Facultatea de Stiinte Politice

Universitatea Bucuresti

INSTITUŢIA PRIMĂRIEI - ABORDARE

COMPARATIVĂ ROMÂNIA – FRANŢA
 Opţiunea pentru analiza instituţiei primăriei, ca unitate de bază a administraţiei publice locale, a
fost determinată de conştientizarea rolului important jucat de aceasta din urmă în bună funcţionare a
sectorului public la nivel global, în condiţiile în care, indiferent de gradul de centralizare şi de
uniformitatea statului, guvernul central trebuie să se sprijine pe anumite structuri locale pentru a-şi
exercita autoritatea şi pentru a furniza diferite servicii.

În ceea ce priveşte motivaţia analizei instituţiei primăriei atât în România cât şi în Franţa,
aceasta se regăseşte în dorinţa evidenţierii asemănărilor şi deosebirilor existente între acestea, în
condiţiile satisfacerii exigentelor cercetării de tip comparativ, cele două state menţionate, înscriindu-se
în tipologia statelor contemporane în aceeaşi categorie, şi anume, state unitare descentralizate. Acestea,
potrivit lui Ph. Braud, se definesc prin "preeminenta unui singur centru de putere căruia toate
autorităţile publice îi sunt subordonate.în cadrul mixt al unui control ierarhic şi al unui control,
existând o anumită capacitate de a lua decizii la nivel local, sau, cu alte cuvinte, o autonomie locală.
Aceasta, în termenii legislaţiei româneşti în vigoare, reprezintă "dreptul şi capacitatea efectivă a
autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul
colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.".

ANALIZàAPLICATÃ

a)Cazul românesc

                Ocupând un loc principal în cadrul administraţiei publice locale, primarul, viceprimarul,

respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a
municipiului împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură
funcţională cu activitate permanenta, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la
îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând probleme curente ale
colectivităţilor locale.1

            Astfel, primarul, ales conform Legii privind alegerile locale prin vot universal, uninominal,
egal, direct, secret şi liber exprimat, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică fiind şeful
administraţiei publice locale şi al aparatului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale,
pe care îl conduce şi îl controlează2, precum şi reprezentantul comunei sau oraşului în relaţiile cu alte
autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi în justiţie 3. În aceste
condiţii, calitatea de primar este incompatibilă cu funcţia de prefect şi de subprefect, cu statutul de

1 Art. 91 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001

2 Art. 66 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001
3 Art. 67 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001
funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale şi
centrale, cu funcţia de manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome şi, de
asemenea, cu calitatea de senator, deputat, ministru, secretarde stat şi cele asimilate acestora4.

În virtutea statutului enunţat anterior, primarul,, asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor consiliului local; el poate propune
consiliului local consultarea populaţiei, prin referendum, cu privire la problemele locale de inters
deosebit şi, pe baza hotărârilor acestuia, ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile
legii. De asemenea, prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări privind
starea economică şi socială a comunei sau oraşului, precum şi informări asupra modului de aducere la
îndeplinire a hotărârilor consiliului local; el întocmeşte proiectul bugetului local, exercita funcţia de
ordonator principal de credite, verifică, din oficiu sau la cerere,  încasarea şi cheltuirea sumelor din
bugetul local5.

 Trebuie să comunice  de îndată consiliului local cele constatate. În aceeaşi calitate de şef al administraţiei
publice locale, primarul ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamnitatilor, asigura ordinea
publică prin intermediul poliţiei , jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie
civilă, asigura respectarea măsurilor prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;
controlează igiena şi salubritatea localurilor publice, ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic
general al localităţii şi îl supune spre aprobare consiliului local, asigura repartizarea locuinţelor sociale pe
baza hotărârii consiliului local, asigura întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice. De asemenea,
propune consiliului local spre aprobare organigrama, numaul personalului şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a aparatului propriu de specialitate, numeşte şi eliberează din funcţie personalul din aparatul
de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretrului, răspunde de
inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al comunei sau oraşului,
ia măsuri pentru controlul depozitarii deşeurilor menajere.

            Primarul asigura funcţionarea serviciului de stare civilă, fiind ofiţer de stare civilă, a serviciului
de autoritate tutelară şi, de asemenea, supraveghează realizarea măsurilor de asistenta şi ajutor social.
În exercitarea acestor atribuţii, precum şi a celor de organizare a recensământului, a alegerilor şi a
celor de asigurare a protecţiei civile, primarul acţionează într-o dublă calitate: ca reprezentant al
statului în unitatea administrativ - teritorială respectivă, cât şi ca reprezentant al comunităţii în cauză.

4 Art. 62 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001

5 Art. 68 Al.1 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001
            În ceea ce priveşte funcţia de viceprimar, pentru ocuparea ei, consiliul local alege din rândul
său viceprimarul, respectv viceprimarii (doi la număr în oraşele reşedinţa de judeţ şi în Municipiul
Bucureşti).6 Viceprimarul sau, după caz, viceprimarii exercită atribuţiile delegate de primar. În acest
context trebuie făcută precizarea că primarul poate delega o patre din atribuţiile sale acestora, în
condiţiile prevăzute de Legea 215/2001. De asemenea, schimbarea din funcţie a viceprimarilor se
poate face de către consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a
primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie.

            Alături de primar şi viceprimar, în cadrul instituţiei primăriei există şi funcţia de secretar al

comunei sau oraşului respectiv, funcţie ocupată prin concurs. Acesta,, este funcţionar public de
conducere şi exercită o serie de atribuţii printre care: participarea obligatorie la şedinţele consiliului
local, coordonarea compartimentelor şi activităţilor cu caracter juridic, de stare civilă, de autoritate
tutelară şi asistenta socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local, avizarea
proiectelor de hotărâre ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora,
contrasemnându-le pe cele pe care le consideră legale7.

            Un alt compartiment al instituţiei primăriei este reprezentat de aparatul propriu de specialitate
al consiliului local în cadrul căruia numirea şi eliberarea din funcţie se face de către primar, consiliul
local putând recrecomanda motivat primarului eliberarea din funcţie a conducătorilor departamentelor
din aparatul propriu de specialitate.

            În aceste condiţii, instituţia primăriei apare ca fiind în principal organul executiv al
administraţiei publice locale, fiind strâns legată de consiliul local, şi având, în consecinţă un control
destul de redus asupra acestuia din urmă, chiar în condiţiile puterii de iniţiativă de care se bucura, în
contextul în care propunerile sunt supuse spre aprobare consiliului local, acesta fiind forul care
elaborează hotărârile.

            De asemenea, în ceea ce priveşte relaţia instituţiei primăriei cu serviciile publice

descentralizate, trebuie precizat faptul că, atât aceasta cât şi consiliul local se află sub autoritatea
prefectului, reprezentantul guvernului pe plan local, care poate ataca, în total sau în parte, în faţa
instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local,  precum şi dispoziţiile
emise de primar, în cazul în care consideră aceste acte ca fiind ilegale8.

b) Cazul francez     

6 Art. 78 Al.1 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001

7 Art. 83 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001
8 Art.27 Al.1 al Legii privind administratia publica locala, nr. 215/2001
 Potrivit Codului General al Colectivităţilor Teritoriale (regiunea, departamentul şi comună
urbană şi rurală), instituţia primăriei este reprezentată de primar, adjuncţi (echivalenţii viceprimarilor
din cadrul instituţiei similare româneşti) şi personalul municipal ce cuprinde agenţi municipali
din  rândul  cărora fac parte inclusiv secretarul general, secretarul general adjunct al comunei,
directorul general, directorul de servicii tehnice ale comunei, precum şi secretarul de primărie.

            În ceea ce priveşte funcţia de primar, accederea la aceasta nu se realizează în

urma votului  universal,  uninominal, direct, ci prin sufragiu indirect, acesta fiind ales cu o majoritate
absolută  de către consiliul municipal, dintre membrii lui. Deşi ales de către consiliul municipal, fapt
care îl plasează într-o aparentă poziţie de inferioritate faţă de acesta, primarul este şeful administraţiei
publice comunale, fiind reprezentantul comunei şi executivul consiliului  municipal.

            Conform acestui statut, primarul, indiferent de talia comunei al cărei reprezentanteste, nu poate
fi preşedinte al Consiliului General, respectiv al Consiliului Regional. De asemenea, este interzisă
deţinerea a mai mult de două dintre mandatele următoare: deputat, senator, reprezentant în Parlamentul
European, consilier general, consilier regional şi primar al unei comune cu mai mult de 20 000 de
locuitori. Astfel, deşi este impusă o limitare a cumulului de mandate, acesta este totuşi posibil, spre
deosebire de spaţiul românesc, fapt ce asigură o preeminenta a primarului în raport cu consilierii
municipali, preeminenta întărită şi de implicarea acestuia în cadrul structurilor de cooperare
intercomunală, cât şi în cadrul Centrului Comunal de Acţiune Socială - primarul comunei deţinând
funcţia de preşedinte al acestuia - centru ce are ca şi competente generale cooperarea şi dezvoltarea
socială la nivel comunal. Deşi acţionează în limitele ce-i sunt impuse prin deliberările consiliului
municipal - ca şi în cazul românesc - primarul dispune, de o importanţă putere de iniţiativă şi de
competente proprii. Astfel, primarul, ca reprezentant al comunei, este şeful serviciilor municipale,
fixând modul organizării lor, este şef al personalului municipal numind în locurile de muncă, gerează
cariera agenţilor comunali, reprezentând autoritatea disciplinară, cu menţiunea că, aceste competente
aparţin exclusiv primarului.

            În materie de buget - finanţe, primarul pregăteşte şi propune bugetul consiliului municipal,
ordona cheltuielile, efectuează viramente, iar în ceeace priveşte urbanismul, eliberează autorizaţiile,
aceasta fiind tot o atrbutie ce aparţine doar primarului.

            De asemenea, în probleme de administraţie generală, asigura executarea deciziilor justiţiei,

prezintă consiliului rapoarte anuale (privind serviciul public al apei potabile, privind operaţiunile
funciare.).
            Într-un mod similar celui specificat şi de legislaţia românească, primarul acţionează şi ca
reprezentant al statului. În această calitate, primarul răspunde de publicarea şi executarea legilor şi
regulamentelor, de operaţiunile electorale, de recensământul demografic, aflându-se sub autoritatea
prefectului.

            În aceeaşi calitate de reprezentant al statului, primarul este ofiţer de stare civilă, celebrând

mariajele, înregistrând naşterile şi decesele, eliberând copii ale actelor, sub controlul procurorului
republicii.

            De asemenea, primarul francez acţionează şi în calitate de reprezentant al poliţiei

judiciare. Astfel, el constata infracţiunile legii penale, primeşte plângerile şi denunţurile, trimite
informaţii procurorului republicii referitoare la crimele, delictele şi contravenţiile de care are
cunoştinţă. Primarul poate primi şi o parte din atrbutiile consiliului municipal pe care acesta i le
deleagă pentru toată durata mandatului, competente specificate de articolul 2122-22 al Codului
General al Colectivităţilor Teritoriale (C.G.C.T.), printre care: realizarea de împrumuturi pentru
finanţarea unor investiţii prevăzute în buget, în limitele fixate de consiliu, eliberarea şi revocarea
concesiunilor în cimitire sau administrarea drumurilor.

            În ceea ce priveşte adjuncţii, aceştia sunt aleşi de către consiliul municipal imediat după
alegerea primarului, aceştia reprezentând 30% din efectivul adunării cu rotunjire la cifra inferioară.

Conform articolului 2122-18 din C.G.C.T., primarul poate delega printr-o decizie scrisă, sub
supravegherea şi sub responsabilitatea sa, o parte din atribuţiile sale unuia sau mai multor adjuncţi, şi,
în caz de absenţă a acestora, altor membri ai consiliului. Potrivit aceluiaşi articol, retragerea delegării
se poate face discreţionar de către primar, instanţă judecătorească verificând doar dacă acesta nu şi-a
fondat decizia pe lucruri inexacte sau dacă nu a fost ghidat de interese străine bunului mers al comunei.

            În ceea ce priveşte agenţii municipali, aceştia pot primi delegări de semnătura, cu precizarea că
există anumite diferenţe în funcţie de prezenţa sau de absenţa adjuncţilor. Astfel, în condiţiile în care
adjuncţii sunt prezenţi, secretarul general, secretarul general adjunct, directorul general, directorul de
servicii tehnice al comunei  pot primi delegare în orice materie. (articolul 2122-19 al C.G.C.T.). De
asemenea, agenţii titularizaţi într-un loc de muncă permanent pot exercita atribuţiile primarului de
ofiţer de stare civilă, (primirea declaraţiilor, redactarea şi transmitera actelor) cu excepţia celebrării
căsătoriilor.

            În contextul absenţei adjuncţilor, agenţii titularizaţi într-un loc de muncă permanent pot primi
delegare pentru eliberarea copiilor registrului de deliberări şi ale decretelor municipale,  pentru a
certifica conformitatea actelor sau pentru a legaliza semnături.
            În condiţiile evidenţiate, poziţia primarului şi, implicit a instituţiei primăriei, este una
privilegiată în raport cu consiliul municipal.

            Prin intermediul cumulării mandatelor, deja amintită, cât şi datorită dezvoltării cooperării
intercomunale, primarii cei mai dinamici devin, de multe ori, lideri ai De asemenea, "în nici
o tara occidentală, influenta primarilor nu este atât de mare ca în Franţa", datorită cumulării
mandatelor ei devenind aleşi naţionali.

    CONCLUZII          

     În urma analizei comparative realizate, se poate concluziona că prerogativele instituţiei primăriei
sunt aproximativ aceleaşi în cele două state avute în vedere, evident, cu mici excepţii, survenite din
modalităţile diferite de alegere a primarului, dar şi din prevederile legislaţiei în vigoare.

Astfel, în România, datorită alegerii atât a primarului cât şi a consiliului local prin sufragiu
universal direct, se ajunge în mod frecvent la o lipsă de cooperare  între cele două organisme ale
administraţiei publice locale, mai ales în condiţiile în   care, primarul se afla într-o poziţie de
inferioritate în raport cu cea a consiliului.

În Franţa, însă, în condiţiile alegerii primarului de către consilierii municipali, el se bucura de

sprijinul acestora pe parcursul mandatului, fapt ce constituie un avantaj şi în ceea ce priveşte
posibilitatea de a beneficia de o poziţie de preeminenta în raport cu aceştia, în condiţiile în care el este
recunoscut, oficial, ca lider de către consilieri.

În ceea ce priveşte personalizarea puterii în cadrul instituţiei primăriei, în continuarea

afirmaţilor anterioare, se poate conchide că, în cazul Franţei, aceasta se manifestă în mod evident. În
România, însă, nu se poate face o afirmaţie atât de autoritară în acest sens, primarul fiind, într-o
oarecare măsură, dezavantajat în raport cu consiliul local. În aceste condiţii, personalizarea puterii este
strict legată de capacitatea primarului de a izola sau de a-şi subordona consiliul.
BBLIOGRAFIE

· ALLIN, JEANNE-MARIE, ARNAUD, BERNARD, BERNARD JAQUES, (2000), Séminaire

"L'Adminisration Territoriale", Maison des Communes, La Roche-sur-Yon;
· BRAUD, PHILIPPE, (1997), "Science Politique. L'Etat", Seuil, Paris;
· MENY, YVES, (1993), "Politique Comparé", Montchiestien, Paris;
· SADRAN, PIERRE, (1992), "Le Système Administratif Frnçais", Montchiestien, Paris;
· CENTRE NAŢIONAL DE LA FONCTION PUBLIQUE TERRITORIALE - Délégation
Régionale des Pays de la Loire, (2000), "Mieux se situer dans l'environement territorial";
· Legea 215/2001 privind administraţia publică locală