Rondelul dorului înfiorat

Nimeni în mine nu știe dorul ce m-apasa Și uneori nu-l mai stiu nici chiar eu, Câteodată mă
dau îngerii afară din casă, Iar cateodată dorul sunt eu. Câteodată îm suflet dorul doare mereu
Și îl simt cum mușcă din ființa apoasă, Și uneori nu-l mai știu nici chiar eu. Nimeni în mine
nu știe dorul ce m-apasa. Uneori în mine cresc sulițe, săbii și scut Și dorul este un viitor incert
la timpul trecut În care fericirea e luptă cu mine, mereu, Căci sângele-mi este fiorul ascuțit ca
o coasa Și uneori nu-l mai știu nici chiar eu. Nimeni în mine nu știe dorul ce m-apasă.