MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

Teză de an

Activitatea organelor administraţiei publice locale

Conducător ştiinţific: Executor:

Rusu Vladimir, YYYYYY Tudor,
lector univ. Student, grupa AP 21Z

BĂLŢI, 2014

1
CUPRINS:
INTRODUCERE.............................................................................................................................3

1. Noţiunea şi definiţia organelor administraţiei publice locale...............................................5

2. Forme de activitate a organelor administraţiei publice locale............................................15

3. Noţiunea şi caracteristica actelor normative a administraţiei publice locale......................15

4. Categorii de acte normative emise de organele administraţie publice locale.....................18

ÎNCHEIERE...........................................................................................................................20

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................22

2
 INTRODUCERE

În domeniul administraţiei publice locale, la fel ca şi în multe alte domenii socio-juridice,

reformele înfiinţate, în timp s-au dovedit a fi interminabile. În ultimii ani de independenţă a ţării
noastre, s-au perindat o mulţime de reforme administrative, care din nefericire, nu au dus la
implementarea adecvată a principiilor şi standardelor europene în domeniul administraţiei
publice locale. Aceasta afirmare priveşte atît organizarea administraţiei publice, cît şi
funcţionarea mecanismelor de dirijare şi control din partea statului asupra autorităţilor
administrației publice locale.
Investigaţiile făcute la tema enunţată denotă faptul că etapa actuală de dezvoltare a
societăţii noastre se caracterizează printr-o creştere a ponderii activităţii administraţiei publice
locale, prin urmare, a organelor care le reprezintă. De administrarea eficientă a treburilor de către
autorităţile administraţiei publice la nivel local depinde în mare parte prosperarea întregii
societăţi.
Importanţa temei de an rezultă şi din faptul că adoptarea actele administrative locale sunt
principala formă de activitate desfăşoară în administraţia publică locală. Fiind o modalitate de
lucru a acestora şi care au menirea să asigure realizarea puterii executive în ansamblu. Actul
administrativ reprezintă esenţa unui întreg şi complex proces de decizie, un moment important în
cadrul conducerii societăţii, care intervine în toate sectoarele şi domeniile de activitate - politic,
economic, juridic, social etc.
Este oportun să menţionăm că unele aspecte ştiinţifico-practice privind regimul juridic
aplicabil actelor administrative le putem găsi în lucrările autorilor de peste hotare, în special
celor români, cum ar fi: I. Alexandru, I.C. Brătianu, C.G. Dissescu, P.Negulescu, A.Teodorescu,
A.Negoiţă.
Printre autorii autohtoni care sau referit la actul administrativ, putem menţiona:
Sîmboteanu A., Victor Popa, Postolache M., Creangă I., Ganenco L., Platon M., Negru B., Orlov
M., Matei L., Valeriu Zubco. În lucrările acestor autori întîlnim nu doar o analiză a noţiunii de
act administrativ emis de o autoritate de nivel local da şi regimul juridic aplicabil acestora. În
Republica Moldova o tratare amplă a legalităţii şi oportunităţii actelor administrative au realizat
în cadrul tezelor sale de doctor Tatarov S, Iacub I. Ei au investigat diferite instituţii ale dreptului
administrativ şi au abordat unele aspecte ale controlului administrativ de legalitate şi de
oportunitate al activităţii administraţiei publice.
În procesul de cercetare ne-am bazat şi pe studierea materialului practic normativ
legislativ din Republica Moldova, diferite legi, hotărîri, regulamente.

3
 Scopul şi obiectivele tezei. Scopul principal al prezentei teze de an constă în studierea
complexă comparativă a conceptelor doctrinare, a legislaţiei altor ţări privind activitatea
organelor administraţiei publice locale.
Atingerea acestui scop a determinat trasarea şi realizarea următoarelor obiective:
- definirea conceptului administraţiei publice locale şi cercetarea
principalelor forme de activitate a acestora;
- relevarea esenţei şi specificului actelor normative a administraţiei publice
locale;
- determinarea principalelor categorii de acte normative emise de organele
administraţie publice locale;
- cercetarea caracteristicilor de legalitate şi oportunitate a actelor normative
a administraţiei publice locale;
Structura lucrării. Prezenta teză de an este structurată în funcţie de scopul şi obiectivele
cercetării, de cercul problemelor abordate, de gradul de studiere a lor în teoria administraţiei,
dreptului administrativ. Lucrarea constă din: introducere, patru capitole, încheiere şi suportul
bibliografic.

4
 1. Noţiunea şi definiţia organelor administraţiei publice locale

Administraţia publică locală constituie una dintre cele mai utile activităţi, fiind realizată în
scopul satisfacerii cerinţelor majore ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială
respectivă. Administraţia publică locală este chemată să utilizeze cât mai raţional şi cu înaltă
eficacitate resursele financiare, materiale şi umane. Din acest punct de vedere, administraţia
publică locală este privită atît, ca o activitate cît şi, ca un sistem de autorităţi publice locale. În
dependenţă de gradul dezvoltării social-economice, de modul de organizare a finanţelor, precum
şi de nivelul democraţiei, funcţiile exercitate de autorităţile publice locale diferă de la stat la stat.
În Republica Moldova, administraţia publică locală a parcurs o cale grea şi anevoioasă. O
dată cu proclamarea Declaraţiei Suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi a
Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, statul nostru şi-a ales liber sistemul politic,
sistemul administraţiei publice centrale, precum şi principiile, modul de organizare şi de
funcţionare a administraţiei publice locale1. După adoptarea documentelor fundamentale era
nevoie de a elabora concepţia privind administraţia publică locală în Republica Moldova.
Problemele administraţiei publice locale în Republica Moldova au fost şi rămân prioritare. Drept
argument în favoarea acestei afirmaţii pot servi multiplele acte normative adoptate de
Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova la diferite etape ale dezvoltării sistemului
democratic, după anii '90.
Doctrina naţională privind administraţia publică locală din Republica Moldova se
întemeiază pe prevederile Cartei Europene privind exerciţiul autonomiei locale, adoptată de
Consiliul Europei la 15 octombrie 1985. La 16 iulie 1997, Parlamentul Republicii Moldova a
ratificat Carta Europeană a autonomiei locale şi acest act internaţional a intrat în vigoare pentru
Republica Moldova începând cu l februarie 1998. Potrivit art.3 al Cartei Europene, conceptul de
autonomie locală se defineşte ca fiind dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a
rezolva şi a gestiona în cadrul legii, sub propria răspundere şi în favoarea populaţiei, o parte
importantă din treburile publice. La baza doctrinei naţionale moldoveneşti cu privire la
administraţia publică locală stau şi teoriile, concepţiile savanţilor în acest domeniu, cum ar fi:
teoria comunei libere; teoria statală; teoria gospodăririi publice; unele teorii politice etc.
În calitate de autorităţi ale administraţiei publice locale prin care se exercită autonomia locală în
sate şi oraşe, sînt desemnate, potrivit Constituţiei, consiliile locale. Deşi noţiunea de consiliu
local nu se referă direct şi la consiliul raional, acesta totuşi este asimilat consiliului local şi este
1
Rusu G. Unele concepţii privind administraţia publică locală în Republica Moldova //Analele ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova nr.6, 2002, p.9
5
plasat sub protecţia principiului autonomiei locale şi a altor principii pe care se întemeiază
administraţia publică locală. O astfel de concluzie rezultă din prevederile Legii privind
administraţia publică locală, precum şi dintr-un şir de hotărîri ale Curţii Constituţionale 2. Potrivit
legii, administraţia publică locală include totalitatea autorităţilor publice locale, care sînt
organizate pe două niveluri. Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi cele de
nivelul doi, fiind organizate în toate unităţile administrativ-teritoriale, sînt considerate drept
autorităţi publice cu competenţă generală sau specială, chemate să promoveze interesele şi să
soluţioneze problemele colectivităţilor locale.
Consiliile locale au un rol deosebit în viaţa colectivităţilor locale şi sînt definite expres de
lege ca autorităţi reprezentative şi deliberative ale unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi
sau doi. Acestea sînt alese de populaţie în vederea soluţionării problemelor de interes local sau,
după caz, a coordonării activităţii consiliilor locale la realizarea serviciilor publice de interes
raional3.
Regimul reprezentativ la care este atribuit consiliul local rezidă în esenţa prevederilor
constituţionale de realizare a suveranităţii poporului. Potrivit art. 2 din Constituţie, suveranitatea
naţională aparţine poporului şi se realizează nemijlocit sau prin organele sale reprezentative.
Legea nr. 436/28.12.2006 defineşte consiliu local - autoritate reprezentativă şi deliberativă a
populaţiei unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea, aleasă în vederea
soluţionării problemelor de interes local.

2
Hotărîrea curţii constituţionale pentru controlul constituţionalităţii art.18 alin.(2) lit.f) din Legea nr.123-XV din 18
martie 2003 Privind administraţia publică locală şi Hotărîrea Guvernului nr.688 din 10 iunie 2003 Cu privire la
structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor ) Nr.14 din
18.05.2004//Monitorul Oficial al R. Moldova nr.88-90/18 din 04.06.2004
3
Orlov M.; Belecciu Şt. Drept administrativ. Academia “Ştefan cel Mare“ a MAI al Republicii Moldova, Chişinău:
Editura Elena -VI, 2005, p. 241
6
7
8
9
10
11
12
13
14
 2. Forme de activitate a organelor administraţiei publice locale

În orice compartiment al vieţii sociale, procesul complex al administrării, constă dintr-o

acţiune chibzuită, raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, în
scopul obţinerii unor rezultate utile maxime, cu eforturi minime 4. Administraţia publică locală ca
activitate concretă, reprezintă, deci, acţiunea prin care autorităţile publice locale se preocupă în a
asigura

Progresul ştiinţific şi tehnic impune necontenite îmbunătăţiri în desfăşurarea activităţilor

specifice, respectiv în structura administraţiei, prin utilizarea unor
Colectivitatea locală5 - organizată are interesul, dar şi calitatea, ca între persoanele fizice sau
juridice să domnească ordinea, înlăturând dezordinea, să asigure o instruire a populaţiei,
circulaţia cetăţenilor, asigurarea veniturilor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor funcţionării
organelor sale, gospodărirea domeniului public şi alte necesităţi pentru buna funcţionare a
acestui angrenaj care este satul, comuna oraşul. Pentru realizarea acestor sarcini, unităţile
administrativ-teritoriale înfiinţează servicii publice. Toate aceste servicii publice, organizate într-
un sistem de organe, alcătuiesc administraţia publică locală. Raporturile sociale dintre organele
administraţiei publice, precum şi dintre acestea şi particulari (persoane fizice sau juridice) sunt
reglementate de normele dreptului administrativ şi devin raporturi juridice de drept administrativ
- raporturi de drept administrativ6.

3. Noţiunea şi caracteristica actelor normative a administraţiei publice locale

Actul administrativ constituie o categorie de acte juridice adoptate sau emise în principal, de
autorităţile şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, precum şi de
instituţiile publice şi regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora prin care se asigură
realizarea sarcinilor care revin administraţiei publice7. După cum am spus în paragraful anterior,
actul
Prin analogie putem sa definim actele administraţie publice locale ca - manifestare juridică
unilaterală de voinţă, din partea unei autorităţi publice care este constituită şi activează pe
4
Alexandru Ioan. Administraţia public. Teorii, Realităţi, Perspective, Ediţia a II-a, Lumina-Lex, Bucureşti, 2002, p,
82
5
În Legea privind administraţia publică locală este definită drept - totalitatea locuitorilor dintr-o unitate
administrativ-teritorială
6
Alexandru I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative. Vol.II, Bucureşti: Editura Silvy, 1996, p. 42
7
Creangă I. Curs de drept administrative. Vol.I, Chişinău: Editura Epigraf, 2003, p. 250
15
teritoriul raionului, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, satului (comunei),
oraşului (municipiului), pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei
unităţii administrativ-teritoriale respective.
Actului administrativ emis de autorităţile publice locale îi sunt proprii o serie de trăsături
care îl deosebesc, în primul rînd, ca categorie de act administrativ, de toate celelalte acte juridice
(lege, contract, hotărâre judecătorească etc.), precum şi de celelalte acte administrative.
În prima categorie de trăsături amintim8:
1. Actele juridice sînt unilaterale. Caracterul unilateral reprezintă acea calitate a actului
juridic, conform căreia el este emis fără participarea sau consimţămîntul subiecţilor de drept,
cărora le este destinat sau cu privire la care generează drepturi sau obligaţii9.
Actul juridic este unilateral şi atunci cînd este adoptat cu participarea mai multor organe de
autoadministrare locală, întrucît se degajă o singură voinţă deliberativă 10. De exemplu, dacă,
potrivit art.19 alin.(4) din Legea nr.436-XVI/2006 „consiliul local decide, în condiţiile legii,
asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, inclusiv din străinătate, pentru
realizarea unor lucrări şi servicii de interes public...”, deciziile prin care se adoptă aceste asocieri
sînt acte juridice unilaterale, deoarece sînt adoptate de fiecare organ colegial în parte în şedinţă.
2. Actele juridice sînt obligatorii, adică sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi
juridice care cad sub incidenţa actelor respective, precum şi pentru organul emitent11.
cînd reglementează regimul unor bunuri aflătoare în limitele unităţii administrativ-teritoriale
sau şi pentru persoanele care nu domiciliază pe teritoriul acestor unităţi.
3. Actele juridice sînt executorii, adică se execută din oficiu, fără a mai fi necesar să
intervină instanţele judecătoreşti pentru a le învesti cu titlu executoriu 12. În literatura juridică din
Moldova este statornicit că trăsăturile de mai sus sînt caracteristice pentru actele consiliilor
locale etc. De altfel, aşa consideră şi autorii români: Tudor Drăganu, Ilie Iovănaş, Ion Şantai şi
Anton Trăilescu.
Consiliul local emite atît acte normative cît şi individuale.
Actele normative se caracterizează prin aceea că ele conţin reguli generale de conduită
impersonale şi de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecţi13.
Actele individuale se caracterizează prin faptul că manifestarea de voinţă a organului
competent creează, modifică sau stinge drepturi subiective ori obligaţii în profilul sau sarcina

8
Preda M. Tratat elementar de drept administrativ român, Ediţia a II-a, 1999, p. 100
9
Şantai Ioan. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. Vol.II. Gluj-Napoca: Editura Risoprint, 2000, p. 67
10
Drăganu Tudor. Actele administrative şi faptele asimilate lor supuse controlului judecătoresc potrivit Legii
nr.1/1967. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1970, p.96-112
11
Trăilescu Anton. Actele administraţiei publice locale. Bucureşti: Ed. All Beck, 2002, p.31
12
Tudor Drăganu. Actele de drept administrativ. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959, p.70
13
Iovănaş Ilie. Drept administrativ. Arad: Ed. Servo Sat, 1997, p.70
16
uneia sau mai multe persoane dinainte determinate. Manifestarea unilaterală, de voinţă nu este în
toate cazurile pregnant conturată. Astfel, uneori actele administrative se emit de organele
administraţiei publice la cererea celor interesaţi (exemplu, emiterea unei autorizaţii de exercitare
a unei meserii sau profesii. În timp ce alteori actele administrative se emit fără consimţământul
persoanei căreia se adresează (ex. actul de plată a impozitului. În primul caz, deşi actul este emis
la cererea persoanei interesate, nu se poate trage concluzia că este un act civil, un contract, un
acord de voinţă. El este un act administrativ, care investeşte pe beneficiar cu drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege, din chiar momentul emiterii lui. Dacă actul ar fi de natură
contractuală, pe de o parte naşterea drepturilor şi obligaţiilor ar avea loc numai în momentul
acordului de voinţă iar, pe de altă parte, anularea acestui act (a autorizaţiei de exercitare a unei
meserii sau profesii, în exemplul nostru , nu s-ar putea face numai prin voinţa unilaterală a
organului care 1-a emis14.
Trăsăturile specifice a actelor administraţiei publice locale faţă de celelalte acte
administrative rezulta din prevederile Legii nr.436-XVI/2006, unde se spune că autorităţile
administraţiei publice locale adoptă decizii în limitele atribuţiilor stabilite de lege, obligatorii şi
executorii pe teritoriul respectiv, actele juridice nu pot avea efecte juridice decît în unitatea
administrativ-teritorială în care aceste organe au fost alese.
Fiind adoptate sau emise pe baza şi în executarea legii rezultă, pe de altă parte, că actele
administrative locale nu pot conţine dispoziţii contrare legilor, legea putând însă modifica sau
anula oricând un act administrativ15.
Unele probleme se pun în situaţiile în care într-o anumită situaţie nu există o reglementare
legală şi totuşi apare necesitatea emiterii unui act administrativ. Întrebarea care se pune se referă
la faptul dacă organul administraţiei publice poate să reglementeze el, direct, în lipsa
reglementărilor legale pe care să se bazeze, această problemă. În această situaţie trebuie să
deosebim după cum este vorba de un act administrativ cu caracter normativ sau de un act
administrativ individual. În cazul actelor administrative cu caracter normativ, organul
administraţiei publice va putea adopta sau emite acest act, cu condiţia că problema care
constituie obiectul actului să nu fie rezervată prin lege organului legiuitor al ţării. De exemplu,
printr-un act administrativ normativ nu s-ar putea modifica organizarea administrativ-teritorială a
ţării întrucât această problemă este rezervată reglementării pe cale de lege organică. Din acest
punct de vedere soluţia prevăzută de Constituţia RM de a enumera în mod expres şi limitativ
domeniile şi problemele rezervate legii

14
Iorgovan Antonie, Muram I. Legalitatea actelor administrative, Bucureşti, 1985, p. 162
15
Iovănaş I. Drept administrativ,Vol. II, Arad: Secvo-Sat, 1997, p. 241
17
 4. Categorii de acte normative emise de organele administraţie publice locale

Actele administrative emise de organele administraţie publice locale pot fi grupate în diverse
categorii, după anumite criterii, această grupare prezentând importanţă nu numai teoretică ci şi
practică. Cele mai importante criterii de clasificare a actelor administrative sunt16:
a) După natura juridică, acestea pot fi:
— acte administrative de autoritate (sau acte administrative de putere publică); acestea se
adoptă sau se emit de o autoritate publică în mod unilateral, pe baza şi în vederea executării legii,
în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice;
— acte administrative de gestiune; acestea se încheie de serviciile publice administrative cu
persoanele fizice şi juridice şi privesc buna gestionare a domeniului public al unităţilor
administrativ-teritoriale (municipiu, oraş, comună). Aceste acte sunt acte bilaterale, cuprinzând
două manifestări de voinţă (a serviciului public administrativ şi a unei persoane fizice sau
juridice);
— acte administrative jurisdicţionale; acestea se emit, în mod unilateral, de organele de
jurisdicţie administrativă anume abilitate de lege şi soluţionează conflicte apărute între servicii
publice şi particulari(Comisiile administrative)17.
b) După competenţa materială, pot exista18:

16
Vedinaş V. Statutul funcţionarului public. Bucureşti, 1998, p. 53
17
Teodorescu A. Tratat de drept administrativ. vol.I, Bucureşti, 1989, p.261.
18
Creangă I. Curs de drept administrative. Vol.I, Chişinău: Editura Epigraf, 2003, p 63
18
 — acte administrative cu caracter general; acestea se adoptă sau se emit de autorităţile
administraţiei publice locale care au competenţă materială generală. Din această categorie fac
parte: hotărârile consiliilor raional şi cele ale consiliilor locale şi unele dispoziţii ale primarilor.

19
 ÎNCHEIERE

Prezentul demers ştiinţific conţine un şir de concluzii referitoare la aspectele de

importanţă majoră privind natura juridică a actelor autorităţilor administraţiei publice locale cu
caracter normativ şi mecanismul controlului administrativ de legalitate şi oportunitate a acestora.
Principalele concluzii sînt inserate în paragrafele şi capitolele respective şi pot fi reiterate succint
după cum urmează:
Autorităţile publice locale formează elementul principal al colectivităţilor din teritoriu
chemate să soluţioneze problemele de interes local, jucând un rol-cheie în dezvoltarea unităţilor
administrativ teritoriale şi în asigurarea activităţii serviciilor publice. Activităţile în continuă
schimbare a administraţiei locale în realizarea acestor obiective necesită implicarea cât mai
activă a aleşilor locali şi a funcţionarilor publici în soluţionarea problemelor de ordin economic,
politic, social şi cultural, cu sprijinul întregii comunităţi şi al tuturor locuitorilor unităţii
administrativ-teritoriale respective.
Astfel, fără o organizare şi funcţionare eficace a organelor administraţiei publice locale, nu
poate fi vorba despre mersul înainte al societăţii spre idealurile democraţiei, despre protejarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
1. Actul administrativ este forma principală de activitate juridică a organelor administraţiei
publice locale. Această trăsătură determină forma concretă de activitate a organelor
administraţiei publice, ca o semnificaţie juridică prin care îşi realizează competenţa aceste
organe.
2. Prin regim juridic a actelor administrative locale vom înţelege un ansamblu de reguli, de
fond şi de forma, care dau particularitate actelor administrative în circuitul juridic, şi anume;
reguli (condiţii) de valabilitate a actului administrativ, respective reguli ce guvernează efectele pe
care actul le produce.
3. Într-o formulare generica, prin legalitatea actelor administrative înţelegem conformarea
acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forţa juridica
superioara. Legalitatea actelor administrative trebuie privita ca un principiu fundamental ce
trebuie sa stea la baza întregii activităţi a administraţiei. Legalitatea, ca regula de valabilitate a
actelor administrative si ca principiu de acţiune al administraţiei, reprezintă un ansamblu de
obligaţii, de posibilităţi şi de interdicţii.
4. Oportunitatea în activitatea autoritarilor publice trebuie privita într-un context mai larg al
ocrotirii interesului public al competenţei atribuite organului administraţiei, spiritul legii. De fapt
oportunitatea nu este altceva decît o libertate de apreciere acordata administraţiei ca aceasta să
poată acţiona la un moment dat cu o anumita intensitate şi într-o anumita întindere. Oportunitatea

20
se grevează în sfera puterii discreţionare dar şi a competentei legate şi fiecare în parte se
raportează la legalitate.

21
 BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE
1. Carta Europeană a Autonomiei Locale din 15.10.1985, ratificată prin Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr.1253-XlII din 16.07.1997 // Tratate internaţionale, 1999,
vol.14, p.14 şi Centrul de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în Moldova,
Chişinău, 2000
2. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94 //Monitorul Oficial 1, 12.08.1994.
3. Legea privind administraţia publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006 // Monitorul
Oficial nr.32-35/116 din 09.03.2007.
4. Lege privind descentralizarea administrativă 435/28.12.2006 //Monitorul Oficial 29-
31/91, 02.03.2007.

II. TRATATE, MONOGRAFII, MANUALE, STUDII DE SPECIALITATE

1. Alexandru, I. Administraţia publică. Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2001.
2. Alexandru, I. Administraţia public. Teorii, Realităţi, Perspective, Ediţia a II-a, Lumina-
Lex, Bucureşti, 2002.
3. Alexandru, I. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative. Vol.1. Ed. Sylvi, 1996,
225p.
4. Apostol, Dana Tofan. Drept administrativ. Vol.1. Bucureşti, 2003, 321p.
5. Bălan, Emil. Drept administrativ şi procedură administrativă. Bucureşti: Ed.Universitară,
2002, 427p.
6. Creangă, Ion. Controlul actelor administraţiei publice locale. Chişinău: TISH, 2004, 36p.
7. Creangă, Ion. Curs de drept administrativ. Vol.1. Chişinău: Epigraf, 2004, 335p.
8. Furdui, V. Ghidul juridic al alesului local. Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale
“Viitorul”, Chişinău TISH, 2004.
9. Ganenco, L. Probleme ale politicii de personal în practica administraţiei publice.
Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, Chişinău, 2002.
10. Orlov, M., Belecciu, Şt. Drept administrativ. Academia “Ştefan cel Mare“ a MAI al
Republicii Moldova, Chişinău: Editura Elena-VI, 2005.
11. Orlov, Maria. Dreptul administrativ. Chişinău: Epigraf, 2001, 216p.
12. Platon, Mihail. Roman, Alexandru. Roşca, Sergiu. Popescu, Tudor. Istoria administraţiei
publice din Moldova. Chişinău, 1999, 471p.
13. Popa, Eugen., Cioia Pantilimon. Elemente de drept administrativ. Arad: Ed. Servo-Sat,
1998.
14. Popa, V. Consiliul local în acţiune, Chişinău, Editura Tish, 1999.
15. Popa, Eugen. Autonomia locală în România. Bucureşti: All Beck, 1999.
16. Popa, Eugen. Controlul de legalitate al prefectului. Arad: Servo-Sat, 1997, 104p.
17. Prisacaru, Valentin I. Tratat de drept administrativ român: Partea generală. Bucureşti:
Lumina Lex, 2002, 915p.
18. Tudor Drăganu. Actele de drept administrativ. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959.
19. Vedinaş V. Statutul funcţionarului public. Bucureşti, 1998.
20. Vedinaş, V. Drept administrativ şi instituţii politico-administrative. Bucureşti: Lumina
Lex, 2002, 655p.
22
 21. Vida Ioan. Administraţia publică şi autonomia locală. Dreptul, nr. 10-11,1994.
22. Vida, Ioan. Puterea executivă şi administraţia publică. Bucureşti: Regia Autonomă
„Monitorul Oficial”, 1994.
23. Vrabie, Genoveva. Organizarea politico-etatică a României. Drept constituţional şi
instituţii politice. Vol.I. Iaşi: Cugetarea. Fundaţia pentru Cultură şi Ştiinţă „MOLDOVA”, 1999.
24. Zubco, Valeriu. Pascari, Anastasia. Creţu Gheorghe. Contenciosul administrativ.
Chişinău: Cartier, 2004, 231p.
25. Zubco, Valeriu. Reprezentantul statului în teritoriu în dreptul comparat. Chişinău, 2002,
104p.

23