcarea laterala a punctului de min. 100 min. 125 min. 125 min. 130 min. 130
l2 cuplare inferior
L Distanta la capătul prizei de
putere la centrul punctului de 500 la 575 550 la 625 575 la 675 575 la 610 la
cuplare inferior cu bara 675 670
inferioara in poziŃie orizontala
h ÎnălŃimea la jugul de cuplare 460 ± 1,5 610 ± 1,5 685 ± 1,5 685 ± 1,5 1000 ± 1,5
Dimensiunile ẟi poziŃia triunghiului de cuplare D, E, F al maẟinii la tiranŃii

mecanismului de suspendare (reciprocă ẟi faŃă de planul de simetrie al ma ẟinii) rezultă
107
din figura 9.5, iar valorile concrete ale acestor parametri, conform normelor ISO 730-
1, pentru cele 4 categorii de mecanisme de suspendare sunt date în tabelul 9.3.
Tabel 9.3. Dimensiunile ẟi poziŃiile boŃurilor de cuplare ale triunghiului de cuplare a cadrului ma ẟinii la
mecanismul de suspendare ale tractorului
Dimensiuni Denumire Categ. 1 Categ. 2 Categ. 3 Categ. 4
D1 Diametru bolŃ tirant 19 25,5 31,75 45
superior
D2 Diametru bolŃ tirant 22 28 36,6 50,8
inferior
d Diametrul găurii 12 12 12 17,5
pentru ẟtift asig.
b1 Garda minimă la sol 44,5 52 52 65
a jugului
b2 LăŃimea maximă a 69 86 95 132
jugului
b3 DistanŃa minimă 39 49 52 68
până la gaura ẟtift
l LăŃime deschidere 683 825 965 1166,5
jug
h ÎnălŃime jug 460 610 685 1100
Standardele ẟi normele internaŃionale mai prevăd corelări ale poziŃiei

capetelor tiranŃilor (cota L din fig. 9.6) faŃă de arborele prizei de putere: Cat. 1: L =
500...575 mm; Cat. 2: L = 550...625 mm; Cat. 3: L = 575...675 mm; Cat. 4: L
=610...670 mm. De asemenea, în standarde mai sunt prevăzute ẟi alte restricŃii din
punct de vedere cinematic.
Fig. 9.6. PoziŃia capetelor tiranŃilor inferiori faŃă de arborele prizei de putere (distanŃa
L): 1 – tirant inferior; 2 – tirant superior; 3 – arborele prizei de putere
108
Fig. 9.7. DistanŃa de convergenŃă orizontală (a) ẟi verticală (b) a barelor mecanismelor de suspendare
în 3 puncte
Din punct de vedere cinematic, în planele vertical-longitudinal ẟi, respectiv,

transversal-orizontal, mecanismul de suspendare spaŃial 3D reprezintă două
mecanisme patrulatere distincte care au puncte de oscilaŃie (centre instantanee de
rotaŃie-CIR) în plan vertical OV ẟi în plan orizontal OH ẟi distanŃe de convergenŃă
distincte (fig. 9.7). DistanŃele de convergenŃă se măsoară de la capetele de cuplare la
maẟină a barelor (tiranŃilor) mecanismului până la centrul instantaneu de rotaŃie
verticală OV (distanŃa de convergenŃă verticală LOV ) ẟi orizontal OH (distanŃa de
convergenŃă orizontală LOH ). În conformitate cu normele ISO 730-1 se recomandă ca
distanŃa de convergenŃă orizontală LOH să aibă următoarele valori pentru cele 4
categorii:
Categoria 1: 1700...2400 mm;
Categoria 2: 1800...2400 mm;
Categoria 3: 1900...2700 mm;
Categoria 4: 1900...2800 mm.
U9.5 ACłIONAREA MECANISMELOR DE SUSPENDARE
Pentru acŃionarea mecanismelor de suspendare se utilizează instalaŃii

hidrostatice. Acestora li se impun următoarele condiŃii:
• ridicarea maẟinii din poziŃia de lucru în cea de transport;
109
• coborârea maẟinii din poziŃia de transport în poziŃia de lucru;
• menŃinerea (blocarea) maẟinii în orice poziŃie intermediară, între
poziŃiile limită superioară ẟi inferioară;
• asigurarea posibilităŃii urmăririi de către maẟină, în timpul lucrului, a
denivelărilor terenului, atunci când maẟina este prevăzută cu roŃi de
sprijin (copiere);
• asigurarea menŃinerii parametrilor de lucru ai maẟinii, reglaŃi iniŃial
(adâncimea de lucru, înălŃimea de tăiere, poziŃia ma ẟinii în raport cu
corpul tractorului etc.), indiferent de modificarea
condiŃiilor de lucru.
După modul de plasare al elementelor componente, instalaŃiile hidrostatice de
acŃionare a mecanismelor de suspendare se clasifică în două tipuri:
– instalaŃii monobloc, la care elementele componente ale instalaŃiei sunt
montate într-un carter comun, iar acesta se montează separat pe tractor;
– instalaŃii cu elemente dispersate, la care cilindrul hidraulic este plasat în
exterior ẟi acŃionează direct braŃul de ridicare al mecanismului de
suspendare.
Elementele componente ale instalaŃiei hidraulice sunt legate într-un circuit
propriu, schema hidraulică de acŃionare a mecanismelor de suspendare fiind în
principiu asemănătoare.
Fig. 9.8. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor

hidraulic cu 4 căi ẟi 4 poziŃii (4/4)
În figura 9.8 este prezentată schema unei instalaŃii hidraulice care cuprinde
legăturile circuitelor hidraulice dintre rezervorul de ulei 1, filtrul 2, pompa hidraulică
3, distribuitorul hidraulic 5 (cu patru căi: A, B, P, T ẟi patru poziŃii: neutră N, ridicare
110
R, coborâre C ẟi flotantă F), cilindrul hidraulic 6 (cu dublu efect), la care se adaugă
supapa de siguranŃă 4. Pornind de la această schemă se prezintă modul de
funcŃionare a instalaŃiei hidraulice, care asigură patru comenzi distincte
(corespunzător celor 4 poziŃii ale distribuitorului hidraulic).
Comanda (poziŃia) neutră, N. InstalaŃia hidraulică funcŃionează în gol, uleiul
parcurge un circuit de joasă presiune între rezervorul 1 – filtrul 2 – pompa 3 –
distribuitorul 5 – rezervorul 1, cilindrul hidraulic 6 fiind inactiv. Trecerea uleiului de la
distribuitorul 5 la cilindrul 6, ẟi invers, este întreruptă. Ca urmare, pistonul este blocat
în cilindru. Utilajul agricol este menŃinut într-o poziŃie fixă faŃă de corpul
tractorului, de exemplu, în poziŃie de transport.
Comanda de ridicare, R. InstalaŃia hidraulică lucrează în sarcină. Pompa aspiră
ulei din rezervor ẟi îl trimite sub presiune spre distribuitor, de unde este dirijat la
cilindrul de forŃă (hidraulic), prin conducta AA’. Se realizează, astfel, un circuit de
înaltă presiune între pompa 3 – distribuitorul 5 – conducta AA’, cilindrul hidraulic 6.
Sub acŃiunea uleiului sub presiune, pistonul cilindrului hidraulic este deplasat în cursa
utilă, executând comanda de ridicare a maẟinii agricole. Uleiul aflat în partea opusă a
pistonului se întoarce în rezervor pe un circuit de joasă presiune: conducta B’B –
distribuitorul 5 – rezervorul 1.
Comanda de coborâre, C (coborâre forŃată). FuncŃionarea instalaŃiei
hidraulice este similară comenzii de ridicare, cu deosebirea că sensul de mi ẟcare a
pistonului în cilindrul hidraulic este inversat ca urmare a trimiterii uleiului sub
presiune prin conducta BB’.
Comanda flotantă, F. Ca ẟi în cazul comenzii neutre, instalaŃia hidraulică
funcŃionează în gol. Se realizează, astfel, un circuit de joasă presiune: rezervorul 1 –
filtrul 2 – pompa 3 – distribuitorul 5 – rezervorul 1. Legătura distribuitorului cu
cilindrul hidraulic este însă liberă. Astfel, uleiul poate trece liber de la cilindru la
distribuitor ẟi invers, sau spre rezervor, iar pistonul se poate miẟca liber în cilindru
(este „flotant”), permiŃând oscilaŃiile pe verticală ale maẟinii agricole.
În figura 9.9 este prezentată schema unei instalaŃii hidraulice cu cilindru hidraulic
cu simplu efect ẟi cu un distribuitor cu trei căi (A, P, T) ẟi trei poziŃii (neutră
N, ridicare R ẟi coborâre C). În cazul acestei scheme de acŃionare, deosebirea
funcŃională apare numai la comenzile de ridicare ẟi coborâre.
Comanda de ridicare, R. InstalaŃia hidraulică funcŃionează în sarcină.
Lichidul de lucru din rezervorul 1 este absorbit de pompa 3 ẟi trimis într-un circuit sub
presiune: pompă – filtru – distribuitor – conducta AA’ – cilindru hidraulic. Sub
acŃiunea uleiului aflat sub presiune, cilindrul hidraulic realizează cursa utilă de
ridicare.
111
Fig. 9.9. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor
hidraulic cu 3 căi ẟi 3 poziŃii (3/3).
Comanda de coborâre, C (coborâre liberă). Uleiul din rezervor, aspirat de pompă,

circulă într-un circuit de joasă presiune: rezervor – filtru – pompă – distribuitor
– rezervor, pompa funcŃionând astfel în gol. Întrucât distribuitorul lasă liberă legătura
cu cilindrul hidraulic, uleiul din cilindru se reîntoarce în rezervor tot pe un circuit de
joasă presiune: cilindru – conducta A’A – distribuitor – rezervor. În acest mod, pistonul
cilindrului hidraulic se poate deplasa liber permiŃând ca maẟina agricolă să coboare
liber, sub acŃiunea propriei greutăŃi.
În situaŃia în care cuplarea maẟinilor la mecanismul de suspendare, aflat în
poziŃie (regim) flotant (adică uleiul din cilindrul hidraulic al mecanismului de
suspendare nu are presiune), poziŃia maẟinii faŃă de corpul tractorului (de exemplu,
plugul purtat) este determinată (“controlată”) numai pe baza echilibrului forŃelor care
acŃionează asupra maẟinii în procesul deplasării în lucru.
Să ne reamintim...
• Mecanismul de suspendare reprezintă un sistem de bare articulate care

serveẟte pentru cuplarea la tractor a maẟinilor (utilajelor) purtate.
• După numărul punctelor de cuplare la tractor, mecanismele de suspendare
pot fi: în patru puncte, în trei puncte ẟi în două puncte.
• Mecanismele de suspendare în trei puncte au obŃinut cea mai largă
răspândire, fiind utilizate, în prezent, la toate tractoarele agricole. Aceste
mecanisme realizează o legătură articulată în trei puncte, atât la tractor cât ẟi
la maẟina agricolă, cu ajutorul a trei bare, denumite tiranŃi.
• Mecanismele de suspendare în 3 puncte utilizate la tractoarele agricole sunt
112
standardizate pe plan naŃional ẟi internaŃional, conform normelor SR ISO
730-1. În funcŃie de valoarea puterii dezvoltată de tractor la priza de putere
sunt patru categorii de mecanisme de suspendare.
U9.6. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost prezentate aspecte legate de
rolul, construcŃia ẟi funcŃionarea mecanismelor de suspendare ale tractoarelor.
S-a pus accent pe mecanismele de suspendare în 3 puncte. Se fac exemplificări
variate, însoŃite de detalii funcŃionale. S-au prezentat parametrii constructivi ẟi
funcŃionali standardizaŃi ai mecanismelor de suspendare în 3 puncte.
A fost prezentată acŃionarea hidraulică a mecanismelor de suspendare în 3
puncte cu distribuitor cu 4 căi ẟi 4 poziŃii, respectiv cu distribuitor cu 3 căi ẟi 3
poziŃii.
U9.7. Test de autoevaluare
1. În figura de mai sus poziŃiile 1, 2, 3 ẟi 5 reprezintă în ordine:

a) arbore de antrenare; tiranŃi superiori; tiranŃi verticali; tirant central.
b) arbore de antrenare; braŃe de ridicare; tiranŃi verticali; tirant central.
c) arbore de antrenare; tiranŃi superiori; braŃe reglabile de ridicare; tirant central.
2. Punctele de cuplare la tractor sunt (v. schema de mai sus):

a) A, B, C;
b) E, F, G;
113
c) F, G;
d) A, B.
3. Dimensiunile căror articulaŃii sunt standardizate (v. schema de mai sus):

a) A, B, C;
b) E, F, G;
c) toate (A, B, C, E, F, G);
d) niciuna.
4) În figura de mai sus, poziŃia „F” a distribuitorului 5 corespunde:

a) poziŃiei de ridicare;
b) poziŃiei de coborâre forŃată;
c) poziŃiei de oscilaŃie liberă pe verticală a maẟinii;
d) poziŃiei de transport.
Răspunsuri:
1) b; 2) a; 3) b; 4) c.
114
Unitatea de învăŃare 10. Caracteristica teoretică de tracŃiune a
tractoarelor
Cuprins
U10.1. Introducere...........................................................................................................................115
U10.2. CompetenŃe........................................................................................................................115
U10.3. Definirea caracteristicii de tracŃiune..........................................................................116
U10.4. Modelarea matematică a caracteristicii externe a motorului de tractor............117
U10.5. Determinarea forŃei motoare ẟi a forŃei de tracŃiune........................................121
U10.6. Modelarea matematică a interacŃiunii sistemului de rulare cu solul................121
U10.7. Determinarea vitezei reale de deplasare a tractorului.............................................125
U10.8. Determinarea puterii de tracŃiune...............................................................................126
U10.9. Determinarea consumului specific de combustibil, raportat la
puterea de tracŃiune...........................................................................................................126
U10.10. Determinarea pe cale analitică a randamentului de tracŃiune a tractorului . 126
U10.11. Alegerea ẟi determinarea vitezelor tractorului.......................................................127
U10.12 Determinarea greutăŃii tractorului.............................................................................133
U10.13 Metoda grafoanalitică de trasare a caracteristicii teoretice de tracŃiune........135
U10.14. Rezumat.............................................................................................................................141
U10.15. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor......................................................................142
U10.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă principiile teoretice de
determinare a caracteristicii de tracŃiune a tractoarelor cu transmisie mecanică,
precum ẟi o metodă grafoanalitică de trasare a acestei caracteristici.
Prin caracteristică de tracŃiune se înŃelege variaŃia vitezei reale, a
puterii de tracŃiune, a consumului specific de tracŃiune ẟi a consumului orar de
combustibil în funcŃie de forŃa de tracŃiune.

capabili:
• să poată determina forŃa de tracŃiune ẟi forŃa motoare pentru orice treaptă a
tractorului;
• să cunoască principiile care stau la baza modelării interacŃiunii sistemului de
rulare cu solul;
• să se familiarizeze cu metodica de construire a caracteristicii de tracŃiune a
115
tractorului pe cale grafoanalitică;
• să posede suficiente cunoẟtinŃe pentru realizarea unui model de determinare a
caracteristicii de tracŃiune pe cale analitică, indiferente de tipul acestuie (pe roŃi
4×2, 4×4 sau pe ẟenile);
• să poată interpreta calităŃile de tracŃiune ẟi economice ale tractorului, pornind
de la caracteristica de tracŃiune.
U10.3 Definirea caracteristicii de tracŃiune
CalităŃile de tracŃiune ẟi economice ale tractorului pentru regimul nominal ẟi, de

asemenea, pentru toate regimurile diferite de acesta se determină cu ajutorul caracteristicii de
tracŃiune. Caracteristica de tracŃiune (sau diagrama de tracŃiune) se construieẟte în funcŃie
de forŃa de tracŃiune Ft, paralelă cu solul, (respectiv forŃa motoare Fm), pentru cazul
exploatării tractorului pe un teren orizontal, într-un regim stabilizat (v = const.). Ea cuprinde
reprezentarea grafcă a următoarelor funcŃii:
δ = f1 (Ft ) - patinarea în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
v = f2 (Ft ) - viteza reală în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
Pt = f3 (Ft ) - puterea de tracŃiune în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
ct = f4 (Ft ) - consumul specific de combustibil, raportat la puterea de tracŃiune, în
funcŃie de forŃa de tracŃiune.
La aceste curbe se mai adaugă, adesea, curba consumului orar de combustibil:
C = f5 (Ft ) . Cu excepŃia patinării, toate celelalte mărimi depind de treapta de viteză ẟi, de
aceea, curbele lor de variaŃie se trasează pentru fiecare treaptă. Caracteristica de tracŃiune
depinde de tipul tractorului, de parametrii lui constructivi ẟi de exploatare ẟi de felul
terenului: beton, drum de pământ, miriẟte, ogor etc.
De obicei, caracteristica de tracŃiune se utilizează pentru ilustrarea rezultatelor
încercărilor efectuate în condiŃii reale de drum sau de câmp, în care caz se numeẟte
caracteristică de tracŃiune experimentală. Caracteristica de tracŃiune construită pe cale
analitică ẟi grafo-analitică se numeẟte teoretică.
În continuare, se prezintă metodica de obŃinere a caracteristicii (diagramei) teoretice
de tracŃiune.
Pentru construcŃia acestei caracteristici sunt necesare următoarele date:
• condiŃii agrotehnice impuse tractorului: condiŃiile de exploatare ale tractorului
(drumurile ẟi solurile tipice, caracteristicile lor fizico-mecanice), sistema de maẟini
116
ẟi utilaje cu care va lucra (forŃele lor de rezistenŃă), gama vitezelor lente, de lucru ẟi
de transport, ponderea puterii transmisă prin priza de putere etc.;
• date pentru calculul de tracŃiune al tractorului ce se proiectează: greutatea tractorului
(de exploatare ẟi de aderenŃă), tipul mecanismului de propulsie (pe roŃi sau pe
ẟenile), raza roŃilor motoare, numărul ẟi valoarea vitezelor teoretice de deplasare,
randamentul ansamblurilor transmisiei;
• caracteristica de regulator a motorului. În cazul montării pe tractorul ce se
proiectează a unui motor nou, caracteristica lui se obŃine prin metodele din teoria
motoarelor, iar în cazul utilizării unui motor din producŃia de serie, se foloseẟte
caracteristica acestuia obŃinută pe standul de probă;
• caracteristica patinării sistemului de propulsie. Dacă există prototipul tractorului ce
se proiectează, din aceeaẟi clasă de tracŃiune cu un sistem de propulsie asemănător
ẟi cu o greutate apropiată, se utilizează curba patinării obŃinută prin încercările de
tracŃiune. Dacă însă la proiectare nu există un tractor asemănător, atunci curba
patinării se obŃine prin metode analitice.
U10.4 Modelarea matematică a caracteristicii externe a motorului de tractor
Dacă există caracteristica de turaŃie (caracteristica externă) a motorului montat pe

tractorul a cărui caracteristică de tracŃiune se determină, atunci prin diverse metode
matematice (de exemplu, prin metoda Regresiei polinomiale din MathCAD) se obŃine
expresia analitică a curbelor: Me = f(n) – momentul efectiv, funcŃie de turaŃie; P e = f(n) –
puterea efectivă, funcŃie de turaŃie; c = f(n) – consumul specific de combustibil, funcŃie de
turaŃie; C = f(n) – consumul orar de combustibil, funcŃie de turaŃie. Dacă pentru motorul
folosit nu sunt date experimentale, caracteristica acestuia se obŃine pe cale analitică, folosind
una sau mai multe din metodele următoare.
În lucrarea [5], pentru ridicarea caracteristicii de turaŃie în coordonate relative (adimensionale) la
motoare cu aprindere prin comprimare, se recomandă folosirea relaŃiei următoare:
P n 2 3
n n
e
=a +b −c , (10.1)
P np n n
e max p p
în care:
np = nn este turaŃia puterii maxime Pe max = Pn;
a, b, c - coeficienŃi care iau valorile din tabelul 10.1.
117
Tabelul 10.1
Valorile coeficienŃilor din relaŃia (10.1)
Tipul camerei de ardere a b c
Cameră unitară de ardere 0,5 1,5 1,0

Cameră separată de preardere 0,7 1,3 1,0
Cameră separată de vârtej 0,6 1,4 1,2
Tabelul 10.2
RelaŃii de calcul pentru puterea efectivă Pe
Tipul motorului RelaŃia de calcul
n n n 2
Cu aprindere prin scânteie P=P e n n
1+ n
−
n
n n n
2
Cu aprindere prin comprimare: n n n
P =P 0,87 +1,13 −
cu injecŃie directă e n n n n
n n n
2
n n n
cu antecameră Pe = Pn n 0,6 +1,4 n − n
n n n
2
n n n
cu cameră de turbionare P=P e n n
0,7 +1,3 n
− n
n n n
Pn - puterea nominală; nn - turaŃia nominală; Pe ẟi n - puterea efectivă ẟi,

respectiv, turaŃia într-un anumit punct al caracteristicii.
RelaŃii de aceeaẟi formă cu relaŃia (10.1), însă cu alte valori ale coeficienŃilor a, b,
c sunt date în lucrările [1, 8], precum ẟi în multe alte lucrări, ẟi sunt prezentate în tabelul
10.2.
În alte lucrări, printre care [29], curba puterii este, de asemenea, aproximată cu o parabolă de gradul
trei:
n n2 n
3
P=Pα +α +α , (10.2)
en 1 n 2
n
3
n
n n n
iar curba momentului efectiv de torsiune la arborele cotit se aproximează, în consecinŃă, cu o parabolă de
gradul doi:
n n
2
M =M α+α +α , (10.3)
e n 1 2n 3
n
n n
unde α1, α2 ẟi α3 sunt astfel determinaŃi, încât funcŃiile de mai sus să aproximeze cât mai
bine caracteristica externă obŃinută pe cale experimentală. Valorile acestor coeficienŃi
depind de coeficientul de elasticitate ce = nm / nn ẟi de adaptabilitate ca = Mm / Mn (unde nm
este turaŃia corespunzătoare momentului maxim Mm) ẟi se pot obŃine folosind relaŃiile:
118
α = c 2 − c(2c = 2c (c −1) α = − c −1
−1)
e a e
; α e a
; a
. (10.4)
1 (c −1)2 2 (c −1)2 3 (c −1)2
e e e
Între aceẟti coeficienŃi există relaŃia: α1 + α2 + α3 = 1.

În lucrarea [30] sunt prezentate relaŃii mai simple pentru coeficienŃii α (în funcŃie
numai de coeficientul de elasticitate ce):
α=3− ; α = 2ce ; α=− 1 . (10.5)
4ce
1 2(1− c ) 2 2(1− c ) 3 2(1− c )
e e e
Pe ramura de regulator a caracteristicii de turaŃie a motorului, dependenŃa M e = f(n) se

consideră, în general, liniară (dreaptă ce trece prin punctele de coordonate (n n, Mn) ẟi (ng, 0))
ẟi, prin urmare,
M e = M n ng − n
ng−n , (10.6)
n
în care:
ng este turaŃia de mers în gol a motorului (turaŃia maximă a arborelui cotit),
ng = (1,06…1,1)nn;
nn - turaŃia nominală a motorului.
Pentru determinarea consumului specific de combustibil există, de asemenea,
numeroase expresii analitice. În lucrarea [2], de exemplu, în cazul funcŃionării motorului pe ramura
caracteristicii necontrolată de regulator, se recomandă următoarea relaŃie:
ω ω
2
c=c 1,93 1 − + ,
n ω ω
n n
care este echivalentă expresiei:

n n2
c=c 1,93 1− + , (10.7)
n n n
n n
unde cn este consumul specific de combustibil, corespunzător puterii nominale, în g/(kWh).

Pentru motoarele diesel cu injecŃie directă, curba consumului specifc de combustibil este descrisă mai
precis de funcŃia [1,8]:
n n
2
c=c 1,55 −1,55 + . (10.8)

n n n
n n
Consumul specific de combustibil la regimul nominal poate fi determinat, în mod

aproximativ, cu relaŃia cn =1,05⋅ cmin , în g/(kWh).
Pe ramura necontrolată de regulator a caracteristicii de turaŃie, consumul orar de
combustibil, în kg/h, se determină cu relaŃia:
119
C =10−3 cP . (10.9)
e
Fig. 10.1. Caracteristica de regulator a motorului.

Pe ramura de regulator a caracteristicii motorului, consumul orar de combustibil are o
variaŃie liniară în funcŃie de turaŃie. Pentru a determina expresia analitică a funcŃiei C =
f(n) se foloseẟte figura 10.1. În acest scop, se scriu ecuaŃiile dreptelor AB ẟi CD:
n − nn = C − Cn ; n − nn = Pe − Pn .
ng − nn Cg − Cn ng − nn 0 − Pn
Prin urmare,
C − Cn = P n − Pe .
Cg − Cn Pn
Aplicând una din proprietăŃile proporŃiilor, se obŃine:
C − Cn = P n − P e ⇔ C − C n = P n − Pe ,
Cg − Cn − C + Cn Pn − Pn + Pe Cg − C Pe
de unde
C = C + Cg − C ( P − P ) = C − C − C g ( P − P )⋅
n n e n ne
Pe Pe
Rezultă că, pe ramura controlată de regulator a caracteristicii motorului, consumul
orar de combustibil se determină cu relaŃia:
Cn − Cg
C = Cg + P e. (10.10)
Pn
Pentru un motor dat, m = (Cn − Cg ) / Pn = const. ẟi reprezintă coeficientul unghiular al
dreptei AB. Dacă consumul orar Cg la mersul în gol al motorului nu se cunoaẟte, se poate
adopta Cg = (0,25...0,35)Cn [23], deci m = (0,65...0,75)Cn Pn [kg/(kWh)], iar
Cn/Pn = cn/1000.
Consumul specific de combustibil, în g/(kWh), pe ramura de regulator se determină cu
relaŃia:
c =103 C P . (10.11)
e
120
U10.5 Determinarea forŃei motoare ẟi a forŃei de tracŃiune
În cazul deplasării tractorului pe un teren orizontal, într-un regim stabilizat (v = const.),

bilanŃul de tracŃiune al tractorului are următoarea formă:
Mi η
F =F+R= e tr tr , (10.12)
m tr
r
de unde se obŃine
Ft = K2Me − fG,
în care:
K2 este coeficientul unghiular al dreptei Ft = f(Me),
i η
K2 = tr tr = ωηtr = ωηtr -1
r ωmr vt [m ];
ω - viteza unghiulară a arborelui cotit, în s-1;
itr - raportul total de transmitere al transmisiei;
ηtr - randamentul total al transmisiei;
vt - viteza teoretică de deplasare a tractorului, în m/s;
Me - momentul efectiv al motorului, în Nm;
Rr = fG - rezistenŃa la rulare la deplasarea tractorului, în N.
Aẟadar, forŃa de tracŃiune , la o treaptă oarecare “j”, se calculează cu relaŃia:
=π ⋅ nη
F n tr ⋅M − fG. (10.13)
t, j
30 v e
tn, j
U10.6 Modelarea matematică a interacŃiunii sistemului de rulare cu solul
CalităŃile de tracŃiune ale tractoarelor sunt evaluate, mai ales, cu ajutorul valorii
forŃei tangenŃiale de tracŃiune. Această forŃă apare în procesul interacŃiunii sistemului de
rulare al tractorului cu solul (drumul) ẟi depinde de foarte mulŃi factori. De exemplu, în
cazul tractoarelor pe roŃi, depinde de: tipul tractorului (4×2 sau 4×4), greutatea aderentă,
tipul pneurilor ẟi parametrii acestora (diametrul, lăŃimea, presiunea aerului din pneuri,
înălŃimea pintenilor, pasul acestora, desenul anvelopelor), proprietăŃile fizico-mecanice ale
solului, patinarea sistemului de rulare cu solul.
Pentru determinarea analitică a patinării tractoarelor pe roŃi, s-au propus numeroase
expresii. Găsirea unui argument, în funcŃie de care să fie exprimată patinarea, este o
problemă dificilă, întrucât procesul interacŃiunii sistemului de rulare cu solul este deosebit de
complex. De aceea, în prezent, o importanŃă considerabilă în studierea aderenŃei, deci ẟi a
patinării, o au cercetările experimentale.
Mărimea care caracterizează cel mai complet patinarea tractoarelor pe roŃi este forŃa
motoare specifică, definită prin raportul dintre forŃa motoare Fm ẟi greutatea aderentă Ga:
F F
φm = m = m ,
Ga λmG
121
în care:
λm este coeficientul greutăŃii aderente (în calculul de tracŃiune se adoptă λm = 0,8,
pentru tractoare 4×2 ẟi λm = 1, pentru tractoare 4×4);
G - greutatea totală a tractorului.
Între forŃa motoare specifică ẟi forŃa de tracŃiune specifică, ϕt = Ft / Ga , există
următoarea dependenŃă:
ϕ m = Ft + fG = ϕ t + f sau ϕ t
= ϕm − f .
λG λ λ m
m m
unde f este coeficientul de rezistenŃă la rulare.
Mărimea ϕm variază de la ϕm = 0, când Fm = 0, până la ϕm max = ϕ, valoare
corespunzătoare patinării totale, δ = 1, cunoscută sub denumirea de coeficient de aderenŃă.
Făcându-se o sinteză a mai multor lucrări, în lucrarea [23] se propune ca la
determinarea analitică a patinării să se plece de la următoarea premisă (fig. 10.2):
• în intervalul 0 ≤ ϕm≤ 0,5ϕ funcŃia δ = f(ϕm) are un pronunŃat caracter liniar,

având ecuaŃia de forma δ = mϕm, m fiind coeficientul unghiular al dreptei;
• în intervalul 0,5 < ϕm≤ ϕ funcŃia δ = f(ϕm), are un pronunŃat caracter hiperbolic,
având ecuaŃia de forma δ (ϕ’ - ϕm) = const. (unde ϕ’ este punctul de abscisă în care
funcŃia creẟte asimptotic). În general, eroarea nu depăẟeẟte 2…4%, dacă se
adoptă
ϕ’≅ ϕ.
Cu o precizie suficientă pentru practică, se obŃine o singură funcŃie δ = f(ϕm), pentru
tot domeniul de variaŃie a argumentului ϕm. Această funcŃie este de forma:
δ = Aφ − Bφ2
m m
, (10.14)
D − φm
3mφ B=m mφ2
în care: ; D = φ'= φ +
2 ;
A= .
4 4
Fig. 10.2. Expresia analitică a curbei patinării, pentru tractoarele pe roŃi.
122
Formulele pentru coeficienŃii A, B, D din relaŃia (10.14) au fost obŃinute punând
condiŃia ca funcŃia căutată să satisfacă simultan coordonatele punctelor M 1 ẟi M2 (v. fig. 10.2).
Aẟadar, pentru exprimarea analitică a patinării, este suficient să se cunoască coeficientul
unghiular m al dreptei ẟi coeficientul de aderenŃă ϕ, adică argumentul ϕm corespunzător patinării
totale. RelaŃia menŃionată prezintă avantaje considerabile atunci când există date experimentale
referitoare la tractorul care se cercetează sau asupra unor tractoare
apropiate acestuia.
Următoarele funcŃii exponenŃiale, utilizate, mai ales, pentru tractoarele industriale,
descriu, cu o precizie foarte bună pentru practică, patinarea tractoarelor pe roŃi ẟi pe ẟenile:
- pentru tractoare pe roŃi
m
ϕ
0,1 1+
ϕm ϕ
m max
δ = 1− 1 − ; (10.15)
ϕ
mmax
- pentru tractoare pe ẟenile
ϕ
δ = 1− (1− (10.16)
t
)0,05.
ϕ
t max
Pentru miriẟte, rezultate foarte bune dă folosirea relaŃiilor: - pentru
tractoare pe roŃi
δ = 0,246ϕt ; (10.17)
3
1 − 3,06ϕ
t
unde 0 ≤ ϕt ≤ 0,65 , ceea ce corespunde patinării 0 • δ • 1;

δ = 0,0333ϕt ⋅ (10.18)
1 −1,377ϕ 2
t
unde 0 ≤ ϕt ≤ 0,84 , ceea ce corespunde, ca ẟi în cazul tractoarelor pe roŃi, patinării 0•δ•1.

Tabelul
10.3
CoefcienŃii de rezistenŃă la rulare ẟi de aderenŃă pentru tractoare pe roŃi
Felul drumului sau solului Coeficientul de rezistenŃă Coeficientul de aderenŃă, ϕ
la rulare, f SuprafaŃă SuprafaŃă
uscată umedă
Drum:
asfaltat 0,02 0,7…0,9 0,5…0,7
betonat 0,02 0,8…1,0 0,5…0,8
pavat 0,02…0,04 0,6…0,7 0,3…0,4
de pământ, pe sol argilos 0,04 0,7…0,8 0,3…0,4
de pământ, pe sol nisipos 0,05 0,6…0,7 0,3…0,45
de zăpadă, bătătorit 0,03…0,05 0,2…0,4 -
123
FâneaŃă:
cosită 0,07…0,09 0,7…0,8 0,5…0,6
necosită 0,08…0,10 0,6…0,7 0,4…0,5
łelină (teren virgin), 0,05…0,07 0,7…0,9 -
pârloagă compactă
Pârloagă (de 2…3 ani), 0,06…0,08 0,6…0,8 -
pajiẟte cosită
Miriẟte după cereale păioase 0,08…0,10 0,6…0,85 0,5
Arătură aẟezată 0,12…0,14 0,4…0,6 -
Câmp:
arat proaspăt 0,18…0,22 0,3…0,5 -
prelucrat cu cultivatorul 0,16…0,20 0,4…0,6 -
Nisip:
umed 0,10…0,15 - 0,4…0,6
uscat 0,16…0,22 0,2…0,3 -
Mlaẟtină înierbată 0,20…0,25 - 0,2…0,25
Strat gros de zăpadă (0,4 m) 0,18…0,20 - 0,2…0,25
Tabelul 10.4
CoeficienŃii de rezistenŃă la rulare ẟi de aderenŃă pentru
tractoarele pe ẟenile, valori medii
Felul drumului sau solului Coeficientul de Coeficientul de
rezistenŃă aderenŃă, ϕ
la rulare, f
Asfalt 0,06 -
Drum bătătorit uscat de pământ nisipos 0,06 1,1
Drum bătătorit uscat de cernoziom 0,07 0,9
Drum bătătorit uscat de pământ argilos 0,06 1,0
FâneaŃă umedă cosită 0,08 1,2
FâneaŃă umedă necosită 0,07 0,6
łelina (teren virgin), pârloagă compactă 0,07 1,1
Pârloagă (de 2…3 ani), pajiẟte cosită 0,07 1,0
Miriẟte 0,08 0,9
Arătură aẟezată 0,08 0,7
Arătură proaspătă 0,10…0,12 0,6
Nisip umed 0,10 0,5
Nisip uscat 0,15 0,4
Mlaẟtină 0,10…0,12 0,3
Drum de zăpadă bătătorit 0,08 0,6
124
U10.7 Determinarea vitezei reale de deplasare a tractorului
Viteza reală de deplasare a tractorului se calculează cu relaŃia:
v = vt (1− δ), (10.19)

în care:
vt este viteza teoretică, vt = ω⋅ r itr ;
ω - viteza unghiulară a arborelui cotit al motorului, în s-1:
r - raza de rulare a roŃii motoare, în m;
itr - raportul de transmitere al transmisiei la o anumită treaptă.
Dacă nu sunt alte valori mai exacte, atunci, la stabilirea datelor iniŃiale de calcul, raza
roŃii motoare r, în m, poate fi determinată cu relaŃia lui Hedekel:
r = r0 − Gm , (10.20)
2πp a rr
0b
în care:
r0 este raza liberă a roŃii neîncărcate (nici măcar cu greutatea proprie), în m;
Gm - sarcina verticală pe roată, în N;
pa - presiunea aerului în pneu, în Pa;
rb - raza secŃiunii transversale a pneului, în m (rb = 0,5B, adică jumătate din
lăŃimea B a pneului).
Întrucât, adesea, când se efectuează calculul de tracŃiune nu se cunosc rapoartele de
transmitere ale transmisiei ẟi nici raza roŃilor (este cazul etapei de proiectare), este
recomandabil ca vitezele teoretice să se calculeze avându-se în vedere că acestea depind liniar
de turaŃia arborelui cotit (fig. 10.3):
Fig.10.3. Graficul vitezei teoretice.

v v
tn = t,
nn n
de unde rezultă
125
vtn
vt = ⋅ n = K1n,
nn
unde K1 = vtn nn este coeficientul unghiular al dreptei (pentru o anumită treaptă de viteză).
Indicele “n” se referă la parametrii regimului nominal.
Prin urmare, viteza reală de deplasare a tractorului la treaptă oarecare “j” se determină cu
relaŃia:
v
vj = tn, j
⋅ n(1− δ). (10.21)
nn
U10.8 Determinarea puterii de tracŃiune
Puterea de tracŃiune Pt, în kW, se determină cu relaŃia:
P = 10 −3 F v, (10.22)
t t
în care:
Ft este forŃa de tracŃiune, în N;
v - viteza reală de deplasare a tractorului, în m/s.
U10.9 Determinarea consumului specific de combustibil, raportat la puterea de

tracŃiune
Consumul specific de combustibil, raportat la puterea de tracŃiune a tractorului, se

determină folosind relaŃia sa de definiŃie:
103C
ct = [g/(kWh)]. (10.23)
Pt
U10.10 Determinarea pe cale analitică a randamentului de tracŃiune a tractorului
Randamentul de tracŃiune al tractoarelor se determină cu relaŃia [23]:

R fG
ηt = ηtr 1− = ηtr
r
1− (10.24)
(1− δ)
F (1− δ)
F + fG ,
m t
în care:
ηtr este randamentul total al transmisiei (în cazul tractoarelor pe ẟenile include ẟi
randamentul ηs = 0,95…0,97 al ramurilor motrice ale celor două ẟenile.
Rr - rezistenŃa la rulare a tractorului, Rr = fG;
f - coeficientul de rezistenŃă la rulare;
G - greutatea de exploatare a tractorului;
Fm - forŃa tangenŃială de tracŃiune (forŃa motoare), F m = Ft + Rr.
126
Cu ajutorul relaŃiei (10.24) se poate trasa curba randamentului de tracŃiune în
funcŃie de forŃa de tracŃiune Ft, curbă ce reprezintă, de fapt, caracteristica potenŃială de
tracŃiune a tractorului. Această caracteristică evaluează gradul de apropiere al unei
caracteristici de tracŃiune concrete faŃă de una ideală.
Randamentul de tracŃiune ηt poate f exprimat în funcŃie numai de mărimi adimensionale.
Pentru aceasta ultima paranteză din relaŃia (10.24), care reprezintă randamentul care evaluează rezistenŃa la
rulare a tractorului, se scrie sub forma:
1− fG = 1− f = 1− f = 1
⋅
F + fG F/G+f Ft λm + f 1+ f
t t
G λφ
a m t
S-a exprimat greutatea de exploatare în funcŃie de greutatea aderentă: G = Ga / λm ẟi

s-a folosit relaŃia de definiŃie a forŃei de tracŃiune specifice: ϕt = Ft / Ga. Prin urmare, relaŃia
(10.24) devine:
ηt = ηtr (1− δ) ⋅ (10.24’)
1+ f (λ φ )
m t
U10.11 Alegerea ẟi determinarea vitezelor tractorului
În ultimele decenii, numărul treptelor de viteză ale tractoarelor, mai ales ale
tractoarelor pe roŃi, a crescut continuu, fiind uneori chiar mai mare de 40 de trepte. De
exemplu, la tractoarele Fend Favorit 800, în gama de viteze 0,4…50 km/h, sunt 44 de trepte
de viteză pentru mers înainte ẟi 44 pentru mersul înapoi. ẞi la tractoarele pe ẟenile, numărul
treptelor de viteză a crescut continuu, însă într-o măsură mai mică. De exemplu, la tractorul pe
ẟenile Challanger (cu ẟenile de cauciuc), în gama de viteze 0,25…30 km/h sunt 16+9 trepte.
În prezent, la tractoarele româneẟti pe roŃi se folosesc următoarele numere de trepte

de viteză (mers înainte + mers înapoi): 6+2; 8+2; 10+2; 9+3; 12+3; 16+4.
Tabelul 10.5
Clasificarea treptelor de viteză ale tractoarelor agricole,
după valoarea vitezei, în km/h
Felul treptei Tipul tractorului
Pe roŃi Pe ẟenile
Lente / superlente, tehnologice Până la 3,5 Până la 3,5
De rezervă 3,5…7 3,5…5
De lucru 7…12 sau 7…15 5…9
De transport 12…50 sau 15…50 9…12
În tabelul 10.5 este dată clasificarea vitezelor tractoarelor după valoarea ẟi utilizarea
lor.
127
Vitezele de lucru se folosesc la executarea principalelor lucrări agricole: arat, semănat,
întreŃinerea culturilor, recoltat etc. Se recomandă ca tractoarele pe roŃi să aibă în intervalul
de viteze 4…12 km/h cel puŃin 6 trepte.
Vitezele de rezervă se utilizează temporar pentru învingerea unor forŃe de rezistenŃă
care depăẟesc (ocazional) cu mult valoarea rezistenŃelor de lucru. ForŃa de tracŃiune la
aceste viteze este limitată de aderenŃa tractorului cu solul.
Vitezele lente (tehnologice) au valori limitate de condiŃiile de lucru ẟi nu de necesitatea
obŃinerii unor forŃe mari de tracŃiune; de regulă la aceste viteze, puterea motorului nu este
folosită complet. Prin urmare, la aceste trepte motorul poate funcŃiona la sarcini parŃiale, cu o
reducere a turaŃiei de până la 40%. Aẟadar, în acest caz, valoarea vitezei maxime la aceste trepte
corespunde unei turaŃii a motorului de 0,6n n (subliniem încă o dată: dacă aceste viteze sunt
obŃinute atât cu ajutorul transmisiei, cât ẟi prin reducerea turaŃiei motorului). Vitezele lente se
folosesc când tractorul lucrează în agregat cu ma ẟini de plantat răsaduri, de plantat puieŃi (la
împăduriri), la unele lucrări de îmbunătăŃiri funciare etc.
Vitezele de transport se folosesc pentru deplasarea în gol a tractorului sau pentru
tractarea remorcilor ẟi a semiremorcilor pe drumuri de pământ sau pe ẟosele.
Vitezele de deplasare ale tractorului depind de tipul tractorului, de felul lucrării, iar la
alegerea lor trebuie să se aibă în vedere ẟi condiŃiile agrotehnice. În tabelul 10.6 sunt date
valorile vitezelor recomandate pentru diferite lucrări agricole.
În intervalul vitezelor (vmin…vmax), vitezele intermediare, adică structura vitezelor, se
stabilesc prin mai multe metode: metoda progresiei geometrice, a progresiei aritmetice, a
seriei armonice, a seriei economice, tratate pe larg în lucrarea [24]. Creẟterea numărului de
trepte a determinat folosirea cutiilor de viteze compuse, iar aceasta a impus, la rândul său,
folosirea, aproape în exclusivitate, a progresiei geometrice.
Tabelul 10.6
Vitezele reale de deplasare pentru diferite lucrări agricole
Denumirea lucrării Viteza
m/s km/h
Arat 1,1…2,5 4…9
Grăpat 1,4…2,8 5…10
CultivaŃie totală 1,4…2,8 5…10
Tăvălugit 1,9…3,3 7…12
Semănatul cerealelor păioase 1,9…2,5 7…9
Semănatul culturilor prăẟitoare 1,4…2,5 5…9
Plantatul răsadurilor 0,1…0,3 0,5…1,0
Plantatul tuberculilor 0,7…1,5 2,5…5,5
Prăẟitul culturilor 1,1…2,5 4…9
Recoltatul cerealelor păioase ẟi al porumbului 0,8…2,8 3…10
Recoltatul furajelor 0,8…3,3 3…12
128
Recoltatul sfeclei ẟi al cartofului 0,7…2,2 2,5…8
Recoltatul legumelor 0,7…2,2 2,5…8
Recoltatul plantelor textile 0,8…2,8 3…10
Transportul produselor 2,2…6,9 8…25
În intervalul de viteze adoptat în funcŃie de destinaŃia tractorului sau impus prin

tema de proiectare, raŃia progresiei geometrice se calculează cu relaŃia:
q = n−1 v1 = n−1 v ⋅ (10.25)
min
vn v
max
Prin logaritmarea ultimei relaŃii, se obŃine numărul treptelor de viteză:
n = lg vmin − lg vmax +1⋅ (10.26)
lg q
Amintim că raŃia progresiei geometrice q este egală cu coeficientul minim de încărcare a

motorului: q = χmin = Me min / M n . Prin urmare, cu cât valoarea lui q este mai apropiată de 1,
cu atât mai mult puterea motorului poate fi folosită mai complet. În prezent, pentru vitezele de
lucru se recomandă q = 0,75…0,85, iar pentru celelalte trepte (de rezervă, lente / superlente,
de transport) q < 0,75…0,85.
Structura vitezelor în cadrul unor limite date ale vitezelor de deplasare are o
importanŃă considerabilă în exploatarea tractorului. Prin realizarea unei structuri cu o raŃie
variabilă se urmăreẟte ca, folosind acelaẟi număr de trepte de viteză, să se obŃină mai multe
trepte de lucru ẟi mai puŃine de transport ẟi lente, care se utilizează relativ rar.
Se notează cu qr = vi/vi+1 (unde i = 1,2,3,…n, n fiind numărul real (efectiv) al treptelor
în cutia de viteze). În cazul folosirii unei structuri de viteze cu qr ≠ const., raŃia progresiei
geometrice se calculează cu relaŃia (10.25) pentru un număr mai mare de trepte de viteză,
N>n:
q = N−1 v1 = N −1 vmin ⋅ (10.27)
vn v
max
Anulând, convenabil, o parte din treptele de viteză, se obŃine o transmisie cu o

structură mai raŃională a treptelor de viteză.
În tabelele 10.7…10.13 sunt indicate câteva posibilităŃi de obŃinere a structurii
vitezelor pe care le oferă cutiile de viteze compuse de tipul (5+1)⋅2, (4+1)⋅3 ẟi (4+1)⋅4. În
aceste tabele nu este menŃionată structura treptelor de mers înapoi. Prin raportul dintre game
se are în vedere raportul de transmitere dintre două game consecutive. În aceste tabele, pentru
simplificarea scrierii, s-a folosit notaŃia: r = 1/q.
129
Tabelul 10.7
Structura vitezelor pentru o cutie de viteze compusă cu 10 trepte, qr = const.
Numărul treptei de viteze ẟi valoarea ei RaŃia
Gama de viteze 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vi+1/vi
2 3 4 5 6 7 8 9
v1 v1r v 1r v 1r v1r v 1r v 1r v 1r v 1r v 1r
Varianta
1 I (înceată) x x x x x r
II (rapidă) x x x x x
2 I (înceată) x x x x x r
Notă: x – marchează includerea treptei în gama respectivă.
2 2
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă: varianta 1: r = 1/q; varianta 2: r = 1/q .
5
Raportul dintre game: varianta I - iI / iII = r ; varianta II - iI / iII = r.
Tabelul 10.8
Structura vitezelor pentru o cutie de viteze compusă cu 10 trepte, qr • const.
Numărul treptei de viteză (calculat ẟi efectiv) ẟi valoarea vitezei
Gama de 1 (2) 3 4 5 6 7 8 9 10 (11) 12 RaŃia
viteze 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 vi+1/vi
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
v1 (v1r) v1r v 1r v 1r v 1r v 1r v1r v 1r v 1r (v1r ) v1r
I (înceată) x x x x x 2
r sau r
Treptele din paranteză sunt anulate (în calculul raŃiei au fost incluse).
2 2
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă: r = 1/q .
3
Raportul dintre game: iI / iII = r .
Tabelul 10.9

Gama de Numărul treptei de viteză ẟi valoarea vitezei RaŃia
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
viteze vi+1/vi
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
v1 v1r v1r v1r v1r v1r v1r v 1r v 1r v 1r v1r v1r
I (înceată) x x x x
II (normală) x x x x r
III (rapidă) x x x x
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă: r = 1/q.
4
Raportul dintre game: iI / iII = iII / iIII = r .
130
Tabelul 10.10
Structura vitezelor pentru o cutie de viteze compusă cu 12 trepte, qr ≠ const.
Gama de 1 (2) 3 4 5 6 7 8 9 10 11
(14) 15 RaŃia (12) 13
viteze 1 2 3 4 5 6 7 8 12 9 10 11
vi+1/vi
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
v1 (v1r) v1r v1r v1r v1r v1r v1r v1r v1r v1r (v1r ) v1r (v1r ) v1r
I (înceată) x x x x r
II (normală) x x x x sau
III (rapidă) x x x x 2
r
Notă: Notă: x – marchează includerea treptei în gama respectivă.
Treptele din paranteză sunt anulate (în calculul raŃiei au fost incluse).
2 2
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă: r = 1/q .
3 5
Raportul dintre game: iI / iII = r ; iII / iIII = r .
Tabelul 10.11
Gama Numărul treptei de viteză ẟi valoarea vitezei RaŃia
de 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
vi+1/vi
viteze v vr vr2 vr3 vr
4
vr
5
vr
6
vr
7
vr
8 9
vr vr
10 11
vr vr
12
vr
13
vr
14 15
vr
I x x x x
II x x x x r
III x x x x
IV x x x x
Notă: Notă: x – marchează includerea treptei în gama respectivă.
Pentru simplificarea scrierii, s-a notat: v1 = v (viteza la treapta 1 a cutiei de viteze
compuse).
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă (vi+1/vi) : r =
4
1/q. Raportul dintre game: iI / iII= iII / iIII = iIII / iIV= r .
Tabelul 10.12
Varianta 1
Gama de viteze
1 (2) 3 (4) 5 (6) 7 8 9 10 11 12 13 14 15 (16) 17(18) 19 (20) 21(22) 23

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
(vr )
(vr )
10
11
12
13
14
16
18
20
22
( vr
(vr
(vr
( vr
3
vr 4
5
vr 6
vr 7
vr 8
vr 9
vr 2
(vr)
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
v
x x x x
I
x x x x
II
131
III x x x x
IV x x x x
Varianta a 2-a
Numărul treptei de viteză (calculat ẟi efectiv) ẟi valoarea raportului de transmitere
Gama de viteze
1 (2) 3 4 5 6 7 8 9 10 11 (12) 13 (14) 15 (16) 17 (18) 19 (20) 21 (22) 23

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
10
12
14
18
20
22
(vr )
(vr13 )
(vr15 )
vr 16
(vr17 )
(vr19 )
(vr21 )
2
(vr)
11
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
v
vr
vr
vr
vr
vr
I x x x x
II x x x x
III x x x x
IV x x x x
Varianta a 3-a
Numărul treptei de viteză (calculat ẟi efectiv) ẟi valoarea raportului de transmitere
Gama de viteze
1 (2) 3 (4) 5 6 7 8 9 10 11 12 13 (14) 15(16) 17 (18) 19 (20) 21 (22) 23

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
(vr19 )
(vr21 )
20
22
10
11
12
14
18
(vr )
(vr13 )
(vr15 )
vr 16
(vr17 )
2
(vr)
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
v
vr
vr
vr
vr
vr
I x x x x
II x x x x
III x x x x
IV x x x x
Notă: Pentru simplificarea scrierii, s-a notat: v = v 1 (viteza la treapta 1 a cutiei de viteze
compuse). Treptele din paranteză sunt anulate (în calculul raŃiei au fost incluse).
2 2
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă (vi+1/vi): r = 1/q .
2
Raportul a două viteze consecutive în cutia de viteze compusă (vi+1/vi): r sau r .
7
Raportul dintre game: varianta 1 - iI / iII = r ; iII/ iIII = r; iIII/ iIV=
8 3 5 8
r ; varianta 2 - iI / iII = r ; iII/ iIII = r ; iIII/ iIV= r ;
5 3 8
varianta 3 - iI / iII = r ; iII/ iIII = r ; iIII/ iIV= r .
Tabelul 10.13

Gama de viteze
1 (2) 3 (4) 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 (17) 18 (19) 20

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
(vr 3 )
(vr )
(vr )
11
13
14
17
10
12
15
19
vr 2
vr 4
vr 5
vr 6
vr 7
vr 8
vr 9
61
81
(vr)
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
vr
v
x x x x
I
132
II x x x x
III x x x x
IV x x x x
Notă: Pentru simplificarea scrierii, s-a notat: v 1 = v (viteza la treapta 1 a cutiei de viteze
compuse). Treptele din paranteză sunt anulate (în calculul raŃiei au fost incluse).
2 2
Raportul a două viteze consecutive în fiecare gamă (vi+1/vi): r = 1/q . Raportul
2
a două viteze consecutive în cutia de viteze compusă (vi+1/vi): r sau r .
5 3 5
Raportul dintre game: iI / iII = r ; iII/ iIII = r ; iIII/ iIV= r .
U10.12 Determinarea greutăŃii tractorului
10.12.1 Determinarea greutăŃii constructive
Prin greutate constructivă Gc se înŃelege greutatea tractorului în stare nealimentată

(fără combustibil, lubrifianŃi ẟi apă), fără tractorist, scule, lest ẟi fără utilaj ẟi echipament
special, dar cu tot echipamentul ẟi utilajul care se găseẟte permanent pe tractor: cabină, priză
de putere, mecanismul de suspendare etc.
Greutatea constructivă a tractorului trebuie să fie cât mai mică pentru a se asigura o
exploatare raŃională, adică cu un randament de tracŃiune optim, într-o gamă de viteze cât mai
mare. Ea se determină din condiŃia asigurării rezistenŃei ẟi fiabilităŃii tractorului însu ẟi.
Greutatea Gc poate fi determinată în funcŃie de greutatea specifică constructivă a tractorului,
definită prin raportul gc = Gc / Pn, în N / kW:
Gc = (Gc / Pn )Pn = gc Pn [N], (10.28)
unde Pn este puterea nominală a motorului, în kW.

Pentru greutatea (respectiv, masa) specifică constructivă pot fi folosite valorile din
tabelul 10.14.
Intervalul mare al valorilor pentru mărimea gc se explică prin modul diferit de definire
a greutăŃii constructive, prin diversitatea destinaŃiei tractoarelor ẟi prin nivelul tehnic diferit
atins de producŃia de tractoare în diferite Ńări. În plus, mai trebuie menŃionat ẟi faptul că,
din considerente constructive ẟi tehnologice, acest parametru nu poate rămâne constant pentru
întreaga gamă a puterilor (la puteri mici are valori mai mari, iar pe măsură ce puterea cre ẟte
valoarea mărimii gc se apropie de valorile inferioare din intervalul respectiv).
133
Tabelul 10.14
Valorile greutăŃii (masei) specifice constructive ẟi a parametrului ϕtn
Greutatea specifică Masa specifică
Tipul tractorului constructivă constructivă ϕtn
N/kW N/CP kg/kW kg/CP
Pe roŃi, 4×2 400…650 294…478 40…65 29…48 0,37…0,39
Pe roŃi, 4×4 0,40…0,45
Pe ẟenile 550…900 404…662 55…90 40…66 0,5…0,6
Pentru tractoarele agricole pe roŃi, cu P n • 35 kW, pentru calculul greutăŃii specifice

constructive poate fi folosită relaŃia următoare, dedusă din analiza de regresie:
Cr
gc = [N/kW], (10.29)
3
Pn
în care:
Cr este coeficientul de regresie, care depinde de nivelul tehnic al producŃiei de
2/3
tractoare, Cr = 2000…2200 N/(kW) ;
Pn - puterea nominală, în kW.
10.12.2 Determinarea greutăŃii de exploatare
Prin greutate de exploatare G se înŃelege greutatea tractorului în timpul utilizării lui,

care este, evident, întotdeauna mai mare decât greutatea constructivă ẟi se compune din:
greutatea constructivă a tractorului; greutatea materialelor de exploatare (combustibil,
lubrifianŃi ẟi apă); greutatea tractoristului, care, în calcule, se adoptă egală cu 750 N;
greutatea cutiei cu scule; greutatea echipamentului special (care se montează temporar ẟi, de
obicei, la cererea beneficiarului); greutatea lestului (greutăŃi adiŃionale, apă în pneuri).
Greutatea tractorului mai este influenŃată de greutatea maẟinilor agricole purtate ẟi de
interacŃiunea acestora cu solul ẟi cu tractorul.
Greutatea de exploatare a tractorului este unul din cei mai importanŃi parametri de
exploatare, influenŃând într-o măsură foarte mare randamentul de tracŃiune al tractorului,
consumul de combustibil ẟi productivitatea sistemului.
Greutatea de exploatare G se determină din condiŃia de aderenŃă cu solul ẟi a
asigurării unor calităŃi de tracŃiune ẟi economice ridicate, corespunzătoare exploatării
tractorului pe un teren orizontal, într-u regim stabilizat (v = const.). În acest caz, bilanŃul de
tracŃiune al tractorului are forma:
Fm = Ft + fG.
Exprimând forŃa Fm în funcŃie de forŃa motoare specifică, ϕm = Fm/Gad, (forŃa

motoare raportată la greutatea aderentă), se obŃine:
134
ϕmλmG = Ft + fG,
de unde
⋅
G= Ft
ϕmλm − f
Între funcŃie de forŃa motoare specifică, ϕm = Fm/Gad, ẟi forŃa de tracŃiune specifică,
ϕt= Ft/Gad, se deduce următoarea relaŃie de legătură:
ϕ m = Fm = Fm = Ft + fG = ϕ t + f , (10.30)
G ad λ m G λmG λm
unde λm este un coeficient care ia în considerare ponderea greutăŃii aderente.

Pentru tractoarele pe roŃi 4×4 sau pe ẟenile, λm = 1. Pentru tractoarele 4×2, în
calculul de tracŃiune, se adoptă λm = 0,8 (în poziŃie statică λm = 0,6…0,65).
În baza relaŃiei de definiŃie a forŃei de tracŃiune specifice, rezultă:
⋅
G= Ft
ϕt λ m
Se consideră raŃional ca tot calculul de tracŃiune să fe raportat la treapta nominală de lucru (treapta
principală de lucru) a tractorului, la care randamentul de tracŃiune este maxim. Corespunzător acestui regim,
ultima relaŃie devine:
F
G= tn ⋅ (10.31)
ϕ λ
tn m
Valorile optime ale parametrului ϕtn sunt date, în funcŃie de tipul tractorului, pe roŃi
sau pe ẟenile, în tabelul 10.14.
U10.13 Metoda grafoanalitică de trasare a caracteristicii teoretice de tracŃiune
Caracteristica de tracŃiune (sau diagrama de tracŃiune) se construieẟte în funcŃie de

forŃa de tracŃiune Ft (respectiv forŃa motoare Fm) ẟi cuprinde reprezentarea grafică a
următoarelor funcŃii:
δ = f1(Ft) – patinarea;
v = f2(Ft) – viteza reală;
Pt = f3(Ft) – puterea de tracŃiune;
ct = f4(Ft) – consumul specific de combustibil, raportat la puterea de tracŃiune.
Se consideră cazul exploatării tractorului pe un teren orizontal, la un regim stabilizat
(v=const.).
Cu excepŃia patinării, toate mărimile depind de treapta de viteză ẟi, de aceea, trasarea
lor se face pentru fiecare treaptă. În continuare se prezintă metoda grafoanalitică a trasării
caracteristicii (fig. 10.4).
135
ConstrucŃia caracteristicii începe cu trasarea caracteristicii de turaŃie a motorului în
funcŃie de momentul efectiv Me, în cadranul III. Ea cuprinde următoarele curbe: puterea efectivă
Pe = f1(Me); turaŃia motorului n = f2(Me); consumul orar C = f3(Me) (v. subcapitolul
10.4).
Punctele (mărimile) cele mai importante ale caracteristicii motorului sunt turaŃia
nominală nn ẟi de mers în gol ng, momentul nominal Mn, momentul maxim Mmax ẟi turaŃia
corespunzătoare acestuia nM, puncte prin care s-au construit drepte ajutătoare (cu linie
întreruptă).
În cadranul II se construieẟte graficul vitezelor teoretice vt. Acestea se trasează în
funcŃie de turaŃia n a motorului. Între viteza teoretică ẟi turaŃia arborelui cotit există o dependenŃă
liniară:
v = πr n = k n,
t 30i 1
tr
în care:
r este raza dinamică a roŃilor motoare;
itr – raportul total de transmitere al transmisiei tractorului;
k1 = πr/(30itr) = const. pentru fiecare treaptă de viteză.
Se obŃine astfel un fascicul de drepte care trec prin originea O. Pentru trasarea
fiecărei drepte, pe lângă origine, mai este necesar un singur punct. Acesta corespunde vitezei
teoretice la turaŃia nominală nn. Pentru fiecare treaptă de viteză determinată după metodica
de la paragraful 10.11, se trasează, Ńinând cont de scara adoptată pentru viteze, un punct pe
verticala ridicată la turaŃia nn.
136
Fig. 10.4. Metoda grafoanalitică a trasării caracteristicii de tracŃiune
137
Metoda trasării caracteristicii (fig. 10.4) este exemplificată pentru două trepte:
- treapta 1 (curbe cu indice 1) – caracterizează treptele la care calităŃile de
tracŃiune sunt limitate de aderenŃa tractorului cu solul (trepte neaderente);
- treapta 2 (curbe cu indice 2) – caracterizează treptele la care calităŃile de
tracŃiune sunt limitate de puterea motorului (trepte aderente).
În cadranul IV se reprezintă variaŃia forŃei motoare F m, respectiv a forŃei de tracŃiune
Ft în funcŃie de momentul efectiv al motorului Me. Această dependenŃă este liniară pentru
fiecare treaptă de viteză (v. relaŃia 10.13). ForŃa motoare Fm se măsoară din punctul O1,
situat la distanŃa Rr = fG faŃă de originea sistemului de coordonate. Prin urmare, din punctul
O se vor măsura forŃele de tracŃiune, iar din O 1 forŃele motoare, având în vedere că, în
condiŃiile considerate (teren orizontal ẟi vt=const.), Fm = Ft +Rr.
Pe dreapta ajutătoare construită prin punctul corespunzător valorii momentului
nominal Mn, se măsoară forŃele de tracŃiune pentru fiecare treaptă, determinate cu relaŃiile
(10.1) ẟi (10.3) sau (10.13) (v. punctele b4 din fig. 10.4) ẟi se construiesc drepte care trec prin
punctul O1, notate în diagramă cu Ft1 ẟi Ft2.
În cadranul I se construieẟte caracteristica de tracŃiune propriu-zisă. Prima curbă care
se trasează este cea a patinării δ = f(F t), folosind relaŃii analitice sau obŃinute pe cale
experimentală (v. subcapitolul 10.4).
Pentru exemplificare, trasarea graficelor vitezelor reale v, puterii de tracŃiune P t ẟi
consumului specific de tracŃiune ct, se va analiza separat cazul treptelor la care calităŃile de
tracŃiune sunt limitate de puterea motorului, numite în continuare trepte aderente (treapta 2),
ẟi cele la care calităŃile de tracŃiune sunt limitate de aderenŃa tractorului cu solul - trepte
neaderente – (treapta 1).
În cazul treptelor aderente sunt suficiente câte trei puncte pentru trasarea curbelor.
Primul punct (notat în diagramă cu ai, i = 1…4) caracterizează regimul de mers în gol
al tractorului (Ft = 0, Fm = fG). Momentul efectiv al motorului este reprezentat prin punctul
a4, turaŃia motorului prin a3, viteza teoretică prin a2, ẟi cea reală prin a1. La mers în gol se
consideră că tractorul nu patinează ẟi, prin urmare, viteza teoretică este egală cu cea reală.
Al doilea punct (notat în diagramă cu bi, i = 1…4) caracterizează regimul nominal (Me
= Mn). Momentul nominal al motorului este reprezentat prin punctul b 4, turaŃia nominală a
'
motorului prin b3, viteza teoretică prin b2 (în cadranul II) ẟi b1 (în cadranul I). Dacă din viteza
' '
teoretică vtb 1 se scad pierderile de viteză datorate patinării vtb 1 ⋅δb , se obŃine viteza reală
corespunzătoare regimului nominal (punctul b1). La baza determinării vitezei reale stă
formula generală v = vt (1− δ) = vt − vtδ (din viteza teoretică se scade pierderea de viteză prin
patinare).
Al treilea punct (notat în diagramă cu ci, i = 1…4) caracterizează regimul momentului
maxim (Me = Mmax). Momentul maxim al motorului este reprezentat prin punctul c4, turaŃia
corespunzătoare momentului maxim al motorului prin c3. Vitezei teoretice îi corespunde
138
punctul c2, în cadranul II ẟi c1' , în cadranul I. Dacă din viteza teoretică vtc'1 se scad pierderile
de viteză din cauza patinării vtc'1 ⋅δc , se obŃine viteza reală corespunzătoare regimului
momentului maxim (punctul c1).
Graficul vitezei reale se obŃine prin unirea celor trei puncte, a1, b1 ẟi c1. Pentru
caracteristica teoretică de tracŃiune, se obŃine o suficientă precizie dacă punctele a1 ẟi b1 se
unesc printr-un segment de dreaptă, iar punctele b1 ẟi c1 printr-un arc de parabolă (v. fig.
10.4).
Pentru orice regim stabil de funcŃionare, puterea de tracŃiune a tractorului se
determină cu relaŃia Pt = Ftv. În cazul treptelor aderente, graficul puterii de tracŃiune se
trasează tot prin trei puncte, corespunzătoare regimurilor amintite mai sus, pentru care se
cunosc forŃa de tracŃiune Ft ẟi viteza reală v:
- pentru regimul de mers în gol al tractorului (Ft = 0): Pta = Ftava1 = 0⋅va1 = 0;
- pentru regimul nominal (Me = Mn): Ptb = Ftbvb1 ;
- pentru regimul momentului maxim (Me = Mmax): Ptc = Ftcvc1 .
La o scară a puterii convenabil aleasă se trasează graficul puterii de tracŃiune, în mod
asemănător graficului vitezei reale.
Pentru trasarea curbei consumului specific de tracŃiune ct = f(Ft) sunt necesare cel
puŃin trei puncte, folosind relaŃia de bază ct = 1000⋅ C / Pt [g/(kWh)]. Din cele trei puncte
care caracterizează regimurile de funcŃionare ale tractorului menŃionate anterior, doar două pot
fi utilizate, respectiv cele specifice regimului nominal ẟi cel al momentului maxim (în cazul
regimului de mers în gol, puterea de tracŃiune P t fiind nulă, consumul specific de tracŃiune c t
este infinit). Atât la regimul nominal, cât ẟi la cel al momentului maxim al motorului, puterea de
tracŃiune ẟi consumul orar sunt cunoscute, rezultând prin calcul consumul specific de tracŃiune.
Pentru cel de-al treilea punct al cubei se poate considera un regim oarecare x de funcŃionare,
caracterizat prin forŃa de tracŃiune Ftx, puterea de tracŃiune Ptx
ẟi consumul orar Cx, rezultând prin calcul consumul specific de tracŃiune c tx (v. fig. 10.4).
Pentru treptele neaderente (în modelul de faŃă treapta 1), construcŃia caracteristicii
prezintă unele particularităŃi. La aceste trepte, forŃa de tracŃiune la regimul nominal sau la
regimul momentului maxim este mai mare decât forŃa F tφ determinată din condiŃia de aderenŃă,
la care patinarea δ =1. La aceste trepte, viteza reală scade până la zero. Viteza teoretică la treapta 1
între regimurile a (de mers în gol, F t = 0) ẟi d (patinare 100%, F t = Ftφ) poate fi considerată
constantă (variaŃia vitezei între valorile a 2 ẟi d2 este nesemnificativă). Prin urmare, viteza reală
poate fi determinată pe cale analitică cu formula generală v = vt (1− δ) , viteza teoretică vt
păstrându-se constantă. Când δ = 1, v = 0. Trasarea curbelor se realizează prin mai multe puncte,
între regimurile a ẟi d, respectiv pentru valori ale forŃei de tracŃiune F t
= 0… Ftφ.
Celelalte curbe din caracteristica de tracŃiune, respectiv puterea ẟi consumul specific
de tracŃiune, îẟi modifică în mod corespunzător forma, însă se trasează folosindu-se aceeaẟi
139
metodică. În figura 10.4, pentru un regim oarecare y, caracterizat prin forŃa de tracŃiune F ty,
se prezintă modul de determinare grafoanalitic a puterii de tracŃiune Pty ẟi consumului
specific de tracŃiune cty.
Să ne reamintim...
• Caracteristica de tracŃiune (sau diagrama de tracŃiune) se construieẟte în
funcŃie de forŃa de tracŃiune Ft, paralelă cu solul, (respectiv forŃa motoare Fm),
pentru cazul exploatării tractorului pe un teren orizontal, într-un regim stabilizat
(v = const.).
• Ea cuprinde reprezentarea grafică a următoarelor funcŃii:
- δ = f1 (Ft ) - patinarea în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- v = f2 (Ft ) - viteza reală în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- Pt = f3 (Ft ) - puterea de tracŃiune în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- ct = f4 (Ft ) - consumul specific de combustibil, raportat la puterea
de tracŃiune, în funcŃie de forŃa de tracŃiune.
• CalităŃile de tracŃiune ale tractoarelor sunt evaluate, mai ales, cu ajutorul
valorii forŃei tangenŃiale de tracŃiune. Această forŃă apare în procesul
interacŃiunii sistemului de rulare al tractorului cu solul (drumul) ẟi depinde de
foarte mulŃi factori. De exemplu, în cazul tractoarelor pe roŃi, depinde de: tipul
tractorului (4×2 sau 4×4), greutatea aderentă, tipul pneurilor ẟi parametrii
acestora
(diametrul, lăŃimea, presiunea aerului din pneuri, înălŃimea pintenilor, pasul
acestora, desenul anvelopelor), proprietăŃile fizico-mecanice ale solului,
patinarea sistemului de rulare cu solul.
• Pentru tractoarele industriale, pe roŃi ẟi pe ẟenile, patinarea patinarea
poate fi descrisă, cu o precizie foarte bună cu relaŃiile:
m
ϕ
0,1 1+
ϕm ϕ
m max
δ = 1− 1 − ;
ϕ
mmax
δ = 1− (1− ϕt
)0,05.
ϕ
t max
• Pentru miriẟte, patinarea poate fi descrisă cu ajutorul relaŃiilor:
δ = 0,246ϕt ;
1 − 3,06ϕ 3
t
unde 0 ≤ ϕt ≤ 0,65 , ceea ce corespunde patinării 0 • δ • 1;
140
δ = 0,0333ϕt ⋅
1−1,377ϕ 2
t
unde 0 ≤ ϕt ≤ 0,84 , ceea ce corespunde, ca ẟi în cazul tractoarelor pe roŃi,

patinării 0•δ•1.
• Viteza reală de deplasare a tractorului se calculează cu
relaŃia: v = vt (1− δ ),
în care vt este viteza teoretică.
• Puterea de tracŃiune Pt, în kW, se determină cu relaŃia:
Pt = 10−3 Ftv,
în care: Ft este forŃa de tracŃiune, în N; v - viteza reală de deplasare a
tractorului, în m/s.
• Consumul specific de combustibil, raportat la puterea de tracŃiune a
tractorului, se determină folosind relaŃia sa de defniŃie:
3
c = 10 C
[g/(kWh)].
t
Pt
în care C este consumul orar de combustibil, în kg/h.
U10.14. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare au fost prezentate principiile
teoretice de determinare a caracteristicii (diagramei) de tracŃiune a tractoarelor
cu transmisie mecanică. De asemenea, a fost prezentată ẟi o metodă
grafoanalitică de trasare a acestei caracteristici.
Prin caracteristică (diagramă) de tracŃiune se înŃelege variaŃia
următoarelor mărimi:
Ea cuprinde reprezentarea grafică a următoarelor funcŃii:
- δ = f1 (Ft ) - patinarea în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- v = f2 (Ft ) - viteza reală în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- Pt = f3 (Ft ) - puterea de tracŃiune în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
- ct = f4 (Ft ) - consumul specific de combustibil, raportat la puterea
de tracŃiune, în funcŃie de forŃa de tracŃiune.
La aceste curbe se mai adaugă, adesea, curba consumului orar de
combustibil: C = f5 (Ft ) .
141
1. Ce reprezintă caracteristica de tracŃiune?
2. Ce este treapta principală de lucru ẟi cum se alege aceasta?
3. Ce se înŃelege prin viteză reală? Care este relaŃia dintre viteza reală ẟi
viteza teoretică?
4. Cum se determină puterea de tracŃiune?
5. Ce sunt treptele de lucru? Dar treptele lente? Dar treptele de transport?
6. Ce se înŃelege prin trepte aderente? Dar prin trepte neaderente?
142
Unitatea de învăŃare 11. AplicaŃie privind calculul de tracŃiune ẟi
trasarea caracteristicii teoretice de tracŃiune pe cale grafoanalitică
Cuprins
U11.1. Introducere...........................................................................................................................143
U11.2. CompetenŃe........................................................................................................................143
U11.3. Calculul de tracŃiune ẟi caracteristica teoretică de tracŃiune, obŃinută pe cale
grafoanalitică. AplicaŃie pentru un tractor pe roŃi 4×4.....................................................144
U11.3.1. Determinarea vitezelor tractorului..............................................................144
U11.3.2. Determinarea forŃei de tracŃiune la treapta principală de lucru.....146
U11.3.3. Determinarea greutăŃii tractorului............................................................147
U11.3.4. Determinarea forŃei de tracŃiune (motoare) la celelalte trepte 147
U11.3.5. Trasarea caracteristicii de tracŃiune după metoda grafoanalitică 148
U11.4. Rezumat................................................................................................................................155
U11.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă, prin exemple, metodica
de determinare a caracteristicii de tracŃiune a tractoarelor cu transmisie mecanică.
Este prezentată o aplicaŃie pentru un tractor pe roŃi 4×4 privind calculul de
tracŃiune ẟi caracteristica teoretică de tracŃiune, obŃinută pe cale grafoanalitică.
Reamintim că prin caracteristică de tracŃiune se înŃelege variaŃia vitezei
reale, a puterii de tracŃiune, a consumului specific de tracŃiune ẟi a consumului
orar de combustibil în funcŃie de forŃa de tracŃiune.

capabili:
• să poată determina pe cale teoretică forŃa de tracŃiune ẟi forŃa motoare
pentru orice treaptă a unui tractor existent sau aflat în faza de proiectare;
• să cunoască principiile care stau la baza modelării interacŃiunii sistemului de
rulare cu solul;
• să se familiarizeze cu metodica de construire a caracteristicii de tracŃiune a
tractorului pe cale grafoanalitică;
• să poată interpreta calităŃile de tracŃiune ẟi economice ale tractorului, pornind
de la caracteristica de tracŃiune.
Durata medie de parcurgere a cestei unităŃi de învăŃare este de 2 ore.
143
U11. 3 Calculul de tracŃiune ẟi caracteristica teoretică de tracŃiune, obŃinută pe cale
grafoanalitică. AplicaŃie pentru un tractor pe roŃi 4×4
Se cere să se efectueze calculul de tracŃiune ẟi să se traseze caracteristica teoretică de
tracŃiune pentru un tractor pe roŃi 4×4, impunându-se următoarele caracteristici tehnice:
motor Diesel, având puterea nominală Pn = 100 kW, la turaŃia n n = 2500 rot/min, numărul
treptelor de viteză – 16+4.
11.3.1 Determinarea vitezelor tractorului
Vitezele tractorului, respectiv rapoartele de transmitere, se determină în aẟa fel încât
momentul efectiv al motorului să varieze în aceleaẟi limite la toate treptele de viteză, prin
metoda progresiei geometrice (v. subcapitolul 10.11).
11.3.1.1 Determinarea raŃiei progresiei geometrice

RaŃia progresie geometrice se determină cu relaŃia:
q = N −1 v1 = N −1 vmin ,
vn v
max
în care:
vmin= v1 este viteza minimă de deplasare a tractorului, respectiv viteza la treapta 1;
vmax= vn - viteza maximă de deplasare a tractorului, respectiv viteza la treapta n;
N - numărul teoretic (de calcul) al treptelor de viteză (al termenilor progresiei
geometrice, N > n) (v. subcapitolul 10.11).
Pentru exemplul considerat s-au adoptat valorile:
vmin= 2 km/h; vmax= 36 km/h; N = 23.
RaŃia progresie geometrice este:
q = N −1 vmin = 22 2 = 0,87688.
v 36
max
11.3.1.2 Stabilirea vitezelor teoretice ale tractorului
În figura 11.1 este reprezentată schema bloc a unei cutii de viteze compuse cu n trepte
de mers înainte ẟi k trepte pentru mersul înapoi. Numărul treptelor de mers înainte n este egal
cu produsul dintre numărul treptelor din cutia principală m ẟi numărul treptelor reductorului k
(n = mk).
Fig. 11.1. Schema bloc a cutiei de viteze compuse: 1 – cutie de viteze principală; 2 – cutie de viteze
suplimentară (reductor); 3 – cutie de viteze compusă.
144
Pentru exemplul considerat: m = 4 ẟi k = 4. În tabelul 11.1 se prezintă valorile
vitezelor teoretice ẟi împărŃirea lor pe game (v. ẟi subcapitolul 10.9). În paranteze sunt
trecute valorile corespunzătoare treptelor care se anulează după calculul raŃiei q.
Tabelul 11.1
Structura vitezelor pentru o cutie de viteze cu n = 16 ẟi N = 23

Numărul treptei de viteză (calculat ẟi efectiv) ẟi valoarea vitezei în km/h ẟi
m/s
1 (2) 3 (4) 5 (6) 7 8 9 10 11 12 13 14 15 (16) 17 (18) 19 (20) 21 (22) 23
Gama viteze
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
36,00
2,60
(31,57)
2,00
3,38
4,40
5,02
5,72
6,52
7,44
8,49
9,68
11,04
16,37
21,28
27,68
12,58
(2,28)
(2,97)
(3,86)
(14,35)
(18,66)
(24,27)
(8,77)
0,72
10,00
2,07
2,69
3,07
4,55
5,91
7,69
0,56
0,94
1,22
1,39
1,59
1,81
2,36
3,50
(0,63)
(0,82)
(1,07)
(3,99)
(5,18)
(6,74)
I x x x x
II x x x x
III x x x x
IV x x x x
Raportul dintre game: iII / iI = q7 = 0,402; iIII/ iII = q = 0,877; iIV/ iIII = q8 = 0,349;
Se constată un număr de 8 trepte de lucru (cu viteze cuprinse în intervalul de 4…12

m/s), mai mare decât cel minim recomandat, respectiv 6 trepte (v. subcapitolul 10.9).
11.3.1.3 Alegerea treptei principale (nominale) de lucru
În literatura de specialitate sunt recomandate valori ale vitezelor teoretice pentru

treapta principală de lucru. În tabelul 11.2 sunt redate aceste valori în cazul calculului de
tracŃiune pe miriẟte.
Tabelul 11.2
Valori recomandate ale vitezelor teoretice pentru treapta nominală (pe miriẟte)
Tipul tractorului Viteza teoretică vtn
m/s km/h
Pe roŃi 4×2 2,22…2,50 8…9
Pe roŃi 4×4 2,22…2,50 8…9
Pe ẟenile 1,39…1,67 5…6
În cazul tractoarelor pe roŃi, se recomandă vtn ≈ 8,5 km/h, iar în cazul tractoarelor pe
ẟenile vtn ≈ 5 km/h.
145
Pentru exemplul de faŃă, se alege ca treaptă principală de lucru treapta a 9-a, pentru
care vt9 = 8,49 km/h = 2,36 m/s.
11.3.2 Determinarea forŃei de tracŃiune la treapta principală de lucru (treapta

nominală)
11.3.2.1 Calculul preliminar al randamentului de tracŃiune la treapta principală de
lucru
Se foloseẟte relaŃia:
ηtr (1− δn )
⋅
ηtn =
1+ f (λ φ )
m tn
Pentru mărimile din această relaŃie se recomandă valorile:

ηtr = 0,91…0,93 – randamentul transmisiei;
f = 0,08…0,1 – coeficientul de rezistenŃă la rulare, pe miriẟte;
ϕtn = 0,4…0,45 – forŃa de tracŃiune specifică la treapta principală de lucru;
λm = 1 – coeficient care ia în considerare ponderea greutăŃii aderente a tractorului
(valoare pentru tractoare pe roŃii 4×4).
Pentru tractoare pe roŃi, patinarea poate fi determinată cu relaŃia:
δ = 0,246φtn = 0,246⋅0,42 = 0,134 .
n 1− 3,06φ3 1− 3,06⋅0,423
tn
În aceste condiŃii, randamentul de tracŃiune la treapta principală de lucru va fi:

ηtn = ηtr (1− δn ) =0,92(1− 0,134) = 0,670 .
1+ f (λ φ ) 1+ 0,08/ 0,42
m tn
S-au adoptat valorile ηtr = 0,92; f = 0,08; ϕtn = 0,42.
11.3.2.2 Calculul forŃei de tracŃiune Ftn

ForŃa de tracŃiune la treapta principală de lucru se calculează cu relaŃia:
F = Pnηtn = Pη
n tn
[N], (11.1)
tn
vn vtn (1− δn )
în care:
Pn este puterea nominală, în W;

ηtn - randamentul de tracŃiune la treapta nominală;
δn - patinarea;
vn ẟi vtn - viteza reală ẟi viteza teoretică la treapta nominală, în m/s.
Pentru cazul considerat, forŃa de tracŃiune la treapta principală de lucru (a 9 – a) va fi:
Ftn = P η = 100⋅ 0,67 ⋅103 = 32787 [N].
n tn
v (1− δ ) ,36(1− 0,134)

tn n
146
11.3.3 Determinarea greutăŃii tractorului
Determinarea greutăŃii, atât a celei constructive, cât ẟi a celei de exploatare, se face

pe baza recomandărilor de la subcapitolul 10.10. În continuare se efectuează calculul pentru
exemplul considerat.
11.3.3.1 Determinarea greutăŃii constructive

Greutatea constructivă se determină cu relaŃia:
Gc = gc ⋅ Pn [N].
Conform recomandărilor (v. subcapitolul 10.10), se calculează greutatea specifică

constructivă gc:
gc = Cr = 2000 = 431 N/kW.
3 P 3
100
n
2/3
Se recomandă pentru coeficientul de regresie Cr = (2000…2200) N/(kW) . S-a
2/3
adoptat valoarea Cr = 2000 N/(kW) .
Se obŃine pentru greutatea constructivă valoarea:
Gc = gc ⋅ Pn = 431⋅100 = 43100 [N].
11.3.3.2 Determinarea greutăŃii de exploatare
Greutatea de exploatare se determină cu relaŃia:

F
G= tn [N].
ϕ tn ⋅ λ
m
łinând cont de valorile forŃei de tracŃiune la treapta nominală Ftn = 32787 [N], a
forŃei specifice de tracŃiune ϕtn = 0,42 ẟi a coeficientului λm = 1, se obŃine:
G= F = 32787 = 78065 [N].
tn
ϕ ⋅
tn 0,42
λ
m
11.3.4 Determinarea forŃei de tracŃiune (motoare) la celelalte trepte
Valorile forŃei de tracŃiune Ft, respectiv forŃei motoare Fm se determină din ipoteza
conform căreia puterea la roŃile motoare este aceeaẟi la toate treptele:
Pm = Pn ⋅ ηtr = Fm ⋅ vt = const. (11.2)
în care:
ηtr este randamentul total al transmisiei;

vt - viteza teoretică a tractorului.
łinând cont de bilanŃul de tracŃiune al tractorului pe un teren orizontal, într-un regim

stabilizat (v = const.)
147
Fm = Ft + fG,
precum ẟi de relaŃia (11.2), se poate scrie pentru o treaptă oarecare k ẟi treapta principală
(nominală) de lucru egalitatea
(Ftk + fG)⋅ vtk = (Ftn + fG)⋅ vtn = A,
din care rezultă valoarea forŃei de tracŃiune ẟi a forŃei motoare pentru treapta k:
F = A − fG [N] ẟi F = A [N], (11.3)
tk
v mk
v
tk tk
în care:
f este coeficientul rezistenŃei la rulare (se recomandă f = 0,08…0,1);
G - greutatea de exploatare a tractorului, în N;
vtk - viteza teoretică corespunzătoare treptei k, în m/s.
Pentru exemplul considerat, valorile forŃelor de tracŃiune ẟi a forŃelor motoare sunt
prezentate în tabelul 11.3.
Calculele s-au efectuat pentru f = 0,08.
Tabelul 11.3
Valorile forŃelor de tracŃiune Ftk ẟi a forŃelor motoare Fmk

Treapta 1 2 3 4 5 6 7 8
ForŃa de tracŃiune, kN 159,35 121,09 91,67 69,04 59,77 51,64 44,52 38,27
ForŃa motoare, kN 165,60 127,33 97,91 75,29 66,02 57,89 50,76 44,51
Treapta 9 10 11 12 13 14 15 16
ForŃa de tracŃiune, kN 32,79 27,98 23,77 20,07 13,99 9,32 5,72 2,95
ForŃa motoare, kN 39,03 34,23 30,01 26,32 20,24 15,56 11,96 9,20
11.3.5 Trasarea caracteristicii de tracŃiune după metoda grafoanalitică
Caracteristica de tracŃiune se trasează în conformitate cu cele prezentate la

subcapitolul 10.13.
11.3.5.1 Trasarea caracteristicii externe a motorului
Caracteristica motorului se construieẟte în cadranul III ẟi cuprinde curbele: puterea

efectivă Pe = f1(Me); turaŃia motorului n = f2(Me); consumul orar C = f3(Me).
În situaŃia în care nu se cunoaẟte caracteristica motorului utilizat pe tractor, pot fi
folosite relaŃiile următoare:
- pentru puterea efectivă a motorului:
n n n
2
P=P 0,87 +1,13 − [kW] (v. tabelul 10.2);

en n n n
n n n
148
- pentru momentul efectiv al motorului:
Pe
Me = 9550 [N];
n
- pentru consumul specifc de combustibil:
n n
2
c=c 1,55 −1,55 + [g/(kWh)].

n n n
n n
Consumul specific de combustibil la regimul nominal poate fi determinat, în mod

aproximativ, cu relaŃia cn = 1,05⋅ cmin , în g/(kWh), unde cmin este consumul specific minim
de combustibil (în lipsa altor valori, se poate considera cmin= (224…245) g/(kWh)).
Pentru consumul orar de combustibil se foloseẟte relaŃia (1.9), adică:
C = 10−3 cP .
e
Calculul se poate face tabelar pentru diferite turaŃii (0,5nn ≤ n ≤ nn).
TuraŃia corespunzătoare momentului maxim se determină cu relaŃia n = 1,13 n .
M n
2
TuraŃia maximă de mers în gol variază între limitele ng = (1,06…1,1) nn.
În zona caracteristicii de regulator, funcŃiile Pe = f1(Me), n = f2(Me), C = f3(Me) pot fi
considerate liniare. Dacă consumul orar Cg la mersul în gol al motorului nu se cunoaẟte, se
poate adopta Cg = (0,25...0,35)Cn .
Pentru exemplul considerat s-a efectuat calculul necesar trasării caracteristicii externe
a motorului (tabelul 11.4), fiind date sau adoptându-se următoarele valori: Pn = 100 kW; nn =
-1 -1
2500 min ; cmin=230 g/(kWh)), ng = 2700 min ; Cg = 0,3Cn.
Tabelul 11.4
Calculul tabelar al caracteristicii externe a motorului pentru exemplul considerat
TuraŃia motorului 1200 1413 1600 1800 2000 2200 2400 2500 2700
n, rot/min
Puterea efectivă 56,74 67,19 75,75 83,89 90,72 95,92 99,19 100 0
Pe, kW
Momentul efectiv 451,52 454,28 452,14 445,11 433,19 416,38 394,68 382,00 0
Me, Nm
Consumul specific 250,29 239,92 233,68 230,00 229,43 231,94 237,54 241,50 -
ce, g/(kWh)
Consumul orar 14,20 16,12 17,70 19,30 20,81 22,25 23,56 24,15 7,25
C, kg/h
11.3.5.2 Trasarea caracteristicii vitezelor teoretice
Caracteristica vitezelor teoretice se trasează în cadranul II ẟi reprezintă un fascicul de

drepte care trec prin originea sistemului de coordonate al caracteristicii de tracŃiune (v.
fig.10.3). Pentru trasarea fiecărei drepte, pe lângă origine, mai este necesar un singur
149
punct. Acesta corespunde vitezei teoretice la turaŃia nominală nn. Valoarea vitezei a fost
determinată pentru fiecare treaptă în parte la paragraful 11.3.1.2.
Pentru exemplul considerat, valorile vitezelor teoretice la turaŃia nominală pentru cele
16 trepte se regăsesc în tabelul 11.1.
11.3.5.3 Trasarea caracteristicii forŃelor de tracŃiune
Caracteristica forŃelor de tracŃiune, respectiv a forŃelor motoare, reprezintă un fascicul

de drepte care trec prin punctul O 1, situat la distanŃa Rr = fG faŃă de originea sistemului de
coordonate O (v. fig. 10.4). Din punctul O se vor măsura forŃele de tracŃiune, iar din O 1 forŃele
motoare, având în vedere că, în condiŃiile considerate (teren orizontal ẟi v t=const.), Fm = Ft
+Rr. Cel de-al doilea punct al fiecărei drepte îl reprezintă punctul de coordonate (Ftk, Mn).
Valorile forŃelor de tracŃiune Ftk, corespunzătoare regimului nominal, se găsesc în tabelul
11.3.
11.3.5.4 Trasarea caracteristicii de tracŃiune
Caracteristica de tracŃiune se trasează în cadranul I. Ea cuprinde reprezentarea grafică

a următoarelor funcŃii:
• δ = f1 (Ft ) - patinarea în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
• v = f2 (Ft ) - viteza reală în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
• Pt = f3 (Ft ) - puterea de tracŃiune în funcŃie de forŃa de tracŃiune;
• ct = f4 (Ft ) - consumul specific de combustibil, raportat la puterea de
tracŃiune, în funcŃie de forŃa de tracŃiune.
La aceste curbe se mai adaugă, uneori, curba consumului orar de combustibil:
C = f5 (Ft ) . Cu excepŃia patinării, toate celelalte mărimi depind de treapta de viteză ẟi, de
aceea, curbele lor de variaŃie se trasează pentru fiecare treaptă.
Pentru tractoare pe roŃi, patinarea poate f determinată cu relaŃia:
δ = 0,246ϕt ,
1 − 3,06ϕt3
unde ϕt = Ft (λmG) este forŃa de tracŃiune specifică; 0 ≤ ϕt ≤ 0,65 , ceea ce corespunde
patinării 0 • δ • 1.
Curba patinării se construieẟte pentru diferite valori ale forŃei de tracŃiune în intervalul
0• • Ft , unde Ftϕ = 0,65λmG = 0,65⋅ 78,065 = 50,742 kN este forŃa de tracŃiune
Ft
limitată din condiŃia de aderenŃă ( λm = 1 pentru tractoare pe roŃi 4×4).
Pentru această aplicaŃie, în tabelul 11.5 s-au calculat valorile patinării.
Pentru trasarea vitezei reale, puterii de tracŃiune ẟi consumului specific de tracŃiune se
procedează după metodica prezentată la subcapitolul 10.11, în funcŃie de felul treptei
(aderentă sau neaderentă). Reamintim că la treptele aderente, calităŃile de tracŃiune sunt
limitate de puterea motorului ( Ftk ≤ Ftϕ ), iar la cele neaderente, calităŃile de tracŃiune sunt
limitate de aderenŃa tractorului cu solul. În cazul acestei aplicaŃii, comparând forŃele de
150
tracŃiune la regimul nominal Ftk cu forŃa de tracŃiune maximă din condiŃia de aderenŃă Ftϕ ,
se constată că treptele 1…6 sunt neaderente, iar treptele 7…16 sunt aderente. Treapta a 7–a, la
regimul momentului maxim, este neaderentă.
Pentru treptele aderente, trasarea graficelor se face prin trei puncte (v. subcapitolul
10.11), iar pentru cele neaderente – prin mai multe, de regulă pentru valorile forŃei de
tracŃiune folosite ẟi la calculul patinării.
Pentru exemplul considerat, în tabelul 11.5 se prezintă valorile determinate
grafoanalitic necesare trasării caracteristicii pentru treptele neaderente (treptele 1…6), iar în
tabelul 11.6 valorile pentru treptele aderente (treptele 7…16).
Tabelul 11.5
Valorile determinate grafoanalitic pentru trasarea caracteristicii de tracŃiune a treptelor
neaderente
Ft, kN 0 20 35 40 45 47 48 49 49,5 50 50,5 50,742
φt 0 0,256 0,448 0,512 0,576 0,602 0,615 0,628 0,634 0,640 0,647 0,65
δ 0 0,066 0,152 0,214 0,343 0,446 0,524 0,635 0,709 0,804 0,927 1
vt, km/h 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15 2,15
Treapta 1
v, km/h 2,15 2,01 1,83 1,69 1,42 1,19 1,03 0,79 0,63 0,42 0,16 0
Pt, kW 0 11,17 17,75 18,81 17,70 15,58 13,67 10,71 8,60 5,86 2,20 0
C, kg/h 7,9 9,9 11,5 12,0 12,5 12,7 12,8 12,9 12,9 13,0 13,0 13,1
ct, g/(kWh) - 888 645 636 705 814 935 1203 1503 2215 5936 -
vt, km/h 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80 2,80
Treapta 2
v, km/h 2,80 2,61 2,37 2,20 1,84 1,55 1,33 1,02 0,81 0,55 0,20 0
Pt, kW 0 14,52 23,07 24,44 23,00 20,25 17,76 13,91 11,18 7,62 2,85 0
C, kg/h 8,1 10,7 12,7 13,4 14,0 14,3 14,4 14,6 14,6 14,7 14,8 14,8
ct, g/(kWh) - 739 551 548 611 707 813 1048 1310 1931 5178 -
vt, km/h 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64 3,64
Treapta 3
v, km/h 3,64 3,39 3,08 2,86 2,39 2,01 1,73 1,33 1,06 0,71 0,26 0
Pt, kW 0 18,86 29,97 31,74 29,88 26,31 23,08 18,08 14,52 9,90 3,71 0
C, kg/h 8,3 11,8 14,4 15,2 16,1 16,4 16,6 16,8 16,9 17,0 17,0 17,1
ct, g/(kWh) - 624 479 480 539 625 720 928 1162 1713 4596 -
vt, km/h 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72 4,72
Treapta 4
v, km/h 4,72 4,41 4,00 3,71 3,10 2,62 2,25 1,72 1,37 0,93 0,34 0
Pt, kW 0 24,49 38,92 41,23 38,80 34,16 29,97 23,47 18,86 12,86 4,82 0
C, kg/h 8,6 13,1 16,5 17,6 18,8 19,2 19,4 19,6 19,8 19,9 20,0 20,0
ct, g/(kWh) - 536 424 428 483 562 648 837 1048 1546 4151 -
151
vt, km/h 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38 5,38
v, km/h 5,38 5,02 4,56 4,23 3,54 2,98 2,56 1,97 1,56 1,05 0,39 0
5
Treapta
Pt, kW 0 27,90 44,34 46,97 44,21 38,92 34,15 26,75 21,49 14,65 5,49 0
C, kg/h 8,8 14,0 17,8 19,1 20,4 20,9 21,1 21,4 21,5 21,6 21,8 21,8
ct, g/(kWh) - 500 402 406 461 536 619 800 1001 1478 3969 -
vt, km/h 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13 6,13
v, km/h 6,13 5,72 5,20 4,82 4,03 3,40 2,92 2,24 1,78 1,20 0,45 0
6 Treapta
C, kg/h 9,1 14,9 19,3 20,7 22,2 22,8 23,1 23,4 23,5 23,7 23,8 23,9
Pt, kW 0 31,79 50,52 53,52 50,37 44,35 38,90 30,47 24,48 16,69 6,25 0
ct, g/(kWh) - 469 382 388 441 514 593 767 961 1418 3810 -
Tabelul 11.6
Valorile determinate grafoanalitic pentru trasarea caracteristicii treptelor aderente
Regimul încărcării tractorului Treapta a 7-a Treapta a 8-a
La Ft =0 La Mn La Mmax La Ft =0 La Mn La Mmax
ForŃa de tracŃiune Ft, kN 0 44,517 54,1 0 38,267 46,7
ForŃa specifică de tracŃiune φt 0 0,570 0,65 0 0,490 0,60
Patinarea δ 0 0,324 1 0 0,189 0,43
Viteza teoretică vt, km/h 6,98 6,52 3,7 7,95 7,44 4,2
Viteza reală v, km/h 6,98 4,41 0 7,95 6,04 2,4
Puterea de tracŃiune Pt, kW 0 54,51 0 0 64,18 31,3
Consumul specific ct, g/(kWh) - 443 - - 376 515
Patinarea δ 0 0,134 0,22 0 0,10 0,15
Viteza reală v, km/h 9,1 7,35 3,8 10,3 8,68 4,7
Puterea de tracŃiune Pt, kW 0 66,95 41,9 0 67,49 44,6
Consumul specific ct, g/(kWh) - 361 385 - 358 361
Patinarea δ 0 0,082 0,11 0 0,067 0,09
152
Patinarea δ 0 0,045 0,06 0 0,030 0,04
Patinarea δ 0 0,018 0,03 0 0,009 0,01
În figura 11.2 este reprezentată caracteristica de tracŃiune determinată pe cale
grafoanalitică pentru aplicaŃia considerată.
153
Fig. 11.2. Caracteristica de tracŃiunedeterminată pe cale grafoanalitică
154
U11.4. Rezumat
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare s-a prezentat, prin exemple,

metodica de determinare a caracteristicii (diagramei) de tracŃiune a tractoarelor
cu transmisie mecanică.
A fost prezentată o aplicaŃie pentru un tractor pe roŃi 4×4 privind calculul
de tracŃiune ẟi caracteristica teoretică de tracŃiune, obŃinută pe cale grafoanalitică.
Reamintim că prin caracteristică de tracŃiune se înŃelege variaŃia
vitezei reale, a puterii de tracŃiune, a consumului specific de tracŃiune ẟi a
consumului orar de combustibil în funcŃie de forŃa de tracŃiune.
155
Bibliografie.
1. Atamanov, Iu. E., Guskov, V. V., Masiuk, S. K. Traktorî, ciast VII, Vîẟeiẟaia ẟkola,
Minsk, 1979.
2. Atamanov, Iu. E., Ksenevici, I. P., Solonskii, A. S. Traktorî, ciast VIII, Vîẟeiẟaia ẟkola,
Minsk, 1982.
3. Ciolan, Gh., Preda, I., Pereẟ, Gh. Cutii de viteze pentru automobile, Editura didactică ẟi
Pedagogică, Bucureẟti, 1998.
4. Ghinzburg, Iu. V., ẞved, A. I., Parfenov, A. P. Promîẟlennîe traktorî, Ma ẟinostroienie,

Moscova, 1986.
5. Grünvald, B. Teoria, calculul ẟi construcŃia motoarelor pentru autovehicule rutiere,

Editura Didactică ẟi Pedagogică, Bucureẟti,1980.
6. Jalobeanu, C., Raẟca, I. MATHCAD. Probleme de calcul numeric ẟi statistic, Editura

Albastră, Cluj Napoca, 1995.
7. Guskov, V. V. Traktorî, teoria, ciast II, Vîẟeiẟaia ẟkola, Minsk, 1977.
8. Kolcin, A. I., Demidov, V. P. Rasciot avtomobilnîh i traktornîh dvigatelei, Vîẟaia ẟkola,

Moskva, 1980.
9. Ksenevici, I. P., Solonskii, A. S., Voicinskii, S. M. Proiektirovanie universalno-propaẟnîh

traktorov. Nauka i tehnika, Minsk, 1980.
10. MihăŃoiu, I., Demetrescu, I., Caragiugiuc, Gr., Fulga, E. Tractoare. Editura Ceres,
Bucureẟti, 1984.
11. Năstăsoiu, M., Ispas, N., Năstăsoiu, S., Study on the interaction in the tractor-attachment
system during braking considering the attachment mass and the correlation of brakes
control. The 8th International Conference FUEL ECONOMY, SAFETY AND
RELIABILITY OF MOTOR VEHICLES, ESFA 2009, Universitatea ”Politehnica”
Bucureẟti, ISSN – 2067-1083, Bucureẟti, 12-14 nov. 2009.
12. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V. Tractoare. Determinarea performanŃelor de tracŃiune ẟi

economice, Editura UnuversităŃii Transilvania, Braẟov, 2004.
13. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Florea, D., Năstăsoiu, S. Metodica încercării tractoarelor
4x4 în vederea stabilirii performanŃelor de tracŃiune ẟi economice ale acestora. În: IXth
International Conference CONAT’99, Automotive For The Next Century, Vol. III, Editura
UniversităŃii Transilvania din Braẟov, 1999, ISBN 973-9474-19-5, p.99-106.
156
14. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Năstăsoiu, S. ConsideraŃii privind patinarea
autovehiculelor, În : Buletinul ESFA’98, vol. 1, Bucureẟti, 1998, p. 117-122.
15. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Năstăsoiu, S. Cu privire la avantajele ẟi dezavantajele

tractoarelor pe roŃi 4x4. În: Buletinul sesiunii ẟtiinŃifice cu participare internaŃională
”Prezent ẟi viitor în domeniul maẟinilor ẟi instalaŃiilor destinate agriculturii ẟi industriei
alimentare”, vol. II, INMA Bucureẟti, 1997, p. 182-187.
16. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Năstăsoiu, S. The Mathematical Modelling of 4x4 Tractor’s
Interaction with the Soil Aims at Determining the Distribution of Tractive Effort within
the Driven Axles. In: Proceedings of the IVth International Research and Technical
Conference „Motorization and Energetics in Agriculture” Motrol ′03, Lublin – Kiev,
2003.
17. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Năstăsoiu, S., Mathematical Modelling of the Diesel
Engine–Hydrodynamic Torque Converter System Output Characteristic. În: Buletinul
UniversităŃii Transilvania din Braẟov, seria A, vol. 10 (45), 2003.
18. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V., Năstăsoiu, S., Simeon, C. Potential Tractor Performance
Characteristics if Part of the Engine Delivered Power is Transmitted through the Power
Take-off. In: Proceedings of the VIIth International Conference ESFA 2003, Universitatea
Politehnica Bucureẟti, 2003, p.103…108, vol. 1, ISBN 973-8449-10-3.
19. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V.: Tractoare. Transmisii ale tractoarelor, Editura UniversităŃii
Transilvania, Braẟov, 1999. Năstăsoiu, M., Pădureanu, V. Tractoare. Determinarea
performanŃelor de tracŃiune ẟi economice, Editura UniversităŃii Transilvania, Braẟov,
2004.
20. Năstăsoiu, M., Popescu, S., Pădureanu, V,. ConstrucŃia ẟi utilizarea prizelor de putere ale
tractoarelor la acŃionarea maẟinilor ẟi utilajelor agricole. Tehnici Moderne de Utilizare a
Mijloacelor Energetice în Agricultură. Editura UniversităŃii Transilvania Braẟov –2003
ISBN 973-9474-53-5.
21. Năstăsoiu, M., Studiul sistemelor motor cu putere constantă – transmisie pentru tractoare
agricole. Teză de doctorat, Universitatea Transilvania din Braẟov, 1998.
22. Năstăsoiu, S. Turbomaẟini ẟi acŃionări hidraulice pentru autovehicule, Universitatea din

Braẟov,1980.
23. Năstăsoiu, S., Andreescu, C., Popescu, S., FrăŃilă, G., Cristea, D. Tractoare, Editura
Didactică ẟi Pedagogică, Bucureẟti,1983.
24. NiŃescu, G., Năstăsoiu, S., Popescu, S. Tractoare, Editura Didactică ẟi Pedagogică,
Bucureẟti,1974.
157
25. Pădureanu, V., Popescu, S., Năstăsoiu, M., Autovehicule pentru gospodărire comunală.
Tehnici Moderne de Utilizare a Mijloacelor Energetice în Agricultură. Editura
UniversităŃii Transilvania Braẟov –2003, ISBN 973-9474-53-5.
26. Pereẟ, Gh. ẟ. a. Transmisii speciale ẟi acŃionări pentru tractoare, Universitatea din
Braẟov, 1989.
27. Scheiber, E., Lixăndroiu, D. MathCAD. Prezentare ẟi probleme rezolvate, Editura

Tehnică, Bucureẟti, 1994.
28. Scheiber, E., Lupu, M. Matematici speciale. Rezolvarea problemelor asistată de calculator,
Editura Tehnică, Bucureẟti, 1998.
29. Untaru, M. ẟ. a. Dinamica autovehiculelor pe roŃi, Editura Didactică ẟi Pedagogică,
Bucureẟti,1980.
30. Untaru, M. ẟ. a. Dinamica autovehiculelor, Universitatea din Braẟov, 1988.
31. Wong, J. Y. Theory of Ground Vehicles, JohnWiley & Sons, Inc., New York,1993.
158

Curs Tractoare UI 2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Tractoare UI 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Unitatea de învăŃare 1. Aspecte generale privind transmisia tractoarelor.....................................11

Unitatea de învăŃare 2. Regimul de calcul al transmisiei tractoarelor la solicitări statice........32

Unitatea de învăŃare 3. Determinarea regimului de calcul al transmisiei la solicitări dinamice

Unitatea de învăŃare 5. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale cutiilor de viteze pentru

Unitatea de învăŃare 6. ParticularităŃi funcŃionale, constructive ẟi de calcul ale diferenŃialelor

Unitatea de învăŃare 7. ParticularităŃi funcŃionale ẟi constructive ale transmisiilor finale ale

Unitatea de învăŃare 8. Prize de putere pentru tractoare....................................................................89

Unitatea de învăŃare 9. Mecanisme de suspendare pentru tractoare.............................................102

Unitatea de învăŃare 10. Caracteristica teoretică de tracŃiune a tractoarelor...........................115

Unitatea de învăŃare 11. AplicaŃie privind calculul de tracŃiune ẟi trasarea caracteristicii

Cursul intitulat „Tractoare” are ca scop general îmbogăŃirea

După parcurgerea materialului cursanŃii vor fi capabili:

Resurse ẟi mijloace de lucru

Cursul „Tractoare” este structurat pe zece unităŃi de învăŃare care cuprind:

Pentru parcurgerea materialului propus sunt necesare noŃiuni de bază în

Discipline din planul de învăŃământ care se dezvoltă pe baza

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenŃi a fiecărei unităŃi de învăŃare a cursului

La sfârẟitul orelor de laborator, studenŃii vor susŃine un colocviu de

1. Ce înŃelegeŃi prin schema cinematică a transmisiei unui autovehicul?

În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezentă rolul ẟi clasificarea

U1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

Durata medie de parcurgere a primei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

Prin transmisia tractorului se înŃelege totalitatea subansamblurilor (mecanismelor)

U1.4. SCHEME CINEMATICE ALE TRANSMISIILOR MECANICE ÎN TREPTE

Datorită simplităŃii ẟi siguranŃei în funcŃionare, transmisiile mecanice în trepte au

Fig. 1.1. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445.

Fig. 1.2. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 650.

În figura 1.2 se prezintă schema cinematică a transmisiei tractorului U 650. De la

Fig. 1.3. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445 DT.

Schemele cinematice ale transmisiilor tractoarelor pe ẟenile diferă în principiu de cele

Fig. 1.9. Schema cinematică a transmisiei tractorului S 650.

În schema din figura 1.9 a tractorului S 650, puterea se transmite de la ambreiajul

• Prin transmisia tractorului se înŃelege totalitatea subansamblurilor

U1.5 TRANSMISII HIDRAULICE

Fig. 1.11 Schema hidraulică a unei transmisii

Fig. 1.14. Variante de transmisii hidrostatice, utilizate la tractoarele pe ẟenile.

În schema a, transmisia hidrostatică îndeplineẟte funcŃiile ambreiajului principal ẟi

Fig. 1.15. Scheme de transmisii hidromecanice: a – cu ambreiaj hidrodinamic; b – cu transformator

2. Pentru schema din figura următoare, se cere:

U2.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

Pentru stabilirea momentului de calcul se poate folosi următoarea metodică:

Momentul Mc este momentul maxim realizabil (este un moment potenŃial):

Fig. 2.1. Schema bloc a transmisiei unui tractor pe roŃi 4×2.

unde λ este coeficient de blocare a diferenŃialului, care are următoarele valori:

Fig. 2.2. Schema bloc a diferenŃialului cu momentele

Fig. 2.3. Schema bloc a transmisiei unui tractor pe roŃi 4×4.

7 M =M i η iηi η λ1M = Q1ϕr1 M c = min (M , M )

• Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului

U2.4 REGIMUL DE CALCUL LA SOLICITĂRI STATICE ÎN CAZUL

ẞi în cazul acestor tractoare se foloseẟte aceeaẟi metodă de calcul. Se consideră că

U2.6. Test de autoevaluare a cunoẟtinŃelor

1. În mod obiẟnuit, valoarea coeficientului de aderenŃă ϕ , în cazul tractoarelor

3. Pentru un tractor pe roŃi 4×4 se cunosc: raportul total de transmitere al

4. Pentru un tractor pe ẟenile cu mecanisme de direcŃie cu ambreiaje se cunosc

U3.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 1,5 ore.

În cazul tractoarelor pe roŃi, în primă aproximaŃie, momentul dinamic de calcul la

• pentru tractoare cu ambreiaje bidisc

ẞi celelalte ambreiaje din cadrul transmisiei pot limita solicitările dinamice ẟi de

U3.4 DETERMINAREA APROXIMATIVĂ A MOMENTULUI DE CALCUL