a avut cauze religioase, politice, intelectuale, economico-sociale; a dus la apariţia de noi confesiuni (Biserici), numite reformate sau protestante; se dorea: eliminarea corupţiei clerului, a luxului din Biserica Catolică, simplificarea cultului religios, eliminarea simoniei şi a vânzării de indulgenţe, traducerea Bibliei şi desfăşurarea slujbelor în limbile vorbite de popor. marea nobilime şi orăşenii criticau bogăţia Bisericii şi doreau confiscarea averilor acesteia, sperând că şi le vor însuşi, iar monarhii vroiau eliminarea amestecului papei în treburile politice. reforma religioasă a fost iniţiată în spaţiul german de Martin Luther. Ideile lui au fost cuprinse în cele 95 de teze pe care le-a formulat la Wittenberg. Luther a tradus Biblia în limba germană. Ideea de bază a credinţei luterane este mântuirea prin credinţă. Luteranismul predica o viaţă activă supusă doar autorităţii Bibliei. La confesiunea luterană au aderat o parte a principilor germani, burghezia, mica nobilime, o parte a ţărănimii. alte confesiuni protestante apărute în Europa au fost calvinismul (întemeiat de Jean Calvin), anglicanismul (regele Henric al VIII- lea a impus ieşirea Bisericii de sub autoritatea papei) etc. în Transilvania, Reforma a fost adoptată de o parte a maghiarilor şi a germanilor; Consecinţe ale reformei religioase au fost: apariţia noilor confesiuni protestante, ieşirea de sub autoritatea papei a unor zone întinse în nordul, centrul şi vestul Europei, dezvoltarea învăţământului şi a culturii în limbile vorbite de popor. Contrareforma
Reforma a determinat Biserica
Catolică să iniţieze Contrareforma şi Reforma catolică, pentru readucerea protestanţilor sub autoritatea papei şi pentru stoparea extinderii confesiunilor reformate. pentru refacerea prestigiului Bisericii Catolice, au fost adoptate hotărâri în Conciliul de la Trento. S-au realizat: ridicarea pregătirii clerului, dezvoltarea învăţământului teologic, întemeierea de noi ordine călugăreşti pentru răspândirea şi consolidarea catolicismului (precum Ordinul iezuit), reorganizarea tribunalului Inchiziţiei, crearea unui index cu titluri de cărţi interzise pentru credincioşi etc.
Reforma a dus la apariția unor rupturi religioase în interiorul unor state,
ajungându-se la persecuții și discriminări durabile, precum și la războaie religioase: Războiul dintre Carol Quintul și principii protestanți din imperiu (1546-1547, 1551-1552), războaiele religioase din Franța (1562-1598), Războiul de 30 de ani (1618-1648). În 1598 este promulgat Edictul din Nantes de către Henric al IV-lea al Franței, ce permitea toleranță religioasă între catolici și protestanți.
Reforma a însemnat triumful individualismului, confirmat prin interiorizarea
pietății, raportul direct al credinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra mântuirii și modalităților prin care putea fi obținută.
Date istorice
1517 – publicarea celor 95 de teze de către Martin Luther.
1530 – prezentarea documentului Confesiunea de la Augsburg. 1534 – apariţia anglicanismului. 1545 – convocarea Conciliului de la Trento. 1555 – încheierea păcii de la Augsburg.