Robert L.

Heilbroner

FILOZOFII LUCRURILOR
PĂMÎNTEŞTI
Vietile, epocile şi ideile'
marilor economişti

Traducere de
DORIN STANCIU

II
HUMANITAS.
BUCUREŞTI,1994
 TIm ESSEN1IAL ADAM SMITH
THE NATURE J\NI);LOGIC OF CAPITALISM
MARXISM, FOR AND AOAINST
AN INQUIRY INTO THE � PROSPECT
BUSINES� CIVILISATION IN DECL�
BEYOND BOOM AND qtASH
BETWEEN·CAPIT ALISM AND SOCIALISM
THE LIMITS OF AMERICAN CAPITALISM
ECONOMICS EXPLAINţ:D
(împreuni cu Lestcr C. Thurow),
TIIE ECONOMIC PROBLEM
(împreunl cu Jam es K. Gailbraith)
A PRlMER ON GOVERNMENT SPENDING
(împreunl cu Peler 1... Bemstein)
THE GREAT ASCEN.f
THE MAKING O�CONOMIC
\
SOtIETY
THE FUTURE AS HISrORY
 PREFAŢĂ
LA EDIŢIA A ŞASEA *

Aceasta este cea de 'a şasea editie,- revizuită, a unei căr{i pe

care � oferit-o publicului cu treizeci şi patru de ani în urmă
şi care, astfel, ajunge acum sl1 numere mai multi ani decît
aveam eu pe vremea cîn� am scris-o. Datll fiind această lon­
gevita,te cu totul neaşteptatll a unei încercări riscante pe c;are
am întreprins-o pe cÎtJ.d eram Încll student, îmi iau îngăduinla
de a povesti pe scun preliminariile ei, înainte de a spune
cîteya cuvinte privitor la schimbările operate În editia de fată.
Pe vremea studentiei mele de la începutul anilor '50, îmi
cîştigam existenta prin colaborări externe la diverse publi­
catii, c,are erau uneori, ca profil, foarte departe de proble­
m�tica economicl1; Ca urmare a nu mai ştiu c!ireia din aceste
colaborări ale mele, Joseph Bames. redactor principal la Edi­
tura Simon & Schuster, m-a invitat o dată să luăm masa împreună
pentru a discuta cu <1test prilej despre diverSe proiecte edito­
riale.Nici una din sugestiile mele nu i s-a părut foarte in�i­
rată şi am simtit cum mă cuprinde dezolarea cînd mi-am dat
seama. în clipa în care chelnerul venea cu salata. că această
primii masă pe care o luam cu un· editor �vea să se încheie,
probabil, fllră un contract pentru miile. Bames. Însă, nu s-a
lăsat atît de uşor descurajat. A început să-mi pună}ntrebări
despre ce studiam la New School for Social Research şi aşa
ro-am pomenit vorbindu-i cu entuziasm despre un fascinant
seminar Adam Smith pe care îl fllceam sub îndrumarea inspiratil

: 1986. (N.r.)

7
a lui Adolph Lowe, la a cArui perstinalitate voi reveni în
partea finalli a cirtii de fatli. Înainte de a ni se, fi servit deser­
tul, ştiam amîndoi cii ml-am gAsit subieCtul. Dupl1 unnătoarea
şedinîl1 de seminar m-am grlU>it sl1-i comunic profesorului
Lowe hotărîrea mea '. de a scrie o istorie a evolutiei gîndirii
, ,

economice.
Lowe, care era întruchiparea seriozitl1tii şi temeiniciei
ştiintifice gennane, a fost de-a.dreptul consternat. "Nu POli
face aşa ceva!" fu sentinta inatacabilă a maestrului. Eu însli
aveam convingerea femlă cl1 por - convingere, cum am mai
spus-o cu un alt prilej, născută din acel amestec de încredere
şi de ignorantă, caracteristic pentru vîrsta studentiei. În răga,.
iurile pe care mi le lăsau orele de studiu la facultate şi cola­
borările externe la publicatii, am redactat primele trei capitole
pe clire, nu flrll: o oarecare teamă,le-am întltişat profesorului
Lowe. Este dătător de seamă pentru �cest.om remarcabil (care
şi acum, ,trecut de nouăzeci de ani, rămîne criticul meu cel
mai plin de căldurii, dar şi cel mai sever) că, după ce a parcurs
textul, nU-a spus"Trebuie neapi1rat s-o faci !" Drept care am
făcut-o, ajutat de dînsul.
După ce am tenninat de scris cartea, s-a pus problema de
a�i găsi un titlw. Sintagma "economie politicl1" ştiam că
înşeanmă moarte pe rafturile librl1riilor, aşa cl1 am început
sli-mi scotocesc creierii cl1utînd altceva în loc. S-a întîmplat
atunci să survinl1 o a doua invitape la·masă, -de astă dată <ţin
partea lui Frederick Lewis Allen, editorul revistei Harper's,
pentru care scrisesem un num.âr de articole şi care-mi arătase
o exceptional li bunăvointl1 şi ml1 ajutase mult. 1 -am spus ce ml1
fr!mîntl1 şi cl1 ml1 gîndeam sA pun cărtii titlul nl� Money
PhiJosophers (Filozofii banul uD, deşi simteam cli ,,money"
nu e tocmai cuvîntul potrivit. "Vrei sli zici «worldly»" (<<ai
lucrurilor plimînteşti» - N. 1.)" remarc11 dînsul. La care au
exclamat: .,Pll1tesc cu consumatia!".
Pe editorii mei titlul acesta nu i-a încîntat la fel de mult
ca pe mine, iar dupl1 ce, spre surprinderea generall1, cartea a
îru:eput sl1 se vîndă, mi-au 'sugerat sl1-1 schimbăm în "Marii
economişti". Noroc că nu s-a dat curs acestei sugestii. Ei se

8
temeau, probabil, c� publicul mi va pricepe cum trebuie
cuvîntul "worldly" (pl1mîntesc, profan n. t.) şi fapt e c�
- -

de vreo mie de ori în lucr�ri scrise tlcute de studenti l-am

glsit stncit în "wordly"· - ori anticipau anume dificultlli
cwn a fost urmltoarea, despre care am aflat multi ani m'ai
tîrziu: un student a venit la librlria colegiului unde învăta şi a
cerut să vadă o carte la care nu retinuse numele autorului dar
care, după Cîte-şi amintea el, avea ciudatul titlul"A World
Full ofLobsters" (O lume pli!1ă de homari - n. t). /

În decursul .anilor, Filozofii lucrurilor pâmînteşti ,s-a

vîndut în mai multe exemplare decît mi-aş fi închipuit că e
posibil, şi, din cîte mi li-a spus, ar fi ademenit zeci de mii de
victime de bUnă credintA sl urmeze cursuri de economie. N�am
cum să-i despăgubesc pe cei ce vor fi avOt de pătimit de pe
unna acestei căderi în ispită, În schimb am aflat cu plăcere de
la un numAr de economişti că interesul lor pentru acest dome­
niu a fost stîrnit initial de viziunea oferită asupra lui de cartea
de fată- A COŞi pentru mine un motiv de mare satisfactie.

Edi�a de fată diferă de cele precedente sub trei aspecte.

Primul e că, şi.de asţă dată, recitirea paginilor ei mi-a permis
să corectez erori dintre cele ce 'se strecoară inevitabil în ma­
nuscrise sau sînt depistate prin cercetări ulterioare publicării
lor. Am folosit acest prilej şi pentru a opera unele modificl1ri
de accent şi de interpretare prin prisma evolutiei propriilor
mele vederi.în materie. E vorba de schimbări mici. sesizabile,
probabil, doar de specjaliştii domeniului, şi nu atît de însem­
nate în fondul lor încît să îndreptătească o nouă editie.
O a doua schimbare e însă mai importantă. Ul. prima
apari�e a cărtii, John Kenneth Galbraith a întîmpinat-o cu o
recenzie extrem de generoasă, dar-a deplîns totodată două
lipsuri ale ei. Prima era abs((nta oricărei menţiuni despre
Alfred Marshall, marele economist vict.orian. Această omi­
siune a fost prompt remediată. A doua era inexistenţa notelor
de subsol. pe ,care le evitasem de teamă sl1 nu-i sperie pe cititori.

• FonnA incorect! pentru "wordy" - prolix. (N. r.)

9
Galbraith avea�reptate şi în acest al doilea punct, la fel ca în
'primul; dar am pregetat sl modific un nivel 'de prezentare ce
cîştigase adeziunea publicului. Cu toate acestea, m-a frl1mîntat
multl vreme aceastl absentl a referintelor de sprijin, şi iatl
cA În editia de fatl mi-am potolit remuşclrile ataşînd o list�
de note'la sfîrşitul volumulUi*. Trebuie sl mai adaug aici că
fişele de studiu pe baza cărora am scris textul initial disp�­
ruserlt de multl vreme, �tfel încît sursele au trebuit să fie re­
constituite parte din memorie, iar parte gratie competentei şi
străduinlei asidue ale doctorului Jaspal blatha, căruia îi sînt
foarte îndatorat. În cîteva locuri, eforturile de reconstituire au
eşuat, lucru semnalat în notele respective.
. Cel mai important imbold pentru aceast� editie revizuită
l-a constituit dorinta de a reconsidera problematica ultimelor
capitole. Anterior, expusesem în ele marile viziuni, sperante
şi temeri ale economiştilor contemporani.' Cum aveam să
constat insli în rlistimpul celor cinci editii precedente. nici
una din aceste pronosticări generale nu s-a prea adeverit, ceea
ce dovedeşte atît caracterul schimbător al realitătii institutio­
nale a sist�mului, cît şi neputinta ştiintei economice contem­
porane de a oferi 'o evaluare convingătoare sau durabilă
privind logica economică a situatiei noastre istorice actuale.
În loc de a încerca un nou 'scenariu al viitorului, am decis
să modific ultimele capitole în aşa fel încît accentul să �adă
pe natura însăşi a cercetării economice. Sper că llceastă
deplasare de accent îi va interesa pe cititori, indemnîr1du-i să
gîndească ştiinta economică ca pe o formă de investigatie so,
ci�ă ce merge şi mai adînc decît naratiunile clramatice ale
gînditoriJor prezentati în această carte. Cercetarea economică
reprezintă un capitol cu o ' pondere tot mai mare în istoria
străduintei omului de a se întelege pe sirle, dar un capitol ce
nu se poate totuşi autonomiza integral. Fascinatia ultimă a
filozofăr:ii economice se datorează faptului cli dedesubtul

'" Întrucît majoritatea lucribilor şi publicatiilor din aceste nqte sînt

inaccesil;lile cititorului de la noi, nu am socotit utili plstrarea lor în versiu­
nea româneascll. (N. t.)

10
analizelor sale complexe privind cîştigurile şi pierderile se
asclJnd drame situate şi mai în profunzime - interactiuni de
ordin moral, dispute în jurul puterii şi, la un nivel foarte adînc,
tensiunile.ultime din litlntul social. Poate că lucrul cel mai
uimitor din istoria gîndirii economice este că de obicei nici
autorii şi nici oamenii cărora .ei li se adrese!lZă nu sînt con­
ştienti de aceste aspecte fundamentale ale cercetării în care
sînt angajati.
Toate acestea însă. rămîn a fi demonstrate. Aş vrea să
închei aceste foarte personale în,semnări.introductive multu­
rQind cititorilor mei, îndeosebi studentilor şi cadrelor didactice
care s-au osteni·t să-mi trimită note cu corecturi, cu opinii
defavorabile sau favorabile, toate la fel de binevenite; şi
exprimîndu-mi speranta că Filozofii lucrorilor p1(mînteşti va
continua sll deschid Il perspectiva gîndirii economice cititori­
lor ce unnează să devină pescuitori de homaR. sau editori, cît
şi acelora, mai temerari, care se vor încumeta să se facil
economişti.
ROBERT L.HEILBRONER

Bridgehampton, N. Y.
vara lui 1986
 1

Introducere

Cartea de fatli vorbeşte despre o mînii de oameni ce şi-au

cîştigat faima într-un mod în aparentli inexplicabil. Dacii ar fi
s� ne lulim dup� manu,alele de istorie, ar trebui sli-i socotim
nişte nuliHlti: n-au �omandat oştiri, n-au trimis oanleni la
moarte, n�au domnit peste imperii, n-au partioipatdecît prea
putin la adoptarea de hotlirîri istorice. Unii dintre ei şi-audo­
bîndit un renume, dar nici unul n-a ajuns vreodată erou na­
tional; .unij au fost blamati f�r� menajamente, dar nici unul
n-a fost chiar o pacoste nationalli. Cu toate acestea, ceea ce
au acut ei s-a dovedit a fi mai decisiv pentru istorie decît multe
din actele unor o'ameni de stat aureolati �e glorie, a produs
adesea perttlă
lu ri mai profunde decît actiunile oştirilor înăuntrul
sau în afara ţării. a avut efecte pozitive sau negative mai mari
decît edictele unor regi şaij parlamente. Ei, au modelat şi au
influentat gîndirea oamenilor.
Şi cum cel ce pane stăpînire pe gîndi,rea unui qm dobîn­
deşte o putere mai mare chiar decît cea pe care' o dau paloşul
sau sceptrul, 'oamenii aceştia au modelat şi influentat lumea.
Dintre ei. putini au mişcat vreoda�, un deget, în planul
actiunii; .au lucrat. în principal, aşa cum fac învătatii - în
tAcere, discret şi fllră 1\ lua prea mult aminte la ceea ce oamerui
din jur spuneau despre ei. Au lA sat în urm� lor imperii năruite
şi continente rl1văşite: au consolidat ori subminat regimuri
politice; au ridicat o clasll socialli împotriva alteia şi chiar o
natiune împotriva alteia - nu 'pentru că ar fi urzit nişte planuri
malefice, ci datorit� puterii extraordi � �0 rJ.0_r:.
13
 Cine au fost aceşti oameni? Îi cunoaştem sub denumirea
de Marii Economişti. Dar e ciudatcît d� putine lucruri ştim
despre ei. Te-ai fi aşteptat ca într-o lume r!scolit! de probleme
economice, într-Ii) lume neîncetat prepcupat� de afaCeri şi ÎIl
care se discut� tlr� r�gaz despre chestiuni economice,. marii
economişti să fie la fel de cunoscuti publicului ca marii 'fiio­
zofi sau marii oameni de stat. Cînd colo, nu sînt decît nişte
figuri fantomatice din trecut, iar lucrurile pe care ei le-au
dezMtut cu atîta însufleţire sînt privite azi cu un fel de reti­
cent� distant�. Desigur, se spune, ştiinla economică e un lucru
imponant, mlOlai că este rece şi dificilă, încît e mai bine să
fie Iăsat� în seama celor ce se simt la ei acas� în sferele
'abstruse ale gîndirii.
Nimic mai greşit decît această mentalitate. Un om care
îşi închipuie că eco.nomia politică este ceva rezervat unor
profesori uită că e vorba de o ştiială care i-a trimis pe oameni
pe baricade. Un om care se uită printr-un manual de econo­
mie şi trage concluzia că e o ştiinta plicticoasă este aidoma
celui care, după ce a citit un manual elementar de 10gi�tică,ar
conchide că arta militară nu poate ţi decît ceva cum nu se
'
poate mai searbăd.
Nu, marii economişti au desrnşurat o investigatie inci­
tantă - şi.primejdjoasă - cum sînt putin� altele. Ideile dez­
voltate de ei, spre deosebire de cele ale marilor filozofi, au
produs efecte adînCi în viata noa&tră de zi cu zi; experirilen­
tele preconizate de ei nu puteau fi efectuate,precum cele ale
naturaliştilor, în spatiile izolate ale laboratoarelor. Concep.­
tiile maril or economişti erau de naţură să zguduie IUniea, iar
greşelile lor au echivalat.uneori cu veritabile calamităţi.
"Ideile �conomiştilor' şi ale filozofilor politici" - scrie
undeva lordul Keynes, el ţnsuşi un mare economist - "atît
cele corecte cît şi cele greşite, sînt mai puternice decît se
crede de obicei. Aş merge pînă la a spune că ele sînt princi­
piul cîrmuitor al lumii. Oamenii de acţiune care îşi închipuie
că nu se află sub nici un fel de înrîurire intelectuală sînt de
regulă sclavii' vreunui economist defunct., Nebuni investiti cu
autoritate, care aud' chemări din văzduh, îşi trag delirul din

14
vreun pseudosavant de dată recentă. Nu mă îndoiesc cli pute­
rea grupurilor închegat� în jurul unor interese egoiste este
mult exageratll în comparatie cu ascendentul crescînd pe care-l
dobîndesc ideile".
De bună seaml1, nu toti economiştii au fost nişte titani.
Mii de truditori ai branşei au scris texte, unele din ele adevă­
rate monumente de plictiseală. şi au stăruit asupra cîte unui
amănunt cu o tenacitate de scolast medieval. Dacă în prezent
ştiinţa economică şi-a cam pierdut strălucirea şi dacă adesea
îi: lipseşte simtul marii aventuri, de vină nu 'sînt decît cei ce o
practică. Pentru că fllarii economişti n-au fost nişte pedanţi
intelectuali. Subiectul meditatiilor lor era lumea în intregul
ei, pe care au zugrăvit-o în felurite atitudini cutedtoare -
mînioasii. deznădăjduilă ori. animală de sperantll. Infiltrarea
pe nesimtite a opiniilor lor eretice în sfera sImţului comun şi
demascarea de către ei a simtului comun ca fiind identic cu
superstitia echivalează, în fapt, cu edificarea treptatll a athitec­
turii intelectuale pe care se sprijină o bună parte ii vietii cori-
" .

temporane.
1
Un grup de oameni mai ciudat - mai pUlin destinat, în
aparentă, să remodeleze lumea ---' ar fi ,greu de închipuit.
Gllsim printre ei un filozof şi un smintit, un cleric şi un
agent de bursll, un revolutionar şi un nobil, un estet. u'n scep­
tic şi un vagabond. Erau de naţionalităţi diferite, av�au mo­
duri de viatll şi temperamente extrem de diferite. Unii erau
sclipitori, altii plicticoşi. unii erau" fermecători, altii insuporta..
bilL Cel pUIin trei dintre ei au izbutit să facă avere; dat tot
atîtia o-au izbutit niciodată s-o scoată la capăt CInd era vorba
de administrarea bugetUlui propriu. Doi au fost eminenti
oameni de afaceri, unul n-a ajunş niciodată mai mult decît un
negust6r ambulant, iar un altul şi-a prllplidit averea.
Viziunile lor despre lume au fost la fel de diferite ca şi
averile de care au dispus - n-au existat gînditori mai cîrco­
laşi deCÎt ei. Unul a pledat tot timpul vietii "pentru drepturile
femeilor; un altul a sustinut că femeile sînt evident inferioare
bărbatilor. Unul a sustinut despre gentlemeni că nu sînt decît

15
nişte barbari travestiti, în timp ce un altul i"ia socotit sl1lbiltici
Pe cei ce nu erau gent1emeni. Unul ,din 6i- care era foarte
bogat - a, cerut abolirea deosebirilor de avere; un altul -
destul de slirac - dezaproba actiunile mantropice. Mai multi
au 'fost de p D,rere d lumea în care"tri\iau, cutoate'neajunsurile
ei, este cea mai bunli dintre lumile poSibile; altii, în schimb,
"
şi-au închinat viata demonstrlirii tezei opuse.
Ţoti au scris ci\rti. dar o bibliotecii mai pestritli nu s-a po­
menit niCicînd. Unul sau doi au scris clirti de mare succes
care au ajuns pînli şi în colibele de lut din Asia; altii au
trebuit sli-şi finanteze singuri tiplirirea scrierilor lor obscure.
iar ca audientll n-au depllşit un cerc extrem de îngust. Citiva
au scris într-un limbaj ce a electrizat' milioane de oameni;
altii - la fel de imponanti pemru desti �ele lu�nii - au scris
într-o manierll cum nu se poate mai îmbîcsitll.
Dupll cum se vede. lianttil grupului nu l-au constituit nici
personalitlitile. nici biografiile, nici înclinatiile şi 'nici măcar
ideile. Numitorul comun a fost altul: curiozitatea. Pe toti .i-a
fascinat lumea din jurul lor, complexitat�a ei şi aparenta ei
dezordine, cruzimea deghizatll.. atît de frecvent în cumsecit�
denie şi succesul de care la fel de frecvent era inconştielltl1.
Pe toti i-a pasion�t sl1 studieze componamentul semenilor lor.
mai întîi ca produclitori de avutie materialll.. iar apOi ca inşi ce
se înghesuie bezmetic sll apuce pentru ei o pane din aceasta.
S-ar cădea. pe acest temei. sli-i numim filozofi ai lucru­
rilor pl1mînteşti. pentru cli' s-au strliduit să cuprindă într-o
viziune filozofică cea mai pămînteascll dintre îndeletnicirile
omului - rîvna pentru bunuri materiale. Poate că nu e genul
cel mai elevat de filozofie. dar cu sigurantă că unul mai incitant
sau mai imponantilu existll.. Cui i-ar fi trecut prin cap să
caute Ordine şi Finalitate într-o fa,milie de săraci sau la un
speculator înspi\imîntat de spectrul ruinării. ori să încerce să
descopere Legi şi Principii în fonota strltzii sau în zîmbetul
adresat de un zarzavagiu clientilor si\i? Or. marii economişti
erau încre<iintati că tocmai din astfel de fire aparent arl1
legl1tură se putea ţese ,o unicli tapiserie. că de fa o distantă

16
suficient de mare putea fi detectată în viermuiala ....
mişcare ordonată, iar În tum\jltul vietii cotidiene �tea fi W
luşită o armonie.
O credintl1 apro� fantasticl1, Într-adevăr! Dar, oricit de
uimitor ar părea, ea s-a dovedit îndreptătit'ă. Din clipa în care
economiştii şi-au etalat în fata contemporanilor. schemele lor
abstracte .. insul pauper şi speculatorul, �arzavagiul şi gloltta
strllzii Încetarl să mai fie nişte actori Întîmplători adunati în
mod inexplicabil pe o scenl1; s-a putut Întelege acum că
fiecare din ei juca un rol, fericit sau nu, dar esential în desn1-
şurarea de ansamblu a dramei umane. În unpa efortului d.e
gîndire depus de economişti, ceea ce pînă atunci păruse o
harababură" sau o lume haotică deveru o
' societate ordonată,.
t
cu o is orie coerentă.
Această dhitare a ordinii şi rostvrilor istoriei sociale for­
mează miezul ştiinţei economice. Ea va constitui, aşadar,
tema centralli a acestei clirti. În cele ce urmează nu vom
cl11litori în IUQ1ea principiilor, ci în lumea ideilor care au mo­
delat istoria. În drumul nostru vom întîlni nu numai peda­
gogi; ci şi o multime de pauperi şi de speculatori, ruinati sau
triumn1tori, gloate de tot felul, iar ici şi colo chiar şi cîte un
băcan. Vom coborî în trecut spre a descoPeri rădăcinile
propriei noastre societăti în puzderia de structuri sociale
detectate de marii economişti şi, fl1cînd acest lucru, vom avea
prilejul 511-i cunoaştem. pe înşişi marii economişti - nu doar
pentru că personalităţile lor sînt adesea foarte pitoreşti, ci
pentru cli ideile lor le poortă amprenta.
Ar fi comod dacli am putea începe de-a dreptul cu primul
dintre marii economişti - Adam Smith. Dar. el a' trăit' pe
vremea Revolutiei americane şi nu se poate să nu ne Întreblm
cum se face că pînă în acel moment, în răstimpul celor şase
mii de ani de istorie scrisli, lJu s-a ivIt nici un filozof allucru­
rjlor p1J.mînte§tj care să domine scena. Ciudat, Într-adevlir:
omul s-a confruntat cu problema economică mult înainte de
epoca faraonilor, iar în decursul secolelor scurse de atunCi

17
 s-�u ivit o multime de fIlozofi, o şi mai mare multime de
oameni de ştiintl, de gînditori politici, istorici, artişti, şi o
puzderie de oameni de stat. De ce, oare, nici un economist?
b
Va tre ui sli consacrlbn un capitol aflării răspunsului la
această Întrebare. înainte de a sonda natura unei lumi ce.a
precedat�o pe a noastră şi a durat mai mult decît aceasta - a
unei lumi în care economistul ar fi fost nu doar o figur� de
, prisos, ci una de-a dreptul imposibilă - n-avem cum să aşe"
zlbn decorurile pe scena în care marii economişti unnează să
evolueze. Ne vom concentra atenţia îndeosebi asupra micult.i.i
grup de oameni care au trltit în ultimele douli secole. Înainte
de asta, însă, trebuie să întelegem -lumea care a precedat
intrarea lor în scenă şi şli lu!� neapărat aminte la faptul cli
acea lume anterioară a dat naştere epocii moderne - epocii
economiştilor --- în tumultul' .şi chinurile unei revolutii de
amploare.
 II

Revoluţia economică

De cînd a cobon"t din copac, omul s-a confruntat cu problema

supravietuirii nu ca individ izolat ci ca membru al unui grup
social. Existenta sa neîntreruptă e o dovadă a faptului că a..
Bcut fată problemei ce i se punea; după. cum,pe' de altă parte,
dâinuirea neîntreruptli a lÎpsurilor şi mizeriei a o dovadă eli
solutia pe care a gi1sit-o n-a fost, în cel mai bun caz, decît una
partiall1.
Ar fi Însă nedrept să i se reproşeze prea aspru că nu a
reuşit să creeze raiul pe pămînt. Căci nu-i lucru uşor să-ti POli
'
asigura traiul pe suprafata acestei planete. Abia dacă ne mai
. putem imagina astăzi de cîte eforturi a fost nevoie pentru do­
mesticirea primelor animale, pentru descoperirea semintelor
�e plante şi punerea lor sub brazdă. pentru prelucrarea primelor
minereuri. Omul a izbutit, de bine' de rău, sl1 supravie(uiăscă.
numai datorită' faptului că este o fiintă soci almente coo-
. perantă. .
Dar tocmai faptul că depihdea într-o asemenea m�urâ
de semenii săi a flCUl ca probl�ma supravietuirii să fie pentru
om de o neînchipuitli dificultate. Clici oinul nu e o fUlŢlică,
înzestrată din capul locului cu o garnitură înnăscutl1 de in�
stinctesociale. Dimpotrivă, el pare să fi fost hărăzit cu o fire
egocemrică. În timp ce fizicul sliu relativ slab'îl sileşte să
caute să coopereze, impulsurile sale lăuntrice pun mereu în
pericol solidaritatea cu ceilalti membri .ai societătii.
În societatea primitivă mediul natural însuşi ti.ne, în frîu
conflictul dintre egocentrism şi cooperare; cînd o comunitate

19
,umană se confrunt! cu spectrul foametei, cum este cazul la
eschimoşi, simpla nev.oie de a supravietui îi împinge pe
membrii ei sll coopereze În munca de zi cu zi. în conditii, mai
pUlin vifrege, n� spun JlIltropologii, oamenii' îşi Îndep inesc
j
îndatoririle curente clUăuziridu-se în mod riguros după
normele universal acceptate 'ale rudeniei şi reciproeitătii: rn
fermecătoarea ei carte �espre boşJmanii din Africa, Elizabeth
Marshall Thomas descrie, cum carnea unei antilope vînate
este împlirtită între rude şi între rude ale rudelor, astfel că În
cele din urn1ă ,,nimeni nu mănîncă mai mult decît un altul".
Dar într-o comunitate avansatli nu mai este prezentă această
presiune.tangibilă a mediului sau ace�stâ lesătură de obligatii
sociale. În conditiile cînd oamenii nu mai muncesc cot la cot
�
ewlusiv pe tru a supravietui - şi cu -atît mai mult cind două
treimi din populatie nu atinge niciodată cumîna pămîntul, nu
cobOară în mine, nu ridică o cl1rnmidă ori poate eli nici nu
intră vreodată într-o fabrică - sau cînd obligatiile decurgînd
din rudenie au devenit ca şi inexistente, perpetuarea anirilalu­
lui uman devine o izbînd-ă sOcialli remarcabilli.
Remarcabilă, Într-adev:ăr, căci existenta societătii atîrnă
de un fir de păr. O comunitate modernă este amenintată de
,nenumărate primejdii: dacă agricultorii n-ar cultiva suficiente'
cereale; dacă lucrătorilor de la căile ferate le-ar veni Într-o
bună zi ideea să se facă contabili. sau contabililor li s�ar nă­
zări să preia ei munca feroviarilor; dacă un număr insuficient de
oameni şi-ar oferi serviciile ca mineri, ,laminorişti sau ingi­
neri -,într-un cuvînt. dacă vreuna din puzderia de ocupatii
,interdependente cîte există într-o societate ar' înceta de a fi
îndeplinită, În viata industrială s-ar produce o teribilă dezor­
ganizare. în fiecare zi comunitatea se confruntă cu posibilitatea
destritrnării - nu ca efect al unor forie ale naturii, Ci în virtutea
caracterului impredictibil al înseşi actiunilor umane.

În decursul.secolelor omul a g�it doar trei modali�i de a

preveni o asemenea calamitate.
El 'şi-a asigurat continuitatea otganizînd societatea în jurul
tnlditiei, transmitindfuncpile variate şi necesare din generatie
20
în generatie prin datini şi cutume: fiul îi urma tatălui, ceea ce
tăcea ca structura s� se perpetueze. În Egip tul antic, spune
Adam'Smith, "fiecare b�rbat era obligat de un principi u al
religiei s� preia ocupatia tatruui s�u, iar schimbarea -acesteia
cu o alta ar fi fost socotită drept cel mai oribil sacrilegiu". Tot
pi
aşa îillndia, n� nu demult, anumite ocupatii erau prin trac\itie
'

rezervate unor caste; de fapt într-o bună parte a lumii nein­

,

dustrializate ocupalia fiecăruia este predeterminatli prin

naştere.
Problema poate fi rezolvată şi într-un alt fel. Societatea
poate folosi biciul cîrmuirii auto,ritare pent ru a asigura înde­
plinirea corespunzlitoare a di feri tel or functii. P.iramidele
,

Egiptului antic n- au fost ridJcate din initiativa vreunui antre­

prenor, după cum nici cincinalele Uniunii Sovietice nu s-au
realizat urmînd vreo datină străbună sau prin jocul unor inte­
rese individuale. Atît Rusia cit şi Egiptulantic:: sînt societ�ti
autoritare; lăsînd la 9 parte aspectul politic ele şi-au asigurat
.

supravietuirea ecol1omiclI prin ucazuri ale unei au torilăti şi

prin sanctiunile stabilite de această autoritate supremă.
Timp de foarte multe secole omul a aplicat la problema
supravieţuirii una sau alta din aceste două solutii Şi atîta.

timp cît problema a fost tratată, fn temeiul autorită tii sau al

ucazului, ea nu a dat n aştere nicAieri acelui domeniu de studii
specializat numit "economie po1i tidl'·'.Deşi istoria a cunoscut
societăţi uimitor de d iversificate sub 'aSpectul vi etii eeono­
mice, deşi aceste socjetliţi au glorificat regi şi comisari, au fo­
losit în ,chip de bani cod afumat sau uriaşe lespezi de piatră,
au realizat repartitia bunurilor după cel� mai simple sCheme
comuniste sau după ritualuri dintre cele mai'rafinate, cît timp
functionau dupl cutume sau la porunca, nu aveau nevoie de
economişti care să le desluşească mecanismul. Dt; teologi, de
teoreticieni politici de oameni de stat, de filozofi de istorici
, , '

- da;'·de economişti însă, oriCÎt de ciudat ar putea să pară, 'nu.

Pentru ca să apară economiştii, trebuia să fie mai întîi
inventată o a treia solutie l a p roblema supravietui rii Trebuia
.

să se iveasc�O'uimitoareînjghebare în cadrul căreia societa­

tea îşi asigura propJia perpetuare oferind posibilitatea fiecărui
21
individ să facă exact ceea . ce el gbeşte de cuviinţă - cu
conditia doar de a se conforma liflei reguli de bad. Înjgheba­
rea s-a numit ,,'sistemul pietei" iar amintita regulă era de o
simplitate dezolantă: fiecare sli facli ceea ce e cel mai avanta­
jos pentru el sub aspect pecuniar. În sistemul pietei, nu pute­
rea tradiţiei şi nici biciul autorităţii, ci ispita cîştigului îl
îndeanmă pe fiecare să-şi îndeplinească funCţia socială. Dar,
deşi fiecare este liber să se îndrepte încotro)l împinge flerul
său achizitiv, jocul combinat al intereselor personale face să
se realizeze functiile necesare ale societl1tii.
Această solutie paradoxăIă, subtilă şi.plină de dificultăţi
a problemei supravietuirii este cea care a creat nevoia de eco­
nomişti. Căci spre deosebire de evidenta simplă a cutumei
sau a ucazului, nu era deloc evident că dacă fiecare individ e
preocupat doar de propriul său cîştig, societatea va putea în
fapt să dăinuie. N'u era rucidecum evident că toate muncile de
care societatea avea nevoie, nu doar celţ agreabile ci şi cele
dezagreabile, vor fi făcute în condiţiile cînd lumea nu mai
este cîrmuită de cutumă şi de ucazuri. Cine putea spune unde
avea să ajungă o societate care nu se mai supunea poruncilor
•
unui cîrmuitor?
Cei care au purces la .dezlegarea acestei .enigme au fost
economiştii. Numai că înainte ca ideea sistemului de pia� să
se fi impus în sfera vietii practice, enigma pe care ei urmau
s-o dezlege nu avea încă realitate. Or, pînă acum cîteva se­
cole oamenii nu erau defel siguri că sistemul tie piaţă trebuia
privit fără suspiciune, dezgust şi neîncredere. Lumea se
mişcase timp de secole pe făgaşul comod al traditiei şi al
ordinului; pentru ca această siguranţă,să fie abandonată În fa­
voarea mecanismului dubios şi abscons al sistemului de piată,
a fost nevoie de o adeyărată revoluţie.
A fost revolutia cea mai ir:nponantă, peinru naştţrea so­
cietătii moderne, din cîte au avut loc vreodată, o revolutie
care il adus cu sine bulversări mai radicale decît cele produse
de Revolutia franceză, de cea americană şi' chiar decît cea
rusă. Pentru a ne putea da seama de profunzimea ei, pentru a
întelege"ce disloclbi a pricinuit �a în societate, trebuie să

22
revenim putin la acea lume anterioar�. acum demult uitati.
din care s-a n�cut în cele din unnă societatea noastră. Numai
aşa vom înţelege de ce economiştii au avut atît de mult de
aşteptat.

Prima etapă: Franta. Anul. 1305.

VizitlUn un iarmaroc. Negustorii ambtManli au sosit de
dimineată însotiti de paznici înannati. şi-au Întins conurile
lor viu colorate şi au început să se tocmească între ei şi cu po­
pulatia locală. De vînzare - o varietate de mlUfuri exotice;
ml1tlisuri şi taftale, condimente şi parfumuri, piei şi blănuri.
Unele aduse din Levant, altel� din Scandinavia, altele de la
numai cîteva sute de mile depănare. Allhuri de oamenii de
rînd, prin fata tarabelor se preumblă nobilii locali/cu sotiile
IQr, dornici să alunge plictisul şi scofioşenia. vietii lor de
casteJani; cumpără din ciudatele bunuri adyse din Arabia şi-şi
însuşesc totodată cu aviditate noi cuvinte venite din această
.
tarll atît de îndepărtată: divan, sirop, tarif, spanac...
În cOI;turi, însă, ne întîmpină o privelişte stranie. Regis­
trele comerciale de pe tejghele nu contin uneori decît simple
consemnl1ri ale tranzacţiilor. Iată una din acestea, luată la în­
tîmplare: "Dat cu Îi'llprumut unui om zece guldeni în duminica
Rusaliilor. Uitat cum îl cheamă". Socotelile se fac Cell)lai
adesea cu cifre romane. iar tolalul obtinut este nu o dată greşit;
împăfiirea.printr-un număr mai mare de 12 este privită,ea un
lucru destul de misterios, iar utilizarea lui zero nu este nici ea
clar înteleasă. În ciuda etalării ostentative, în ciuda animatiei
care domneşte printre negustori.şi muşterii, nu se face cine
ştie ce comert. Cantitatea totală de bunuri intrate în Franta în
decurs de un an prin pasul Saint Gothar9 (pesle primul pod
suspendat din lume) ar înclipea uşor Într-un tren de marfă din
t
zilefe noastre; iar mărfurile transportate de marea ,flo ă vene­
{iană n-ar ajunge să umple un singur cargobot de astl1zi.
Unnătoarea etapă: Gennania. În jurul anului 1550.
Andreas Ryff, un negustor din Baoen, bărbos şi îmbrăcat
în şubă, aflat În drum spre casă, îi scrie sotiei o scrisoare În care
spune că a vizitat treizC<li de tîrguri şi se plJ'nge că-l dor şalele

23
de ;iula stat in şa. Şi mai mult se plânge Însă de anume SÎCÎieli
obişnuite în acele vremi: cam la fiecare zece mile este oprit şi
pus sli pllitească vamii; Între Basel şi KOln a plătit de treizeci
'
şi una de ori.
Şi asta încă n� e tot. Fiecare principat prin care a trecut
are propria lui D1onedli, propriile sale reguli şi ordonante,
propriile sale legi şi IÎnduieli. Numai În zona din jurul Bade­
' esc 112 unitliti de lungime, 92 unităti de
nului se folos
suprafatA, 65 de unitAti de capacitate, 163 de uniHlţi de măsu­
rare a cerealrlor şi 123 de măsurare a iichidelor. 63 de unităti
speciale pemru băuturi alcoolice şi 80 de greutl1.\i de cîmar.
Să ne continulim drumul: iatl1-ne la Boston"in anul 1639.
Nimerim la un proces. Un anume Robert Keayne, "vechi
predicator al evangheliei, bărbat de vază, bogat şi tată al unui
singur copil, venit prin părţile locului din îndemnul conşliin(ei
şi întru propăşirea" credintei", este aCl,Jzat de o crimă al?omi­
nabilă - aceea de li fi scos' un profit de 6 pence la un şiling.
care vasăzică de o agoniseallt nelegiuită. Curtea stă în cum­
pănă dacă să-I excomunice sau nu pemru păcatUl comis, dar
pînă la urmă, tinînd cont de trecutul său fără pată. devine mai
îng�duitoare, mulţumindu-se să-i aplice o amendă de două
sute de lire. Bietul domn Keayne este însl1 atît de răvl1şit su­
fleteşte, înCÎi în fata mai-marilor Bisericii ,,mărturiseşte cu la­
crimi în ochi că este lacom la suflet şi stricat". Pastorul din
Boston nu lasă să-i scape acest mInunat prilej şi foloseşte
exemplul viu al păcătosului ,înrăit care este numitul Keayne"
pentru ca în predica sa duminicală să se dezlănţuie împotriva
anumitor false principii ale comertului, între care şi urmă-
•
toarele:

,,1. Că un om are voie să vîndă cît poate mai scump şi

să cumpere cît poate mai ieftin.
II. D�că un om pierde într-un naufragiu etc. .Q parte din
inarfa sa, să aibă voie sli.vîndă restul la un preI.majorat.
m:Că are voie sll vîndă la fel cum a cumpărat, chiar
dacă la cumpărare a pllitit prea s�ump . . . "

24
 Toate astea sînt principii false, false, tun11 pastorul; sll vrei
bogl1pe de dragul bog�tiei înseanml1 sl1 cazi în păcatul avaripei.
Acum sl1 ne întoarcem în Anglia şi în Franta.
În Anglia o mare întreprindere comercială, The Merchant
Adventurers Company, şi-a elaborat actul de constituire şi
regulamentu'; acesta cuprinde şi umll1toarele reguli de con­
duită 'pentijl negustorii asociati: nu sînt îngMulte vorbele
urîte, cenunle între confrâti, jocul de c l1rti, line rea de Ciini de
vînătoare, mersul pe stradă cu pachete mari şi nearătoase.
Ciudată ne apare azi această firm'l1 comercială; seamănă mai
degrabli cu o:confrerie religioaslt
a
În Frant se constata de la o vreme r'ealrnente prea mu1tă
iniţiativă în ramura industriei 'textiIC, drept pentl1J care·Colbert
p�omulgl1 în. 1666 un reglement menit să pună stavilă acestei
propensiuni deşănţate şi primejdioase. De aci Înainte slofcle
din Dijon şi Selangey uIlJlau 511 aibli 1408 fire, inclusiv' tivul,
nici un fir în plus sau în minus. La Auxerre, Avallon şi În alte·
două oraşe industriale numărul firelor urma să fie de 1376; la
Châtillon, de 1216. Orice stom care s-ar abate de la aceste
p'rev�eri umla să fie tintuitl1 la stîlpul iruamiei. La trei abateri
de acest fel, În Jocul stofei urma slf fie pus la stîlpul infamiei co­
mcrciantul în cauză.
În' toate aceste crÎmpeie Tl1ile\e ale unor lumi revolute
gl1sim doiJl1 elemente comune. Primul: ideea îngăduirii
(necum a nece�ităţii) unui sistem organizat pe baza cÎştiguli,i
personal nu prinsese Încă rădăcini. Al d oi l ea : o lume econo­
mită separată, autonoml1 nu izbutise încă să se desprindă de
contextul ei social. Lumea indeletnicirilor practice apare încli
inextricabil împletită cu lumea vietii politice, sociale şi religi­
oase. Înainte ca cele două lumi să se separe nu vom întîlni
nicăieri ceva care �1i semene cît de cît cu ritmul şi aspectul
vietii moderne. 'Iar pentru a se ajunge la această separare, a fost
nevoie de o luptă lungă şi acerjJli.
Azi poate să ne mire că ideea de cîştig este una relativ
mo�em!l.; ne-am format astfel înCÎt credem că omul e o fiinţă

25
 eminamente achizitivii şi cii, llisat în voia sa, el se va compor'"
ta ca un om de afaceri care se respectli. Ni se spune întruna că
mobilul profitului e la fel de vechi ca omul însuşi.
Dar nu este aşa. Mobilul profitului e de aceeaşi vîrstă cu
"omul modem". Încă şi astăzi ideea cîştigului de dragul
cîştigului rlimîne străină unei mari păili din populatia globu­
lui, iar în decursul celei mai mari părti a istoriei cunoscute
nouă ea a fost incontestabil absentă. Sir William Petty,' un
straniu personaj din secolul al XVII-lea (a fost în cursul
vietii, rînd' pe rînd, băiat de serviciu pe o corabie, negustor
ambulant, fabricant de stofe, medic, profesor de muzică şi
fondator al unei şcoli botezate Political Arithmetic�) a susti­
nut cli atunci cînd salariile sînt bune, mîna de lucru este "ane­
voie de găsit, într-atît sînt p'uşi muncitorii numai pe mîncat.
mai bine zis pe băut" .. şi" trebu�e spus că aprecierea lui Sir
'William nu-i doar o expresie a prejudecl1tilor burgheze din
vremea sa. El consţata un ·fapt ce poate fi gbservat încă şi
·astăzi la·popoarele neindustrializate: o fortă de muncă ndns­
truită, nedeprinsă cu munca salariatl\, care nu se simte la
largul său în viata de fabrică şi nu s-a format în ideea unui
. .

standard de vială în continuă creştere nu va reactiona la ma-

jorarea salariilor muncind mai tenace, ci învoi�du-se mai des
de la serviciu. Ideea de cîştig, idea că orice persoană care
munceşte nu numai că are dreptul, dar chiar trebuie să năzu­
iască întruna să-şi amelioreze situaHa materialli, este o idee
ce fusese total străină marii mase a pllturilor inferioare şi mi}
locii din culturiIe-egipteană, greacă, romană şi medievală. iar
pe vremea Renaşterii abia începea sll se înfiripe ici şi colo; ea
este îndeobşte absentă din majoritatea civilizatiilor orientale'.
Ca o caraCteristidi generală a societălii, ea este la fel de recentl1
ca inventarea tiparului.
Nu numai ideea cîştigului este departe. de a fi universală
cum ne închipuim noi uneori; sanqiunea socială datli cîş­
tigului este un fenomen încă şi mai recent şi' mai putin răs­
e
pîndit. În Evul Mediu, Bis rica nu admitea ca un creştin să
fie negustor, iar în spatele acestui precept stătea ideea că ne­
gustorii sînt un ferment ce tulburl1 societatea. Pe timpul lui

26
Shakespeare tinta unnăritli în Yiat� <;te către omul de rînd, în
fapt de toa'lllumea cu excePtia nobilimii, nu era ameliorarea
conditiei sale, ci mentinerea ei. Şi stdmoşilor noştri, Părinli­
lor Pelerini*, ideea de cîştig ca un scop tolerabil - ba chiar
folositor în viată -le-ar fi apărut ca venind de la Necuratu.l.
Bogăţia a existat, de bună seamă, de cînq lumea, iar
H\comia e cel P!ltin la fel de veche ca legendele biblice. Dar
cît� deosebire între invidia inspirat!!. de bogătia unui ,mă­
nunchi de personaje atotputernice şi o competitie geDerală
pentru bogăţie prezentă în în.treaga societate. Negustori cu
gustul aventurii au existat Încă de pe vremea navigatorilor
fenicieni, iar apoi îi întîlnim pe tot parcursul istoriei, printre
spţCulatorii din vechea Romă, prin.tre negustorii veneţieoi, în
Liga hanseaiică şi printre marii călători portughezi şi spanioli
în căutarea unui drum spre Indii şi spr� îmbogătirea persona­
lă. Dar aventurile unui pumn de oar:neni sînt cu totul altc�va
decît spiritul întreprinzător ce anirnă o Întreagă societate.
Să luăm, de exemplu, extraordinara familie Fugger,
aceşti mari bancheri germani, din secolul al XVI-lea.' În pen­
oada ei de glorie, familia Fugger deţinea mine de aur şi de
argint, avea dreptul de a face comert şi chiar dreptul de a bate
monedă; fondurile lor blIDeşli depăşeau cu mult averile regilor
şi ale împăraţilor ale căror r!!.zboaie (şi cheltuieli domestice)
le finantau. Iată Însă că' atunci cînd a murit b1tt rînul Anton
Fugger,- cel mai vÎrstnic nepot al său, ,Hans Jacob, a refuzat să
preia imperiul bancar motivînd că treburile municipalitălii şi
propriile lui afaceri îi dădeau prea rriultă bătaie de cap; fratele
său Georg a declarat că preferă să ducă o viaţă tihnită; un al
treilea nepot, Christopher, s-a arătat la fel de neinteresat. Nici
unul din potentialii moştenitori ai acestei imense averi n-a
socotit, pesemne, că administrarea ei merita osteneala de a. i
se dedica. ,
. În afară de regi (îi am în vedere pe cei SOlvabili) şi' de
unele cazuri răzlele cum a fost cel al familiei Fugger, pionierii

• Puritanii englezi care au colonizat America de Nord În 1620. (l'!. t.)

27
capitalismului' n;.au fost' ţ'iguri marcante.în societate, ci de
multe ori nişte proscrişi şi nişte deracines, Ici şi colo cîte un
ins întreprinz!ltor ca Saint· Godric de Finchale putea să
înceapA prin a căuta, pe lănnul oceanului, lucruri aduse de
valuri de J)(!,. codbiile naufragiate şi a devenit negustor vîn­
zindu-le, iar după ce ti făcut avere, s-a retras, cl>lcemic, Într-o
viată de sihastru. Asemenea oameni erau însa: putini. Cîtă vre­
t
me doffiina ideea că via a pe pămînt nu�i decît un preambul al
t
Viepi Veşnice, spiritul întreprinzăto nu era nici încurajat,
nici nu primea spontan stimuli din mediul ambiant. Regii
voiau tezaure şi pentru asta se războiau; nobilimea voia
pămînt, şi cum nici un gentleman oCare se respecta nu era'
dispus să-şi vîndă moşiîle primite de la străbuni, se ajungea şi
aici la conflicte şi la ciocniri armate. Dar majoritatea oameni­
lor - şerbi� meşteşugari de la sate, ba. chiar şi starostii bres­
lelor - voiau doar să fie lăsati în pace să trăiască aşa cum a4
trăit ta}ii lor şi cum aveau să trăiască mai apoi fiii lor.
.A:bsenta ideii de cîştig ca rep€r normal în viata de zi cu
zi - idee pe care Biserica o blama neîncetat - a constituit
una din deosebirile enorme dintre strania lume a secolelor
X;..XVI şi lumea care, cu un secol sau două inaintea lui Adanl
Smith, începea să semene cu a noastră. Exista însă o deose­
bire şi mai importantă. Ideea de "cîştig" nu se născuse încă.
Viata economiCă şi viata socială erau unul şi acelaşi lucru.
Munca nu devenise încă un mijloc pentru un scop - scopul
fiind banii şi lucrurile ce se puteau cumpăra cu ei. Munca era
un scop în sine, implicind" bineînteles, banii şj celelalte bunuri,
dar gîndită ca parte componentă a unei traditii, ca un mod
natural de viată. Într-un cuvînt, "piata", această inventie
sociall nu fusese făcutl1 încă.

Piete au existat încă de la începuturile istoriei. Din

tăblitele de la Tell-el�Anlama alUm despr� existenta unui
'comert intens între faraonil egipteni şi regii din Orient în
jurul anului 1400 î. Chr.; aur şi care de luptă erau schimbate
pentru sclavi şi cai. Dar cu toate că ideea schimbului este cu
sigurantă aproape la fel de veche ca omul însuşi, ar fi greşit

.28
 ..

sli se creadli, ca şi în cazul ideii de cîştig, eli înclinatia pentru

afaceri a puştanului american din secolul al Xf(�ea a existat
dintotdeauna şi peste tot. AntroPQlogii ne furnizează exemple,
uneori amuzante, care arată cli lucrurile nu stau aşa. Bunăoară,
l a triburile maori din Noua Zeelandă nu poţi să întrebi cîte
alimente primeşti în schimbul unui cîrlig de undiţă pentru
pesc�it scrumbii, fiindcl1 un asemenea schimb nu se face
nidodatlf şi întrebarea ar fi ,socotită ridicolă. Dimpotrivă În
anumite comuniUlti africane este cît se poate de leg i ti m să
'

întrebi cîti bol cos,tă o femeie - un schimb care nouă ni se

pare la fel de abSurd cum li se pare maorilor cel cu alimentele
şi cîrligele de pescuit (deşi acolo unde mai există dota miresei ,
pdipaştia dintre noi şi africani nu mai apare chiar atît de adincl1) .
Pieţele, însă, fie cli e vorba de scrumburi Între triburi de
primitivi, unde obiectel� sînt puse alandala pe jos, sau de
pitoreştile iarmaroace ale Evului Mediu, nu sînt totuna cu sis­
temul de piaţă, Pentru că acesta di n urmă nu este d oa r un
mijloc de a face' schimb de bunuri; el este un mecallism de
sus/mere şi perpetuare a unei întregi societ/11i.

Dar omul medieval era departe de a întelege acest meca­

nism. Am văzut deja cli preocuparea stltruitoare pentru cîştig
era destui de aspru condamnată. I deea mai largă că o compe­
titie generalizată pentru cîştig s-ar putea dovedi a fi, în reali-'
tate, liantul unei comunitliţi ar fi fost socotită pe atUnci aproape
o smintealli.
Această cecitate este explicabilă. Evu,l Mediu, Renaşte­
rea, Reforma - în fond, lumea întreagă pînă în secoh,ll al
XVI-lea sau al XVII-lea - nu-şi putea reprezenta sistemul
de piaţă, pentru simplul motiv că Pămîntul, Munca şi Capita­
lul - f-actorii de, bază ai producţiei, a căror repartHie se reali­
zead prin sistemul pietei - nu existau încă. Pămîntul,
munca şi capitalul în sensul de sol, fiinte omeneşti şi unelte
coexistă, bineînteles, cu societate,a însăşi. Însă ideea de
_pămînt abstract sau de muncă abstractă nu-i vine omului în
minte în chip nemijlocit, aşa cum nu-i vin în' minte ideile de
energie sau de materie abstractă. Pămîntul, munca şi capitalul,

29
ca ..agenti'l ai productiei, ca entităţi impersonale, dezumani­
zate, sînt idei, la fel de mOderne ca şi calculul di ferenpal. De
altminteri, �9i nu sînt mult mai vechi decît acesta. ,
Luati, bunăo�ă, pămîntul. Nici chiar în s�olele al XIV-lea
sau al XV-le� nu exista plUnîilt în sensul de proprietate liber
varidabilă sau producătoare ele rentă. Existau, desigur, păinîn­
turi - domenii , feude şi principate - dar acestea nu erau
nicidecum nişte bWlUri imobiliare susceptibile de a fi vfndute
sau cumpărate cînd se oferea prilejul potrivit. Asemenea
pămînturi' formau miezul vietii sociale,. pe ele se clădeau
prestigiul şi rangul în societate, ele constituiau temelia orga­
ni zării militare, judecătoreşti şi administrative a societl1tii.
Deşi plUnîntul putea fi vîndut în anumite conditii (nu tocmai
simple!), el nu era îri general de vinzare. Unui nobil feudal" de
vază nu i-ar fi dat prin gînd sl1-şi vîndă. domeniile, întocmai
cum , azi guvernatorului din Coonecticut nu i-ar da prin gînd
să vîndă niscai comitate guvernatorului din Rhode Island.
La fel stăteau lucrurile şi cu forta de muncă. Cînd vorbim
astăzi de piata fortei de muncă ne gîndim la imensa masă , a
solicitărilor d e slujbe în care inp.ivizii îşi oferă serviciile celor
dispuşi să plătească mai bine. În lumea precapitalistă o aseme­
nea retea pur şi simplu nu exist!l. Munca o făcea o lume pes­
trită de şerbi, ucenici şi zilieri, dar cea mai mare pa:ne a acestei
munci nu apărea niciodatii pe piată spre a fi vîndut"ă sau
cumpărată� La. sate tăranii erau legati de moşia nobilului; ei
îşi măcinau grîul la moara lui şi îşi coceau pîinea în cuptorul
lui , îi lucrau pămînturile şi luptau sub steagul lui în vreme de
război , dar rareori sau niciodată nu erau plătiţi pentru aceste
prestatii : era vorba de obligaţiile lor de şerbi, nu de "munca:'
unui individ liber să intre în rapOrturi contractuale. La oraş
ucenicul intra" în slujbă la un meseriaş� durata uceniciei,
numărul colegilor. leafa pe care o primea, orarul şi chiar
metodele de muncă erau reglementate de o breaslă. Nu prea
exista tocmeală între �tăpîn şi slugă, exceptînd grevele spora­
dice la care se ajungea cînd conditiile deveneau de nesupor­
tat. De o piată a' muncii se poate vorbi aci l a fel de putin ca şi
în cazul intemilor dintr-un spital.

30
 Luati, în fine, capitalul. Capital în sensul de avutie
privată a existat, neîndoielnic, şi în lumea precapi.talistă. Dar,
deşi fonduri existau, lipsea îmboldul de. a le da o folosintă
nouă şi agresivă. În locul riscului şi al schimbării, deviza era
"siguranta mai presus de toate!". Tehnica de productie prefe­
rată nu ' era procesul cel mai scurt şi cel mai eficient, ci cel '
mai lung şi cu cel 'mai .mare volum de muncă. Rechima era
interzisă, iar ideea că un meşter breslaş ar putea confectiona
un produs mai. bun decît col�gii săi ar fi fost privită ca neloială.
În Anglia s.ecolului al XVI-lea, cînd hidra productiei de mflsă
şi'-a itit pentru prima dată capul hidos, breslele au înaintat un
protest regelui. Drept urmare, atelierul-minune care cu prindea
două sute de r�boaie de tesut şi un personal de serviciu În
rîndurile căruia figurau măcelari şi brulari Îngrijind de hrana
fortei de muncă, a fost scos de Majestatea Sa în afara I Cgii: o
'
asemenea ,eficienlă şi concentrare de bogăţie putea să creeze
un precedent nedorit:
Aşadar, dacă lumea m edi ev ală nu pu tea să conceapă
sistemul -de piată, ratiunea suficientă a faptului era că ea nu
concepuse încă elementele abstracle ale productiei înseşi.
Lipsindu-i pămîntul, munca şi capitalul, Evul Mediu era lipsit
şi de piaţă; şi lipsind piata (În pofida pitoreştilor tîrgu ri locale
şi iarmaroace am bul ante), societatea se alinia cutumei şi
traditiei. Stăpînii dădeau ordine �i în functie de ele productia
creştea sau scădea. Acolo unde nu se dădeau. ordjne, viata
mergea î.nainte pe fligaşul familiar. Dacă Adam Smilh ar fi
trăit înainte de 1 400, n-ar fi, simlit nevoia de a elabora o
teorie a vietii economice. Pentru 'a întelege care era liantul so­
cietătii medievale, nu trebuia dezlegat nici un fel de mister,
iar pentru a descoperi ord.inea' şi coerenta nl.l trebuia străpuns
nici un fel de văI. Etică şi politică - asta da; existau o
mulţime de lucruri care se cereau explicate şi rationalizate în
raporturile dintre mica nobilime şi ma rea nobilime, sau dintre
aceasta din urmă şi rege, iar confli ctul ,dintre dogmele biseri­
'cii şi tendintele incorigibile ale clasei negustoreşti oferea şi el
un bogat material de reflectie. În schimb, probleme de econo­
mie politică nu se, puneau. Cine s-ar fi apucat să caute legi

31
abstracte ale cererii şi ofertei, ale costuiui şi ale valorii, cînd
explicatia lumii se_ afla, �a într-o carte deschisă, în legile do­
meniului feudaJ, Î!1 cele ale Bisericii şi în obiceiurile din
moşi-strAmo§.i? Adam Smith ar fi putut în acele epoci să ţie
un ilustru fiJo�of moral, dar n-ar fi putut nicicum si fie ·un
mllfe econo tÎii st: pe atunci, un economist n-ar fi avut cu ce să
se ocupe.
Situatia asta a durat mai multe secole -'.pînă cînd în
ţî
s rşit această mare lume autarhic·ă şi autorepetitivă a enipt,
dîfld naştere iureşului şi agitatiei generale din secolul al
XVlII-Iea. Poate că "erupt" e un cuvînt prea dramatic, dat
fiind faptul că s�himbarea avea .sli se petreacă în decu-rs de
secole şi nu printr-un spasm unic şi vIolent. Dar, deşi a durat
mult, ea n-a �VUl caracterul unej evolutii line, ci a însemnat ·o
convulsie orgar:tid a societătii, o revolutie.
Bunăoar�, pentru ca pămîntul să fie comerciali zat -
ceea ce însemna convertirea ierarhiei relatiilor soci ale într-o
multitudine de parcele vacante şi de amplasamente avanta­
joase - a trebuit să fie smuls din rMlkini un întreg ·mod de
via\ă statornicit. cel al societAtii feudale. Pentru a transforma
în "muncitori" pe .şerbii şi ucenicii pînă atuilci ocrotiti de
stăpîn � chiar dacă sub învelişul acestui patemalism se
ascundea o exploatare brutalii - trebuia să ia fiintă o clasă
de oameni debusolati şi înfricoşati , numită proletariat. A face
din meseriaşii incorporati în bresle capitalişti echivala c� a
deprinde nişte animale domestice cu legile junglei.
Astfel de prefaceri nu . erau posibile fără zbucium.
Nimeni nu dorea această mercantilizare a vietiL Ot de înver­
şunată a fost rezistenta pe care ea a întîmpinat-o ne vom
putea da seama flkînd o ultimă incursiune .În trecut spre a ve­
dea pe viu cum a arătat a�eastă revolutie economică.

RevenIm, aşadar. în Franta, în anul 1 966.

Capitaliştii din epocă se con�runtă cu o sfidare răscoli.;.'
toare pe care a adus-o inevitabil �u sine lărgirea mecanismului
pie�i : schim�a.

32
 S-a iscat intrebarea dacă unui meşter breslaş din industria
textilă i se poate pennite să Încerce o inovatie în productia sa.
iaHt, verdictul: "Dacă un lesător intenlionează, să facă un
postav după propria lui inventie, este obligat să, obtină mai
întîi pennisiunea de la judecătorii oraşului de a folosi numă­
rul de fire şi lungimea pe care le doreşte, după ce chestiunea
va fi fost examinată de cei mai virstnici negutători şi de patru
dintre cei mai vîrstnici tesători din breaslă". E lesne să ne
închipuim cî� de multe sugestii de schimbare vor fi fost tole­
rate În această situatie.
La scun timp după ce chestiunea postavurilor a fost re­
zolvată, 'a sărit În sus ofensatA- breasla năsturarilor, din pricina
unui lucru nemaiauzit: croitorii se apucaseră să facă nasturi
de piele! Guvernul, indignat de această inovatie care punea În
pericol o industrie bine t',şezată, aplică o amend ă croitorilor în
cauză. Dar păzitorii breslei năsturarilor nu s-au mulţumit cu
atît. Ei au cerut să li se dea dreptul de a ptlrc�eziţiona casele
şi şifonierele oamenilor, de a-i amenda şi chiar de a-i aresta în
stradă pe cei care punau astfel de lucruri subversive.
Această spaimă de schimbare şi de inovatie n\.l repre­
zţnta, de altfel, doar rezistenţa comică a CÎtorva negustori
�
înfricoşa . Capitalul luptă cu loatll seriozitatea împotriva schim­
bllrii şi vegheazli cu străşnicie. În Anglia. cu cîtiva ani mai
înainte, un brevet revolutionar pentru o maşină de tricotat nu
u
n mai că fusese respins, dar Consiliul de coroan� ordonase
ca nefasta ,născocire să fie nimicită. În Franta impOnul de
stambă imprimată începuse de la o vreme să submineze
industria textillL I s-a pus capăt prin mlisuri ce au costat viata
a, 1 6 000 de oameni ! Numai la Valence, într-un rînd. 77 de
persoane au fost condamnate la spînzurătoare, 58 la tragere
d.
pe roată, 63 1 au ajuns la galere, un singur norocos fiin elibe­
rat, toate pentru crima de a fi avut de-a face cu stamba impri­
mată. Capitalul nu este însă singurul factor al productiei care
se zbate din răsputeri să stăvilească primejdia sistemului de
piată. Cu forta de muncă se întîmplă lucruri şi mai năucitoare.
,
Să ne întoarcem pentru o 'clipli în Anglia.

33
L Sîntem la sfillitul secolului al XVI-lea, marea epocll a
expansiunii şi aventurii " engleze. Regina Elisabeta face o
clUlltorie triu�falll prin regat. Revine însli în capitalll cloco­
tind de indignare: "Ţara e plin! de sllrlintoci!" Este o obser­
vatie stranie", pentru cli doar cu o sută de ani în unnli satele erau
fonnate în mare parte din proprietari care-şi lucrau propriul
lor plimînt, djn acei yeomani, .fala Angliei, cea mai mare
masli de cetliteni independenti, liberi şi prosperi din lume. Iar
acum "Ţara e pIinii de sllrlintOci !" Ce se intîmplaie Între timp?
Avusese loc o enonnă mişcare de expropriere - mai
bine zis începuse o asemenea mişcare, pentru eli valul cel
mare unna abia să vinll. Lîna devenise o marfii noult şi adu­
clltoare de cîştig, iar pentru obtinerea ei cresclitorii de oi
"aveau nevoie de păşuni. Plişunile erau create prin împrejmui­
rea pllmînturilor" comunale; puzderia de propriet11ti mici şi
rhlete (flrll garduri Între ele, demarcate doar prin cîte un
copac sau piatr� ki şi colo), ca şi pămînturile comunale pe
care toatlr lumea putea sll pas�ll vitel� sau de pe car� putea sl1
extrag11 turb11, sînt declarate deodată toate proprietate a nobi­
.Jului, sătenii nemaiavînd dreptuf sl1 le folosească. Unde
odinioară fusese un fel de proprietate în devlUrnăşÎe, acum
era proprietal� privatli. Unde fuseserli yeomani, acuh} erau oi.
Un anume John Hales scria în 1549 : . . .unde mai înainte
"

vreme îşi duceau traiul XL de creştini, acu îi unul singur şi cu

oile lui . . . Aste oi pricina îs a toate plitimirile din zîoa de
azi , căci alungat-au din saJe lucrul plimîntului de unde se sco­
teau a1datli bunlitliti de tot felul, pe cît11 vreme acum nimic
'alta nu vezi decÎl oi şi iar oi".
Este aproape cu neputint11 să ne imaginlim azi amploarea
şi efectele procesului de "împrejmuire". Înc11 de pe la mijlocul
veacului al XVI-lea au izbucrut rllscoale împotriva lui; în una
din ele au fost ucişi 3 500 de oameni. La mijlocul secolului al
XVIII-lea, procesul era Înc11 în toi; abia către mijlQcul secolu­
lui ulllllitor avea sli-şi încheie teribilul său curs istoric. Astfel,
în 1 820, la aproape cincizeci de ani de la Revolutia american�
ducesa de Sutherland deposeda 15 000 de proprietari rurali de

34
794 000 acri de pămînt, înlocuindu-i cu 1 3 1 000 de oi, iar în
chip de despligubire d!1dea familiilor evacuate în medie cîte
doi acri de pămînt la marginile domeniului.
Meritli sli dăm atentie însă nu doar acestei acaparliri
masive a plimîntului. Adevlirata tragedie este ceea ce s-a
întîmplat cu lliranul. Luîndu-i-se dreptul de a şe folQsi de pă­
mîntul comunal, el nu mai putea să se menVnă ca fermier" "

Şi cum nu existau încă fabrici, nu putea ----:- chiar de-ar fi vrut

- sli. se metamorfozeze în" muncitor industrial. Aşa se face că
a devenit cea m/,li năpăstuită dintre toate clasele sociale, a
devenit proletar agricol, iar unde nu se găsea de lucru în agri­
cultură, ceJ]etor, cîteodată tîlhar, iar de cele mai multe ori·
simplu pauPer. Înfricoşat de alarmanta creştere a pauperismu­
lui în tarli, parlamentul englez a încercat să facă fală proble­
mei localizînd-o. I-a legat pe pauperi de parohiile în care se
gliseau şi de la care primeau o brumă de ajutor, iar cei gllsiti
vagabondind erau bl1tuli cu biciul. Însemnati cu fierul roşu
sau mutilati. Un cleric din vremea l uI 'Adam Smith descria
Brit exageritri patetice drept "case ale groazei'� atelierele pa­
rohiale destinate ceior săracL Lucrul cel m ai rllu era însll că
tocmai mlisurile luate de tarll pentru a se apllra de pauperi -
legarea acestora de parohiile locale, unde puteau fi tinuti în
viatli cu o 'alocatie mizerii - împiedicau singura rezolvare
posibilă a problemei Nu că păturile conducătoare din Anglia
.

ar fi Jost neomenoase şi cu totul nesimtitoare la suferintele

celor multi. Mai degrabl1 ele erau incapabile sit înteleagll c,it
forta de mund trebuia sll se mişte liber, să fie mobilă. sll fie
litsată sli lucreze acolo Unde era nevpie conform dictatelor
pietei. Pretutindeni comercializarea muncii, ca şi cea a capi­
(taIului era greşit înteleasă, inspira teamă şi era respinsă.
Sistemul de piaţă cu componentele sale esenliale -

pămîntul, munca şi capitalul,- s-a nl1scut, aşadar, în chinuri ,

chinuri care au început în secolul aI XIlI-lea şi au durat pînl1
cAtre mijlocul secolului al XIX-lea. Niciodatl1 o revolutie n-a
fost mai pUlin înleleasll, mai putin agreată şi mai putin
plAnuitA. Dar marile forte care generau sistemul de piatit nu
mai' puteau fi stAvilite Ele erodau în mod insiwos crusta
.

35
cutumelor statornicit e! .şî sBrîmau opreliştile traditiei. Cu
toat� zarva stirnitll <ie n!sturari, nasturii de piele aveau s�
biruie. În ciuda interventiei Consiliuiui de coroan11, maşina de
tricotat va deveni atît de valoroasll încît dupll vreo şaptezeci
de ani acelaşlConsiliu de coroan� va interzice exponarea ei.
În ciuda strivirilor pe roat�, comertul cu stamb!1 a crescut
impetuos. În pofida rezistentei înCJîrjite opuse de vechea
gardll, din domeniile de odinioar� a luat naştere p�mîntul co­
mercializabil, iar în pofida protestelor vehemente ale patroni­
lor şi deopotrivll al� angajatilor. din rîndul ucenicilor şomeri şi
al·tllranilor deposedati s-a plllmlldit forta de muncll salariatll.
Marea cllrutll a societăpi, care se mişcase aHta vreme pe
tlgaşul lent al traditiei, s-a trezit acum propulsată de un motor
cu combustie intemll. Pistonul neobosit al tranzactiilor şi al
goanei dup� cîştig devenise o noull şi neaşteptat de puternică
fOT\ll motrice.

Oare ce forte au fost atît de puternice încît au izbutit sl1

stlrîme o lume aşezatll şi tihnită -şi sll pun11 în loc o societate
noull şi nedorită?
N-a fost o cauzll unică şi determinantll. Noul mod de
viatll s-a Înfiripat În sînul celui vechi . ca fluturele în crisalidă;
cînd a devenit suficient de puternic, el a stlrîmat vechea struc­
tur11. Revolutia economică nu s-a săvîrşit prin evenimehte
mari, prin aventuri neasemuite, p'rin legi speciale sau· prin
actiunea ,unor personalitllti puternice. Ea a fost un proces de
creştere llluntrică.
Un prim factor a fost ' închegarea treptatli În Europa a
entitliJilor poliJice nalionaJe. Sub loviturile războaielor
tărăneşti şi ale cuceririlor regale, izolarea caracteristică feu­
dalismului timpuriu a cedat locul monarhiilor centralizate. Iar
o d atll cu monarhiile s-a afim1at treptat spiritul national;
acesta a însemnl!,t . la 'rîndul s�u. patronajul regal al anumitor
industrii favorizate, cum au fost în, Franta marile .ateliere de
tapi serie. şi dezvoltarea de oştiri şi armade cu industriile care
le asigurau aprovizionarea şi echiparea. Puzderia înspmmîn­
tătaare de dispozitii şi regulamente ce",l sîcîiseră pe Andreas'
Ryff şi pe alti negustori �bulanti din secolul al XVI-lea au
cedat locul unor legislatii nationale, unitl1tilor de m�url co·
mune şi unor monede mai mult sau mai putin standardizate.
Un aspect al schimMrii politice care revolutiofia Europa
l-a constituit incuraj area aventurilor şi explor!1rilor în zone
indeplrtate ale lumii. în secolul al XIII -lea fratii Polo au
făclit ca simpli negustori cutez!1toarea lor clU!1torie în tara
marelui Han; În seColul al XV -lea, .sub auspiciile reginei
Isabela, a PO�L Columb in cl1Iltoria sa pe mare, crezind că
merge tot îmr·acolo. Această trecere de la explorarţ'!. pe cont
propriu la una cu caracter na[jonal nicea partc din- tranzitia
mai generală de la vjata izolată la viata natională. 'Iar marile
aventuri nationale ale marinarilor-capitatişti englezi, spanioli
şi portughezi au adus în Europa uriaşe cantităti de' aur precum
şi dorinta de a-l poseda. "Cine are aur-zicea Cristofor Columb
- poate să facl1 şi sl1 obtinl tot ce-i place pe lu m ea asta şi' în
cele din,urmă să-I folosească pentru a trimite sunetele în rai " .
Opinia lui Columb era cea a unei epoci şi ea a grlbit iyirea unei
societlp orientate spre cîştig şi aventurl1 şi animate de goana
după b�. În treacăt fie spus, comorile Orientului erau cu
adevl1rat fabuloase. Cu partea ce i-a revenit ca actionar care a
finantat cllătoria lui -Sir Francis Drake cu Golden Hynd, re­
gina Elisabeta a Pl,ltut să achite toate datoriile externe ale
Angliei,' sl1 echilibreze bugetul {!irii şi să investeascâ peste
mm o sum l care, cu dobinda compusll respectivă. ar egala in­
treaga avuţie din străinătate a Mani B ritar�ii din 1 930!
Un al doilea mare curent de schimbare l-a reprezentat
declinui treptat al spiritului religios sub impactul ideilor scep­
tice, iscoditoare şi umaniste' ale Renaşterii italiene� Interesul
�ntru Prezent îl inll1tura treptat pe cel pentru Viitor şi pe mă­
sură ce viata pămîntească devenea mai importantl. cîşti�a
teren şi ideea de bun�tare materială şi de confort cotidian. In
spatele schimbărilor survenite in ce priveşte toleranta religi­
oasl1 stltea afirmarea Protestamismului, care a stimulat o
atitudine noul1 fată de muncă şi fat� de bogătie. Biserica de la
Roma nu i-a privit niciodată cu ochi prea buni pe negustori , ,n-a
pregetat să califice cămătma d rept u� păcat. Acum, însă, cînd
"

37
negustorul acesta dobindea pe zi ce trece o importantl1 tot mai
mare in societate, cind incetase sl mai fie un simplu acceSo­
riu 'util, devenind parte integrantă a unui nou tip de Iunie, se
impunea' o reevaluare a funcpei sale. Liderii protestanti au
pregl1tit drumul spre o amalgamare .a vietii spirituale cu cea
temporall1. Departe de a 1l1uda sl1rl1cia şi contemplalia spiri­
tuall1 ca separate de viata pl1rnînt�ascl1. ei predicau cl1 era un
semn de cucernicie sl1-li pui în valoare darurile hl1rl1zite de
Dwnnezeu în îndeletnicirile curente ale viepi. Spiritul achizitiv
deveni o virtute recunoscutl1 - nu de-a dreptul pentru
propria desflitare, ci întru sll1virea Celui Atotputernic., De aci
nu mai rl1mînea de făcut decît un pas pînl1 la identificarea
bogAtiei cu,pelfectiunea sPiritualA. şi a oamenilor bogati cu cei
înzestrap cu harul divin.
a istorioarA popularl1 din secolul al XI I-lea vorbeşte
despre un cAmAtar strivit de o statuie elizutA peste el în clipa
cînd intra în biserieli pentru c�nunie. S-a constatat, cicli. dupl1
aceea cl1 statuia era a unui alt c!lml1tar, o dovadl1 în plus a mîniei
lui Dumnezeu fatA de .cei ce mînuiesc banul . Chiar şi la
mijlocul veacului al XVII:lea, dupA cum ne' amintim, bietul
Robert Keayne a avut de pătimit din partea autoritl1tilor reli­
gioase pvritane pentru îndeletnicirile sale mercantile. Într-o
asemenea atmosferă ostilA expansiunea sistemului de piatA
întîmpina diflcultAp. Aşa se face eli acceptarea treptatA de cAtre
liderii spirituali a ideii cli piata e un lucru inofensiv, ba chiar
benefic, a jucat un rol esenpal în deplina afirmare a sistemului.
Un al treilua curent de profunzime l-au constituit
schimbifrile materiale care au f]fcut în cele din urmiI posibil
sistembJ pielei. Ne-am obişnuit 'sA ne închipuim Evul Mediu
ca pe Q perioadă de stagnare şi de 'absentA a progresului .
Totuşi, într-un rl1stimp de cinci sute de ani epOca feudall1 a
creat o mie de oraşe (o pelformantli rertt arcabilA!), le-a legat
între ele prin drumuri rudimentare dar practicabile şi a hrănit
populatia lor cu alimente aduse de la sate. Astfel oamenii
s-au deprinS cu banii, cu piata, cu un mod ae viată în care cum­
plirarea şi vînzarea sînt lucruri familiare. �e mlisurli ce se
producea aceastl1 schimbare, puterea încePea in chip firesc sli

38
trcacll În mîinile celor priceputi în mînuirea banilor negus­
-

torii -, În detriI}le�tul nobilîmii, c�reia aceast� pricepere ii

lipsea.
Progresul nu se rezuma la această orientare lentă spre
sistemul monetar. A avut loc şi un progres tehnic într-un
sector de mare importantă. Revolutia comercială nu putea să
debuteze înainte de a se fi dezvoltat o contabilitate ratională:
venetienii foloseau inel din secolul al XII-lea o contabilillţte
sofisticatl, dar negustorii din Europa erau în privinta asta la
'fel de ignoranti ca nişte şcolari. A trebuit să treacll destul
timp pînă să fie larg recunoscută necesitatea contabilitlltii;
abia în secolul al XVII-lea s-a statornicit ca o practică stan­
dard contabilitatea În partidă dublă. Or, Înainte de a avea această.
contabilitate ra,ională, nu se puteau efectua cu succes operatii
comerciale de anvergurl1.
Probabil că cea mai important! dintre toate a fost, prin
profunzimea efectelor ei , ampli ficarea curiozitătii ştiintifice.,
Deşi explozia spectaculoasl1 din domeniul tehnologiei avea să
se producă abia în timpul lui Adam Smith, Revolutia indus­
trială n-ar fi putut să aibă loc dacă terenul fi-ar fi fost pregătit
de o suită de descoperiri fundamentale cu caracter subindus­
tJ;ial. În epoca precapitalistă au ap'ărut tiparul, manufactura de
hîrtie, moara de vînt, 'ceasomicul m ec anic , reprezentarea
cartograficli şi o multime de alte inventii. ÎnSăşi id eea de in­
ventie a prins rădăciru; pentru prima dată experimentare!! şi
i�ovatia erau 'receptate favorabil .
Nici unul din aceste curente luat î n parte n-ar fi putut
prin el însuşi să bwverseze întreaga societate. Şi' dealttninteri ,
multe dintre ele ar fi putut să fie în egală măsură efecte şi
cauze ale uno( mari convulsii în organizarea socială. Istoria
nu face cotituri b ru şte şi toată această răsturnare de anvergură
s-a întins pe o perioadă lungă. Simptome ale economiei de
piată se iveau alături de modurile de viatl1 traditionale, iar
vestigii ale trecutului s-au păstrat încă multă vreme şi după ce
piata practic triumfase ca principiu diriguitor al organizării
�
economice. Astfel, în Franta breslele şi privilegile feudale n-au

39
fost definitiv 'desfiintate decit în 1790, iar Statutul mese­
rlaşilor, care reglementa activitatea bre�lelor în Anglip., 'Il-a
fost abolit decît în 1 8 1 3.
Totuşi , pe la 1700, cu douăzeci şi trei de ani înainte de a
se naşte Adam Smith, lumea care il adusese în fata judecli­
torului pe Robert Keayne, care interziseSe negustorilor să
umble cu pa�hete inestetice, care se preocupase de ,justetea"
preţurilor şi tinuse mortiş la privilegiul de a merge pe fligaşul
traditiei I era pe cale de disparitie. Societatea începuse să se
conformeze unei alte table de principii "evi�ente". latli CÎteva
din ele: "
"Orice om e în mod firesc rivnitor de cîştig."
,.Legile nu trebuie să fie potrivnice cîştigului ."
"Cercul Comertului are în Centrul sliu cîştigul."
O nouă idee prinsese viatli: "omul economic" - umbra
ce însotea fl1ptura care se mişca prin lume după cum îi porun­
cea maşina de adunat din capul său. CăI1ile de ştoală aveau să
înfltişeze curind oameni ca Robinson Crusoe pe insule pustii
organizîndu-şi viata ca şi cînd ar fi fost nişte contabili foarte
chibzuiti.
În lumea afacerilor o nouă febră a îmbogătirii şi a
speculatiilor' a pus stăpînire pe Europa. În 1 7 1 8 în 'Franta un
aventurier scotian pe nume John Law a lansat o afacere gi ­
ganticâ cunoscută sub numele de Campania Mississippi,
vînzî'nd actiuni pentru o întreprindere ce avea să ia în exploatare
muntii de aur din America. Oamenii se bAteau pe aceste
actiuni, Se comiteau omoruri , se flkeau averi peste noapte.
Un mlirunt slujbaş de la un hotel a cîştigat treizeci de mili­
oane de livres. Cînd compania a fost pe punctul de a capota,
cu pierderi înspliimîntlitoare pentru investitori, guvernul a
încercat sl1 împiedice dezaStrul: a adunat vreo mie de cerşe­
tori şi i-a pus sli mlirşll1uiascli pe strbile Parisului, cu lopeti
şi tîmlicoape, ca un detaşament de mineri în drum spre Cali­
fomia. Pînâ la unnă, fireşte, totul s-a dus de ripll. Dar ce
schimbare de' mentalitaie de la capitaliştii timizi din secolul
prec.edent la gloata pusi pe îrnbOgătire rapidl îmbulzindu-se

40
pe Rue de Quincampoix; cît de ahtiatA de bani trebuie sA "fi
fost toată lwnea asta dacă s-a pUtut 111sa trasl1 pe sfoar� în aşa
hal!
Nu încape nici ,o îndoial!, durerile filcerii se sfirşiserA şi
sistemul pietei se nl1scuse. De aci înainte supravietuirea so­
cietăţii a�ea s! fie rezolvatl1 nu urmînd traditia sau ucazurile,
ci prin actiunea liberă a indivizilor preocupati de profit şi
între' Care singurele legl1turi erau cele ale pietei. Sistemul v a
fi numit capitalism. Iar ideea d e cîştig aflată la baza lui va
prinde rădăcini atît de viguroase, încît oamenii vor sustine în
�urînd sus' şi tare ca el este o componentl1 eternA şi ominipre­
zentă a naturii umane:

Această idee avea nevoie de o filozofie.

S-a spus de atîtea ori despre animalul om eli are drept
principală trllsl1turl1 distinctiv� conştiinţa de sine. Aceasta
pare să Însenme eli. dupl1 ce şi-a înjghebat societatea. el nu se
multumeşte cu faptul eli ea existl1, ci simte nevoia sl1-şi spunl1
el1 acea sOcietate anume în care el trl1ieşte este cea mai bună
dintre societl1tile posibile şi cl1 întocmi rile din sînul'ei reflectl1
la!scara lor mică întocmirea dată de providenll1 ' uniyersului
întreg. Aşa se face că fiecare epocl1 îşi produce filozofii , apo­
logetii, criticii şi reformatorii ei.
Problemele de careI se ,preocupau vechii filozofi sociali
vizau Însl1 latura politicl1 a vietii sociale şi nu pe cea econo-
micl1 . .at timp lumea a fost CÎrmuitl1 de,cuturfil1 şi de autori­
(ate, fi'Iozofii nu s-au prea interesat de problema bogl1tiei şi a
sărăciei; cel mult luau act de ea cu un suspin de resemnare
sau o arătau cu degetul ca pe îneli un semn al deşertăciunii
din om. Atîta vreme CÎt, Întocmai ca la albine, unii erau
trîntori , prin naştere, nimeni nu-şi bl1tea prea mult, capul sl1
explice de ce sînt atîtia sl1raci printre cei care muncesc;' capri­
ciile reginelor erau subiecte infinit mai elevate şi mai incitarite.
"Încl1 de la naştere - scria Aristotel - unii sînt des­
tinati sA fie supuşi. iar altii sl1 poruncească", iar această frază
exprim! concentrat nu atît dispretul, cît indiferenta c u care
vechii filozofi priveau sfera vietii cotidiene. Existenta unui

41
mare număr de o�.eni care munceau era privită ca ceva,de la
sine înt�les, iar banii şi piata erau realitAti nu doar inestetice,
dar şi prea vulgare pentru a merita atentia unui gentilom sau
a unui cAnurar. Ar�na luptei de idei o con�tituiau drepturile
suveranilor, wvine sau altminteri, şi marile probleme ale pute­
rii temporale şi ale celei spirituale, nu mofturile unor negus­
tori ambilioşi. Deşi avuliile personale au avut rolu l " lor în
viata ollleni,rii, nevoia unei filozofii generale a avutiei nu a
fost simtitll înainte ca lupta pentru înavutire sA fi .devenit ge­
nerală, ubicull şi înainte de a fi devenit vizibilă importanta ei
vitală pentru societate.
Dezgustlltorul spectacol al competitiei încrincenate,
oferit de lumea pietei, a putut fi ignorat pinli la o vreme;· apoi
s-a tunat şi fulgerat împotriva lui; În cele din urmll însă" cînd
larma lui a fost auzită pînă şi În sanctuarele reflectiei filozo­
fice, s-a constatat că e cazul să se pună Întrebarea dad1 nu
cumva s-ar putea desluşi chiar şi în el semne ale unor structuri
dominante. In acest scop, timp de două sute de ani înainte de
Adam Smith, filozofii au elabora. o seamă de teorii ale vietii
cotidiene:
Cît de stranii sînt însll tiparele în care aceştia au aşezat
lumea în încercările-lor de a-i dezvlllui finalitlltile subiacente!
La înc.eput a'tumularea aurului a fost socotită a fi alfa şi
omega ticllloasei lupte pentru existentă. Cristofor Columb,
Cortez şi Francis Drake nu trebuiau socotiti doar mari aven­
turieri în slujba statului, ci şi agenti ai progresului ecoJ1omic.
Pentru bullionişti (cum le zicem noi celor cîtorva pamfletan
şi eseişti care au scris despre comert) era evident că obiecti­
vul natural al eforturilor' economice era puterea natiunii şi că
ingredientul cel mai important al acestei puteri era aurul. Ei
dezvoltau, aşadar, o filozofie a marilor armade şi expeditii , a
bogătiei regale şi a avaritiei nationale şi erau neclintiţi în
convingerea că dacă totul merge bine în privinta cllutării de
comori, natiunea va prospera negreşit.
Cam prin secolul al XVIII-lea aceastA supralicitare a,
rolului aurului începe să pară un pic naiv!. Se afirmă acum
noi şcoli de gîndire care pun un tot mai mare accent pe comeIJ

42
ca fiind marea sursli.de vitalitate mltională. Problema fi]ozo­
ficli pe care ele şi-o pun nu mai este cea a acaparlirii pietei
aurului, ci problema crelirii a tot mai multe ·bogătii prin spriji�
nirea Clasei negustoreşti În expansiune pentru a-şi promova
obiectivele.
Noua filozofie aduce în actualitate o nbuii problemă
socialli: cum să fie men\inută !jărăcia celor sliraci. Era un lucru
Îndeobşte admis că dacă săracii n-ar fi săraci , n-ar exista nici
o sigurantl1 că vor trudi în mod cinstit fâră a pretinde salarii
�
exorbitante> Pentru ca societatea sli fie fericitli . .'. , este nece­
sar ca cei multi sli fie deopotrlv li ignoranti şi sliraci" , scria
Bemard Mandeville, cel mai subtil şi mai malitios analist
social din secolul al XVIII-lea. Drept care ·autorii mercan­
tilişt�, privind la munca ieftinli din agricultura şi industri a
Angliei, dădeau din cap aprobator.
I
Aurul şi comertul n�au fost nicidecum singurele idei prin
care se încerca să se· detecteze o ·oarecare ordine În haosul
vietii cotidiene. Mai erau nenumărati pan1fletari , pastori,
indivizi excentrici sau alţii bigoti care' construiau fel de, fel de
explicatii menite să justifice sau să anatemizeze societatea
existentă. Numai "Că nici unu) din modelele propuse nu era cît
de cît sati'smclitor.' Unul dintre autori zicea că de bună seamă
o n atiune nu trebuie să cumpere mai mult dţCît vinde, un
altul Însă sustinea cu aceaşi fermitate că, .în mOQ evident, o
natiut:Ie 'este În cîştig , dacă primeşte mai- mult ·deCÎt dă în
schimb. Unii tineau să convingli că negotul e cel ce îmbogă­
ţeşte o naţiune şi îi ridicau în sllivi pe comercianţi; alţii expliCau
eli ne�otul nu era decît o excrescentli parazită pe trupul vigu­
ros al agricultorului . Ul1!i ziceau eli săracii erau săraci pentru
cli' aşa voia Dumnezeu şi d, chiar de n-ar fi aşa, sărăcia lor
era o conditie necesară pentru ca natiunea sli fie bogatll:; altii
vedeau În slirlkie un flagel social şi refuzau ca ilogicli ideea
.
cli sărăcia ar putea sli creeze boglitie.
Di':l acest vl1lmăşag de rationali zări contradictorii, un
singur lucru reieşea cu claritate: oamenii simteau nevoia de a
'pune cît de cît ordine intelectuală în materialul oferit d� viatli,
pentru a putea intelege cu ajutorul ei lumea în care trliiau.

43
Aspra şi deconc�nanta lume economică dobîndea o impor­
tantă tot mai mare. Nu-i de mirare, aşadar, că însuşi dr.
S amuel Johnson a spus odată că ..nimic nu se cere studiat de
filowfi mai mult decît comertul". Într-un cuvînt, veni,se
vremea economiştilor.

Di� amintitul vălmăşag a ieşit şi un filowf de mare

anvergură. Adam Sinith a publicat a sa Cercetare privind
natura şi cauzele a vuJiei naJiunilor în 1776, adăugînd astfel
acestuI 'an fatidic un al doilea eveniment revolutionar. De o
parte a oceanului se n�ştea o" democratie politică; de cealaltă,
� analiză economică. Dar în.timp ce nu toată Europa a unnat
exemplul politic al Americii, după ce Adam Smith a înfăţişat
primul tablou veritabil al societătii moderne, întreaga lume
occidentală a devenit lumea lui Adam Smith: viziunea sa a
devenit reţetă de ochelari pentru generatii întregi . Adam
Smith n-ar fi gîndit niciod�tă despre sine că este un revo­
lutionar; în fond, n-a acut decît să explice ceea ce -lui îi
apărea foa'rte clar, rezonabil şi conserv!itor. Dar fapt e că a
oferit lumii chipul pe care aceasta îl căuta de la o vreme.
După re' a apruut A vuJia naJiunilpr, oamenii- au început să vadă
lumea din jur cu alti ochi ; să înteleagă în ce mod faptele lor
individuale se angrenau în aIisamblul societăţii şi să-şi dea
seama dl societatea ca întreg înainta în ritm alert spre o {intă
îndepărtată dar clar vizibilă.
 III

Minunata lume a lui Adam Smith

Un străin venit sa. viziteze Anglia prin 1 760 ar fi aflat, foarte

probabil, despre un anume Adam Smith de la Universitatea
din Glasgow. Dac11 nu celebru, dr. Smith era, oricum, un om
bine cunoscut; Voltaire auzise de el, David Hurne se numl1ra
printre apropiatll sl\i, pînl\ şi din Rusia veneau oameni cul �
tÎvati, dornici sl1 asculte discursul sa.u nu prea fluent dar en­
tuziast. . Pe lînga. 'recunoaşterea. de care se bucura ca învl1tat şi
profesor, dr Smith era cunoscut c a · o personalitate neobiş­
nuit�. Se ştia, bunlioarn, eli e foarte distrat: o datli, în' timp ce
mergea pe stradl\ împr:eună cu un prieten dezbătînd nişte
chestiuni profunde, a dzut într-o groapll., iar altll daţli se zice eli
şi-ar ,fi preparat o fierturl!. din pîine şi ·unt, iar după ce a luat o
înghiptur11, ar fi declarat cli în viata lui nu a băut un ceai atît
de mizerabil. Dar astfel de nlistruşnicii, rpulte fa numlir, nu
umbreau cu ni,mic faima inteligentei sale . . Adam Smith se
numa.ra printre filozofii de frunte ai epocii sale.
La Glasgow, Adam Smith linea prelegeri de Filozofie
morală, denumi re ce acoperea pe atunci o gamă de probleme
mult mai larga. decît în zilele noastre. Filozofi a moral li
cuprindea Teologia natural�, Etica, Jurisprudenta şi Economia
politic11, mergînd, dupa. cum se vede, de Ia cele mai sublime
impulsuri ale omului dtre ordine şi armonie p�n11 la acti ­
vitlitile sale ceva mai putin ordonate şi armonioase din sfera
mai prozaie11 şi mai dur11 a afacerilor şi escrocheriilor.
Teologia naturala. - c11utarea finalitlipi în încîlceala cos­
mosului - a fost un obiect al aspirapei umane spre raponali�are
4'i
 din cele mai vechi timpuri; vizitatorul nostru s-ar fi simtit �e
bunll seamll la largul său ascultînd· expo�eurile lui Smith
despre legile naturale ce stau în spatele haosului aparent din uni­
vers. and însll acesta ajungea la cellltaIt capllt al. spectrulului
- la cllut.area unei mllrete arhitecturi ascunse pasllmite în în­
cîlceala vietii cotidiene - cllllltorui nostru putea foarte bine
sll aibll sentimentul că ilustrul profesor mergea prea departe cu
.interpretarea filozoficll.
Căci dacll scena socială engled din a doua parte a seco­
lului al XVIII-It!a sugera ceva, atunci în mod absolut sigur nu
sugera'vreo ordine ratională sau vreo finalitate morală. De
îndatll ce priveai dincolo de confortul claselor avute, societa­
tea se înBtişa ca o bruta111 1uptll pentru existentă în forme dintre
cele mai infame. Tot ce puteai vedea dincolo de saloanele
londoneze sau de bogatele şi frumoasele moşii din provincie
era numai" rapacitate, 'cruzime şi degradare'coexistînd' cu o
sumă de obiCeiuri şi de traditii dintre cele mai irationale şi
mai aiuritoare rămase din epoci mai îndepărtate şi devenite
deja anacronice. Societatea nu semăna nicidecum cu un meca­
rlism judicios conceput, unde fiecare parte era angrenan
armonios cu ansamblul, ci mai degrabă cu una din acele stranii
maşini 'cu aburi construite" de James Watt: neagră, asurzi­
toare, ineficientll şi primejdioasă. Ce idee să sustii, aşa cum
făcea dr Smith. dl în toate astea există o ordine, o structură' şi
· 0 finalitate !
Sll presupunem, bunăoarll, cll vizitatorul nostru s-ar fi
dus să vadll minele &n Comwall. Ar fi vllzut acolo mineri
care coborau în puturile negre: iar ajunşi jos, scoteau de la
cinglltoare cîte o luminare şi apoi se întindeau să tragă un pui
de somn pînll cînd se topea lumînarea. Dupll aceea se apucau
sll sape timp de două sau trei ore, pînă la urmlltoarea pauză
traditională, c are dura CÎt fumatul unei pipe. Jumătate din zi
dlldeau cu tîmăcopul, jumătate trîndăveau. Dacll însă călăto­
rul nostru s-ar fi dus mai către nord şi s-ar fi încumetat să co­
boare în pUlurile de la Durham sau Northumberiand, ar fi
vllzut ceva cu totul diferit. Aici lucrau la UQ loc bl1rbati şi femei,
. dezbrăcali pînă la brîu, iar uneori atît de sleiti de puteri încît

46
abja dacll m ai semAna� cît de cit cu nişte fiin te omeneşti.
Domneau printre ei obiceiuri de-a d reptul slilbatice şi anima­
lic�; poftele sexuale erau satisflcute pe loc in cîte o galerie
abandonată; la impinsul vagonelilor cu Cărbuni erau folositi
copii de şapte sau zece ani , care în lunile de iamă nu vedeau
niciodatA Iwnina zilei şi ca�e pentru' truda şi pătimirile lor
primeau o nimica toată de l a minerii pe care-:-i ajutau; femei
gravide erau Înhlimate la vagoneti precum .caii, ba se întîmpla
ca unele sli şi nască în bezna sinistrelor hrube.
Qar nu numai în mine viata se înfătişa sub semnul pito­
rescului, al traditiei sau al ferocitătii. Şi la tară un călător cu
spirit de observatie ar fi întîlnit privelişti la fel de putin apte
să sugereze ordine, armonie şi întocmire ralională. În multe
părti ale tării pîlcuri de săraci de la sate rătăceau în căutate de
lucru. Din podişul Ţării Galilor, Companii ale v echilor bri ­
toni (cum obişnu i au ei să-şi spună) cOQorau în cîmpie la v re­
mea secerişului; cîteodată la o ceată întreagă aveau un cal
tlrli şa şi tlrli zăbală; alteori mergeau pur şi simplu pe jos. Nu
rareori doar, cîte unul din ceată ştia e�glezeşte şi astfel putea
să mijlocească între ceată şi proprietării pămînturilor cărora
le cerea pennisiuriea 'să ajute la recoltat. Nu-i de mirare că­
primeau pe zi numai o monedă de şase- pence.
În sITrşit, dacă drumetul n�stru din străinătate ar fi popo�
sit intr-un oraş cu industrie, ar fi întîlnit aici alte privclişti in­
teresante, d,ar iarăşi nu de natură să sugereze vreo ordine unui
observator neavizat. Ar fi putut bunăoară să se, minuneze de
fabrica ridicată in 1 742 de fratii Lombc. Era o cl ădire imensă
pentru acele vremuri , lungă de vreo sută cinci zeci de metri şi
avînd şase nivele, iar Înăuntru erau maşini alcătuite, după
cum nota Daniel Defoe, din ,26 , 5 86 de rOli 'şi. 97 746 de
..

pistoane, care scoteau cîte 7 3 726 yarzi de fi r de inătase Ia

fiecare invirti re a rotii de apă. care îhvirtire se petrecea de trei
ori pe minut". Merita să iei aminte şi la copiii clire suprave­
gheau fl1ră întrerupere maşinile timp de douăspre�ece sau
paisprezece ore cit dura o tură, gl1tindu-şi mîncarea pe caza­
fiele negre ale maşinilor şi donnind cu rîndul în barlici unde.
după, c,wm se spunea. patuţile erau totdeauna calde.

47
 Unui observator din secolul al XVIII-lea lumea aceasta
trebuie sl1-i fi părut stra,nie , crudl1 şi rl1u aşezatl1, întocmai
cum ne pare şi no ul1 celor de acum. Cu atît mai uimitor era,
,

deci, să afli cl1 ea a putut sl1 încapl1 într-o scheml1 de Filozofie

morală propusă de dr Smith .şi că acest om învătat sustinea
efectiv c11 izbutise să desluşească 'în ea contururile limpezi ale
un�r mari legi rationale care dădeau întregului unitate şi sens.

Ce fel de om a fost acest filozof al ordinii?

"Nu mă pot fllli cu nimic altceva în afarli de cărtile mele"
a zis odată despre sine Adam Smith în timp ce arăta cu mîndrie
unui prieten comorile din biblioteca sa. De bunii seaml1, n-a
fost un .bărbat frumos. Un medalion ni-l înfl1tişeazl1 din profil
cu buza de jos ieşită în a fa ră în întîmpinarea uniii lung nas
acvilin, nişte ochi m ari şi bulbucati şi pleoape dizute. Smith
a suferit toată viata de o tulburare nervoasă; capul îi tremura
Întruna iar felul său de a vorbi era ciudat şi cam poticnit.
În plus era peste măsurii de distrat. Prin 1780, cînd se
apropia de vîrsta de şaizeci de ani, locuitorii Edinburghului
asistau cu regularitate la un spectacol amuzant: cel mai ilus­
tru cetătean al u rbei, Îmbrlicat într-un pardesiu de culoare
deschis11, în pantaloni scurti , cu ciorapi de mlitase albă, pantofi
cu cataranl11l cu o pălărie de castor cu boruri largi şi cu bastonul
în mîn11, mergea pe străzile pavate cu ochii atintiti spre infi­
nit şi v9rbind de unul singur. La fiecare doi-trei paşi se oprea
ezitînd, cumpănind parcă dacă nu cumva ar trebui să schimbe
directia sau eventual sl1 se întoarcă; un prieten Îi caracterizase
umbletul drept "vermicular" .
Pe seama faptului eli era foarte distrat se povesteau o
multime de. istorioare. O dată a coborît în grădină îmbrăcat
doar în halat de casă, dar curînd, cuprins de reverie. a ieşit în
stradl1 şi a umblat aşa'vreo cincisprezece mile pînl1 cînd a re­
venit cu picioarele pe pămînt. Altl1 dată, în timp ce se plimba
prin Edinburgh cu un prieten de vază, o santineHi şi-a proptit
l.ancea la piCior în semn de salut. Smith, cl1ruia i se prezentaserli
astfel de onoruri în nenumărate prilejuri, fu deodatl1 hipnoti ­

zat de salutul soldatului. Răspunse GU bastonul ,sl1u la Mll ut iar

apoi, spre uimirea oaspetelui cu care se 'plimba, pomi în unna
santinelei, executînd întocmai cu bastonul toate mi§cările fli­
cute de aceasta cu lancea. În clipa cînd vraja s-a rupt, Smith'
se afla la capătul peronului, cp bastonul în pozitie de atac. Fără
să-şi dea cîtuşi de pptin seama că flicuse un lucru ieşit din co­
mun, llisă bastonul în jos, după care reluă conversatia cu prie­
t�nul din punctul �hde fusese întrerupt�.
Acest profesor distrat se nliscuse în 1 723 în oraşul Kirk­
caldy din comitatul Fife, Scotia. Kirkcaldy se mîndrea cu o
populatie de 1 500 d e sunete; pe vremea cînd se nllştea Smith,
unii dintre localnici mai foloseau cuie în chip de bani. Ond avea
patru ani, s-a petrecut Ci! el un incident cît se po'ate de curios.
A fost răpit de nişte tigani nomazi. Prin sforţările unni unchi
de�al situ' (tatăl murise înainte de naşterea lui Adam) tiganilor
li s-a luat unna şi , văzîndu-se încoltiti, l-au abandonat pe mi­
cutul Adam la ma rginea drumului. ;,Mă tem că n-ar fi ieşit din
el cine ştie ce tigan" spune unul dintre primii s ăi biografi.
Smith s-a dovedit de mic un şcolar dotat, deşi încă din
copiHlrie se lăsa cîteodată ademenit de abstracţii. Fusese pe­
semne predestinat carierei didactice, aşa cit la şaptesprezece
ani pleacă la Oxford - clUare - şi rămîne acolo şase ani. Pe
atunci îns� Oxfordul nu era acea citadelă a ştiintei , care avea
să devină mai tîrziu. Majoritatea profesorilor abandonaseră
demult orice simulacru de mpncll didactil:c1. Un călător venit
din strliinătate povesteşte undeva cît de mult l-a uimit o aez­
batere la care a asistat la Oxford în, 1 788. TOţi cei patru parti­
cipanti au petrecut timpul ce le fusese repartizat într-o tăcere
adîncă, fiind cufundat fiecare în leclUra unui roman de succes
apl1rut recent. Cum activitătile didactice constituiau mai
curind o exceptie decît o reguţă, Smith şi-a petrecut cei şase
ani fliră să audieze prea multe prelegeri şi flir�'multă îndru­
m'!re, studiind singur ceea ce socote� de cuviinţă. Şi peste
toate astea, cît pe-aci sli fie dat şi afam din universitate fi.indcl1
se glisise în camera sa un exemplar din Tratatul despre natura
uman! al lui David Hurne - o lecturl1 nepotrivitl1 c hiar şi
pentru un student cu veleitliti filozpfice.

49
 In 1 751 , lui Smith, care nu Împlinise încă 28 de ani, i s-a
oferit Catedra de logicA a Universitătii din Glasgow, iar
curînd dupl aceea i s-a dat Catedra de Filozofie morală. Spre
deosebire de OKford, Glasgow era un centru serios al cu�en­
tutui de gîndire ce avea si fie numit Iluminism şcolian şi se
mîndrea cu o pleiadă de talente. Dar şi universitatea de aci se
deosebea considerabil de conceptul modem de universitate.
Pedantii profesori din Glasgow nu prea apreciau stilul oare­
cum frivol şi entuziast · al lui Smith. A fost acuzat că uneori
zîmbeşte în timpul slujbelor religioase (cuprins, fără îndoială,
de vreo reverie), că intretine o prietenie strînsă cu nesăbuitul
Hume, că nu tine orele de duminică consacrate învătăturilor
creştine, că a cerut de la Senatus Academicus pennisiune� ca
la începutul .leetiilor să nu se mai spună rugăciuni şi că În
unele din rugăciunile rostite de el se simtea un iz de ,Jeligie
naturală". Toate acestea ne vor aparea, probabil, într-o lumină
mai clară dacă vom aminti aici că Francis Hutcheson, unul
din profesorii lui Smith însuşi, adusese un suflu nou la Glas­
gow prin aceea că refuzase să predea studentilor săi în limba
latină!
Reprobarea nu pare să fi fost prea severă, de vreme ce în
1758 Smith ajunge decan. Nu încape îndoiaiă că se simtea
foarte bine la Glâsgow. Seara juca ·whist - dacă nu cumva,
distrat cum era, se întîmpla să uite -, lua parte la întruniri
ale.societătilor savante şi ducea o viată liniştită. Era iubit de
studţmli, remarcat pentru· conferintele pe care le tinea - pînă
şi BosweU a venit să-I asculte - iar umbletul său ciudat şi mo­
dul său de a vorbi ajunseseră sl1 fie imitate de unii în senm de
omagiu. În vitrinele librăriilor apăruseră chiar şi mici busturi
ale sale.
A
Prestigiul nu i-l dădea doar personaljtatea:-sa excentricl1.
In 1759 a publicat o carte ce a stîrnit pe loc senzatie. Se inti­
tula Teoria sen.,timentelor morale şi l-a catapultat imediat pe
Smith fn avanscena filozofiei engleze. Teoria era o cercetare
privind originea aprobl1rii şi dez\probării morale. Cum . se
face oare că omul, făptu� egoistl, lzbuieşte si emitl judecl1ti
morale în care interesul egoist pare a fi înfrînat sau înălţat pe
50
un plan superior? SniitH sus\inea d1 răspunsul rezidil în capa­
citatea noastra de a ne aşeza în postura unei teile persoane, a
unui observator impartial, ţăcîndu-ne astfel (j păre re siropate­
tic! despre meritele obiective (ca opuse celor 'egoistţ) ale unui
individ.
Cartea şi prob\eme\ţ noica\e în ea au'susc\\a\ un \atg
interes. În Gennania, das Adam Smitl1 ProbJem deveni un
subiect de disCutii favorit. Mai imponant din punctul nostru
de vedere este faptul cil tratatul a fost receptat favorabil de un
personaj i nteresant pe nume Charles Tow nshend.
, ,

Townshend este una dintre acele figuri extraordinare în

c are pare să abunde' secolul al XVllI-lea. Om -de spirit şi de
culturil, Townshend era, cum spune Horace WaJ.pole, "un
bilrbat înzestrat cu multe şi mari talente, care ar fi ajuns
negreşit cea mai, mare personalitate a vremii sale dacă s-ar fi
intimplat să aibă măcar o doză medie de sinceritate, statornicie
şi chibzuintă". Inconsecventa sa ajunsese de pomină; ci r.cul a
pe atunci o glwnil, cum că dI Townshe,nd avea junghiuri într-o
parte, dar nu se putea decide în care pane_ 'Iar despre cît era
de chibzuit putem trage concluzia din faptul c l Ltocmai el. în
calitate· de ministru al finantelor, a precipitat izbucnirea
Revqlutiei americane refuzînd, întîi , coloniştilor dreptul de a-şi
alege judeclitorii iar apoi punind un impozit mare pe ceaiui
american.
În pofida miopiei sale politice, Townshend studia în mod
sinCer filozo,fi a şi politica, fiind un admirator devotat al lui
Adam Smith. Lucru şi mai import'ant, s-a găsit în situatia de
a-i' putea face acestuia o ofertă de zile mari. în 1 754 Townshcnd
contractase o căsătorie str(Uutită şi profitabilă cu contesa de
Dalkeith, văduva ducelui de Buccleuch, şi era în cliutarea
unui preceptor pentru fiul sotiei. sale. Educatia unui tfnăr aris­
tocrat consta În cea mai mare parte dintr-o călătorie prin
Europa unde se putea dobîndi ace1 ra�nament atît de pretuit
de ciltre lordul Chesterfield. Dr Adam Smith ar fi un însotitor
d
ideal pentru tînărul duce, se gîndi Townshend, - rept care îi
oferi profesorului cinci sute de lire p1l!s cheltuielile plus o pensie
viagerl de cinci sute de lire pe an. Oferta _era prea Îmbiefoare

SI
pentru a putea fi refuzată, cu atît mai mult cu cît SmiJ,h nu a
depăşit niciodată suma de o sută şaptezeci de lire din ta�ele
pe care, în acell vreme, profesorii le incasau direct de la
studentii lor. E plăcUt să putem consemna aici că, studentii lui
Smith au refuzat ca el să le înapoieze, la plecare; o parte din
taxele pUitite";" ziCînd că fuseseră deja mai mult decît recom­
pensati·
Preceptorul şi tînărul vlăstar aristocrat luară drumul
Frantei fi 1 764. Timp de optsprezece luni stătură la Toulouse,
unde compania neînchipuit de plicticoasă combinată cu fran­
ceza execrabilă a lui Smith făcură ca viata liniştită pe care o
dusese la Glasgow să-i pară acum acestuia o adevărată delec­
tare. Plecară apoi în sudul Frantei (unde Smith s-a întîlnit cu
Voltaire, de care a fost încîntat, şi a respins avansurile amo­
rOase ale unei mai-chize), după aceea la Geneva şi în fine la
Paris. Pentru a-şi alunga plictisul provincial. Smith începu să
lucreze la un tratat de economie politică. materie asupra
căreia tinuse preiegeri la Glasgow, purtase numeroase dezba­
teri, seara, la Societatea selectă din Edinburgh şi discutase
îndelung cu nepreţuitul său prieten David Hume. Cartea avea
să se cheme A vu/ia naIiunilor, dar pînă" să fie încheiată aveau
să mai tread doisprezece ani.
La Paris i-a plăcut mai mult. Între timp franceza lui
Smith, oribilă desigur, se ameliorase îndeajuns ca să poată
discuta pe îndelete cu cel mai ilustru gînditor economic din
Franta. Este vorba de Fra��ois Quesnay, medic la curtea lui
Ludovic al XV-lea şi medicul personal al d-nei de Pompadour.
Quesnay întemeiase şcoala de gîndire economică numită
Fiziocrape şi elaborase o schemă a economiei botezatli tableau
economique. Tabloul a produs o puternică impresie, fiind
caracterizat de Mirabeau-tatăţ drept o inventie ce merită să
stea alături de invenţia_scrisului şi de cea a banilor. Numai că
fiziocratii sustineau .ăt doar muncitorul agricol produce
adevărata avuţie, în timp ce muncitorul indu:;trial şi negusto­
rul nu fac decît să-i modifice În chip ..steril" forma. Din acest
motiv sistemul lui Quesnay n-avea decît o utilitate limitată
pentru politica' practică. E drept că el preco�za o politicA de

52
laissez [aire, în dezacord funciar cu mentalitatea epocii. Dar
întrucît considera sectorul industrial,drept o simplă manipulare
steriUi, nu izbutea să vadă că munca putea să producă avutie
nu doar în agricultură, ci oriunde se efectua.
Una_din marile intuitii ale lui Smith a fost că nu natura ci
munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o
datoral pe semne, faptului ca crescuse într-o tara unde comer­
tul prospera şi nu într-un mediu preponderent 'agrar, cum era
Fran,a de atunci. Oricare va fi f.ost cauza, Smim nu p�tea să
accepte exclusi�ismul agricol al fiziocratilor (discipolii de
felul lui Mirabeau ai lui Quesnay întretineau un adevărat cult
al acestuia). Smith avea o profundă admiratie personală peritru
doctorul francez - dacă Quesnay n-ar fi murit între timp, lui
i-ar fi fost dedicată A VUJia naJjunilor , dar doctrina fizio­
-

crată era funciarmente incompatibilă cu viziunea scotiană a

lui Smith.
În 1 766 turneul european al acestuia se încheie brusc.
Fratele mai mic al ducelui, care li se alăturase, se îmbolnăvi
de friguri şi cu toate că Smith mcu tot ce i-a stat în putintă (a fost
chemat în ajutor şi Quesnay) muri în urma unei crize. Tînărul
duce se întoarse la' domeniile sale din Dalkeith, iar Smith
plecă înVi la Londra, apoi la Kirkcaldy. În duda rugăminplor
sHl.ruitoare ale lui Hume, rămase acolo cea mai mare parte
din urm�torii zec:e ani , timp În care se încheg � voluminosul
tratat. Ce;t' mai mare parte a textului a dictat-o stînd lîngă că­
min şi frecîndu-şi nervos fruntea de perete p'înă cînd pomada
a 1l1sat o dungâ neagră pe lambfi u FAcea la râstiml'u ri cîte o
.

vizită fostului său pupil la Dalkeith, iar într-un rînd avea să se

ducă"la LOndra ca să discute ideile sale cu învălatii vremii .
Unul dintre aceştia era dr Samuel Johnson, din al cărui club
select Smith flkea parte, deşi îRtîţnirea sa cu ilustrul lexico­
graf n-a stat sub auspicii tocmai arnic'ale. Sir Walter Scott ne
povesteşte că Johnson, de <;;um l-a zărit pe Smith," l-a- atacat în
legătură cu o anumită afirmaţie pe care acesta o flkuse.
S mith a.tinut să arate că respectiva afirmatie era corectă. "Şi
10hnson ce-a zis?" întrebară în cor cei de fa111. ,.Eh, a zis în­
ciudat, «Minti !»". "Şi dumneata ce i-ai răspuns?". "I-am spus

.53
Eşti uri pui de .
. . !"; în asemenea tenneni, aOmt de la Scon, s-au
întîlnit şi s-au despărţit cei doi mari mQralişti şi în asta a
constat dialogul clasic între doLmari profesori de filozofie.
Smith s-a m ai întîlflit şi cu un american fennecător şi
inteligent, unul Benjamin F:ranklin, care i-a furnizat o multime
de date despre coloniile din America şi a emis o j udecată
adîncă despre rolul pe care ele s-ar putea să-I joace într-o bună
zi. Lui Frank)in i se datorează. fără îndoială, faptul că Smith
avea să scrie ceva mai tîrziu despre aceste 'Colpnii că reprezintă
o naţiune "care.. într-adevăr, pare că va deveni una dintre cele
mai mari şi mai eXlraordinare din cîte au fost pe lume"
În 1776, A vu[ia natiunilor a fost publicată. Doi ani mai
tîrziu, Smith a fost numit director al vmtilor la Edinburgh, o
sinecură de şase sute de lire pe an. AlMuri de mama sa, care a
trl1.it pînă la nouăzeci de ani, Smith a dus o viaţă tihnită de
celibatar; senin, nlultumit şi, foarte probabil, distrat pînă la
sfîrşitul zilelor.

Şi cartea?
Ea a fost numită •. vlllstarul nu num� al unei mari inteli­
gente, ci şi al unei întregi epoci". Totuşi, nu este o carte ..origi­
nală" în sensul cel mai strict al cuvîntJ,llui . O lungă.serie de
observatori de dinaintea lui Smith ai fenomenului social s�au
apropiat de modul său de a înţelege lumea: Locke, Stcuart.
Mandeville, Petty, Cantillon, Turgot, pentru a nu-i mai anlinti
din nou pe Quesnay şi Hume. Smith a luat cîte ceva de la
fiecare: în tratatul său sînt mentionati pe nume pesle o sută de
autori . Dar unde alţii au pescuit cu undiţa, Smith a aruncat un
năvod întins; unde alti.i au clarificat o chestiune sau alta,
Smith a luminat întregul peisaj . Avu/ia na[iunilor nu este o
carte pe deplin originală, dar este neîndoielnic o capodoperă.
Ea este, întîi de toate, o gigantică panoramă. Se deschide
cu un faimos pasaj care descrie extrema speciali zare a muncii
din manufactura de ace ·şi, înainte de a ajunge la final, abor­
dează o multitudine de subiecte cum ar fi "recentele tulburări
din coloniile din America" (de bună seamă, Smith credea că
Războiul revoluţionar avea să ia sfîrşit înainte ca tratatul său

54
sli fi ieşit de sub tipar), pierderea de vreme pe care .o consti­
tua studenti a la Oxford şi stati stica pescuitului de scrumbii de
d upă 1 77 1 .

Aruncînd o pnvlre peste indicele întocmit de Canm!n

pentru o editie mai tîrzie, constatlim amploarea referintelor şi
a ideilor lui Smith. Iatli un numlir de articole de la litera A.

Abassizi; opulenţa imperiului sarazin condus de ei

Avraam, shekelii ca mlisurli. de greutate şi ca monedă
,
Abisini a, bani din sare
Actori publici. plătiţi pentru dispreţul cu care e tratată
profesia lor
Africa, un rege puternic care'o duce mult mai rău decît
r
ţă anul europeal1
Alcoolism', n-are drept. eauzlI eficient II n um lhul mare
de berlirii
Ambasadori, motivul initial al numi rii lor
Amţrica { urmează o întreagă pagină de referinte }
Arabi , m odul lor de a sustine material rlizboiul
Anuată, . . . nu po�te garanta . securitatea suveranului
împotriva clerului nemulţumit
\

Tipl1rit cu petit, indicele umple şaizeci şi tmi de pagini şi

atinge mai toate problemele : "Bogl1ţie, principala satisfaqie
pe care o procurl1 este de a fi etalatl1; Sărăcie, uneori dă' naşte­
re la deprinderi inumane; Stomac, dorinţa de hrană e limitată
de capacitate a lui ; Măcel ar, meserie brutală şi odioasă." După
ce ai parcurs cele nouă sute de pagini ale căI1ii, ai imaginea
vie a Angliei de la 1 770, a uceni cilor, cal felor şi a
capitaliştilor în formare, a landlorzilor, clericilor şi regilor, a
atelierelor, fermelor agricole şi comerţului exterior.
Este o scriere g reoaie. Înaintează cu pasul ml1surat al
unei minti encic1opedice, dar nu şi cu ' pre cizia unei minţi
ordonate. Era o epocă în care autorii, din scrupul ştiinţific dus
la extrem, nu mai conteneau să-şi împăneze frazele cu daciI, şi
şi msiI, dar şi o epocă în care pentru un om de talia intelectuală

55
a lui. Smith mai era cu putitii! s! îmbrltişeze întregul corp de
cunoştinte din vremea sa. Ca aţare, cartea nu Iasii de o paite
nimic, nu minimalizeazli nimic:nu se teme de nimic. Ce carte
exasperant!! Refuz! de fiecare ,datl s11 formuleze într-o pro­
pozitie concisli o concluzie clitre care înainteazli laborios pe
parcursul a cincizeci de pagini. Expunerea e atît de încărcată
de detalii şi �e observatii încît mereu te vezi nevoit să dai
deoparte zorzoanele ca sii descoperi dedesubt annlHura de
otel care-i dii unitatea' şi rezistenta. Cînd ajunge să discute
despre argint, Smith se lanseazll Într-o ,,digresiune" de şapte­
zeci şi cinci de pagini; cînd ajunge la rţligie, intercaleazl un
capitol de sociologia moralei. D,ar, deşi greoi, textul e punctat
cu intuitii penetrante, observatii şi expresii inspirate care dau
viatl acestei gigantice prelegeri. Smith e cel dintîi care a
numit Anglia ..iarl de dughengii"; el e.cel care a scris: "Ca
inteligentl şi talent, diferenta dintre un filozof şi un comIsio­
nar nu. este nici pe jUmltate cît cea dintre un buldog şi un ogar"
Iar despre Compania lndiilor Onentale, care pe atunci pustia
Orientul, el scria: "Ciudat mod de guvernare mai e !icela în care
fiecare membru al administratiei abia aşteapt� s-o şteargă din
tarl, iar la o zi dupl ce a plecat lu�ndu-şi tot avutul cu el, nu
i-ar plisa nici cît negru sub unghie dacl toatl tara ar fi înghi­
tită de un cutremur".
A vulia naliuni}or nu este nicidecum un manual. Adam
Smith nu scrie pentru clasa sa de studenti, ci pentru epoca sa;
expune o doctrinii pe care o socoteşte de importantl pentru
cînnuirea unui imperiu, nu un tratat abstract destinat doar
cercurilor academic. Balaurii pe care îi ucide (cum ar fi filo­
zofia mercantiliStă, cu care se rlfuieşte pe parcurs�l a doul
sute de pagini) erau în vremea sa încii vii şi amenintători, chiar
dacii nitel osteniti.
În fine, trebuie sl spunem cl e o carte revolutionară. De
bl1nă seamă, Smith n-ar fi subscris la ideea unei bulversări
care sl înllture clasele avute şi sl adud1 1a putere pe cei sl­
raci. C� toate· acestea, A vUlja na/juniloi are o semnificatie
revolulionar!. Smith nu este, cum multă lume îşi închipuie, un
apologet al burghezului întreprinzător, dupa cum vom vedea, el

56
admiră munca ,acestuia, dar îi suspectează mobiluri]e şi nu
este indiferent ]a nevoile marii mase muncitoare. Nu-şi
propune, însă, să pledeze pentru interesele v reunei .clase. ÎI
preocupă sporirea avutiei întregii natiu,ni. Iar avutia, pentru
Adam Smith, constă din bunurile pe care lOii m embrii so­
cietăpi le consumă; de retinut, lOii - iată o filozofie -a avutiei
democ rati că şi dec i radica1ă. Aurul, comorile, tezaurelc
regale nu 'mai fascinează; s-a isprăvit cu prerogativele negus­
torilor sau ale fennierilor sau ale breslelor de meseriaşi.
Sîntem de-acum în lumea modernă, unde fluxul de bunuri şi
servicii pentru consumul tuturor constituie telul şi rostul
•
ultim al vietii economice.
.

Şi acum, ce învăţăminte se pot extrage din acest text?

Două mari probleme absorb atentia lui Adam Smith. Mai
întîi , îl interesează să dezvlHuie mecanismul prin care se
reali zează coeziunea societăţii. Cum e cu pUlif1ţă ca o comu­
nitate în care fiecare individ îşi urmăreşte cu zel propriul"
interes să nu se de�trame sub actiunea acestor forte centri­
fuge? Ce anume ghidează afacerile personale ale fiecl!.rui in­
divid astfel încît ele aj ung sl!. se confoffileze nevoilor
grupului?' În absenta unei plarri fi cm ccntrale impuse de o au­
toritat� şi în ,absenta înrîuririi constante a unei traditii sacro­
sancte, cum de izbuteşte societatea să asigure îndeplini rea
funqiilor'care sînt indispensabile pentru supravietuirea e�?
Aceste întrebări l-au condus pe Smith la fOffilUlarea legi­
.lor pietei. Ceea c� căuta să descopere era "mîna , invizibil ă" ,
cum îi spunea el, gratie cltreia, "interesele şi pasiunile indivi­
duale ale oameniloţ' sînt înd rum ate în directia ,;cea mai con­
venabilă int�reselor întregii societăţi" .
Legile pietei constituie, însă, numai' o parte din inves­
tigatia lui Smith. Pe el îl mai preocupă şi o altă întrebare:
încotro se îndreaptă societatea? Legi le pietei sînt asemeni
celor care explicl1 de ce stă în pozitie verticală o sfirleazli care
se învîrteşte; mai este Însă şi întrebarea dacă sfirleaza, învîr­
tindu-se, se va deplasa în lungul mesei.

5T
 Smith şi marii economişti oare i-au succedat nu conce­
peau societatea ca pe o întocmire staticA, întocmire care, repro­
ducîndu-se, se perpetueazA.neschimbat şi neschimbător de la o
generatie la alta. DimpotrivA, ei vedeau în societate un orga­
nism cu o istorie- proprie. De fapt, A vUIia naliuni/or, luatA în
ansamblu, este un tratat de istorie care explicA în ce mod a
luat naştere şi deopotrivA cum functionează "sistemul liber­
tAtii desAvîrşite" (sau "sistemul libertAtii naturale"), cum
numea Smith capitalismul comercial.
Nu putem" trece Însă l a aceastA problemA mai ampH1 şi
mai fascinantA înainte de a vedea cum dezvăluie Smith legile
•
pietei; Pentru cA înseşi aceste legi se vor dovedi a fi, parte inte-
grantA li legilor mai cuprinzlUoare care fac ca' societatea să
prospere sau să decadă. Căci mecanismul prin care individul
se aliniazl1 în mod spontan celor alături de care trAieşte afec­
tează mecanismul prin care societatea Însăşi se schimbă În
decursul anilor.
Începem, aşadar, prin a arunca o privire asupra mecanis­
mului pietei. Nu e o problematicA de naturl1 sl1 stimuleze ima­
ginatia ori sA accelereze bătăile inimii. Dar, oricît ar fi de
aridl1, ea are un impact imediat din pricina cliruia se Cere exami­
natl1 cu toatA atentia. Nu numai cA legile pietei sînt esentiale
pentru Întelegerea lumii lui Adam Smith, dar tot aceste legi
vOr sta şi la baza lumii foarte di ferite a lui Karl Marx şi a lumii
înc� şi mai diferite În care trăim noi astAzi. Dat fiind" cA toti ne
aO!Un, conştient sau nu, sub suveranitatea lor, sţ cade sA le exa­
minllrn cu toatA luarea aminte.
Legile pietei fom'lUlate de Adam Srnith sînt În esentă
simple. Ele ne spun că un anumit gen d� comportament Într-un
�anumit cadru social produce rezultate perfect determinate şi
previzibile. Mai concret, ele ne aratA cum resorturile interesu­
lui Într-un mediu format din indivizi cu mobiluri similare dA
naştere concurentei," şi cum apoi concurenta are drept rezultat
asigurarea bunurilor pe care societatea le doreşte, în canti­
tAtile pe qre le doreşte şi la preturile pe care ea este gata s'A
le plăteascA. S ă vedem cum şi de ce se petrece acest lucru.

58
 El se petrece în primul rînd pentru că interesul actio­
neazA ca o forţl1 motrice care-i face pe oameni sl1 presteze
orice mund pentru care societatea este dispusă să plătească.
"Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a berarului sau a brutaru­
lui aşteptl1m să ne vină pe masă-mîncarea şi băutura - spune
Smith -:- ci de la urml1rirea de dtre ei a propriilor interese. ,Nu
ne adresl1m omeniei din ei, ci egoismulu.Llor şi nu le vorbim
niciodatl1 de necesitl1tile noastre;-ci de avantajele lor".
Dar interesul reprezintl1 doar o jumătate din tablou. El îi
împinge pe oameni la acţiune: Trebuie să existe un alt factor,
de natură .să împiedice scoaterea la mezat a soCietătii de dtre
indivizi puşi pe cl1pătuială: o comunitate mînată doar de inte­
rese ar fi o comunitate de profitori de ultiml1 spetă. Acest regu­
!ator este concur� , confruntarea actorilor egoişti p� piată.
Intr-adevăr, fiecare individ 'd0f9Îc sl1 CÎ�_tige cît mai mult, fară
a se gîndi defel la um1ăriie sociale, se confruntă cu o multime
de alti indivizi cU, mobiluri şimilare, angajati În aceeaşi cursă
ca şi el. Fiecare nu urmăreşte decît să scoată profit din lăcohtia
'
semenului său. Un om c are din interes Întinde coarda peste
măsurl1 va descoperi repede că alţii nu pierd ocazia' de 'aei
scoate din joc; dacă cere prea mul t pentru mărfurile sale sau
dacă refuză să-şi plăteascll lucrl1torii la nivelul la care o fac
altii. se va trezi fliră cumplirlitori în pri mul caz şi fără lucrători
în cel de-al doilea. Astfel, cam ca şi înTeoria senlimemelor
moral�, interacliu,nea distilează din mobil urile egoist(( ale
oamenilor cel mai neaşteptat rezultat: amlortia soci ală.
�11 unnl1rim. bunăoară, ce se întîmplll cînd' cresc pretu­
rile. SI1 presupunem că există O sut� de fabricanti de ml1nuşi.
Interesul îl va îndemna pe fiecare din ei sl1 ridice pretul peste
costul sl1u de productie, pentru a realiza astfel'un profit su­
plimentar. Dar nu-i va merge. Dad majoreazl1 pretul, concu­
rentii îi vor rl1pi clientela vînzînd mai ieftin. N umai dacă toti
fabricantii de mănuşi ar câdea de acord să facă froţ1t comun,
ei ar putea impune un pret mai ridicat decît se cuvine. Însă în
acest caz coalitia lor neloială. ar putea fi destrl1mată de un
fabricant întreprinzător dintr-un alt sector - să zicem al

59
încă11ăminfei - car� s-ar decide s�şi transfere capitalul în
productia de mănuşi, unde ar putea acapara piata printr-un pret
ceva mai ·scăzut.
Actiunea legilor pietei nu se rezumă însă numai la impu­
nerea pe piatll a unui pret concurential. Ea îi , determină pe
producători să tină cont şi"de cantitillile de bUEuri cerute de
societate. Dacă, să zicem, consumatorii :vor mai multe
mănuşi decît se produc şi mai putini pantofi, ei vor da buzna
să cumpere din stocuL de mănuşi de pe piatl1, în timp ce co­
mertul cu pantofi va lîncezi. Drept urmare, preturile .Ia
mănuşi vor tinde să urce-pe măSură ce consumatorii caută sl1
cumpere mai multe decît sînt deja în vînzare, iar preturile la
pantofi vor tinde să scadă de vreme ce cumpărătorii intră mai
rar în magazinele de încă1tăminte. Dar odată cu c�eşterea pre­
turilor la mănuşi vor creşte şi profiturile din industria care le
produce; În timp ce o dată cu scaderea pretu rilor la pantofi .
profiturile fabricanţilor d e încă1tliminte se vor diminua. Acum
intervine din nou interesul ca să echilibreze balanla. Pe mli.­
sur� ce fabricile de încă1tllminte îşi restrîng producţia, vor fi
concediati muncitori din această ramură; ei vor fi preluati de
industria ml1nuşilor. unde afacerile prosperli.. Rezultatul nu-i
greu de anticipat: o cr�ştere a' productiei de mli.nuşi şi o scli.­
dere a ţelei de pantofi .
Or. tocmai asta a dorit societatea din capul locului. Pe
măsură ce pe piatl1 se aduc tot mai multe ml1nuşi pentru a
satisface cererea. preturile lor vor reveni În matcă; iar pe nil1-
sură ce se f3;brică mlli putin pantofi. surplusul'de pantofi va fi
curînd absorbit. iar preturile pantofilor vor urca din nou la
normal. Prin mecanismul pietei, societatea va fi modificat astfel
alocarea elementelor productiei în cop,formitate cu noile
dorinte. Şi asta fără ca cineva să fi rostit vreo maximă şi' fără
ca vreo autoritate de planificare sh fi fixat graficele de produc­
tie. Tranzitia s-a efectuat gratie actiunii combinate a interesului
şi a concurentei.
Şi Încl1 ceva. Exact aşa cum reglementeazl1 preturile şi
cantilătile de bunuri În conformitate cu �volutia cererii soci­
ale, piata reglementează şi veniturile celor ce coopereazl1 la

60
producerea acest�r bunuri. Dadi Într-o ramurii profiturile
ajung prea mari, alti oameni de afaceri vor ,da buzna În acea
ramură pînă cînd concurenta diminuează surplusurile. Dacii
salariile Într-un anumit gen de muncă cresc peste măsUră, oa­
menii se vor năpusti spre respectiva ocupatie pînă cînd ea va
Înce� de a fi mai bAnoasă decît muncile comparabile . cu
acelaşi grad de îndemînare şi de pregăti re profesională. Invers,
dacă pro fiturile �au salariile într-o' ramură economică sînt
prea sc ăzu te , se va produce un exod de capital şi- de muncă
pînă cînd se ajunge la o mai bună ajustare a ofertei la cerere.
Toate astea pot să pară lucrun destul de. banale. S ă ne
gîndim Însă ce a reuşit să fadi Adam Smith cu ideea interesu­
lui egoist şi cu cea a concurentei ca factor regu��tor. Întîi , a
explicat cum se face că preturile nu se abat \n mod �rbitrar de
la costul real al producţiei unui bun. În al doilea rînd, a expli­
cat în ce mod societatea îi determină pe producătorii de
mărfuri să vină în întîmpinarea nevoilor sale. ÎI) al treilea rîn d ,
a arătat de ce preturile mari sînt o bQală care se lecuie'şte de
la sine, cauzînd creşterea productiei în ramurile respective.
Ş i , rn fine, a izbutit să explice similitudinea de fond a venituri­
lor la fiecare nivel al marilor categorii de producători în cadrul
unei natiuni . Într-un cuvîm, a descoperit în mecanismul
pietei un sistem c u autoreglare pentru aprovizionarea regulată
cu bunuri a societăţii.
Să retinem termenul ..autoreglare". Partea frumoasă a
pietei este că-§i poartă singură de grijă. Dacă produqia, pretu­
rile sau vreun gen de remuner�lie se abat de la nivelurile lor
socialmente nnduite, se pun în mişcare forte care le readuc pe
fl1gaş. Se Întîmplli, astfel, uri lucru paradoxal: piata, care' repre­
zintă culmea libertăţii economice individuale, este totodată
cel m'ai riguros dispecer şi supraveghetor. Poti contesta dis­
pozitiile unui organism de planificare şi poti obtine o dispen­
�ă din partea unul ministru; în schimb, presiunile anonime ale
mecanismului pietei nu cunosc contestl1ri şi dispense. Se vede
astfel că libertatea economică este mai i luzone decît pare l a

61
prima vedere. Pe piatA fiecare poate sA facA ce·vrea. Dacl1 va
face ceva ce piata dezaprobA, pretul libertl1tii economice va fi
ruinarea economicA.
FuncponeazA lumea cu adevArat în acest fel? Pe vremea
lui Adam Smith aşa functiona în foarte mare mAs4rA. Desigur.
încA în epocă sa e)(istau factori care se opuneau m,ersului
liber al sistemului de piatA. Existau întelegeri între indus­
triaşi, prin care preturile. erau menţi nute la. un nivel anormal
�
de ridicat, ·ca· şi asociatii ale alari aplo r care se opuneau presi­
WlÎlor concurentei atunci cînd'Waceasta tindea să le diminueze
salariile. Şi se puteau deja desluşi mai multe semne neliniş­
titoare. Fabrica fratilor Lombe nu ·e ra numai un mi racol al
tehnicli şi un motiv de uimire pentru vizitatori: ea vestea naş­
'

terea marii i.ndustrii şi intrarea îA scenA a unor patroni care

aveau sA joace rolul unor extrem de puternici actori indivi­
duali pe piatA. Copiii din filaturile de bumbac· nu puteau,
fireşte. sA fie socotiti factori ai pietei cu o putere egală celei a
patronilor care ,le dl1deau adăp.osl, mîncare şi îi ex ploat au .

Dat cu toate aceste semne rău prevestitoare. Anglia secolului

al , XVIII-lea aproxima modelul avut ' în minte de Adam
Smilh, chiar dacl1 nu i se COnf0rr11a întru totul. Activitatea
economid era concurentiall1, înt rep rind e rea medie era mică,
preturile se mişcau în raport cu fluctuatiile cererii, iar dina­
mica preturilor provOCa schimbl1ri în productie şi în ocuparea
fortei de muncă. Lumea lui Adam Smith a fost numită o lume
a concurentei atomiste; o lume În care nici un agent al meca­
nismului de productie, din tabăra muncii sâu din cea a capita­
lului, nu era îndeajuns de puternic pentru a putea perturba sau
bloca presiWlÎle concurentei. Era o' lume în care fiecare era
silit si!. se agite pentiu interesul sAu în mijlocul unui imens
ş
vlUmă ag social.
Iar astăzi? Mai funcţionează mecanismul pietei concu­
rentiale ?
E o intreba re la care nu se poafe da un răspuns simplu.
Natura pietei s-a schimbat mult dih secolul al XVIII-lea pîn�
astăzi. Nu mai trăim într-o lu�e a concurefltei atom1ste în care
nimeni nu-şi poate permite să înoate împotriva! cureritului.

62
Pentru mecanismul de piat! actual sînt caracteristice dimensi­
unile mari ale panicipantilor: giganticele corporatii şi la fel
de gigimti�ele sindicate nu se comportă, de bună seamă, ca şi
cu m ar fi proprietaIt sau muncitori individuali. Însăşi masivi­
tatea lor le pemtite să tină piept presiunilor concurentei, să
nesocetească semnalele preţtirilor ,şi să se gîndească la interesul
lor de perspectivă, nu doar la efectele imediate ale.cumpărări­
lor şi yînzârilor zilnice.
în plus, amplificarea interventiei guyernului a modificat
şi ea fizionomia mecanismului de piată. Aidoma seniorului
medieval, guvernul refuză să se încline în fata pietei ; de
foane multe ori el caută s-o 'regleze, în loc să i se supună.
Este evident că toti aceşti fact9ri au �Iăbit functia de orientare
pe care o'dinioară a avut-o piata; vohl vedea mai tîrziu ce au
avut de spus alti economişti qespre 'această problemă. , Dar, în
pofida noii înfătişări pe care o are şoci etatea industri,alli în
secolul al XX-lea, marile principii ale interesului privat şi ale
concurentei; oricît 'de diluate sau de îngrădite, prescriu încl1
regulile de bază ale comportamentului economic\ pe care nici
un participant de astăzi nu:,şi poate îngădui sl1 le ignore cu
totul. Lumea în care trăim azi nu mai este lumea atOl:nizată a
lui Adam Smith, dar dacă pătrundem dincolo de suprafata ei,
dăm tot de legile pieţei.

Legile pietei descriu însă doar comportamentul ce dă so­

ciet!tii coeziune. Trebuie să existe alţceva c are o face să se
mişte. La nouăzeci de ani după A " ulia l1a/iunilor, Karl MarX
anunta descoperirea "legilor de mişcare" care desctiu mersul
1ent, nedorit, dar ineluctabil al capitalismului spre'pierire. A vUJia
naJiunilor oferea însă, dej a, propriile sale legi de mişcare.
Contrar prognozei pe care avea s-o formuleze Marx, lUlrtea
lui Adi}Jll Smith se îndrepta încet, de bunii voie şi mai mult sau
mai putin inevitabil spre Walhalla .
ry
.Walhalla este destinatia ulti!11l1 pe care majo tatea obser­
vatorilor ar fi prezis-o. Sir John B yng, care în 1'792 făcea o
.c4Uitorie prin �ordul tării, privind pe geamul caleştii sale,
scria: "Iatli acum o mare manufactură care scoate flăcliri şi

63
fum . . . înecînd toată valea . . . Sir Richard Arkwright v a fi
strîns multe bog�tii pentru familia sa .şi pentru tară, dar eu, ca
turist; detest planurile sale care, pătrunzînd în atîtoo văi miri­
fice, au stricat bunul mers şi frumusetea.Naturii". "Pfui ! Ce
cloadi mizerabilă e acest Manchester!" exclamă Sir John la so­
sirea sa în acest oraş.
Adevărul e că o bunl1 parte din Anglia era o "eloacă mi­
zerabilă''., Cele trei secole de ·zbucium care au impulsionat
aparitia pAmintului, muncii şi capitalului au fost doar pream­
bulul pentru răscoliri şi mai mari, deoarece agentii recent
eliberati ai productiei începură să se combine Într-o fomlă
noul1 şi urîtă: fabrica. Iar o dată cu fabrica se iscară noi pro­
bleme. Cu doul1z,eci de ani inainte de călătoria lui Sir lohn,
Richard Arkwright, care agonisis� un mic capital din comer­
tul cu păr de femeie pentru nicut peruci, .inventase (sau
furase) maşina de filat cu inele. După ce a construit-o însă, şi-a
dat seama di nu era atît de lesne s� găseasdi lucrători pentru
ea. Forta de muncă locală nu izbutea să tină pasul cu "cadenta
regulată" a maşinii -' munca salariată era jncă în general
dispretuită, iar unii capit�işti s-au pomenit cu fabrIcile lor
nou-construite arse pînă-n temelii , incendiile fiind provocate
di'n url1 oarblL Arkwright s-a văzut nevoit să apeleze la copii
"cu degetelele lor agile". De altfel, nefiind deprinşi cu viata
indepefldentl1 de fennier sau meseriaş, copiii se adaptau mai
repede la disciplina vietii de fabrică. Initiativa sa a fost salu­
taUi ca un gest filantropic - angajarea copiilor n-avea să
uşureze, oare, situatia "sl1răcimii neproductive"?
Cl1ci" dadi Iăsllm de o parte sentimentul amestecat de
admiratie şi oroare cu care erau privite ' fabricile, ,nimic nu
preocupa spiritele în aşa măsură ca omniprezenta problemă a
sl1răcimii neproductive. În 1720 un milion şi jumătate de per­
soane se găseau în această situatie - cifr� ametitoare dacl1
tinem cont de faptul eli populatia totală era de numai 4ouă­
sprezece sau treisprezece milioane. S-au Bcut, de aceea, nume­
roase proiecte pentru a înlătura cumva această povară. Proiecte,
în cea mai mare parte, disperate. Căci vinll se dădea îndeobşte
pe lenea celor săraci, ca şi pe propensiunea gloarei de a imita

64
modul de viaţ11 al oamenilor de soi . Pînă şi ceai pofteau să
bea nIşte simpli muncitori ! Cei de jos p11reau sl1 prefere
pîinea de gou traditionalei lor turte de secarl1 sau de orz! Unde
aveau sl1 dud toate astea? Întrebau gînditorii de atunci; oare
lipsurile celor săraci ("pe care e Înţelept să le uşurezi , dar ar
fi o sminteală să le tllmlldui,eşti" eum zicea în 1 723 maliţiosul
Mandeville) nu sînt o conditie esenţială a bl,lnlstl1rii statului?
Ce s-ar alege de societate d acl1 indispensabilele deosebiri de
rang ar fi lăsate sl1 dispară?
Atitudinea domi'nantl1 a epoc;ii fatl1 de marea, Înfricoşă­
toarea problemă a .păturilor de jos" era una de constergare.
•

Nu aceeaşi era atitudinea filozofiei lui Adam Smith: ,,Nu poate

fi În nici un chip Înfloritoare şi fericitl1 o societate al_ tl1 În
cea mai mare parte din oameni săraci şi- năpl1stuiţi", sefIa el. Şi
nu numai că a avut curajul de a face o declara\ie atît de radi­
ca1l1, ci s-a apucat sl1 şi demonstreze cl1 de fapt societatea cunoaşte
o ameliorare progresivl1: cl1 este împinsl1. vrînd-nevrînd. spre
o ţintă pozitivă. Mergea într-acolo nu pentru că cineva dorea
acest lucru sau pentru că parlamentul putea să voteze legi sau
Anglia să cîştige' o bătlUie. Ci pentru d dincolo de suprafata
lucrurilor săIl1şluia .. un dinamism latent care asemeni unui
motof' enonn alimenta ansamblul social.
Cl1ci observînd ceea ce se petrecea În Anglia, Adam
Smith a fost izbit de un fapt: nestl1vilita creştere a produclivi­
tl1tii gratie' diviziunii şi specializării extreme a muncii . Pe la
Începurul A vUJiei naliunilor, Smith' noteazl1 umil1toarele d�spre
o fabrică de ace cu gllml1lie: "Unul Întinde sîrma, un altul o
îndreaptă, un al treilea o taie, un al patrulea îi ascute vîrful, un
al cincilea o ajusteazl1 la celălalt capăt pentru a putea primi
glirnălia; confectionarea gllmlUiei reclaml1 două sau trei operatii
distincte; .fixarea ei este i arl1şi o treaba separată; alta e, i arăşi ,
albirea; ba chiar şi Învelirea lor în hîrtie este o îndeletnicire
aparte Am ·vl1tut o micl1 manufa((turl1 de acest fel unde
lucrau numai zece oameni şi unde unii din ei efectuau, În
consecintl1, .dou!!· sau trei oIXfratii distincte, Şi cu toate că erau
foarte sl1raci şi, ca atare, doar mediocru acomodati cu utilajele
necesare, aceştia izţ>uteau, atunci cînd voi au să pun11 uml1rul,
să facă împreună circa douăsprezece livre de, ace pe zi. G
livră înseamnă peste patru mii de ace de mărime mijlocie. Aici
zece lucrători puteau, deci, să cohfectioneze .împreună peste
patruzeci şi opt de mii de ace pe zi . . . Pe cînd dacă ar fi lucrat
separat şi de Sine stător, . . . , fiecare di'n ei ar fi putut con­
fectiona cel mult douăzeci de ace pe zi sau chiar nici unul . . . "
Ar fi de prisos să arătllln cu cît sînt mai complexe meto­
delf( de productie actuale comparativ cu cele din secolul al
XVIII-lea. Smith, cu toate rezervele pe care le fonnulează, a
fost îndeajuns de impresionat ,de o mică' manufactură cu zece
muncitori, pentru a scrie despre ea; oare ,ce ar fi gîndit despre
una cu zece mii de angajati ! Marele cîştig pe: care-l aduce di­
viziunea muncii nu este însli complexitatea ei - de fapt .. ea
simplifică cea mai mare parte a muncilor grele. Avantajul ei
rezi<lli în capacitatea de a spori ceea ce Smith numcşte "acea
opulentă universală care se propagă pînă în straturile cele mai
de jos ale populatiei". Din punctul de vedere al omului de
astăzi opulent3 universalli a secolului al XVIiI-iea arată ca o
neagră sli.rlide. Dacă privim însă lucrurile' în perspectiva lor
istorică, dacă comparilm soarta muncitorului din secolul al
XVIII-lea Cu cea a predecesorului său din urmă cu un secol
sau două, e clar că traiul său, oric,Îl de precar, însen1na un
progres considerabil. Smith expriml1 acest adevăr cu pregnantă:

"Observati obiectele necesare traiului celui mai simplu

meseriaş sau muncitor zidar. într-o tară civilizată şi în­
floritoare, şi veti constata că numărul oamenilor din a
căror muncă, o parte. deşi nwnai o mică parte. a fost în­
trebuintată pentru ;t-i procura aceste obiecte. întrece orice
calcul. Haina de lînă. de exemplu, care' îmbracă pe mun­
citorul zili�r, oricît de grosolană. şi de aspră ne-ar pl1rea.
'este produsul m uncii comune il unui număr mare de
munci tori . Ciobanul. acela care alege lîna, cel ce o piap­
tănă, sau dărăcitorul lînii, boiangiul, scărmănătorul, tor­
cătorul, tesătorul. cel ce bate postavul, cmltorul ca şi multi
altii, trebuie cu totii să-şi unească diferitele lor meşteşu­
guri în scopul de a desăvîrşi chiar acest simplu produs:
 ati negustori şi cltrtluşi, pe IÎnglt aceştia, au fost Între­
buintati . . . Citi comercjan� şi navigatori, . . . , cî� construc­
tori de vase, marinari, pînzari de corabii, frînghieri . . .
DacI examinllm, În acelaşi fel, toate pllrtile diferite
ale Îmbrlkămintei şi mobilei sale casitice, cllmaşa groso­
lană de in, pe care (). poartă pe piele, ghetele care îi aco­
:
peră picioarele, patul În care se odihneşte. . , grăta�1 de
la plita pe care îşi preparlr hrana, cărbuitii pe care îi între­
buintează în acest scop, extraşi din măruntaiele pămîn­
tului şi adUşi lui, poate, pe o m are întinsă şi pe un lung
drum de 'uscat,' toate celelalte unelte de bucătărie, toate
obiectele de pe masă, cuţitele şi furculiţele, străchinile de
lut sau de cositor în care se servesc şi se împart merin-J
deIe, diferiiii m uncitori întrebuinţaţi ca să-i facă pîinea şi
berea, geamul de' la fereastrli, care Iasii sli intre clildura şi
lumina ,şi apărlt de vînt şi de ploaie, cu toată ştiinţa şi
arta cerute pentru această frumoasă şi fericită inventie . . . ;
dacă examinăm toate acestea . . . , xom admite eă tară aju­
torul şi colaborarea multor mii de oameni , ruei cea mai
neînsemnată fiintă dintr-o tară civilizată nu ar putea fi
aprovizionată nici măcar în rpodul 'cel mai, simplu şi
modest, În care greşit ne închipuim că este. Compara.t,
ce-i drept. cu extravagantul lux al celor mari , felul său de
trai apare desigur extrem de modest şi de simplu; şi
totuşi poate că e adevll.rat că între itivelul de viaţă al unui
lprint european şi acel al unui ţăran harnic şi chibzuit, nu
este o diferentă aşa �e mare cum ar fi Între nivelul de trai
al ocestuia din unnă şi acel al multor regi, afri cani ,
ş
stăpîni absoluţi pe vietile i pe libertătile a zeci' de mii de
sălbatici goi".

Ce anume împinge societatea la acea'stl1 mjraculoasll.

sporire a avutiei şi a bogătiilor? În parte, chiar mecaitismul
pietei , deoarece piata mobilizează facultătile creatoare ale
omului într-un mydiu ce-l stimuleazll., ba cMar il sileşte, să in­
venteze, să inoveze, să se avînte, să-şi asume riscuri'. Dar în
afară de activitatea ,neobosită a pietei, sînt şi alte presiuni
'
67
fW1damenta1e. În fap.t, Smith deceleazl1 doul1 legi inerente ale
componamentului care antreneazl1 sistemul de piată pe o spi­
rală ascendentă a productivităţii.
Prima dintre ele este legea acumulării.
Să nu pierdem din vedere faptul că Adam Smith a trăit
într-o epocă jn care capitalistul industrial în formare putea să
realizeze şi realiza efectiv o avere din investitiile sale. Richard
Arkwright, care în tinereţea sa ucerucise la un bărbier, a lăsat
la moanea sa, în 1 972, o avem de 500 000 de lire sterline. Sa­
muel Walker, care a demarat cu o forjă instalată într-o prăvălie
de cuie, din Rotherbam, a llisat pe locul ei 'o otel l1rie în valoare
de 200 000 de lire. Josiah Wedgwood, care bocănea cu picio­
rul său,de lemn prin fabrica sa de faiahiă, mîzgălind peste tot
unde observa semne de indolentă "Nu-l păclUiţi voi pe Jos.
Wcdgwood", a lăsat o avere de 240 ,000 de lire plus însem­
nate proprietăli funciare. În primele ei faze Revoluti a indus­
triaiă aducea bani cu ţoptanul �elor ce erau destuf de prompţi.
de isteti, de sîrguincioşi..pcntru a se men�ne pe creasta valul ui.
Iar lelul dintîi şi ultim şi permanent al marii majorităti a
capitaliştilor în asecensiuile era 511 acumuJeze banii economi ­
siti. La începutul s�olului al XIX-lea. pentru înfrintarea şcolilor
dumirucale s-a izbutit la 'Manchester colectarea swnei'de 2 500
b
de 1. st. Swna totală-cu care au contribuit la aieastă cauză no ilă
singurii patroni mai numeroşi din district, patronii de filaturi ,
a fost de 90 de 1. s�. Tînăra aristocratie industriall1 avea ceva
mai bun de făcut cu banii decît să sustină neproductive actiuni
de cariţat.e; avea de acumulat, iar Adam Smith o aproba din
toatlnnima. Vai şi amar de cel care nu acumula. Iar cel care
aduce ştirbire capitalului său ,;a5emeni celui ce detumează spre
scopuri profane veniturile unui aşezămînt pios, plăteşte pentru
tIÎndăvie din fonduri pe care frugalitatea strărrioşilor săi le-a
închinat, aşa-zicînd. propăşirii" industriei".
Adam Smith nu aproba. însă. acumularea de dragul
acumulării. Pentru că, la umla ur:mei, el era filozof şi nu putea
să1nu aibă un dispret- filozofic pentru deşenăciW1ea bogătiei.
Smith vedea în acumularea capitalului un mare cîştig pentru
societate_ Căel tocmai capitalul -:- dacă e transformat în maşini
 şi unelte - creează acea: miraculoasă diviziune a muncii care
multiplică energia produ�tivă a omului. Acumularea devine.
astfel. o nouă sabie cu dou� tăişuri a lui Smith: lăcomia indi­
viduală se repercutează fax.o rabil asupra bunăstării aomu­
niUltii . Pe Smith nu-I frămînt� încă probema cu care vor avea
să se Gonfrunte economiştii ,din secolul al XX-lea: vor duce
într�adevăr acurnulările private la o sporire a ocupării bratelor
de muncă? În ochii săi lumea este capabilă de o ameliorare
indefinită iar mărimea pietei nu e limitată decît de întinderea
ei geografică. Acumulaţi, şi lumea va avea de cîştigat. spune
Smith. Iar în ·atmosfera robustă a epocii sale nu existau, desi­
gur, în ceea ce priveşte dorinta de acumulare, nici un fel de
indidi de reticentă din partea celor ce aveau posibilir�l1ea s-o
facă.
Numai că - şi aici apare o dificultate - acumularea
avea să ducă în curînd'la o situatie În care noi 'acumull1ri vor
deveni cu neputinta. Pentru că a'c umularea înseamnă mai
multe utilaje, iar mai mJllte utilaje Înseanmă o cerere sporită
de muncitori. Aceasta, la rîndul sătI, avea să 'ducă mai
devreme sau mai tîrziu la salarii din ce în ce mai mari , pînă
cînd profiTUrile - sursa acumulării -.,- se vor topi. Cum poate
·fi 'depăşit acest obstacol?

El este depăşit prin cea de a doua mare lege a sistemului:

Legea populaxiei,
În conceptia lui Adam Smith, muncitorii, la fel ca orice
altă. martă, pot fi ,produşi în con fomlitate cu cererea. Dacă sa­
lariile sînt mari , numărul muncitorilor creşte; dacă ele scad,
numărul munitorilor se ·va reduce. Smith o spune brutal:
" . . . cererea ge oameni, ca şi cererea oridrei alte mărfi, regl e­
mentează în chip necesar productia de oameni". "
Aceastii'tonceppe nu este, la drept vorbind, atît de naivă
cum pare la prima vedere. În epoca lui Smith mortalitatea
infantilă la clasele de jos era uluitor de ridicată. "În nordul şi
nolll -vestui Scoli ei - spune el -nu e rară situatia cînd unei
mame care a născut doisprezece copii îi rămîn în viată doi sau
nici atît". În multe locuri din Anglia jumătate din copii mureau
,
69
înainte de a atinge vî�ta de patru �, i,ar aproape peste tot
jumătate din copii trăiau numai pîpă la vîrsta de noua-zece
ani. Malnutritia, conditiile pro� de locuit, frigul şi bolile
luau un tribut 'n�milos din rîndul, populatiei mai sărace. Ca
atare, deşi sporirea salariilor ar fi afectat. poate. doar în midl
mllsurll rata naşterilor, ea ar fi putut avea o influentă conside­
rabilll asupra numllrului de copii care ar fi atins vîrsta cînd sll
poată munci .
Aşadar, dacll primul efect al acumulării ar fi o creştere a
salariilor clasei muncitoare. aceasta ar duce, la rîndul sllu. l a
:0 creştere a numărului de muncitori. Iar acum intrll în actiune
mecanismul pietei . Întocmai cum o urcare ' a preturilor pe
piatll atrage dupa sine o productie mai mare de măn�i. iar
numarul mai mare de mllnuşi. la rîndul său. face ca pretul lor
ridical sa coooare iar, tot aşa salariile mai' mari vor determina
o creştere a nomllrului de 'munCitori , ,iar ac�astll creştere va
declanşa o presiune <le sens contrar asupra nivelului salariu­
lui lor. Populatia, la fe,! ca productia de mănuşi, e o boală care
se vindecă de la sine - în 'p1asura în care e vorba de salarii.
De aici urmează concluzia cll acumularea poate să conti­
m�e fl1ră grijll. Creşterea salariilor cauzată de ea şi care anle­
nintă sa. facă neprofitabiHl acumularea este temperată lIe
creşterea populatiei. Acumularea duce la propriul ei blocaj �
.dupli care, în scurt timp, este relansată. Obstacolul salariilor mai
mari este înlăturat gratie creşterii populatiei, pe care tocmai
aceste salarii mai mari au fl1cUl-o posibilă. Este ceva fasci­
nant în acest proces automat de îmbolnllvire şi vindecare, în
această altemantli stimul-reaCtie, \lnde tocmai factorul care
pare sll ducll sistemul la pieire genereazll pe ascuns conditiile
,necesare pentru viitoarea lui vi�decare.
Se, poate vedea acum ca. Smith a construit pentru socie­
tate un gigantic lant fl1(l1 sfîrşit. Cu aceeaşi regularitate şi
necesitaţe ca un şir de propozitii matematice înlllntuite, socie­
tatea urcll cîte o noua treapta.. Oricare ar fi punctul de plecare,
mecanismul sensi bil al pietei egalizeazll mai întîi cîştigutile
la munca şi capital în toate utilizlrile lor diferite, asigura pro­
ducerea în canti�ti corespunzatoare a mArfurilor cerute şi face

70
ca preturile mlhfurilor sl1 fie constant alini ate, gratie concu­
rentet. la costurile lor de productie. ,În plus, societatea ·e dina­
mid. Punctul ei de plecare este acumularea · de avutie, iar
aceastl1 acumulare va crea facilităti sporite pentru productie şi
va duce la o mai mare diviziune a muncii. Pînii aici toate bune
şi 'frumoase. Numai �ll acumularea va duce şi la creşterea
salariHor pe m'l1surli ce capitaliştii caută muncitori pentru
noile fabrici. Crescînd salariile. continuarea acumulării începe
să se anunte neprofitabiUL Sistemul ameninţă să se plafoneze.
Între limpl însll, muncitorii Îşi vor fi folosit salariile majorate
pentru a-şi creşte copiii în conditii mai bune, cu o mortalitate
�ai scllzutli. Drept urmare, va creşte o�erta de muncitori .. Pe
mlisură ce populatia creşte, concurenta dintre muncitori va
determina din nou .() scădere a salariilor. Ş i aşa, acumularea
va contirtua şi societatea va face o nouă tură pe spirala ascen­
den� a dinamicii sale.
Ceea ce descrie aici Smith nu este u n ciclu industrial, ci
un proces pe terrtlen lung, o evolutie secui ară. Şi miraculos
de certll. T�tul e determinat în mod inexorabil de veriga pre­
cedentll, cu conditia doar ca functionarea mecanismului pietei
să nu fie stînjenită. Avem de-a face cu un gigantic mecanism
cu autoreglare ce îmhrlltişează întreaga societate: numai gus�
turile publicului - dupli care se ghideazll producătorii - şi
resursele fizice efective ale natiunii se află în afara lantului
cauzal schitat.
Sll mai observăm, apoi , cll se anticipeazll o stare de
lucruri în ameliorare constantll. Ce-i drept, creşterea numerică
a populatiei active va împinge totdeauna salariile în jos spre
un nivel de subzistenţă. Dar spre nu. înseamnll pînlJ. la; cît
timp procesul de acumulare continuli -..-- ceea ce, În conceptia
lui Smith, se va petrece încă foarte multii vreme - vor exista
pentru societate po�ibilităti ,virtual nelimitate de a-şi ameliora
situatia. Smith nu voi a să s1.J�reze cll trllim În cea mai bună
dintre 'lumile posibile; citise Candid ue Voltaire şi nu era sl1
fie el dr Pangloss. Nu exista, totuşi. nici un motiv �a societatea
sll nu înainteze în direcţia ameliorării şi progresului. Într-adevar,

71
 dacă nu se intervenea în mecanismul pietei, daci el şi marile
-legi sociale erau lăsate să fpncponeze nestînjenit, progresul era
inevitabil.
'
În perspectivă foarte îndepllrtat11, cu mult dincolo de ori­
zont, se putea întrevedea destinatia finală a societ11tii . În acea
perspectivă îndepărtată, nivelul "natural" al salariilor, dup� o
lungă cre§tere treptată, urma sl1 iecadă la nivelul de subzis­
tentll pe măsură ce societatea ya fi epuizat resursele şi va fi
ajuns în imposibilitatea de a continua procesul d.e acumulare.
Marele proprietar funciar o va duce atunci foarte bine, deoa­
rece populatia, numeroasă, va trebui să-şi asigure hrana �in
suprafetele agricole care sînt. la umla urmelor, cele date de
Dumnezeu şi oferta la pămînt este fix11. Capitaliştii , în schimb,
vor apuca să trăiască zile mai grele; dat fiind c11 bog�liile vor
fi sporit în proportii aproape de neînchipuit, capitalistul va
încasa ,salariul pentru conducere, dar peste asta doar un profit
minuscul: el va fi o persoană foarte ocu'pată, bine remuncrată,
dar cu sigurantă nu se va liUăi în bogătie. Va fi un final straniu,
cu amestec de bog11tie şi de sărăcie.
Drumul pîn� la acest loc de odihnă final al societăţii um1l:\
însă -511 fielung, iar îQtre timp erau atîtea de tăcut; încît nu me­
rita si se irose\\Scă prea mult timp cu detaliile privind acel li­
man ·îndepărtat. A .,,·u/ia na/iul1ilor este un program' de actiune.
nu vi�iunea unei Utopii.
\
Cartea n-a înregistrat un succes imediat. Aveau să treacă
aproape opt ani înainte de a fi menţionată în parlament, primul
care a mentionat-o fiind tharles James Fox, cel mai influent
membru al Camerei comunelor (care, I1lai tîrziu, a mărturisit
el de fapt nu o citise niciodată). Abta pe la 1 800 ea ci dobîndit
o recunoaştere deplină. Între timp cunoscuse nouă editii
engleze şi pătrunsese în Europa şi America. Susţinătorii şi i-a
găsit acolo unde nu te-ai fi l\şteptat. Este vorba de clasa
capitaiistă în ascensiune - tocmai clasa a cărei "meschină
rapacitl,lte" o veştejlse Smith şi despre ai cărei membri spu­
sese eli ,,ou sînt şi nici nu trebwe sli fie cîrmuitorii omenirii".

72
La toate acestea capitaliştii ;;iU închis ochi i , de dragul marelui
îndemn ce se degaj a din cercetarea lui Smith : nu stînjeni]l
piala!
I Ce a inteles prin asta Smith este una, iar ce i-au atribuit
sustinătorii este alta. Smith, (lupă cum am spus, nu a fost par­
tizanul unei anume Clase sociale. El a fost sclavul propriului
sistem. Întreaga s a filozofie economid izvora din credinta sa
neclintită în c\ipacitatea pietei de a conduce sistemul la atin­
gerea randamentului m axim . 'Piata - acest miraculos meca­
nism social - va purta de grijă societăţii dacă este 1l1sată să
functioneze lICs(Î1�ieni(, astfel incît legile evolutiei să ducă so­
cietatea la răsplata agliduitli. Smith n-a fost nici impotriva
muncitorilor, nici impotri v a capitalulUi ; dacă ţinea' partea
cuiva, acela era consumatorul. ;,Consumul e uniq ţintă şi fi­
�
nalitate a bric rei produqii", scria: el, atacînd vehement acele
sisteme care plaşau interesul producâtorului deasupra celui al
publicului consumator.
Indtistriaşii în curs de afirnlilre găseau însă în panegiJicul
lui Smith la adresa pietei l ibere şi neîncătuşate,justificarea
teoretică de care aveau nevoie pentru a bloca primele încercări
ale....guvernului de a remedia conditiile sociale scandaloase din
epocl1. 'Pentru că, neîndoielnic, teoria lui Smith d u c ea l a o
doctrină a lui Jaissez-faiJ"e. În ochii săi un guvem.e cu atît m ai
bun cu cît s e implică mai putin: guvernele sînt risipitoare, ires­
ponsabile şi neproduc�ive. Trebuie spus totuşi că Adanl Smith
nu se op une în mod absolut - cum aveau sl1 sustinl1 adm i ra­
torii slli postumi - oric:fJ"ei actiuni guvemamentele avînd
drept scop promovarea bunăstării generale. E.l avenizea�ă, de
exemplu, împotriva efectului abrutizant al productiei de masl1
- "inteligenta celor mai multi oameni se formează in mod
necesar în indeletnic\rile pe c are le practicl1. Omul care-şi
petrece intreaga viată efectuînd cîteva operatii simple . . . de­
vine, în general , atît de stupid şi de ignorant cît poate sli
devin� o făpturii omenească" - �i prevesteşte uri declin al
virtu\ilor b�rbăteşti ale muncitorului "dacă gl,lvernul nu-ş\ dă
nici o osteneală să-I preintîmpine". Tot a�a, el consideră că

73
învălâmîntul public are menirea de a-i ridica pe cetăteni dea­
supra nivelului unor'rotite
. lipsite de gîndire ale unei maşini gi-
gantice".
Smith este însă împotriva imixtiunii guvernului în meca­
nismul pietei. .Este împotriv a restrictiilor la importuri şi a
stimulentelor pentru expOrturi, împotriva legifetărilor guver­
namentale care pun industria la adăpost de concurentă şi
împotriva cheltuielilor guvernamentale cu destinatii neproduc­
tive. De observat că toate aGeste activităti ale guvernului sînt
potrivnice bunei functionări a sistemului de piat�L Smith nu
şi-a pus niciodată întrebarea - care avea sâ prilejuiascl1
atîtea fr�întări intelectuale generatiilor de mai tîrziu -
dacă guvernul, inteI1ienind cu o legislatie socială, slăbeşte
sau, dimpotrivă, întăreşte acest sistem. Pe vremea lui Smith
nu exista pracHc nici o legislatie socialli, cu exceptia ajutoa­
relor pentru săraci; guvernul era un aliat statoffii c al claselor
dominante, singura chestiune în jurul cărei a g'uvemantii nu se
întelegeau între ei fiind dacă trebuie favorizată cu precădere
marea proprietate funciară sau industria. Nici o persoană res­
pectabilă nu şi-ar fi bătut capul cu întrebarea dacă n-ar trebui
cumva �i clasa muncitoare să aibă un cuvînt de spus în proble�
mele economice.
Pentru . sistemul lui Adam S mith marele d'uşman nu este
atît guvernul per se cît monopolul sub indiferent ce formă.
"Oainenii din aceeaşi branşă rareori se adunl1 la un loc - spune
el - dar conversatia lor sfîrşeşte într-o conspiratie împotriva
publicului. sau într-<? uneltire în vederea sporirii preturilor" .
Iar ceea ce e mai rău în astfel de acţiuni nu e atÎr faptul c� sînt
ca atare mo�almente reprobabile - la urma urmei, ele sînt o
conseciI'llli inevitabil li a egoismului omenesc - cît faptul că
împiedică buna functiol'lare a pietei. Şi fireşte că Smith are
aici dreptate. Dacă se lasă în seama funcţionării spontane a
pietei producerea unei cantităti cît mai mari de bunuri la cele
mai mici preturi cu putintă, atunci tot ce perturbă piata afec­
tează în m9d necesar bunăstarea socială. Dacă, aşa cum era
carul pe vre'mea lui Smith, nici un p!1H1rier din Anglia nu putea
să angajeze mai mult de doi ucenici şi nici un meşter cutitar

74
din Sheffield nu putea sil aibli decît unul, sistemul pietei n-avea
cum sli-şi dea intregul randament_ Dacii, aşa cum era cazul
atunci, săracii erau legati de parohiile locale, fiind impiedicati
sll caute de lucru oriunde s-ar fi gl1sit. piata nu putea să atragă
bratele de munGli acolo unde se simtea lipsa ei. Dad, tot ca pe
vremea lui Smith, li se dau manlor companii monopoluri in
sfera comerţulUi exterior, publicul nu poate beneficia din plin
de produsele mai ieftine din str11inătate.
De acee.a , �ce Smith, toate aceste impedimente trebuie
sl1 dispar11. Piata trebuie lăsată liberll s11 caute propriile sale
niveluri la preturi, salarii, profituri , productie; orice ingerinţă
in mecanismul pietei se face în dauna adevăratei avupi a
natiunii. Dar cum orice act al oCÎrrnuirii - chiar şi legi de
felul celor care imRuneau vllrui rea fabricilor sau interziceau
legarea cu lanturi a copiiilor de maşini - putea fi interpretat
ca o stînjenire a liberei functionliri a pieţei, A vuţia naţiuniJor
era frecvent adusll drept argument impotriva primei legislatii
umanitare. Astfel, printr-o stranie nedreptate, omul care averti­
zase că hriipăretii industriaşi din secolul al XVIII-lea .. au în
general interesul sil înşele şi chiar sil oprime publicul" ajunse
sil fie considerat drept sfintul protector economic al acestora.
Încl1 şi astăl.i, printr-o ciudatll ignorare a adevăratei lui filozofii ,
Smith este în general privit drept un economisţ conseNator,
cind in realitate el a fost in mod declarat mai ostil motivelor
ce-i animă pe oamenii de afaceri decît majoritatea economiş­
tilor liberali contemporani.
Într-un anumit sens, miraculoasa lume a lui Adam Smith
este o mărturie a credintei se'colului al XVIII-lea în triumful
inevitabil al raponalitll.tii şi ordinii asupra arbitrariului şi
haosului . Nu incercati sll faceti binele, spune Smith. U1sati
binele să �parll ca produs secundar-al egoismului . Ce mult îi
place filozofului să aibli atîta încredere într-un gigantic meca­
nism social ş-i 'sll distileze din nişte instincte egoiste virtuti
sociale! 5mith nu pregetil defel să trag il consecintele din con­
vingerile sale filozofice. El preconizeazll' ca judeclhorii sl1 fie
plll.titi nu de stat, ci de părtile litigante, pentru cl1 astfel interesul
lor îi vâ face sl1 soluponeze prompt cauzele care li se prezintll.

75
El nu acord li prea maD. şanse de viabiţitate recent ivitelor
organisme economice numite societ!lţi anonime (corporatii),
c!lci pare extrem de improbabil ca în astfel de organisme im­
personale să rezide egoismul necesar pentru întreprinderi
complexe 'şi dificile. Chiar şi marile mişc!iri wnanitare cum a
fost abolirea sclavajului sînt apărate de c!ltre Adam SQ1ith în
acel�i mod; e preferabil ca sclavajul să fie abolit, zice el, asta
v!l va costa pînă. la umlă mai putin .
Întreaga lume complex li şi i ra\ională este redusl1 la un fel
de schemă rationall1 în care particulele umane sînt tnagneti­
zate într-o polari tate simplă unde profitul le .atrage iar pierde­
rea le respinge. Marele sistem functionează nu pentru că l-ar
di rija omul, ci pentru că .�e�l şi @ncur�a reaiizează o
dispunere optimă a piliturii; tot ce poateTaceomul este, even­
tual, să se alăture aClilUlii acestui magnetism natural, înli1turînd
orice obstacol ce ar sta în calea liberului exercitiu al acestei
fizici, sociale şi s!l renunte la slrăduintele sale zadarn ice de a
se smulge din menghina lui.
Dar, cu toată aroma sa de secol al XVIII-lea, cu toată
credinta sa în rationalitate, în dreptul natural şi în. lantul me­
canic al actiunii şi reaC\iei umane, lumea lui Adam Smith nu
este lipsit!l de valori mai umane. Să. nu uităm c!i ,.narele be­
neficiar al sistemului este, în conceptia lui Smith. consumato�
rul, nu producătorul: Pentru prima dată în filozofi a vietii
cotidiene, consumatorul e rege.

Ce rărilîne viabil din tot acest edificiu?

Nu marea schema a eVOhl{iei. Vom vedea cum marii
economişti de niai tîrziu o vor modifica profund. Să nu pri­
vim însl1 lumea lui Adam Smîth doar ca o încercare primitivl1
de a ajunge la formulări ce depăşesc puterile lui. Smith a fost
economistul capitalismului preindustrial; el n-a apucat să
vadă cum sistemul de pială începe să fie primejduit de' între­
prinderi enorme sau cum legea acumulării şi cea a populatiei,
formulate de'el, sînt subminate de evolutiile sociologice de­
clanşate cincizeci de ani mai tîriiu. Pe vremea cînd tr1iia şi
scria Smith, nu se putea vorbi înc1i de acel fenomen care mai

76
tîrziu avea să fie numit .,cic1u industrial". Lumea despre c are
scria el a existat aievea, i ar felul cum el a sistematizat-o cu­
prinde o strlUucită analiză a propensiunilor ei expansive.
Ceva, totuşi, nu se poate să nu fi lipsit tiin concepţia lui
Smith. Căci el a sesizat. o evoluţie a societăţii, dar n-a sesizat
o revoluţie - Revoluţia industrială. Smith nu a întrevăzut În
hidosul sistem de fabrică, în recent experimentata fomlă cor­
poratistă de organizare a vietii economice sau În timidele în­
cercări ale S".llariatilor de a crea organizaţii menite să-i
ocrotească, primii vlăstari ai unor forţe sociale noi cu un mare
potenţial expfoziv . Într-un sens, sistemul său se sprijină pc
presupozitia că Anglia secolului al XVI II-lea avea să rămînă
în veci neschimbată, crescînd doar tantitativ: populaţie TJlai
multă, mărfuri mai multe, avuţie mai multă, în timp ce calita­
tea rămîne neschimbată. Smith are În vedere doar dinamica
unei comunităţi statice, care creşte, dar nu ajunge,niciodatâ la
maturitate.
Dar, cu toate că sistemul evolutiei a suferit ulterior
ample amendări , marea panoramă a pieţei rlimîne o i zbîndă
remarcabilă: De bună seamă, Smith nu a ..descoperit" piata:
altii înaintea sa arătaseră În ce mod interacţhmea intereselor
şi a concurenţei asigura bunul mers al societătii , Smith a fos t
însă primul . care a înteles întreaga filozofie a acţiunii.pe care
o rec1ama o ast fel de concepţie, primul care a formulat sche­
ma de ansamblu 'într-un mod cuprinzător şi sistemati,c . El a
fost prilul Care a oferit Angliei şi întregii lumi occidentale po­
sibilitatea de a inţelege cum anume reali zează piata o coe­
ziune a societăţii şi primul care, pe temel i a aceStei întelegeri .
a construit un edificiu al ordinii sociale. Economiştii de mai
tîrziu aveau să completeze şi să detalieze de!icrierea pietei
ş
făcutli de Smith i sa investigheze g ravele carente ivi'te ulte­
rior în ea. La nici unul nu vom întîlni însă atîta bogliţie şi viaţă
ca în tabloul economic zugrăvit de S mith.
Nu putem nutri decît admiratie pentru viziunea şi
cunoştinţele encic10pedice ale lui Smith. O carte de asemenea
dimensiuni, atotcuprinzătoare, atît de solidă, de caustică şi
de profundă nu putea fi scrisli decît în secolul al XVII I-lea.
Înir-adevlr, AvuJia naJiunilof şi Teoria sentimentclotmoraJe,
împreună cu celelalte eseuri ale sale, putine la numllr, arat! c!
Smith n-a fost nicid'ecum doar un economist. El a fost filo­
zof�psiholog�istoriG-sociolog, autor al unei viziuni ce includea
mobiluri um�e, "faze" i storice şi mecanisme economice
care exprimau laolaltă planul Marelui Arhitect al Naturii (cum
îi' spunea Smith). Din punctul sllu de vedere, A \TuJia naJiu­
ni/Of este mai mult decît o capodoperă a economiei politice.
Ea face parte integrantă dintr-o conceptie de ansamblu despre
destinul omenirii.
În plus. A vUJia ne surprinde la tot pasul prin observatii
'

de mare profunzime. Smith l-a anticip,at cu o sută cincizeci de

ani pe Veblen scriind uBlllltoarele: ,,La cei mai multi pameni
bogati, principala delectare pe care le-o procurl bogltia cOMtl
în afişarea ei. care În ochii lor nu e niciodatl atît de deplinl
ca atunci cînd li se pare că posedă acele însemne decisive ale
opulentei pe care nimeni în afarll de Ci nu poate sl le posede".
EI a fost un om de stat care şi-a devansat epoca atunci cînd a
scris: ..Dacă există În Imperiul britanic provincii ce hu pot fi
făcute să contribuie la sprijini rea întregului imperiu, este ne­
greşit ţimpul c,a Marea B ritanie să se. descotorosească de
cheltuielile cerute de 'apărarea acelor provincii în timp de răz­
boi şi de cele cerute de sustinerea aşezămintelor lor civile sau
militare în"timp de pace. şi sl caute sl adapteze viziunile şi
planurile sale de viitor la situatia sa mat�rial� la d rept vorbind
modestli" .
Probabil că niciodatl 'vreun economist nu va mai realiza
o cuprindere completă � epocii sale aşa cwn a realizat Adam
Smith. În mod sigur nu va mai fi altul atît de senin, de ferit de
meteahna îndărlltniciei, cu un spirit critic atît de pătrunzltQr
dar în acelaşi I timp lipsit de ranchiună. atît de optimist fărll a
�
fi u�opic. De bună seamll, a împ rtăşit credintele epocii sale.
ba chiar a contribuit la formarea lor. A trllit într-o epoclt a uma­
i
nismului şi ratiuni ; dat� deşi ,acestea puteau fi ambele detur­
nate spre scopuri dintre cele mai crude şi mai violente, Smith
n-a fost niciodată şovinist, apolQget sau <;>m � compromisu­
lui. "Căci la ce bun - scria el în Teoria sentimentelor mOfale

78
- toată truda şi zbuciumul acestei lumi? La ce servesc
avaritia 'şi ambitia, goana dupA bogăţie, putere sau vază?"
Avu/ia na/iunilor oferă răspunsul: toată această îmbulzeală
josiliCl1 după avutii şi glorie îşi are jpstificarea ultimă în
bunăstarea omului de rînd.
Către sfîrşitul vietii" Smith era înclircat de onoruri şi de
respect. Burke 'a flkut drumul lui Edinburgh ca 51\-1 întîlneas­
cA; a fost ales lord rector al vechii sale Universităti' din Glas­
gow; apucase să vadă A vUJia tradusă îil danez1\, franceză,
germană, italiană, spaniolă. , Numai Oxfordul îl ignora; n-a
catadicsit niciodatA să-i confere vreun titlu onorific. S-a întîm­
plat o dată ca Pin Junior, pe atunci prim-ministru, să ai.bă o
întîlnir� cu Addington, �ilberforce şi Grenville, la care a fost
invitat să asiste şi Ad'am Smith. Cînd bătrînul filozof intră în
îndpere, toat� l umea se ridicli în pici.oare. "Luati loc, domni­
lot', zise dînsul. "Nu - replică Pitt - rămînem în, picioare
pîn,ă cînd te aşezi- Domnia ta, pentru că noi toti sîntem elevii
Domniei tale".
În 1 790 Smith se stinse din viaţă; împlinise şaizeci şi
şapte de ani. În, mod curios, disparitia sa a trecut relativ neob­
servată; probabil că lumea era prea preocupată de Revolutia
franceză şi de repercusiunile pe care ea ar fi putut să le aibă în
zona rurală a Angliei. A fost îngropat în cinlÎtirul Canongate;
pe mormînt, o piatrlt funerara modestă pe care scrie că aci odih­
neşte Adam Sntith, autorul A vUJiei naJiunilor. Un monument
mai durabil nici că s-ar fi outut închioui .
 IV

PresimtirHe sumbre ale pastorului Malthus

şi ale lui ,David Rieardo

"
În afară de omniprezenta problemă a sărăciei, Anglia a fost
frămîntată În cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea de o
\
Întrebare obsedantă: la tÎt se c frea�ă populaţia ţării? Aspec­
tul Îngrijorător al acestei ÎntteMri ţinea de faptul că În ochii
britanici lor inamicii naturaH ai Angliei de pe continent păreau a
cunoaşte o creştere impetuoasă a numărului de locuitori În,timp
ce Anglia, cu slabele ei resurse, era convinsă că populatia ei e
În scădere. \

Nu că Angiia ar fi ştiut cu sIguranţă care era exact numă­

rul britanicilor; e� prefera doar, de o manieră ·ipohondrl1. să-şi
facă griji Într-un vid de fapte. De-abia În 1801 s-a putut efectua
un recensămînt propriu-zis: întîmpinat, �e altfel, cu aprecierea că
..ameninţă să lichideze pînă şi ultimele rămăşiţe ale libertăţii
engleze". Pînă atunci i nfonnaliile privind resursele umane ale
ţării s-au bazat pc strădaniile unor statisticieni amatori : dr Price,
un ministru nonconformist; un anume Houghton, spiţer şi ne­
gustor de cafea şi ceai;'şi Gregory King, de meseri e carto-graf.
Folosind evidentele referitoare la .fumărit şi registrele de
botezuri , King a calculat, În 1 696, numărul de suflete trăi­
toare În 'Anglia şi Ţara Galilor, găsind eli sînt v reo cinci mi­
lioane sau poate cinci şi jumătate '- ceea ce pare să fi fost o
estimare uluitor de exactă. Pe King îl preocupa Însă nu doar
starea de lucruri din acel moment. Privind spre viitor, el scria:
"DupA toate probabilităţile, următoarea dublare a pqpulatiei
se va produce peste circa 'şase sute. de ani, adică pe la anul
Domnului 2�00 . . Iar
. apoi unnătoarea dublare va fi, după
toate probabilităţile, peste mai putin de douăsprezece sau trei­
sprezeC� veacuri, adică pe l a anul Domnului nostru 3500 sau
3600.. Atunci regatul va număra 22 milioane de suflete . . . pre­
supunînd - adaugă circumspect cartograful - că lume.a Va
•
dăinui atît".
Pe vremea lui Adam Smith, însă, progno�a lui King
privind o creştere lentă a populatiei cedase locul unei alte vi­
ziuni . Comparînd datele din secolul al XVIII-lea privitoare la
fumărit cu datele dintr.-o perioadă mai veche, dr 'Richard
Price a dovedit În chip concludem că de la Restauratie şi pînă
în vremea sa populalia Angliei scăzuse cu peste 30 la sută.
Valabilitatea calculului său era în mod evident suspectă şi alti
cercetători i-au contest<ţt vehement rezultatele; totuşi multă
lume a acceptat spusele lui Price ca pe un fapt;/un fapt extrem
de dezagreabil date fiind exigentele politice ale epocii. "Sdi­
ţ
derea populatiei - se tînguia teologul re orrnator William
Paley - e cel mai inare flagel care poate lovi statul, iar îndrep­
tarea acestei situalii trebuie să aibă precădere [aţll de orice alt
obiectiv politic". Nu numai Paley gindea aşa; primul ministru
Pitt Junior a propus chiar o nouă lege privind asistenta pentru
săraci. cU' scopul anume de a stimula creşterea,populaţiei. Legea
ptevedea alocaţii substanliale pentru copii, lui Pitt fiindu-i
c um nu se poare mai l impede că ftlcînd copii un om îşi "îm­
bogăteşte" ţara, chiar dacă afti ca aceşti a sll devină pauperi .
Ceea ce ne izbeşte pe noi , cei de astăzi, 'În che'stiuRea
populatiei, nu e dacă Anglia intr-adevăr era sau nu era În
pericol de epuizare demografică. Ceea ce ne int�resează, re­
trospectiv, e cît de bine se annoni za o viziune sau aIta în
problema populatiei cu credinta în legea naturalll, în ratiune
şi progres. Se înregistra cumva o scadere a populatiei? Atunci
trebui au luale măSuri care sll stimuleze, creşterea ei , aşa cum
lucrurile s-ar petrece în mod ,,natural" .sub auspiciile benigne
ale legilor despre care Adam Smith arlltase că sînt principiile'
diriguitoare ale economiei de piaţă libere. Se înregistra cumva
o creştere? Prea bine, pentru dl. toată lumea era de acord că o

81
 populatie în creştere este un izvor de ,avutie. Oricum o îl)tor­
ceai, rezultatul era favorabil unei prognoze optimiste pentru
societate;' sau, exprimîndu-ne altfel, c,hestiunea populaJiei, aşa
cum era inteleasll atunci, nu era de'naturll să zdrUncine incre­
derea oamenilor în viitor.
Poate cll nimeili n-a rezumat �ceastll viziu.ne optimistă in
mod atît de naiv şi de complet ca William Godwin. Godwin,
ministru şi .autor de pamflete, se uita la lumea nemiloasă din
jurul sAu şi se dMea mapoi îngrozit. Dar apoi se uita spre vii­
tor şi ceea ce vedea îl umplea de bucurie. El a publicat în 1 793
]usti/ia politicâ, o carte ce mustra cu asprime prezentul, dar
oferea fl1gllduinta unui viitor indeplirtat în care "nu v'or mai fi
rAzboaie, crime, administrare a justitiei, cum 'i se zice acum,
nici guverne. Şi tot aşa'nu va mai exista boalli, chin sufletesc,
melancolie sau obidă". Ce viziune splendidll! Ea era, de bunli
seamll, profund subvers�vli, pentru că utopia lui Godwin pre­
coniza ,egalitaţe totalll şi un comunism anarhic dus pînă la
ultimele coilsecinte: 'pînll şi contractul de proprietate numit
cl1sătorie urma sI fie abolit. Dat fii nd insă pretul ridicat al
cărtii (trei guinee!), Consiliul de coroanll a decis sli nu-l de,a
' in judecatll pe, autor, iar în saloanele aristocratice ajunse la
modă sI se discute despre îndrhnetele id,ei ale dlui Godwin.
Una din caSele în care se purtau astfel de discutii era At­
bury House, nu departe de Guildford, unde 'locuia un domn
bătrîn şi ciudat pe care la moartea sa, în 1 800, Gentleman 's
Magazine aveau sll-l descrie drept "un personaj excentric în
sensul cel mai strict al cuvîntU1ui".!Acest excentric era Daniel
Malthus, ppeten cu David Hume şi a�mirator pasionat al lui
Rousseau, cu care odinioarll fl1cuse plimbllri în mijlocul naturii
şi de la care, în unul din elanurile de autodeposedare ce puneau
stllpînire la rl1stimpuri pe fllozoful francez, primise un ierbar
şi un set efe clrti. La fel ca alti gent1emeni de atunci flir-ll ocu­
patii lucrative dar cu -'ipirit iscoditor, Daniel Malthus n-avea
. plllcere mai mare decît un dialog 'intelectual stimulativ, iar
drept oponent şi-I lua de obicei pe talentatul sllu fiu, reveren­
dul Thomas Robert Malthus.

82
 Ajunseră, natural , să discute şi despre paradisul lui qod­
win şi cum era, poate, de aşteptat de la un excentric binevoi­
tor, Malthus tatlU vădi �entimente de simpatie fată de această
utopie de o rationalitate flrl egal. Tînl1rul M althus nu i se
arătl îns1 1a fel ,de favorabil. Ba chiar, pe măsură ce disputa
se adînci, el începu sl vadă un obstacol de netrecut Între socie­
'tatea umanll aşa cum era în realitate §i acest meleag imaginar
al veşnicei păei şi îndestulări,. Pentru a-şi convinge tatăl, el îşi
expuse pe l arg obiectiile în scris, iar Daniel Mallhus fu atît de
i,mpresionat de ideile fiului său ÎnCÎt sugeră ca teza să fie pu­
bli,cată şi în1ltişată publicului.
Drept urmare, apl1ru pe scenl1, în 1 798, un tratat anonim
de cincizeci de mii de c4vinte. Erei ioti tulat 'Eseu asupra prin­
cipiului populaJiei aşa cum afecteaz/1 el viitoarea ameliorare
a soci'et/1pi, iar o dată cu el se năruiră dintr-o lovitură sperantele
optimiste într-un univers al armoniei. În cîteva pagini, tinl1rtJl
Malthus smulgea covorul de sub picioare ginditorilor comple­
zenti din epocă, oferindu-Ie în locul progresului o perspectivă
dezolantl şi mohontă, dătl1toare de fiori reci.
Căci ceea ce spunea eseul despre populatie era că exisiă o
tendintă naturală ca populatia să depăşească tQtaluf mijloace­
lor de sub�stentl posibile. Departe de a urca pe trepte tot mai
înalte, societatea era prinsl într-o capcană fără ieşire, u,nde
instinctul de reproducere al omului avea să aducl1 inevitabil
omenirea la maţginea prăpasti�i. Departe de a se îndrepta spre
Utopia, om�nirea era osîndită pe veci la o luptă.fără de spe­
rantă între tot mai multe guri nesăţioase pentru proviziile
mereu neîndestuH1toare din cărvara Naturii, indiferent cu cîtă
rîvnă s-ar sco�oci prin această cămară. Nu�i de mirare că după
ce l-a citit pe Malthus, Cl:\rlyle av.ea 'să declare economia
pofiticl o "ştiintl lugubr�" şi că bietul Godwin avea sl se
plî�gă di Malthus i-a transformat pe prietenii progresului, cu
sutele: În reaqionari.
Dintr�o singurl lovitură intelectuală zdrobitoare, Malthus
pulverizase toate sperantele unei epoci orientate spre auto­
multwnire şi .fficrei!toare în progres. Dar, ca şi cwn asta n-ar fi
.fost de-ajuns, un gînditor dţ o factură diferită se pregătea în

83
aceeaşi perioadl sl dea /a coup ·de grâce Încl uneia din cre­
dinlele dragi de la sfi�itul secolului al XVIU-lea şi începutUl
secolului al XIX-lea. David Ricardo;un agent de schimb ce
cunoscuse un uluitor succes· În afaceri, avea să creioneze
curînd o teorjţ economică, mai pUlin spectaculoasă deCÎt
prăpădul prevestit de Malthus, dar care era, ,în felul său calm,
la fel de distruglhoare pentru perspectivele melioriste descrise
de Adam Smith.
Căci ceea ce intrevedea Ricardo pentru : viitor însemna
sfîrşitul unei teorii despre societate potrivit căreia toată lwnell
urca laolaltă pe escalatorul progres�lui. Spre deosebire ,de
Smith, Ricardo constata că aceastl scarlf funcţiona cu efecte
di feri te asupra diferitelor clase, că unii urcau triumfal pînă sus.
În t imp ce al tii erau punati CÎteva trepte În sus, pentru a fi
·

apoi azvîrliti Înap<;>i la piciorul scării. Ba mai rl1u, cei ce pu­

neau scara În mişcare nu erau aceiaşi cu cei purtati În su s iar.

cei rce culegeau dIn plin roadele urcatului nu fliceau nimic

pentru a-şi merita' răsplata. Şi, ducînd m eta fo ra un pic mai
departe, dacă te uitai cu băgare de seamă la cei ce urcau către
vîrf, constatai că nici aici nu era totul În regulă, ci se purta o
luptă furibundă pentru un loc sigur pe scară. �
Pentru Adam Smith, societaU!a era o mare familie;
pentru Ricardo, ea era o taMră lăuntric dezbinată; şi nu-i de
mirare că o vedea astfel. În cei patruzeci de ani care trecuseră
de la A vUlia na/iuni/or, Anglia se Împărţise În două facţiuni
ostile: industriaşii În ascensiune; QCupati cu fabricile lor, luptau
pentru reprezentarea parlament ară şi prestigiu social. în ti mp
ce marii p roprietari funciari " o aristocratie bogata, puternică
şi temeinic aşezată, se uita cu ochi rlti la năvala obraznicll a
acestor nouveaux riches. .
Pe mari i proprietari funciari nu-i scoteau din fire barui pe
care-i agonisţau capitaliştii, ci faptul execrabil că aceştia
sustineau Înt runa el preturile alimentelor sînt prea mari. În
scurtul interval de timp scurs· d� la aparitia cărţii' lui Adam
Smith, Anglia, care fusese multă v reme o tai-Il exportatoare de
p
cereale, a ajuns în situa a de a trebui să cumpere produse ali­
mentare din strllinlltate. In ciuda bombl1nelilor doctorului Price,

\
84
c are susti nea cli pop ul a � a Angliei scade, aceasta de fapt cres­
cuse, acînd ca cererea de cereale să depăşească oferta. iar
pretul unui bushel de griu să se cvadrupleze. O dată' cu pretu­
rile au crescut şi profi uril e în agricultură; pe o fenn ă din East
t

Lothian, Scotia, profiturile plus renta ajunseră în m edi e la 56

l a sutl din capitalul investit; pe o al tă fermli de trei sute de
acri - o gos pod ărie tipicli de mărime mijlocie - profiturile
au fost de 88 1ire în 1 790j de 1 2 1 li re în 1 803 şi de 1 60 lire
zece � mai tîrziu Pe tot cuprinsul ţării
. mărturiile erau con­
cordante în apreci�rea că remele cunoscuseră cel putin o du­
bla�e în JJltiinii doul1zeci-doullzeci �i Cinci de ani .
Crescînd năv�nic preturile la cereale, comerciantii între­
ş
prinzători începur"l1 să cumpere grîu i porumb din străinătate şi
să le aduc ă în tam. Fireşte că pe landlorzi această practică i-a
speriat.
Agricultura nu mai .era pentru ·aristocratie doar �n mod
de viatli, ci şi o afacere - Q mare afacere. Pc moşia Reevesby
din Lincolnshire, de pildă, Sir Joseph 8anks folosea două din
camere drept birouri, separate printr-un perete igni fug şi o \.lşă
� ·fier, şi era mîndru de faptUI cl\-i trebuiser11 cincizeci şi .şase
de sertare pentru a sorta rurtiile referitoare la femlă. Un aseme­
nea landlord, deşi trllia pe domeniile sale şi era sufleteşte
ataşat de -pwînt, deşi se fntîlnea zilnic cu arenda,şii săi şi se
ducea la întrunirile unor societ11ti unde se discuta despre rotatia
culturilor şi despre virtutile diferitelor îngrăşăminte, nu pier­
dea din vedere faptul că venitul său depindea ·Oe pretul la care
îşi vindea recolta.
Aşa se face că afluxul de'cereale ieftine din afara nu prea
era privit cu ochi buni. Spre norocul landlprzilof însă, ei avea\!
,

la îndemînă mijloacele prin care sl1 se opună acestei evolutii

neliniştitoare. Dominînd Piulamentul, laridlordul pur şi simplu
legifera în propriul său interes un riguros sistem de protectie.
El votă Legile cerealelor, care impuneau taxe vamale glisante
la importul de cereale: cu cît scădea mai mult pretul în străi­
nătate. cu. atît creştea taxa de. import. S-a instituit, în fapt. un
plafon care să împiedice permanent aducerea grîufui ieftin pe
piata engleză.

85
 În 1 8 1 3 înSl situatia scăpase de sub control. Recolta
N
proastă şi războiul cu apoleon B,cuserll. ca preturile sli atingă
niveluri ce însemnau practic foamete: Griul se vindea ACU 1 17
şilingi quarterul - aproximativ 14 şilingi per bushel. In felul
acesta, bushelul de grîu se vindea la un pret aproape egal cu
dublul salaril1lui sâptâmînal al unui 'muncitor; (Pentru a se
întelege sensul acestor cifre, să menţionll.m cel mai ridicat
pret atins vreodatll. de griul american înainte de 1970: 3,50
dolari per bushel în 1920, cînd salariul 'mediu săptll.mînal era
,de 26 dolari).
Pretul griului ajunSese cu adevărat fan'tastic şi trebuia sit
se actioneze imediat pentru a' scoate tara din impas. Parlamen­
tul a studiat cu grij11 situatia şi a venit cu ·solutfa ca taxele la
griul de import s11 fie majorate şi mai mult! Motivatia a, fost că
preturile majorate pe termen scurt vor stimula creşterea pro­
�
ducţiei nteme dţ griu pe tell11en l ung .

Cu această măsuf11 industriaşii nu s-au mai putut Împăca.

Contrar proprietarilor funciari : capitaliştii voi au cereale
iefJine, pentru eli pretul alimentelof. detemlina În mare parte
mărimea salariilor pe care ei trebuiau sii le plăteasci1 muncite­
rilor. Nu din mobiluri umanitare luptau industriaşii pentru
ieftinitea �imentelor. Un mare bancher 10ndonez,. Alexander
Baring, a declarat în Parlament că .muncitorul nu e interesat
•

cîtuşi de putih În aceast11 chestiune; · fie dl pretul grîului este

de 84 sau de 1 05 şilingi quarter-ul. el tot aceeaşi pîine uscatli
va mînca." Baring voia să spună prin asta eli jndi ferent care
ar fi pretul pîinii, muncitorul va primi un salariu din care să-şi
poatli cumpăra coaja lui de pîine, nu mai mult. În schimb din
punctul de vedere �l celor ce. Întocmeau statul de plată şi
cll.utau să scoată profit, nu era deloc totuna dacă cerealele -
şi salariile - erau ieftine sau' scumpe.
Cercurile de' afaceri se organizară. i ar Parlamentul fu
inundat cu mai multe petitii decît primise vreodată in trecul.
. Avînd în vedere starea de spirit ce domnea în tarii. nu era
indicat să fie adoptate tlră o CIIImpl1nire prealabilă noi Legi
ale cerealelor, cu laxe de import majorate. Fură create noi co­
mitete în Camera c,omunelor şi 'în cea a lorzilor şi problema

86
fu pentru moment îngropatl. Din fericire, în anul urmltor,
Napoleon fu .înfrînt iar preturile grînelor coborîrl1 iada cote
mai normale. Este însl1 caracteristic pentru puterea politicll a
clasei p(Oprietarilor funciari faptul cl au trebuit sll treacll trei­
zeci de ani înainte ca Legile cerealelor sll fie definitiv şterse
din catastif, permitîndu-se astfel intrarea liberl1 a cerealelor
•

ieftine în Britaniţl.
Nu-i greu pe i'nţeles de 'ce David Ricardo, scriind în mij­
locul unei astfel de perioade de criză, vedea economia Într-o
lumiriă diferitl1 şi mai pesimistl1 deCît Adam Smith . . Acestui a
din urmă lumea i se, înfl1tişa ca un mare concen; Ricardo
vedea în ea un conflict acerb. Autorul A vUliei naliunilor
avusese motive temeinice sl1 creadă eli toatl1 lumea puteli să
se împl1rtăşească din binefacerile unei providente damice;
pentru iscoditorul agent de schimb care scri� cu o jurill1tate ele
secol m� tîrziu , societatea nu numai că era scindată în
grupuri vrăjmaşe, ci părea inevitabil eli biruitorul legitim din
-acest conflict � harnicul indiistriaş - avea în cele din urmli
să piardă. Îmr-ad�vl1r, Ricardo era convins că singura clasă
care putea să beneficieze de pe urma progresului societătii
erau landlorzii - dacă nu li se lua controlu1 asupra pretului
cerealelor.
"Interesul landlorzilor este totdeauna opus intereselor
tuturor celorlalte clase", scria el în 1 8 1 5, frază, prin care un
război nedeclarat era recunoscut ca reprezentînd încleştarea
politică de căpetenie din sistemul de piatli tot mai dominant.
Iar odată declarate deschis ostilitătile, pieri şi ultima speranlll
firavă cli lumea aceasta s-ar putea dovedi pînă la urmă a fi
cea mai bună dintre lumile posibile. Acum se părea că, dacă
societatea nu se va îneca în mlaştina malthusianll, ea avea să
� sfanne în bucl1ti pe perfida scară rulahtll a lui David Ricardo.

Trebuie sll examinllm acum mai îndeaproape ideile

profund tulburl1toare ale posacului pastor şi ale scepticului
agent de schimb. Dar sll vedem mai întîi cum erau c�i doi ca
oameni.

87
 Ar fi greu sll-ti imaginezi două personaJe mai îndepărtate
ca origine socialll şi date biografice decît erau Thomas Robert
Malthus şi David Ricardo. Malthus, cum ştim, era fiul unui
membru excentric al vîrfurilor clasei mijlocii din Anglia;
'Ricard'o era fiul unui negustor-bancher evreu imigrant din
Olanda.· Malthus a fost preglltit cu multii grijii pentru studii
universitare, sub cllHiuZirea unui tatll cu veleitllti ' filozofice
(unul dintre profesorii cu care se pregătea' fu bllgat la închi ­
soare pentru cli îşi exprim ase speranta cli revoluţionarii fran­
cezi vor irivada şi cuceri Anglia); pe Ricardo, tatlil său îl puse
sll muncească de la vîrsta de paisprezece ani . Malthus şi-a
petrecut viata flcînd cercetare academică; a fost primul
ecom;nni st de profesie, predînd în această calitate la colegiul
îrifiintat la Haileybury de Compania Indiilor Orientale pentru
pregătirea tinerilor slli administratori ; Ricardo a Intrat În afa­
ceri pe cont propnu .la vîrsta de douueci şi doi de ani. Malthus
n-a fost niciodatll un om înstllrit, pe cînd Ricardo - care de­
butase cl! un capital de opt sute de lire sterline - a fost inde­
pendent din pl.lnct de vedere financiar, iar în 1 8 1 4, la vîrsta
de patruzed şi doi de ani , s-a retras din afaceri cu o avere
evaluată Între 5Q!) 000 şi l ' 600' 000 de lire.
Curios cll totuşi Malthus, cel din mediul academic, a fost
preocupat de faptele lumii reale, iar Ricardo, omul de afaceri,
a fost un teoretician; omul de afaceri · se interesa doar de
"legile"invizibile, în timp ce profesorul se întreba �acll .aceste
legi se potrivesc cu lumea pe care o avea în fata ochilor. Şi o
ultimă contradictie: Malthus, om cu venituri modeste. era
apllrătorul bogatilor proprietari funci ari , iar Ricardo, om
înstllrit iar mai tîrziu el Însuşi landlord, lupta împotriva inte­
reselor acestora.
Diferiti ca obîrşie., educatie şi carierll, cei doi au avut
parte şi de o receptare diferitll ca gînditori. Sllrmanul Malthus,
cum scrie unul t din biografii săi, "a fost omul cel mai înjurat
din epOca sa. Nici chiar Bonaparte n-a fost socotit un duşman
mai mare ale neamului omenesc. Era vorba de un om care
apllm variola, sclavajul şi' infanticidul - de un om care em îm­
potriva cantinelor gratuite pentru sllraci, a clisătoriilor timpurii

88
şi a al�catiilor parohiale - de un om 'care «a avut neruşinarea
de a se însura după ce vorbise despr� relele legate de viata de
familie» ". De la bun început - spune Bonar - Malthus n-a
••

fost ignorat; timp de treizeci de ani a trebuit să- suporte o ploaie

de atacuri."
Era inevitabil ca un om care predica lumii ."înfrînarea
morală" să fie tinta multor atacuri . Totu§i MaIth�s n-a fost
(după standardele acelei epoci) un ..puritan". după cum, îJl
mod sigur, n-a fost un căpcăun. E adevărat că a cerut desfiin­
tarea ajutoarelor pentru sllraci şi chiar s-a opus proiectelor de
constructii de locuinte pentru păturile muncitoare. A făcut-o.
însă, cu ceamai sinceră pre�cupare pentru interesele pături­
lor nevoiaşe. în contrast cu vederile unor teoreticieni sociali
din aceeaşi vreme care sugerau politicos ca săracilor să li se
.
dea pace. să li se îngăduie.să l1}oară în stradă.
Pozitia lui M allhus nu era, aşadar, atît una cinică, cît una
în cel mai înalt grad logicll. Dat fiind că. potrivit teoriei sale.
'lumea suferă în principal din pricina surplus ului de populalie,
tot ce era de natură şă favori,Zeze ..apropierile timpurii" (între
sexe) · nu făcea decît să agraveze situatia omenirii. Un om
pentru care ,Ja marele banchet al Naturii nu există tacîm liber"
poat� fi tinut "în viată prin acte d e caritate; dar cum în această
situatie "el va procrea, o asen1enea caritate nu este decît o c ru­
zime disimulată.
Numai că logic .. nu.se bucură întotdeauna de populari ­
tate. iar cel ce vesteşte un sfîrşit sumbru societăţii nu trebuie
să se aştepte la simpatie din partea pu bl icu l ui Nici o doctrină
.

n-a fost vreodată mai ponegrhă: Godwin spunea că "obiecti­

vul expres al scrisului dlui Malthus este de a dovedi ce eroare
pernicioasă comit eei care unnăres<;" o ameliorare' consi­
derabil ă şi esenti ală în societatea omenească." Nu-i de mirare
că MalthuS a fost SOC{)tit de atîtia ca situÎndu-se în gîndire
dincolo de limitele bunei cuviinle.
Ricardo, dimpotrivă. a fost un om căruia Fortuna j-a
surîs de la bun început. Evreu prin naştere. el a rupt legăturile
�u familia şi a devenit unitarian spre a se putea căsători cu o
frumoasă fatll de quak�ri de care se îndrllgostise; şi într-'o

89
vreme CÎnd toleranta nu prea era,o regulă - tatăl său lucra
într-o parte a Bursei cunQscută sub numele de Compartiment
evreiesc - Ricar.,po il cîştigat deopotn'v ă un înalt statut social
şi respectul persenal al foarte multor oameni. Mai tîrziu, cînd
era deputat în Camera comunelor, fu invitat de ambele tabere
să ia cuvîntul. "Mă cuprinde spaima '- spuse el - cînd aud
propFia mea voce.", Unul .dintre martori descria această voce
ca fiind "aspră �i pitigăiată", un altul ca fiind "moale şi
plăCută", deşi "ex.trem de subtire"; dar cînd vorbea Ricardo.
Camera asculta atent. Cu expunerile sale grave şi impecabile,
care lăsau deoparte tumultul evenimentelor. preferînd să se
concentreze �upra structurii· de bază a societătii, �ca şi cum
oratorul era venit de pe o altă planetă", Ricardo deveru cu­
noscut drept educatorul Camerei comunelor. Nici chiar radica­
li�mul său ,- Ricardo era un ...iguros sustinător al libertătii
cuvîntului şi a întrunirilor şi oponeni al coruptiei parlamen,
tare şi al persecutării catolicilor - n-a ştirbit consideratia de
care se bucura.
/

Este îndoielnic dacă admiratorii săi întelegeau foarte

mult din ceea ce citeau, pentru că nu există economist mai
anevoie de înteles decît .Ricardo. Dar deşi textul este adesea
complex şi încîlcit. mesajul său este simplu: interesele capi­
taliştilor şi ce'le ale landlorzildr sînt irevocabil opuse, iar
interesele landlorzilor sînt potrivnice comunitătii. Aşa se face
că industriaşU, fie că-I întelegeau s�u nu. au flicut din el ex­
ponentul lor: economia politică dobîndi· în rfnduril� lor o
asemenea popularitate .încît doamnele care angajau guve r­
•

nante se interesau �n prealabil dacă acestea sînt în măsură să

le expli�e copiilor principiile acestei ştiinte.
In timp ce Ricard\l, economistul, era zeificat (deşi era o
fire modestă ·şi retractilă), Malthus era denigrat şi marginali­
zat. Eseul său asupra populatiei. a fost citit, admirat, apoi con­
testat şi repudiat - vehementa însăşi cu care era repudiat
fiind o dovadă neliniştitoare a soliditălii tezei pe care. o
sustinea. Şi în timp ce despre ideile lui Ricardo se discuta cu
aviditate. contributiile ,lui Mathus la teoria economică ----:
lăsînd de o parte eseul despre populatie - erau îndeobşte

90
privite cu un fel de tolerant� condescendent� sau ignorate.
Pentru d Malthus a simtit c� era ceva În neregul� cu lumea,
dar a fost cu totul incapabil sli-şi expună argumentele În mod
limpede şi logic; şi-a Îngăduit chiar erezia de a sustine că
depresiunile - "suprasaturatiile generalizate", cum le spunea
el - puteau dezorganiza societatea, idee pe c are Ricardo fliră
multii ostenealA a tespins-o ca fiind 'absurdă. Ce enervant
pentru cititorul de astazi ! Intuitiv şi aplecat spre fapte, MaIthus
�
simtea unde-i buba, dareexpunerile &ale ncîlci(e n-aveau nici
o şansă În fata strălucirii incisive a agentului de bursă pentru
care lume'a nu e.ra decît un gigantic .mecanism abstract.
Aşa se face că În toate problemele cei doi s-au găsit în
disput�. Cînd Malthus a publicat, în 1 820, Principiile econo�
miei politice, Ricardo şi-a dat osteneala de a aşterne pe hîrtie
vreo 220 de.pagini spre a da În vileag carentele din rationa­
mentele reverendului, În timp ce Maltl1us în cartea sa a făcut
tot ce i-a sţat în putintă spre a îl\Vedera sofismele .d e care,
după ferma sa convingere, suferea punctul
. de vedere al lui
Ricardo.
Lucrul cel rgai straniu este că, pe cei doi îi lega o stnnsl1
prietenie. S-au cunoscut în 1 809, dupl1 ce Ricardo publicase
un şir de superbe scrisori către Moming Chronicle referitoare la
pre[U1 aurului iar apoi Îl demolase pe un domn Bosanqyet care
avusese nesăbuin{a să formuleze un punct de vedere opus.
Întîi James MiU, apoi -Malthus îl căutarl1 pe autorul scriso­
rilor, şi între cei trei se încheg� o prietenie ce avea sli dureze
pînii la sfirşitul vieti i. Începuserli sl1 poarte Între ei o corespon­
denll1 intensă şi să-şi facli nenum!1rate vizite. ,,Plecau împreună la
.vînătoare, să prindă Adevărul - scria, într-un fennecător
jurnal, Maria Ed:gewonh. o scriitoare contemporană' - şi
exultau cînd le reuşea', ară să le pese cine l-a zărit primul."
s
Viata nu li -a rezumat la discutii grave; erau şi ei !1işte
flipturi foarte omeneşti. Mâlthus, fie din ataşament fatl1 <le
teoriile sal e fie din alte motive, s-a Însurat tîrziu, dar i -au
,

plăcut reuniunile amicale. După moartea sa, cineva care-l cu­

noscuse îşi depllna astfel amintirile despre el la East India
ţ
College: "G umele discrete, atitudinea respectuoasă şi CÎt e.odată
91
r�zvr�tirea acestor b�rbati tineri; s�getile verbale ale tinerelor
doamne; strani a politete a profesorului de persan�� . . şi ama­
bilitătile întrucîtva vetuste IlIe reuniunilor din serile de vară,
toate s-au dus acum."
Pamfletarii l-au asemuit Cu S atan, !!ar Malthus era un
bl1rbat în�t şi frumos şi uR suflet blajin; studentii , între ei, ii
spuneau "tăticu." Avea un defect ciudiţ;· de la stră-străbuni­
eul du moşteni se gura-de-Iup şi vorbirea llJi era greu de
înteles; cel mai rău TI pronunta pe ,,1" şi legat de asta a rămas
o istorioară amuzantă, cum că odată i-ar fi spus la ureche
unei doamne de vază, dar surde: "Nu v-ar plăcea o plimbare
la. lacurile din Killamey?" Acest defect şi asocierea indjsolu­
bilă a numelui său cu suprapopulatia au prjlejuit unuia din
cunoscutii sl1i unnătoarea înserbnare:

Săptămîna trecută a fost aici filozoful Malthus. Am orga­

nizat pentru el o petrecere, i,nvitînd doar persoane necă­
sătorite . . . Dînsul e ci fire blajină şi se poartă impecabil
cu orice doamnă la care nu se observă semne de fertilitate
apropiat� . . . Malthus e un adevărat filozof moral, şi Ulai că
m-aş învoi să vorbesc 'şi eu la fel de gîngăvit; dacă aş pu­
tea în ,schimb să gîndesc şi să actionez la fel de Întelept.

Şi)ui Ricardo îi plăcea să primeasc� oaspeti la el acasă,

mai cu seamă la micul dejun, şi pare-se c� se dădea în vînt
după şarade. Era extraordinar de talentat ca om de afaceri .
"Talentul de a agonisi bogăţie" - scria fratele său - "nu se
bucură de mare cQnsideratiţ, dar pe semne că dl R. nu şi-a
etalat nicl1ieri·extraordinarele sale puteri mai mult ca în afaceri .
Cunoaşterea desăvîrşită a tuturor dedesubturi�or. surprin­
zătoarea sa îndemînare la cifre şi socoteli, capacitatea sa.de a
da de cap, fără vreun efort vizibil, imenselor tranzactii cu
care, avea de-a face, cumplkiirea şi puterea sa de judecată i-au
pennis să-i lase mult în unnă pe toti contemponinii sl1i de la
Bursă." Sir lohn Bowring avea s� declare mai tîrziu că succe­
�
sul l i Ricardo se Întemeia pe constatarea pe care o fl1cuse că
oamenii În general exagerează importanta evenimentelor. "La
bursă, bunăoară, de cum băga de seamă o creştere cît de mică

92
a valorii la anumite actiuni, numaidecît cumplira, fiind sigur
că va urma o creştere nerezonabilli din care va cîştiga; iar
cînd cota începea sl1 scadă, vindea cu convingerea cli alarma
şi. panica aveau sl1 cauzeze un declin pe care circumstanţele
nu-l îndr:eptăteau."
Era o potriveal11 curios de anapoda: agentul de burs11
teoretician fatll cu teologul practiciah - cu atît mai mult cu
CÎt teoreticianul se simtea 'la el acas11 în lumea banului, pe cînd
omul faptelor şi al cifrelor nu o. brodea deloc.
În timpul. Războaielor napoleoniene, Ricardo era mem­
bru al unui sin.d icat care cumpăra titluri de stat de la Trezore­
rie pentru a le oferi subscrip�ei publice: El îi fru;ea adesea lui
Mallhus o favoare îndemnîndu-l sl1 cumpere cîte un mic
pachet de titluri din care pastorul scotea 10 brumll de profit. În
ajunul bătăliei de la Waterloo se trezi în rolul de mic' specu­
lator la Bursă, situatie ce-i punea nervii la o înce rc are m uit
prea grea. Se apucă şi-i scrise lui Ricardo, rugîndu-!. ,.dac11
nu e cumva nepotrivit sau neconvenabil . . . , sl1 nu pierzi prile­
jul, cît mai e timp, de a încasa un mic profil la actiunile pe
care ai avut bunătatea sl1 mi le Promili." Ricardo s-a executat,
dar cu puterea de rezistent11 superioar11. a speculatorului de
profesie, a cump11rat el însuş.i un număr mare de titluri.
Wellington ob�inu victoria, Ricardo se alese cu un imens cîş­
tig în barti, iar bietul Malthus se simţi zdrobit. Atunci Ricardo,
ca într-o doară, îi scrise reverendului : "Am cîştigat cu aceaslli
ocazie maximuf\ pe care îl poţi spera sau dori în urina unei
, creşteri a cotelor la burs11. Mi-a revenit din acest împrumut o
suml1 consider11biUL . . Dar să vorbim putin de vechea 'fioastră
problemă" şi mai depane se cufundă într-o analiză a semnifi­
catiei teoretice pe care o are creşterea pretului mărfurilor.
Discutia lor fărA de sfîrşit fu continuatA, în scrisori şi vi­
zite, pînă în 1 823. În ultima sa scrisoare către Malthus, Ricardo
scria: "Iar acum, drag11 Malthus, eu am isprăvit. Asemeni
altora,' în alte controverse, dup11 o h.mgă discutie rl1rnînem
fiecare cu opiniile lui. Aceste controverse, însă, nu influen­
teazA niciodată prietenia dintre noi; nu te-aş iubi m,ai mult ca
acum dacA ai împltrtllşi opiQiile mele." Muri pe neaşteptate în

93
acel an, la vîrsta de cincizeci şi UITU de ani; Malthus va mai
trlii pînii În 1 834, iar despre David Ricardo s-a exprimat aşa:
"Niciodatâ n-am iubit atît de mult pe cineva din afara fami­
liei mele."

Fiind În dezacord aproape în toate, Ricardo �i Malthus

nu erau, totuşi, ·În dezacord în ceea ce priveşte opiniile âces­
tuia din urmă cu privire la populatie. Pentru că se părea că Îri
celebrul său Eseu din 1 798 Malthus nu numai c ă elucidase
chestiunea o dată pentru ,totdeauna, ci că totodată aruncase
multli luminli şi asupra teribilei şi persistentei sl1rlkii ce bîn­
tuia scena socialli a Angliei. Simtiser� şi altii., vag, cl Lexistli o
legliturli Între popUlatie şi sărăcie, iar () povestire apOcrifli
p
care circula pe atunci vorbea des re o insulă din largul coas­
telor chiliene unde un nuine Juan Femandez ar fi debarcat o
pereche de capre pentru �ventualitatea că va, dori mai tîrziu să
glisească acolo carne. Revenind după o vreme pe insuHi, el
constatll c� acestea se înmultiseră peste mllsurli şi atunci debar­
eli pe insulli o pereche de cîini, care se înmultirli şi ei şi re­
duserli nutnlirul caprelor. "În felul acesta" :- scria autorul
povestirii , rev�rend1JI Joseph Tpwnshend - "s-a restabilit un
nou fel de echilibru. Cea mai slaM dintre cele două specii a
pllitit prima tributul datorat naturii; exemplarele cete niai
active şi mai viguroase au rămas În viată." Şi adăuga: "Canti­
tatea de alimente este cea care reglează numeric specia wnană."
Deşi această poveste cu tîlc scotea În evidentă echilibrul
ce domneşte cu necesitate în naturli, ea nu trăgea, totuşi,
concluziile finale şi devastatoare continute implicit În
problemlL A rămas să le tragă Malthus.
El se Iasă la Început fascinat de posibilitătile numerice
neaşteptate cuprinse în ideea de dublare. Aprecierile nicute
de el cu privire la uluitoarele puteri multiplicative ale repro­
ducerii au fost întărite din plin de alti. oameni de ştiintă, de
mai tîrziu� Un biolog a calculat că dintr-Q singură pereche de
animale, în ipoteza eli fiecare pereche dl1 naştere anual la alte zeci!,
ar rezulta după doulizeci de ani 700 000 000 000 000 000 000
de exemplare; iar Havelock Ellis menponează un o rganism
.
/ ,

94
primar c are, dacli s-ar divide nestînjenit, ar produce dintr-o
singurii fiinţă minusculli o masă de un milion de ori mai mare
decK cea a Soarelui - în treizeci de zile.
Asemenea exemple privind puterea prolificl1 a naturii nu
sînt nemijlocit edificatoare pentru cea ce ne preocupă aici.
Întrebarea de cl1petenie pentru noi este: cît de mare e puterea
reproductivă normalll a unei fiinţe omeneşti? Malthus făcea
presupunerea c� animalul uman va tinde să-şi dubleze num��
rul la fiecare doullzeci şi cinci de ani. Pentru epoca sa, aceasta
e o presupunere relativ modestă. El lucreazll cu o familie
medie cu şase copil , dintre care doi se presupune cl1 aveau să
moarl1 înainte de a fi ajuns la vîrsta cllsl1toriei. Trecînd apoi la
America, Malthus arl1ta cl1 aici în ultimul secol şi juml1tate
populaţia s-a dublat; în fapt, la fiecare doul1zeci şi cind de ani
şi ca în unele regiuni înapoiate, unde se trl1ia mai liber şi mai
slinl1tos, ca se dubl a la fi\!Carc cinsprezece ani !
Acestor tendinte d e înmulţire ale speCiei umane --.::- şi
pentru problema în discuţie n-are importantl1 dacl1 dublarea se
rea1izeazl1 în doullzeci şi cinci de ani sau ÎIl cincizeci - Malthus
îi opunea faptul îndl1rl1tnic cl1 pl1mîntul. spre deosebire de
oameni, mi poate fi înmulţit. Cu trudll, pămîntul culti vabil
putea fi extins, dar rata extinderii este micl1 şi inconstantl1; spre
deosebire de populatie, pămîntul nu procreează Aşa se face că,
în timp ce numărul gurilor de hrlinit creşte în progresie geo­
metricli, terenurile cultivabile cresc în progresie aritmeticli. .
Iar rezultatul e, fireşte, la fel de inevitabil ca o teoremă
de logicl1: mai devreme sau mai tîrziu, numl1rul oamenilor va
de�ăşi cantitatea hranei care se produce. "Presupunînd a�tu­
ala populatie egală cu o mie de milioane - scria Malthus ,în
Eseu � . . . specia umanll. ar creşte astfel: 1 , 4, 4� 8, 16, 32, 64,

128, 256, 5 1 6, etc., i ar mijloacele de subzisten1ă: 1 , 2, 3,.4, 5,

6, 7, 8, 9, 1 0 etc. În două secole şi un sfert, populaţia se va
al1a fatl1 de mijloacele de s.ubzistentl1 în raport de 5 1 2 la 1 0;
în n:ei secole, de 4096 la 1 3 , iar în doul1 mii de ani diferenta
ar fi incalculabil!."
O viziune atît de înspAintintătoare asupra viitorului putea
desCUraja pe oricine. "Viziunea- - scria Malthus - are o tentă

95
melancolicl1." Reverendul cuprins de îngrijorare ajunse la
concluzia că divergenta incorigibil! şi ireţonciliabilă dintre
numărul gu'rilor şi cantitatea de"hrană nu putea să aibă decît
un singur rezultat: cea mai mare parte din omenire va avea pe
veci de îndurat mizeria sub o fonnă sau alta. Clici imensul şi
potential mereu mai adîncul decalaj trebuie cumva înlllturat:
la urma urmei. populatia nu poate trăi fliră hra,tlă. De aci vin
la primitivi obiceiuri de felul infanticidului; de aci războaiele,
bolile şi , mai presus de toate, sllrăcia.
lar dacă, acestea se dovedesc insuficiente: "Foametea
pare il fi resursa ultimă şi cea mai teribilă a naturii. Puterea
populatiei întrece în aşa m,llsurll puterea pămîntului de a ofen
mijloace de subzistehtă . . . tocit; într-o fonnă sau altă. moar­
tea prematurlrtrebuie să ţie ptezent� în specia umanll. Viciile
oamenilor sînt slujitori activi şi destoinici ai depopuHirii. Dacă
ele nu dovedesc. războaiele de exterin.inare. clima neslinătoa­
să. epidemiile. ciuma şi calan1itl1tile' vin ca nişte oşti înfrico­
şătoare secerînd mii şi zeci de �ii de vieti. Dacă nici ele nu
izbutesc pînă la capăt. o foamete itlevitabi1ă şi gigantidl va
încheia procesiunea, reducînd' cu o singură lovitură năpraznică
�
mărimea populatiei a nivelul cantitlltii de hrană de care dispune
lumea."
Nu-i de mirare că sărmanul Godwin se plîngea că Malthus
converti se numeroşi prieteni ai progresului · în reactionari .
Pentru că acesta formulase cu adevllrat o doctrină a disperări i .
Nimic. nimic n u poate feri ome�rea d e permanenta amenin­
tare a prăbuşirii sub propria-i greutate în afară de nuieluşa fragilă
a ,,înfrînării morale." Dar cîtă putere are înfrînarea morală fată
de marea atractie dintre sexe?

A avut Malthus dreptate?

Pînă pe la începutul anilor '70, încă, perspectiva de ansam­
blu a creşterii populatiei lumii părea să confirme anticipările
şi premoniliile l ui , cel puţin ,în regiunile mai putin dez­
voltate ale lwnii. Pe atunci dernografii vorbeau de posibilitatea

96
unei populatii mondiale de 20 de miliarde - de cinci ori cît
cea din 1 910 - dacli iendinţa de creştere existentll avea sli se
men� nă timp de încă cinzeci de ani.
In prezent pendulul s-a deplasat întrucîtva spre cealaltli
parte. De fapt. refleclia asupra problemei populatiei a pendu­
lat mereu între opinii extreme: este semnificativ cli însuşi
Malthus s-a ar11tat mulţ mai. optimist în a doua editie a fai ­
mosului sliu esell. publicată l a numai cinci ani după prima,
punîndu-şi sperantele în credinIa cll pliturile muncitoare se
vor deprinde sll exercite ..înfrînarea" voluntarli, cllslitorindu-se
la virste mai înaintate.
Optimismul precaut de astl1zi se sprijină in mare măsură
pe progresele tehnologice, indeosebi pe aşa-numita Revolutie
verde, care a sporit impetuos recoltele de cereale În tliri ca
India. India produce În prezent suficiente alimente pent� a-şi
putea permite chiar· şi un modest export al acestora. Incit,
deşi Înd şi acum agronomii stau an de an tinîndu-şi.r11sutla­
rea pînl1 cînd se Închei� stlÎnsul recoltelor. înfricoşlitorul
spectru al foametei planetare, rezultat din aritmetica malthu­
sianl1 a ofertei şi cererii, nu mai este privit ca o prognoză
realistă. Reporterii de televiziune oripilati care În anii '80
filmau flipturi umane scheletice În Etiapia şi în centura subsa­
harian11, nu asistau la o adeverire a prezic�rilor lui Malthus, ci
la urmliri ale unor conditii locale cum sînt seceta şi retelele de
•

transport inadecvate.
Totuşi . pentru a înlătura spectrul malthusian, este nevoie
şi de alte lucruri în afarli d,e sporirea productiei de alimente.
Chiar 9ac11 o foamete planetarll nu mai pare iminentli, expertii
ne avertizează că presiunea demografică este ind imensă:
Potrivit unor estimări .ale Natiunilor Unite, bazate pe ratele
actuale ale naşterilor şi deceselor, India va avea peste cinci­
zeci de aniI
o populatie 'cît a Chinei de astăzi, Bangladeshul va
avea o pOpulatie de trei ori mai mare decît cea de acum, iar
Kenya, una de'cinci ori mai mare! Aceste cifre s-ar putea 511
nu insemne numaidecît foamete. dar ele sugerează aparitia
unor înspăimîntătoare probleme sociale pe mlisurli ce tliranii,
înmultindu-se, se văd siliti sli pllrl1seascli pllmîntul şi sli ia

97
drumul oraşelor. În cadrul unu.i simpozion Nobel . asupra
problemelor populatiei tin1,lt în 1 9 8 1 demografii au vorbit
despre amenintătoarea aparitie în lumea subdezvoltaţă a vreo
cinCizeCi de megaoraşe cu peste 20 de milioane de lOCUItori
fiecare. ..Răspîndindu-se t;a ruşte tumori scabroase, aceste
iepurlhii umane constituie o enormă provocare politică pentru
acea lume", comenta un observator, ..Cum şă fie ferite aceste
mase' urbane de eşuarea rn apatie sau să fie oprite de a cMea
în ispitele anarhiei şi dezordinii?"
Lucru poate şi mai important, nu trebuie să uităm că
-Malthus a avut dreptate sustirund câ sparuJ.demografic, avînd
loc în ritm exponential, are î� mod inerent capacitatea de. a
depăşi creşterile productivitătii agricole. Rămîne astfel nece­
sitatea ca în ecua�a populatie-resurse să fie avută în vedere' atît
cererea cît şi oferta. Este nevoie de un control nu numai al pro­
ductiei de alimente; ci şi al productiei de copii.
E�te oare posibil un control al dinamjcii populatiei la
scară mondială? Răspunsul pare a fi u n surprirtzlitor· "Da."
Surprinzător, dat fiind că' del!lografii au exprimat îndoieli că,
natiunile cele mai lovi te de "boala" populatiei ar putea depăşi
obstacolele ignorantei ţărăneşti , ale opozitiei religi,oase orga­
nizate şi ale apatiei politice. În prezent precumpll.neşte o viziune
mai optimistă. În anii diq urmă {ări atît de diferite cum sînt
Mexicul �i China au trecut de la indifere�tă sau ostilitate
Btişă la o acceptare entuziastă a controlului naşterilor. Pînă şi
India, care i-a exasperat atîta timp pe demografi. a flicut un
efort hotărît - ba uneori chiar nemilos - de a introduce pla­
nificarea familială .
.Iar efortul a început să dea roade: În anii i 970-1 975 , în
ciuda pesimismului dominant. rata de creştere a populatiei a
scăzut pelllru prima datil în istorie. Deocamdată nu e vorba
cîtuşi de puţin de o stopare a creşterii populatiei - experti ai
'
ONU anticipează că actuala populatie a lumii. de Circa 5 mi­
liarde, ar putea să atingă 10 miliarde înainte de a se stabiliza.
D� cel putin --.,... şi în sfirşit! - rata .de creştere e în scădere, i ar

98 '
la o stabilizare s-ar putea ajunge în decursul unnlitoarelor
doul generatii � o izbîndli inimaginabilli chiar şi cu zece ani
în urmli.
Necazul 'e cli nu toatli lumea va avea aceea�i contributie
'
la aceast� izbînd�. În Europa de Vest, spre exemplu, virtual
avem deja C'lP - creştf!rea zero a populatiei. În Statele Unite
estirn�rile privind populatia vii\oare au dat cifre' mereu mai
mici, iar în prezent ne aşteptful ca în jurul anului" 2020 popu­
latia SUA s'ă fie de circa 250 milioane - o cifră ce va ad!!.uga
c�wa la aglOmerati a actuală, dar nu va periclita în mod serios ca­
litatea vietu americanilor. ,
A
' •
,
In schimb; în cele mai s�race p�rţi ale lumii, unde
alimentele sînt cel mai greu de procurat, prognozeJe nu sînt la
fel de liniştitoare. Rata naşterilor scade treptat şi aici , dar nuii
lent decît în Vest şi dintr-un pUnct de plecare situat mai sus, Din
Africa subsaharianlt spectrul malthusian nu va dispărea încă'
I
mult� vreme.
în mod curios, Malthus însuşi nu a vizat acele părţi ale
lumii unde'astăzi problema e atît de acută. El a vorbit despre
Anglia şi despre l,umea occidental!!., nu despre continentele
din Est şi din Sud. Iar cu privire la Occident, din fericire, s-a
înşelat în mod categoric., În 1 860 în Marea B ritanie 60 la sută
din totalul cuplurilor !=onjugale ,aveau cîte patru sau mai multi
copii. Pe la 1 925 abia un cuplu din cinci mai avea atî,1ia copii.
Dimpotriva, numărul fam'i liilor cu un singur copil iau cu doi
li crescut în acest răstimp de la 1 0 la sutli din total la pesleju­
mătate.
Ce anume a salvat Occidentul de dublările şi redublările
anticipate de Malthus? Nu încape îndoială că toIul central l-a
jucat controlul naşterilor. Initial i s-a spus neomalthusianism,
nume ce n-ar fi fost pe placul lui Malthus, care dezaproba
această practi'c ă. De fapt, controlul na�terilor pare să fi fost
practicat de păturile superioare în tot cursul istoriei, ceea ce a
fost unul din ,motivele pentru care bogatii ajungeau la mai
multe 'bogătii iar săracii la mai multi cO'pii. Pe măsură ce
Anglia ŞI Occidentul ajunseră treptat ca de belşug să beneficieze

99
 ,
o parte mai mare a populatiei, cei săraci �u ajuns n� doar sl1
ml1nînce şi sl1 se îmbrace mai bine, dar au învătat şi C\lffi să-şi
limiteze nwnărul de copii, asemeni claselor mai avute.
La fel de importantă în infirmarea predictiei lui Malthus
în Occident a.. fost urbanizarea intempestivă a acestuia. În
mediul rural copiii pot fi socotiti la a�tiv; în mediul urban, la
pl\siv .. În fdul acesta, consideratiile economice plus o CW1oaş­
tere tot mai bună a practicilor anticonceptionale au împiedi­
cat producţrea temutei explozii a populatiei. •

Astfel, cea mai sumbră dintre prezicen nu s-a adeverit

pentru Anglia. iar logica teribilă a calculelor lui Malthu� a·
fost limitatată la acele părp ale lumii unde bogăţia şi progre­
sul au întîr?-iat. Aceste lucruri, fireşte, nu se întrevedeau nici
� ăcar vag pe vremea cînd trăia Malthus. în anul 1 80J , în
ciuda unor şerioase temeri 'şi fvonuri cum că era vorba de
preludiul unei dictatori militare, În Marea Britanie s-a făcut
primul recensămînt. Un functionar public şi statistician� pe
nume John Rickman, a calculat că populatia Angli'ei crescuse
în trei decenii cu douăzeci şi cinci la sută. Deşi asta era de­
parte de a fi o dublare, nimeni nu se Îndoia că de n·ar fi fost
bolile şi sărăcia maselor, popUlatia ar fi crescut masiv:. Nimeni
nu întrevedea viitoarea încetinire a rătei natalităţii; se părea
că Britania va fi veşnic amenintată de plaga sărăciei alimen­
tate de prolificitatea unei populatii care' ajungea să se bată ca
să apuce CÎte ceva'din hrana mereu neÎndestulatoare. Sărăcia
nu mai phrea acum un fenomen.accidental sau ,un act al lui
Dumnezeu sau rezultatul fie şi al indiferentei omeneşti. Era
ca şi cum o providentă răuvoitoare ar fi osîndit neamul ome­
nesc să fie veşnic năpăstuit, ca şi cum' zgÎrcenia .naturii şi -ar fi
bătut joc de toate strădaniile omenirii de a-şi ameliora soarta.
Toate astea erau foarte descurajante. Paley, care susti­
nuse că creşterea popylatiei trebuia "sl1 aibă precădere fată 'de
oric� alt obiectiv politic", deveni acum adept al lui Malthus;
Piu, care odihioar� voise ca tara sa să se îmbogăţească cu mai
mulţi copii, acum, din respect fată' de opiniile pastoruJui, re­
trase proiectul său de lege privind sporirea asistentei pentru
săraci. Coleridge rezumă sumbru starea de spirit: "În sfîrşit,

100
uitati-vă la această putemică natiune - �cria el � şi la cîr­
muitorii şi înteleptii ei cum Îşi pleacă urechea şi la prezicerile
\
lui Paley şi la ale lui Malthus ! Tristă privelişte, zău a�a."

Dacă mai era cineva pe care să I)u-I fi deprimat îndeajuns

Malthus, acela n-avea de�ît să-I citească pe David Ricardo:
La prima vedere, lumea zugrllvitll de acesta nu era
deosebit de înfricoşătoare - cel putin prin comparaţie cu cea
malthusiană. Universul lui David Ricardo, înfltişat în ale sale
Principii ale economiei politice din 1 8 17, este. rece, sobru şi
c�mdensat; nimic din viata, din detaliul viu - ale lui Adam
Smith. Numai' principii, principii abstracte, expuse de un inte­
lect centrat pe lucruri mai permanente decît era fluxul schim­
bător al vietii cotidiene .. Totul e la fel de important, de nud,
ş
de pur i .de arl:titectural ca la Eucli'd, dar, spre deosebire de' un
ansamblu de propozitii pur geometrice, acest sistem are tona­
litllţi umane: e un sistem tragic.
Pentru a putea întelege aceastll tragedie, trebuie �ă ză;
bO\;im o clipă cu prezentarea principalelor personaje ale
dramei. După cum spuneam, ele nu, sînt oameni; sînt prototi­
puri.- Mai trebui� 'să spun că aceste prototipuri nu trl1iesc, în
sensul obişnuit al cuvîntului: ele se coofom1ează unor .. legi
de componare." Nimic din zarva şi agitatia lumii lui Adam
Smith; asistăm mai degrabă la un spect aco l de marionete
unde lumea reală a fost dezbrăcată de tot ce nu este motivatie
econoinică.
Pe ci ne vedem în spectacol? Sînt, mai întîi , muncitori i ,
unităti nedifercnpate de energie economică, avînd ca singur
aspect uman -înclinatia neînflÎnat� către ceea ce se cheamă
eufemisţic "deliciile societlltii dbmestice." Aplecarea incura­
�
bil clitre aceste d.elicifface ca orice m;ljorare de salariu să fie
prompt însQtită de o creştere a populatiei. Muncitorii îşi pri­
mesc coaja lor de pîine, cum .zicea Alexander Baring, căci
fără ea n-a{ putea supravietui. Pe termen lung, însă, propria
lor, slăbiciune îi condamnă la o viată aflată, la limita subzi S­
,
tentei. Asemeni lui Malthus, Ricardo nu vedea nici el pentru

101
masele muncitoare mtli solutie decît ..autoînfrînarea" , şi .cu
toate cii le 90rea muncitorilor binele, nu-şi punea mari nli­
dejdi în puterea lor de a se sllipi'ni.
Apoi îi vedem pe capitalişti. Aceştia nu mai sînt negus­
torii înclinati spre .tocme�lll ai lui Adam Smith; sînt o catego­
'
rie de oameni cenuşie şi unifonnă, .neavînd nici un alt scop
decît de a acumula - adicli de a-şi economlsi profiturile şi de
a le reinvesti angajînd mai multi oameni care sll lucreze pentru
ei; şi flcînd acest luc.ru cu un devotament statornic. Dar
soarta capitaliştilor nu e uşoarll. Pe de o pane, cOl1curîndu-se
unii pe altii, ei anulează cu promptitudine orice profituri necu­
venitţ de care ar putea beneficia cîte un norocoS caJ;e a inventat
un nou procedeu tehnic sau care a' descoperit un vad comer­
cial neobişnuit de profitabil. Pe de ;dt11 pane, profiturile lor
depind În mare măsură de salariile pe care trebuie să le plă­
tească şi. dupll cwn vom vedea, aceasta le creează dificultăţi
considerabile.
Pîn11 aici. totuşi. exceptînd absenta am�untelor realiSte.
aceast11 lume nu e foane diferitll de cea a lui Adam Smith. De­
osebirile apar cînd Ricardo ajunge sl1 vorbească de landlor.li.
Pentru eli Ricardo vedea în landlo.rzi pe singurii benefi­
ciari ai acestui mod de organizare a societ11tii. Muncitorul
munc�a şi pentru asta primea un �u; capitalistul era capul
intreprinderii şi pentru asta încasa un ero t. Landlordul. insll,
e.
scotea cîştig din puterile solului, iar verutul său - renta -
nu era afectat nici de concurentă, nici de dinamica p p o t'uatiei.
De fapt, el cîştiga acolo unde toti ceilalti pierdeau.
Trebuie să zllbovirp aici o clipă spre a întelege cum .a
ajuns Ricardo la aceasta concluzie, pentru cl vi.ziuhea sa
sumbrll asupra sOcietllpi depinde de definitia pe care o dă rentei
. funci are. Pentru Ricardo, renta nu este pu� şi simplu pretul
pllltit, de cineva pentru /folosinta solului, cam în felul in oare
dobînda reprezintll pretul capitalului iar salariile pretul
muncii. Renta este, în conceptia sa, un venit de un fel ·aparte
avîndu-şi originea în faptul demonstrabil cli nu tot ·pllmîntul
g
este e al de ·productiv.

102
 SA presupunem, zice Ricardo, doi landlorzi · cu moşii
învecinate. Pe moşia unuia din ei solul e fertil, încît cu munca
a o sută de oameni şi cu o. anumită cantitate de utilaje. el
izbuteşte să recolteze o mie cinci sute de busheli de cereale.
Pe moşia celuilalt solul e mai putin fertil; cu acelaşi numilr de
lucrători şi aceleaşi utilaje el obtine numai o mie de busheli.
Acesta e un fapt ce tine doar de natură, dar' el are urmări
economice: bushelul de cereale de pe moşia landlordului mai
norocos va "fi mai ieftin. Şi cum ambii landlbrzi au de' plătit
acelaşi cuantum de salarii şi aceleaşi cheituieli de capital. la
capitolul costuri va fi avantajat cel care obtine cu cinci sute
de busheli mai mult decît concurentul sl1u.
Renta provine, după Ricardo, din această diferenlă între
costuri. Căci dacă cererea e suficient de mare. pentru a se
cultiva şi solul mai puti� productiv, atunci cUltivarea cereale­
lor pe solul mai productiv va fi o operatie foarte p·rofitabill1.
Într-adevăr, cu cît e mai mare deosebirea dintre cele doul1 te­
renuri, cu atît va fi mai mare renta diferentiall1. Dacă, de
exemplu cultivarea cerealelor pe un 'teren agricol foarte prost
cu costuri de 2 dplari per bushel se situează la limita de jos a
prof.itabilitătii, atunci 'de bună seamă un proprietar funciar
norocos, al dirui pămînt roditor produce cereale cu un cost de
numai 50 de centi per burhel, va cîştiga o rentă cu , adevărat
mare. Pentru eli ambii proprietari Îşi vor vinde cereale de
piată la acelaşi pret·- sl1 zicem, de 2, 10 dolari - şi astfel pro­
prietarul pămîntului mai roditor ya băga În buzunar di ferenta
de 1 ,jO dolari dintre costUlile ae productie re�pective.
Toate acestea par lucruri destul de inofensive. S� ne
plasăm însl în lumea vizată de Ricardo şi atunci ne vom da
seama de consecintele lor monstruoase.
Pentru Ricardo lumea economic! tinde continuu sl1 se
amp�ifice. Capitaliştii, pe măsură ce acumulează, construiesc
noi magazine şi fabrici. În felul acesta creşte cererea de
muncitori: Aceast}l duce la majorarea salariilor, dar numai
temporar, pentru că fiind mai bine plătiti, incorigibilele
paturi muncitoreşti vor fi ispitite sa se dedea acelor perfide
delicii ale socieHi\ii domestice, prăpădindu-şi avantajul prin

103
inundarea pietei cu şi mai multi muncitori. Înc�pînd însă din
acest punct, lumea lui Ricardo apuci pe un drum mult diferit
de perspectiva optimistl1 trasat� de Adam Smith. Pe măsură
ce populatia creşte, zice Ricardo, apare necesitatea de a îm­
pinge şi mai depane hotarul piJmînturiloT cultivabile. Mai
multe guri reclam�' mai multe cereale, iar pentru a avea mai
multe cereale este nevoie de mai mult pămînt. Şi în mod cît
se po�te de firesc, no* terenuri introduse în cultură riu vor fi
la fei de productive ca acelea aflate deja în folosinţă, căci
prost agricultor ar fi acela care n-ar avea dej a culturi pe cele
mai bune dintre terel)Urile de care dispune.
Astfel, pe măsură ce creşterea populatiei determină
introducerea în cultură a tOL mai" multe terenuri, costul produ-.
cerii cerealelor va creşte. Concomitent' vor creşte, desigur,
preturile de vîniare la· cereale, precum şi rentele proprietari ­
lor funciari cu pl1mînt fertil. Vor creşte însă nu doar rentele,
ci şi salariile; deoarece. cerealele fiind mai scumpe, muncito­
rului va trebui să i se plătească mai mult ca să-şi poată CWTI­
păra bucata de pîine şi să poată supravietui.
Şi acum începe tragedia. Capitalistul. adică omul căruia
i se datoreazHn primul rînd Rrogresul societătii, se trezeşte
prins ca într-o menghină. Pe. de o parte. are de pll1tit salarii mai
mari, pentru că Pîinea este mai scumpă. Pe de altă parte. land­
lorzii o duc mult mai bine, dat fiind eli pe ml1sura introducerii
în cultură a unor terenuri tot mai PUtin fertile, cresc rentele
proprietarilor cu pămînturi bune. 'Iar pe măsurl1 ce creşte par­
tea ce revine landlordului din avutia societătii, cine altul decît
capitalistul v.a fi dat la o parte ca să facă loc celui dintîi?!
{u
Cît de mult diferă această conCluzie de ml1ret spectacol
al progresului zugrăvit de Adam Smith! În lumea lu'j- Smith
fiecare ajungea' treptat �-o .ducă mai bine pe măsurl1 ce divi­
ziunea muncii se adîncea şi sporea avutia comunităţii. Putem
observa acum eli Smith a tras o asemenea conCluzie pentru că
nu şi-a dat seama că pămîntul este o stavilă în calea progre­
sl.\lui. În viziunea lui Smith nu există un deficit de pămînt
fertil şi.{feci nu existl1 o Iimitll dincoio de car� rentele cresc o
•

dată cu populatia.

1 04
 În lumea lui Ricardo, dimpotrivă, numai landlordul
cîştigă în cele din urmă. Muncitorul e condamnat pe veci să
trăiască la limita subzistenţei, pentru că după fiecare creştere'
a salariului el se pomeneşte cu o droaie de copii şi astfel cîşti­
gul lui continuă s� scadă. Capitalistul, care munceşte, econo­
miseşte şi. investeşte, constată că toată truda i-a fost în zadar:
costurile salariale au crescut iar profitul s-a diminuat. Cît despre
landlord, care nu face altceva decît să-şi înc:aseze renta - el
stă liniştit şi contemplă cum renta creşte.
Nu-i de mirare că Rieardo a combătut Legile cerealelor,
acătînd că piata liberă ' ar prezenta avantaju� de .a aduce
cereale ieftine în Britania. După cum nu e de mirare că timp
de treizeci de ani landlorzii au luptat din răsputeri să împie­
dice pătrunderea în Iară a cerealelor ieftine. În mod - fi resc
tînăra clas� a industriaşilor a văzu� în expunerea lui Ri'cardo
teoria ce se pptrivea perfect cu nevoile ei. Erau ei rllspun­
zători că' salariile erau mici? Nicidecum, pentru că nechib­
zuinla muncitorului îl împingea pe acesta să se înmulţească
peste măsud1. Erau ei răspunzători pentru progresul socie­
Bitii? Da, numai că ce avantaj aveau ei dacă îşi . cheItui<l;u.
energiile şi îşi economiseau profiturile pentru noi aventuri În
producţie? Tot ce le rămînea din truda lor era satisfacţia Îndo­
ielniclt de a vedea cum cresc ·remele Si salari�
nominale, pe
cînd propriil� lor profitUnscad. Ei erau �ei ce puneaumrniş­
care mecanismul economic, pe cînd landlordul tolănit în
fotoli u avea parte de răsplată şi de toate plăcerile. Pe bună
dreptate, un capitalist cu scaun la cap trebuia să-şi pună întreba­
rea dacă mai merita.să se ostenească.

Cine altul decît pastorul M althus avea să se ridice şi să

spună .că Ricardo e nedrept cu landlorzi i !
S ă n e amintim- că Malthus nu era doar u n xpert în e
problema populaţiei. El era înainte de toate un economist şi
am putea menliona că, de fapt, el avansase teoria "TÎcardiană"
a rentei în'ainte ca Ricardo să o preia şi să o . fi niseze. Malthus
Însă n-a tras dIn teoria sa aceleaşi concluzii ca pnetenul să.u.
,,Rentele - spunea Malthus în Prin cipiiJe
' economiei politice,

i05
 apărute cu trei ani înaintea lucrării cu acelaşi titlu scrise de
Ricardo- reprezintă răsplata pentru curajul �i întelepciun�a
de. acum, ca şi pentru vigoarea şi isteţimea din trecul. In.
fiecare zi se cump�ă pămînturi cu roadelesîrguintei şi ale ta­
lentului." "De altfel- adaugl1 Malthus întl'-o notă de subsol
- dl Ricardo însuşi este un landlord şi un bun exemplu
pentru ceea ce :vreau să spun."
N-a fost o replică prea convingll.toare. Malthus nu I-a
zugrll.vit pe landlor<1 ca pe un intrigant şi un netrebnic. Ştia
prea bine că .landlorzii nu o dată amelioraseră productivitatea
moşiilor lor, deşi argumenta că fl1cînd acest lucru ei îndepli­
neau de fapt functiile unui capitalist. Dar cu o logică irefuta­
billl. el arăta că în calitate de proprietari funciari, chiar dacă
neglijau acest pl1Il1înt, ei cîştigau de pe umla preturilor mai
mari la cereale, Fără ca cineva anume sl1 fi uneltit, fortele
creşterii economice fl1ceau ca, pur şi simplu,. cîştigul să se
scurgă în buzunarele'clasei care stăpînea pămîntul. ,
Nu e locul aci să· urmărim toate sinuozitălile acestei
controverse. Imponam e că înfricoşătoarele implicaIii ale
.r�ntei, ant.icipate d� Ricardo, nu s-au materializat niciodată.
Cl1ci pîoă la urmă.industriaşii au înfrînt puterea landlorzilor şil
au obtinut importul de alimente ieftine. Costişele pe care
holdele de grju îr:tcepu�erll.·să uroCe ameninţător pe vremea lui
Ricardo redeveniră, în cîteva decenii, pl!.şuni. Lucru la fel de
imponant, populatia n-a crescut niciodată atît de rapid încît
să epuizeze resursele ţării. Căci potrivit teoriei lui Ricardo,
renta se naşte din inegalitătile dintre pămîmu rile cele mai
proaste şi pămînturile cele mai bune;. şi atunci în mod
evident, dacă problema populatiei este tinut� sub cont mI ,

aceste diferente nu vor ajunge atît de mari încît veniturile

provenite din rentă să capete proportii socialmente alarpiante.
Să ne gîndim însă pentru o clipă la situatia ce s-ar ivi dacă azi
Marea Şritanie ar fi nevoită sl1 hrl1nească o populatie de,' sl1
zicem, o sută de milioane de suflete numai din propria sa
productie agricoţă. Şi sA presupunem că veChile Legi ale
cerealelor n-ar fi fost niciodatA abolite. Mai încape vreo
îndoială că în aceste conditii tabloul riţardian al unei societăti

106
 dominate de landlorzi ar fi o realitate înfricoşlitoare? In
lumea occidentală contemporană renta a ajuns aproape o
problemll pur academică şi de importanţă secundară. Aceasta
nu înseamnă dl analiza lui Ricardo a fost greşită; azi nu ne
mai confruntăm cu dilema lui Ricardo, numai datorită faptu­
lui că ritmul vietii industriale ne-a ,ferit de flagelul malthu­
shm: industrialismul nu nmnai că a diminuat rata natalitli\ii,
ci a sporit totodată enorm posibilitlltile noastre de a obtine �ra-
nă din pllrnîntui de care dispunem. \

Între timp, Malthus mai Qescoperise un motiv d� neli­

nişte. Era îngrijorat de posibilitatea a ceea ce el numea o "su­
prasaturatie generală" - o abundentă de mărfuri ce nu-şi
.
glisesc cumpllrători.
Noul1o asemenea idee nu ne e nicidecum strliinli; lui
Ricardo, însă, ea îi �părea din cale afarn de extravagantă.
Anglia cunoscuse blocaje comerciale. dar lOate păruseră a fi
provocate de cîte o cauză specifică - falimentul unei blinci,
sau un puseu speculativ nejustificat, sau ul,1 rlizboi'. Spipt ma­
tematic, Ricardo considera chiar că Se poate demonstra impo­
sibilitau;a logid a unei "suprasaturalii generale", aşadar
imposibilitatea ca ea să se producă vreodatlL
Demonstratia la care se gîndea Ricardo a fost n1cutli de
un tînăr francez pe nume Jean-BaptisteSay. Acesta sustinea
,două propozitii foarte siJllple. În primUl rînd, considera că
dorin/a de bunuri este infinitll. Dorinţa de hrană put�a fi limi­
tată de capacitatea-stomacului omenesc, după cum spusese
Adam Smith, dar �orinta de îmbrlicămime, de mobilă, de arti­
,cole de lux şi de podoabe părea 'incalculabil de mare. Dar nu
numai că cererea este infinit de mare, spunea Say, ci şi capa­
citatea de a cumplira este garantată. Pentru' că orice bun pro­
dus are un anumit cost şi orice cost înseamnă un venit pentru
cineva. Indiferent dacă respectivul cost era reprezentat de
salarii, rentll sau profituri, pretul de vînzare al bunului se
transformă în veriit pentru cineva. Şi atunci cum putea să
survinli acel blocaj general prin suprasaturatie? Cererea de
bunuri exista ş� existau şi veniturile cu care aceste bunuri să

107
fie cumptlrate.' Numai nişte pasagere estimări greşite puteau
împiedica piata de a găsi cumplU"ătorii de care·avea nevoie
pentru achizitionarea bunurilor ofe'ete.
Dar în' timp c{( Ricardo accepta ca valabilă această
concluzie, MaIthus o respingea. Rationamentul nu era uşor de
răsturnat, pentru că părea într-adevăr impecabil. Malthus,
însă, analizînd mai îndeaproa'pe mecanismul schimbuluid'e
mărfuri, veni cu o idee stranie. Oare nu era posibil, întreabă el,
ca actul economisirii să coboare nivelul cererii sub cel al ofertei?
Nouă, celor de astăzi, şi această idee ni se pare demni1 de
toată atentia. Ricardo însă o considera de-a dreptul absurd11.
"Dl Malthus, după cît se pare, pierde mereu din vedere faptul
că a economisi însearrină a cheltui. întocmai ca şi în cazul a
Geea ce donmia sa numeşte în mod exclusiv cheltui re" , scria
el pe un ton polemic. Ricardo vrea să spună că,pentru el este
de r:teînteles ce alt motiv ar putea să aibă un om dt a-şi
economisi profiturile decît acela de a le cheltui pentru o can­
titate mai mare de muncă şi de utilaje, spre a scoate profituri.
şi mai mari.
Asta îl punea în încurcl1tură pe Malthus, căci, la fel ca
Ricardo, şi el credea că a economisi înseamnă a cheltui -
pentru scopuri industriale, fireşte. Totuşi în rationamentul sl1u
părea să fie ceva, deşi era greu de precizat ce .anume. Şi el
nici n-a izbutit vreodată să precizeze, De exemplu, pentru a
dovedi că acumularea nu era chiar atît de esenţială cum
credea Ricardo, el scria următoarele:
Numeroşi negustori au flicut mari averi deşi, în cursul
dobîndirii acestora, abill dacă a existat vreun, an în care
să nu fi cheltuit mai mult, necum mai puţin, pe articole
de lux, plăceri şi acte de generozitate.
La care Ri�ardo facu, următorul comentariu lapidar dar
zdrobitor:
Da, numai că un confrate al său care s-ar fi abtinut să
cheltuiască pe articole de lux, plăceri şi acte de generozi­
tate, cu aceleaşi profituri s-ar1i îmbogătit mai repede.

108
 ,Bietul Malthus! Nu izbutea niciodată să iasă biiuitor Îri
această confruntare. Argumentele sale erau confuze. dupA
cum probabil îşi dMea seama el însuşi.' Iată ce a scris o dat�:
"Am o părere atît de bUIlă despre talentele de economist ale
t
Dlui Ricardo şi sîn atît de'convins de desăvîrşita lui sinceri­
tate şi iubire de adevăr, încît recunosc deschis că uneori m-am
simtit aproape descumpănit de autoriiatea sa, deşi argumen­
'
tele sale n-au izbutit să mă tonvingă." Din păcate pentru ge­
neratiile următoare, Mal thus n-a fost piciodată îri' stare să
confere rationamentelor sale rigoare şi claritate deplină. Pentru
că înce�ca să dea de cap unui fel10men ce într-o bună zi avea
să allapareze atentia economiştilor ;-""" problema avÎntului
economic şi a recesiunii � în timp ce Ricardo era absorbit în
întregime de problftina total diferită a repartitiei. Malthus îşi
punea imens de importanta problemf a cantităţii bunurilor
disponibile, în timp ce Ricardo era.prea ocupat de exploziva
întrebare,: cine ce primeşte? Nu-i de mirare ca cei doi se aflau
Într-un permanent de�acord: vorbeau despre lucruri diferite.

Care rlimîne contribulia lor, după toale aceste controyerse?

Aportul lui Ricardo este evident. El a redus lumea eco­
nomică la liniile ei esenţiale, oferind tuturor spre ,examinare
mecanismul ei. Vigoarea tabloului zugrăvit de el rezidă tocmai
în nerealismul acestuia. căci eşafodajul ,dezgolit al unei lumi
mult simplificate nu numai că dădea În vileag legile rentei.
dar elucida totodată şi probleme vitale ale comertului exle­
ripr, "anilor, impozitelor şi politicii economice. Construind
un model al universului. economic, Ricardo a oferit ştiinţei
economice un putemic,instrument al analizei abstracte - in­
struinent necesar pentru cine vrea să pătrundă dincolo de văI­
măşagul �ietii cotidiene spre a-i desluşi mecanismul subiacent.
Fără îndoială că, după cum spuneau unii observatori înd de
atunci, instrumentul abstracţi ei putea fi utiliz at şi' în scopul
ignorării unor fapte incomode - utilizare ce a devenit cunos­
cută sub numele de viciul I;icardian. Cu toate acestea, econo­
mia politică datorează talentului de a simplifica al lui Ricardo

109
indreptAtirea de a fi considerat l1 o ştiintl1. Probabil cl1propen­
siunii sale spre sim plificare îi datorl1rn şi rl1zlelele ei.reuşite ca
ştiintl1·
Malthus n-a izbutit niciodatA sl1edifice o lume abstractl1
comparabill1, asţţeI incit contributia sa' teoreticl1 este mai
mică. El a semnalat insl1teribila problemă a populatiei, motiv
suficient ca nwnele sAu s!. fie şi a zi actual. Totodatli, el a sesi­
zat, chiar dacă n�a putut s-o explice, problema- crizei generale :
care avea sll-i preocupe pe economişti la un secol dupll apari-
tia cărtii sale. " ,

Retrospectiv, însa, probabil cli principala contributie a

celor doi se situeăză în afara realizărilor lor cu caracter
tehnic. Căci în mod cu totul neintentionat, Malthus şi Ric ' ardo
au Bcut un lucru uimitor. Ei au schimbat" punctul de veder�,
optimist al epocii lor, in unul pesimist. Universul uman nu
mai putea fi privit ca o arenA în· care fortele naturale ale so­
ciell1tii creeazl1 o viată mai bună pentru toată lumea. Di�lPO­
trivă, acele forte naturale care odinioarl1 păruseră telcologk
menite sl1 aducă în lume armonia şi pacea pl1reau acum male:
fice şi amehintătoare. Dacă omenirea nu gemea sub pOvara
unei mase de guri flămînde, se părea cA putea ajunge sub apă­
d
sarea unei mase enorme e mărfuri mrA cwnpărători. În oricare
din cele două. eventualităti, rezultatul unei îndelungate lupte
pentru progres ar fi o stare deprimantă în care muncitorul ar
trăi la limita şubzistentei, capitalistului i s-ar fura r<;)adele strA­
daniilor sale, în timp ce landlordul s-ar desfăta privindu-şi
comorile nemuncile şi în continul1 creştere'.
Nu era lucru neînsemnat că cei doi economişti izbutiseră
să convingă lwnea că trăia într-o fericire iluzorie. Demonstra­
tia Bcutlt de ei fu însă ,atît de convingătoare, încît oamenii
Începudl sA caute'o �Apare pentru S9cietate nu în cadrul'pre­
supuselor ei legi naturale, ai sfidîildU-Ie., Malthus şi Ricardo
arătaseră cA, IAsată în voia ei, societatea s-ar îndrepta cAtre o
stare deopotrivă nedreaptli şi jalnică. Nu�i de mirare, aşadar, eli
reformatorii aveau să zicA: dacA-i aşa� atunci să ne îqdteplăm
eforturile împotriva acestor tendinte ,,naturale" ale societătii
Dacl1 plutind în derivA urmeazA sA ne zdrobim de stînci, atunc i

1 10
511· înotăm împotriva curentului; aşa s-au smuls socialiştii
utopici din credinta mînguetoare că, în esentă , lumea aşa cum
e este bună şi dreaptă.
Într-un fel, Malthus şi Ricardo au fost ultimii reprezen­
tailti ai unei generaţii ce-şi pusese {llidejdile în ratiune, ordine
�i progres.· Ei n-au fost apolo geti, nici susţinători ai unei
ordini pe care o dezaprobau. Ei au fost nişte gînditori impar­
tiali; ei se plasau în afara şi deasupra şuvoiului vietii sociale,
căutînd să descopere cu un ochi impersonal încotro se îndreaptă
acesta. Iar dacă ceea ce vedeau era dezagreabil, vina nu era a lor.
Pent� cli ei au fost oameni de o desăvîrşită onestitate,
care au urmat cu consecventli logica ideilor lor, indiferent
încotro ducea aceasta. Poate că merită să cităm acea !totă de
subsol în care Malthus menţionează că Ricardo, duşmanul
....
Iandlorzilor, este el însuşi un landlord:

Este oarecum ciudat că dl Ricardo, care cîştigă conside­

rabil din rente, a subestimat pînă într-atît importanta lor;
pe�înd eu, care niciodată n,am încasat rente şi nici nu
mă aştept să incasez vreodată, voi fi probabil acuz]lt că le
supraestimez importanta. Situatiile şi opiruile noastre di­
ferite au cel putin <tarul de � arăta · sincerit atea noastră re­
ciprocă şi de a crca·o puternică prezwntie că, oricare va ti
fost inclinalia preferenţială de c<ţre va fi suferit gîndirea
noastră in fon:nularea doctrinelor ce le-am avansat, în
mod sigur nu a fost aceea de care e probabil cel n1ai greu
V
să te fereşti - înclina a neiriteligentă ce izvorăşte din
'
situatie şi din interes.

După ce dispăruseră amîndoi, sir James Mackintosh, filo­

zoful scotian, le-a adus un minunat �agiu. "Pe Adam Smith
,
- scrie el - l-am cunOicut puţin, pe Ricardo bine, iar pe
�althus în intimitate. Oare nu-i lucru de laudă pentru o ştiintă
să pot spune că trei dintre cei mai mari maeştri ai ei au fost cei
mai destoinici trei' oameni din cîti am cunoscut vreodată?"

111
 v

Vizi�nile socialiştilor utopici

Nu e greu de înteles de ce Malthus şi Ricardo au conceput

lumea în termeni pesimişti. Anglia anului 1 820 avea
într-adhăr o înatişare sumbd1; ieşise biruit,oare dintr-o înd�­
lungată luptă pe co'ntinent, dar acum părea prinsll într-o În­
deştare şi mai aprigllia ea acasă. Cllci pentru oricine voia sll
deschid11 ochii era evident cll pe plan social sistemul de fabric1i.
aflat la îm;eputi.Il expansiunii sale., înc11rca o notll de plată de
proportii înspllimîntlltoare şi cll scadenta nu putea·fi amînată
la nesfîrşit,
Într-adevăr, relat11rile privind conditiile de muncll din
fâbricile de atunci sînt atît.de înfiorlltoare încît cititorului de
astllzi i se face părul măciucă. În 1 828, The Liou, o revistă ra­
dicală din acea epocă, publica incredibila poveste a lui Robert
Blincoe, unul din cei optzeci de �opii pauperi trimişi să lu­
creze într-o fabrică din-Lowdham. Bllietii şi fetele - toti În
vîrstă de zece-unsprezece ani - erau biciuiti zi şi noapte, nu
doar pentru ceie mai mărunte abateri, ci şi pentru a le stimuia
hllmicia, atunci cînd începea să s�adă. În comparatie, însll, cu
o fabricll din Litton, unde Blincoe avea sl1 fie transferat mai
tîrzÎl,I, conditiile de la Lowdhal11 erau, totuşi, destul de blînde.
La Litton copiii se b11t�.ilU laolalt11 cu porcii pentru Iăturile
dintr-o troacă; erau loviti cu pumnii şi cu picioarele şi supuşi
la abuzuri sexuale; iar patronul 10',-, un anume Ellice Need­
ham. avea obiceiul infam de a-i stringe.
cu degetele de urechi
,
pînă cînd le' străpungea cu unghiile. MaistPUl era şi mai hain:
îl lega pe Blinc.ae de încheieturi deasnpra unei maşini astfel

112
 înc,ît �ll stea cu genunchii îndoili iar pe grumaz îi îngrltmâdea
greutăţi mari. Acest copil şi colegii sru de muncll stllteau
aproape dezbrlicati în frigul iernii, iar ca o cuIrlle a sadismului;'
de bunli seamli gratuit, dintii le erau cînd şi cînd şlefuip cu pila.
Flirli îndoiaU că o asemenea brutalitate abominabiU
constituia exceptia şi nu regula; ba putem chiar bl1nui eli zelul
de refonnator a mai îngroşat detaliile acestei istorisiri. Dar
lllsînd la o parte toate exagerlirile. povestea era totuşi dl1tă­
toare de seamă pentru un climat social în care practici dintre
,cele mai neomenoase erau acceptate ca tinînd de ordinea
firească a lucrurilor şi. ceea ce e şi mai important, ca neinte­
resînd pe nimeni. Ziua de muncă de şaisprezece ore nu era
ceva ieşit din comun, forţa de muneă îl11bulzindu-se spre
fabrici la şase dimineata şi tîTÎndu-se spre casă la zece noaptea.
Şi, ca o încoronare a mîrşăviei, multi patroni şi maiştri nu
penniteau muncitorilor să tină la' ei ceasomice proprii. iar
unicul ceasornic al fabricii manifesta o C'iudatâ tendinţă de
accelerare în timpul putinelor minute rezervate pauzelor de
masă. Cei mai bogaţi şi mai perspicace dintre industriaşi
poate că deplorau astfel de excese. dar directorii lor de fabrică
sali concurenţii lor aflati în dificultate par să le fi privit cu
indiferenll1·
Conditiile de muncă oribile nu erau însli singura cauzl1 a
nemulţumirilor. Acum 'erau la modă maşinile, or maşinile
însemnau că locul mîinilor truditoare îl lua oţelul rezjstent şi
răbdăt!lr. Încă În 1779 o multime de opt mii de munt:itori
atacase o fabrică şi o arsese pînă la temelii, din furie oarbli.
faţă de implacabila ei eficientli. mecanicli.; i�r pe la 181,1 ase­
menea proteste împotriva tehnologiei luarli amploare în
întreaga Anglie. Fabrici distruse erau cu duiumul şi la vede-,
rea lor lumea zicea ..Pe-aci a trecut Ned Ludd." Se răspîndise
zvonul că un rege sau un general pe nume Ludd dirija aceste
actiuni ale gloatei. Era, desigur, o simplli, poveste. Ludditii.
cum îşi ziceall ei, 'erau îmbolditi de o ură spontanli fată de fa­
brici, în care ei vedeau nişte închisori,. şi fată de munca sala­
riată, pe care încă o dispretuiau.

113
 Tulburările stîrnirl, însl. În t ară o teamll. reală. Ricardo
era flproape singurul dintre oamenii respectabili care admitea
că, probabil, maşinile nu lucrează întotdeauna' spre folosul
imediat al muncitoru1ui, opinie din pricina căreia se consider;t
că, pentru o dată,JI trădase şi pe el mintea lui agerl1. Majori­
tatea obselVatQrilor reactionau mai simplu: prostimea şi-o
luase în cap şi trebuja pusă cu botul pe labe. Iar claselor mai
selecte situatia le dădea presimtirea unui iminent Harmaghe­
don, ,violent şi înfricoşător. Southey, poetul, scria: ;,În momen­
tul de fatl1 doar armata ne mai fereşte de nenorocirea între
toate cea mai înspl1imîntătoare. de o ră zvră Li re a celor săraci
împotriva bogatilor, iar cît timp nemai putem bizui pe Armatl1
e o întrebare pe care abia dacă îndrăznesc sl1 mi-o pun"; iar
Walter Scott se lamenta: ..... lara e minată pe sub picio�relc
noastre."
Mai e oare de mirare că Malthus şi Ricardo prevestiseră un
viitor sumbru şi încrîncenat?!

Dar în bezna şi zbuciumul acestor vre mi. era, un locşor în

Brit ania care strălucea precum un far în furtună. În muntii
sălbatiei ai Scotiei, cam la o zi' de mers cu diligenta de la
Glasgow. într-un tinut atît de înapoiat încît încasatorii taxei
de trecere pe şosea refuzau la Început de la cl1lători banii de aur
(pentru că pînă atunci nu văzuseră aşa ceva), se înălţau clli­
dirile de cărl1midă cu şase etaje ale unei fabrici apiutirţînd
micii comunităti numite New Lanark. Pe drumurile povîrnite
dinspre Glasgow venea un şuvoi neîntrerupt de vizitatori -
douăzeci de mii semnaseră în cartea de oaspeti, de la New
Lanark între 1' 8 1,5 §i 1825 --. iar în puzderia de v.izitatori î!l­
tÎlnim persoane de vază ca 'marele duce Nikolai, viitorul tar
Nikolai I al Rusiei, principii Johann şi Maximilian de Austria
şi o droaie de delegatii parohiale, scriitori, refom1atori. �oamne
sentimentale şi oameni de afaceri sceptici.
Ceea ce toti aceştia veneau să vadă era dovada vie că
mizeria şi abjectia vietii industriale nu erau uhica întocmire
socială cu putinlă. Aici la New Lanark se vedeau şiruri drepte
de case muncitoreşti; cu cîtedoul încăperi fiecare; pe străzi

1 14
gunoiul era stJîns cu grijă în grămezi aşteptînd � fie ridicat..
nu era aruncat Ia� întîmplare ca în alte oraşe. Iar în fabricI
ochii vizitatorilor întîlneau o privelişte şi mai neobişnuitll.
Deasupra fiecărui lucrător era atîrnat cîte un mic cub de lemn
vopsit pe fiecare laturll cu o altă culoare: neg�, albastru, gal­
n
be şi alb. Culorile, de la cele mai deschise la cele mai închise,
reprezentau aprecieri 'ale componlUii celui în cauză: albul
'însemna excelent; galbenul, bine; albastru}, satisflicător, iar
negrul, nesatisftkator. Dintr-o privire, directorul fabricii putea
sll-şi fad' o idee despre comportamentul personalului. Culo­
riIe galben şi alb erau în cele mai mul'te locuri.
. O altll surprizll o constituia faptul că în fabrici nu vedeai
lucrînd copii - cel putin, nu sub vîrsta de zece sau unspre­
zece ani - iar cei care lucrau, aveau ziua de muncă de nwnai
zece ore şi trei sfenuri. În plus, ei nu erau niciodată pedepsiti:
de fapt, nimeni nu er a pedepsit şi, cu exceptia CÎtorva ad,ulţi
incorigibili ce trebuiseră să fie dati afară din pricina a1coolis­
mului cronic sau a vreunui alt viciu asemănător. disciplina
părea a fi insuflată prin blîndete şi nu prin frică. Uşa directoru­
lui stătea deschisă, oricine �vînd posibilitatea (pe care o şi
folosea) de a ridica obiectii fată de orice. regulă sau dispozitie.
Fiecare avea dreptul să se uite prin caietul în care era cuprins
raponul detaliat asupra componării sale, caiet ce servea drept
referent la afişarea culorii de pe cub, şi putea face plîngere
dacll avea impresia că nu e categorisit corect.
Cel mai mult îl umplea de uimire pe vizitator ceea .ce
avea de văzut la copiii mici. în loc să umble creanga pe
străzi, învl1tlm cu sîrg şi se jucau într-o şcoală îneăpătoare. Cei
mai micup învătau numele de roci şi de arbori din jurul lor;
altii mai măricei învătau gramatica pe o friză unde generalul
Substantiv se lupta cu colonelul Adjectiv şi cu caporalul Adverb.
Dar nule era ocupat tot timpul cu învătătura, oricît de plăcută
pl1rea să" fie aceasta. În mod regulat' copiii se adunau ca să
d
cînte şi să danseze, sul:> îndrumarea unor tinere oamne ce
fuseseră instruite că nici o întrebare pusă de un copil nu
trebuia sli rămînă fl{ră răspuns, că nici un copil nu era vreodat.l1

1 15
rliu flirli un motiv. cli niciodată nu trebuiau aplicate pedepse
şi că dih puterea exemplului copiii invatA mai repede decît din
admonestări.
Treblii� sl1 fi fost o privelişte minunatli şi însufletito.are.
Iar domnii preocupaţi de afaceri, care nu se entuzia�mau atît
de lesne ca sensibilele doamne de priveliştea unor copii fericiti,
trebuiau s11 ia act de faptul de necontestat cli New Lanark·ul
era profitabil, uimitor de profitabil. Acest stabiliment era diri­
jat de cineva care era nu doar un sfint;
ci şi un om eminamente
practic.

Cel cliruia.i se datoraNew Lanark-ul era nu doar un sfin.t

cu spirit practic, ci şi Un om ieşit din comun. Asemeni atîtor
altor reformatori de la începutui secolului al XIX-lea cărora
noi 'le spunem retrospectiv socialişti utopici, Robert Owen,
,,rnărinimosul domn Owen din New Lanark" era un straniu
amestac de spirit practic şi naivitate, de rcuşitli şi fia�co, de bun
simt şi �cnealli. Era omul care ple<ţase pentru abandonarea plu­
gului în favoarea cazmaJ.ei; omul care, pornind de la zero, a de­
venit mare capitalist, iar din mare capitalist, I,ln adversar de
neîmpăcat al proprieU1tii private; un om care pledase pentru
mlirinimie pe motiv că este profitabilă,
. şi care mai apoi a pre-
conizat desfiintarea banilor.
Este greu de crezut că o viată de om a putut să cuprindă
atîtea întorsături. Ea a început ca un .capitol din romanele
pentru copii ale lui Horatio Alger. Născut la 1 77 1 în Ţara Ga­
lilor, din părinţi săraci, Robert Owen a părăsit şcoala la vîrsta
de nouă ani spre a deveni ucenic la un negustor de pînzeturi
cu neveroslmilul nume de McGuffog. Ar fi putut sl1 rămînă
pentru totdeauna negustor de pînzeturi şi să apuce schimbarea
fimlei prăv11liei În McGuffog & Owen, dar în stilul unui ve­
p
ritabil erou al businessului, a referat sl1 plece la Manchester;
aici, la vîrsta de optsprezece ani şi cu un cheag de 100 de lire
împrumutate de la fratele său, se făcu pe cont propriu mic
fabricant de utilaje pentru industria·textilă. Dar partea mai
frumoas11 a poveştii de-abia acum urmeaz11. Un anwne domn
Drinkwater, proprietar al unei mari filaturi, s-a pomenit într-o

1 16
bună zi flI.ră director, drept care dAdu anunt în ziarul local
pentru cei interesati de aceastll slujbă. Owen nu se pricepea
deloc la filaturi, dar a obţinut postul de o manieră ce ar fi
putut constitui un test pe ntru nenum.l1ratii autori ce au scris
despre virtutile combinatiei dintre tupeu şi noroc. "Mi-am pus
pălăria pe cap - scria Owen o jumătaţe de secol mai tîrziu -

şi m-am dus glont la biroul domnului Drinkwater. «ati ani

ai?» «Fac douăzeci în mai», răspunsei eu. «De cîte ori pe
săptămînă te îmbeţi?» ... «N-am fost beat în viata mea», am
spus eu, înroşindu-mă ca racul fiert la această întrebare
neaşteptată. «Ce salariu ceri?» «Trei sute pe an», fu răspunsul
meu. «Ce-ai zis?» exclamă dl Drinkwater, cu oarecare sur­
priză şi reluă cuvintele mele: «Trei sute pe an! În dimineata
asta s"'au perindat aici.o sumedenie de solicitanti şi dacă aş
aduna salariile cerute de toţi la un loc nu cred că s-ar ridica la
cît p retinzi dumne�ta». «Nu mă pot conduce după cît cer allii
- am spus eu - iar (nai putin nu pot să primesc»."
A fos't un gest caracteristic oweni;m şi a aVJ.lt ..efect. La
vîrsta de doullzeci de ani Owen deveni tînărul -mi nune al lumii
textilelor - atrăgător, cu un nas drept pe o fată foarte iungă
şi cu ochi mari, cinstiti, ce oglindeau candoarea firii sale.
După şase luni dl Drinkwater i-a oferit o participare de
douăzeci şi cinci la sută la afacere. Dar acesta era Încă doar
preludiul unei cariere fabuloase. Peste cîţiva ani Owen auzi
de un complex de fabrici oferite spre vînzare în mizera local.i�
tate New Lanark - al căror proprietar era, din întÎrnplare,
omul de a cărui fiică se Îndragostise Owen. Atît fabricile cît
şi mîna fetei pli.reau cu neputinlă de obtinut, dat fiind că
patronul, dl Dale, era un prcsbitcrian fervent, care n-avea
cum să aprobe radicalismul liber-cugetător al ideilor lui Owcn,
şi mai era apoi şi problema de a găsi banii cu care să cumpere
fabricile. Fără să pregete, Owen se înfll.ţişă la dl Dale aşa cum
odinioară se Înfll.tişase la dl Drinkwater, şi imposibilul se
făcu. Împru mu tă barui, cumpără fabricile şi pe deasupra
.

obţinu şi mîna fetei.

Lucrurile puteau foarte bine să se oprească aici. Într-un
an de Zile Owen schimbă fata comunităţii din New Lanark; În

117
cinci ani o flicu ddd"ecunoscut; iar peste alti zece ani îi dlidu
o faimă mondial!. Pentru cei mai multi oameni o asemenea
ispravl1 ar fi fost de-ajuns, clici pe lingl1 eli dobîndise o reputa­
tie european! pentru perspicac1tatea şi tnl1rinirnla sa, Robert
Owen flicuse pentru sine o avere de cel putin 60 000 de lire.
Dar lucrurile 'nu s-au {)prit aci. În ciuda ascensiunii sale
meteorice, Owen se vedea pe sine om al ideilor şi nu doar un
om de aCliun�; New Lanark n-a fost niciodată pentru el un
exercitiu gratuit de filantropie. Ci a fost un prilej de a pune la
probă teoriile pe care el le concepuse pentru propăşirea ome­
nirii în anslţmblu. Era convins că omenirea nu e mai bună
decît mediul în, care trăieşte şi eli prin schimbarea acestui
mediu se putea înfliptui un adevărat rai pe pl1mînt. La New
Lanark el avea, într-un fel. posibilitatea de a-şi testa ideile
într-un laborator, şi cum succesul întrecuse orice 'aşteptări,
nu vedea nici un motiv ca să nu le dliruiască lumii.
Curînd i s-a 'oferit această şansl1. Războaiele napolconccne
luaseră sfîrşit, iar după ele veniscrl1 noi necazuri. Ţara. era rui­
nată de un şir de "suprasaturatii", cum le-ar fi Zis Malthus;
între 1816 şi 1820, cu exceptia unui singur an, afacerile mer­
seră foarte prost. Mizeria ameninta sl1 explodeze: izbucniră
revolte sub strigătul ,,Pîin,e şi sînge!'" iar tara fu cuprinsă de un
fel de isterie. Ducii de York şi de Kent împreună cu un corp
de notabill formar! un camitet care s! analizeze cauzele răului
şi, ca un gest de la sine înteles, îl invitară pe dl Owen, filan­
tropul. sli-şi prezinte ideile.
Atlîndu-Ie. membrii, comitetului fură destul de descum­
păniti. Ei se aşteptaseră. de bunl1 seaml1, la o pledoarie pentru
reformarea sistemului de fabricl1, dat fiind că di Owen era
bine cunoscut ca partizan al scurtării Zilei de lucru şi al inter­
Zicerii muncii copiilor. Cînd colo, se pomenir! citind un pro­
iect de reorganizare social! atotcuprinzlitoare.
Ceea ce sugera Owen era c! solutia la problema sărăciei
reZidă' în a-i face pe cei săraci să producli. În acest scop. el
preconiza fomlarea de Sate de Cooperare, în care între opt sute
şi o mie 'două sute de suflete urmau să muncească împreună
la o ferml1 ,şi în fabricl1, alcl\tuind o unitate cu e�istent!

118
autonomll. Familiile umlau, sA tr1li.�că în case grup'ate în
\

paralelograme - cuvîntul retinu 'numai decît atentia publicu­

lui - fiecare familie avînd cîte un apartament privat, în
timp
ce saloanele, s�Uile de lectură şi bucătăriile erau comune. Co­
piii de peste trei ani urmau să fie cazali separat, spre a putea
berreficia de tipul de educatie capabil să dea o modelare op­
timă caracterelor lor pentru restul vietii. În jurul şcolii se
mai
aflau grlidirn ce umlau a fi îngrijite de copiii ceva riIari, iar
în jurul acestor grădini se întindeau ogoarele, cultivate - mai
e oare, nev<;>ie s-o spunem? - cu cazmaua, fl1ră a se folosi
plugul. În depărtare, la distantă de zonele rezidentiale, urma
să se afle o unitate industrială; era vorba, în fapt, de un oraş­
gră'dină planificat, de un kibutz, de o comună,
Comitetul de notabili îşi cam pierdu cumpătul. Nu prea
era pregătit să sustină crearea de comunităţi sociale planifi­
cate Într-o epoc!l de Jaisscz fairc nestingherit. Îi mu1tumirl1
frumos dltti Owen iar ideile sale fură cu grijă ignorate, Nu era
însă Owen omul care să renunţe. El stărui ca aplicabilitatea
planurilor sale să fie analizată şi 'inundă Parlamentul cu
broşuri în care erau expuse vederile sale, Spiritul său hotărît
avu din nou cîştig de ca , uză, În 1819 se întruni un comitet
special (avînd în componenta sa şi pe David Ricardo) cu
scopul de a Încerca sli strîngă suma de 96 000 de lire necesară
pentru or.ganizarea unui Sat de Cooperare experimental dotat
cu toate cele de trebuintl1.
Ricardo s-a ·arătat sceptic, deşi era de acprd ca planul să
fie încercat. dar tara n-a fost defel sceptică; ea califid ideea
lui Owen drept o monstruozitate. Un editorialist scrise urmă-'
toarele: "Robert Owen, Esq., un binevoitor propnetar de fila­
turl1, ... îşi închipuie că toate flipturile omeneşti sînt nişte
plante' care, după ce au trăit timp de cîteva mii de ani scoase
din pămînt, au nevoie acum sâ fi� răsădite. Drept c'are se ho­
tărăşte pentru un nemaivăzut repicaj în păt�ate."
William Cobbett, aflat pe atunci În exil În America din
priei,na propriilor sale idei radicale, se rosti şi mai dispre­
tuitor: "Acest domn - scria el � se pronuntl1 pet;ltfU' fonna-,
rea unor comuniti1Jj.de pauperi! ... Rezultatul ar urma sl1 fie o

119
splendidă pace; fericire şi prosperitate natională.Eu unul,
insl1, nu..mi dau bine seama cum ar urma a fi Ţe�olvate micile
chestii tinind de mcl1ierări, nasuri sparte şi ochi invinetiti.
Proiectul dlui Owen se recomandă, insl1, în orice caz, prin
desăvîrşita-i noutate, căci de lucruri de felul unor comunitifli
de pauperi cred eli-nici un pltmîntean n-a mai auzit pînă acum ...
Rămii cu bine, dle Qwen de Lanark."
Owen, bineinteles, nu se gîndise la comunităţi ee
pauperi.El credea, dimpotrivă, că pauperii puteau să devină
producători de avulie dacă li se oferea o şansă s� muncească
şi că deprinderile lor sociale deplorabile puteau fi uşor trans­
formate în deprinderi virtuoase sub influenta unui mediu de
viată decent. Şi ,nu doar comunitătile de pauperi. umlau a fi
astfel schimbate în bine. Satele de Cooperare urmau a fi în
mod atît de evident superioare infernalei vieti industriale, încît
în �od firesc şi alte comunităti aveau'să le unneze exemplul.
A reieşit Însă clar că Owen era singurul care împl1năşea
aceste idei. Oamenii cu scaun la cap vedeau în proiectul lui
Owen o primejdioasă amenintare la adresannduielilor stator­
nicite, iar spiritele radicale au văzut ţn ele doar o farsă. Banii
necesari pentru organizarea satului e�perimental nu s-au
putut aduna niciodată; îndărătnicul fihmtrop, însă, nu înţe­
legea să se oprească. Fusese pînă atunci un umanist; acum
deveni un profesionist al filantropiei. Strînsese o avere; acum
voia s-o închine înfliptuirii ideilor sale. Îşi' vîndu, aşadar, co­
ta-parte de la întreprinderea din New Lanark ŞI în 1824 se
apucă să edifice 'propria sa comunitate ideală. Nu întîmplător
alese ca loc pentru ea America. Unde putea fi mai bine întoc­
mită Utopia decît.in mijlocul unor oameni care de cincizeci
de ani cunoşteau libertatea-politică?
Cumpără de la o sectă religioasă un teren de treizeci de
mii de acti pe malulnul':li Wabash În tinutul Posey, Indiana.
La 4 iulie 1826 făcu inaugurarea solemnă, la care se dădu
citire Declaratiei de independentă mentală - de independ9ntă
fată de proprietatea privată, fată de religia iratională şi fată,de
căsătorie -;- iar apoi lăsă comunitatea să-şi poarte singură de
grijă sub duiosul nume de Noua Armonie.

120
 Experimentul nu a izbutit şi nici nu avea .cum. Owen
proiectase o utopie care să se iveascli deodată ca o întocmire
desăvîrşitli, şi nu era pregătit pentru a clădi treptat una din
mediul imperfect al vechii societăţi. A lipsit orice plan: opt
sute de colonişti veniră de-a valp1a în răstimp de cîteva săp­
tămîni. Nu se luaseră nici măcar precau\ii elementare împotriva
posibilelor şarlatanii. 9wen fu tras pe sfoară de un asociat
care, pe deasupra, instală şi o distilerie de whisky pe pămîntul
luat prin înşeHiciun�, Şi cum Owen nu era de.f&lă, apărură
comunităţi rivale: Macluria, condusă de un anume McClure,
şi altele avînd În frunte alli disidenţi. Coeziunea datorată idei­
lor nu putea rezista dezbinărilor generate de deprinderile
achizitive; privind în umlă, putem doar srne mirăril cum de
a izbutit convmitatea să dăinuie şi atît cît a dăinuit.
Pe la 1 82 8 era vădit că încer' carea eşuase. Owen vîndu
e
pămîntul (pierduse în ac astă aventură patru cincimi din -avc­
rea sa totală) şi se duse să prczinte proiectul său preşedintelui
Jackson iar apoi lui Santa Anna în Mexic. Nici unul din aceşti
doi domni nu exprimă mai mult decît interesul la care-i Qbliga
politetea.
Owen reveni acum în Anglia. Aici el era încă mărinimo­
sul (deşi un pic ticnitul) domn Owen. iar drumul vietii sale
urma să facă o ultimă cotitură neaştep,tată. Căci deşi cea mai
mare pane a opiniei publige luase În deridere Satele lui de
Cooperare ideil� sale intraseră în conştiinţa unei anumite
părti a naliunii: a clasei muncitoare. Era epoca primelor sin­
dicate muncitoreşti. şi liderii filatorilor, ai olari lor şi ai zidarilor
ajunseseră să vadă în Owen pe omul ce putea să le reprezinte
interesele - ba cl1iar pe lidel1ll lor. Spre deosebire de cei din
categoria sa s0cialh, aceştia îi luaseră în serios doctrinele: în
timp ce comjtete de notabili dezbăteau problema Satelor de
Cooperare pe tot întinsul ţării prinseră să ia fiinţă adevărate
societăti cooperatiste pe o scară mai modestă: cooperative ale
producătorilor şi cooperative ale consumatorilor. ba chiar se
flcură. şi cîteva încercări de înflp,tuire ad litteram a ideilor dlui
Owen prin.desfiintarea banilof.
•

121
 Cooperativele de producători eşuarli mră nici o exceplie,
iar schimburile mră bani îi Illsară tlră 'bani pe cei în cauzli şi
nu-i scutiră de faliment. Un1,1l dintre aspectele miŞcării coope­
ratiste prinse totuşi rădăcini. Un grup de douăzeci şi opt de
oameni devotati, care-şi ziseră Pionierii din Rochdale, dema­
raseră mişcarea cooperatistă de consum. Pentru Owen această
mişcare nu prezen� decît Wl interes pasager, cu timpul însă ea
luă amploare, ,devenind ,unul din marile izvoare de foftă ale
Partidului laburist din Marea Britanie. În mod curios, mi$ca­
rea pentru .care interesul său fusese cel mai n.uc avea să supra­
Vieţuiască tuturor proiectelor în care el pusese suflet şi energie.
Owen nu ave,a timp pentru cooperative, şi pe drept
cuvînt; întors din 4America, el concepuse o uriaşă cruciadă
morală, lansîndu-se în ca cu impetuozitatea şi devotamentul
ce-l caracterizau. Fostul băiat 'sărac, apoi capitalist, apoi arhitect
social adtină acum în jurul său pe liderii mişcării mun�i­
toreşti. Dlipă cum se şi cuvine, dădu proiectului său un nume
impresionant! Marea Uniune Morală Naţională a Claselor
Productive şi Folosito:.lre. Numele fu mai apoi prescurtat în
Marele Sindicat National Centralizat şi, cum şi acesta părea
prea lung, s-a ajuns la Marele National. Sub stindardul său se
strînseră fruntaşii sindicali şi în 1833 mişcarea muncitorcască
engleză fu lansată oficial,
Era o uniune la scară natională � precursorul sindicate­
lor muncitoreşti industriale de a'ităzi. Numll,ra cinci sute de
mii de membri - o cifră-mamut pentru ,acele vremuri - şi
cuprindea practic toate sindicatele importante din întreaga
Anglie. Da�, spre deosebire de sindicatele de astăzi, scopurile
ei nu se limitau ]a orarele de lucru şi la salarii şi nici chiar la pre-
,.
rogative de gestiune. Marele National avea să fie un instrument
nu doar de ameliorare socială, ci şi de schimbare sociala
profund�, Încît programul sau, deşi revendica salllrii şi
conditii de muncă mai bune, nu se mărginea la atît, ci expu­
nea în plus un amalgam de idei din care nu lipseau Satele de
Cooperare, desfiintarea banilor şi alte lucruri din potpuriul
scrierilor lui Owen.

122
 pentru cauza sa finalI, Owen cutreierI tara în lung şi În
lat. Dar nu se alese nimic. Anglia era la fel de putin pregAtit!
pentru \.ln sindicat national ca America pentru un paradis
local. Organizatiile sindicale locale nu izbuteau să-şi contro­
leze membrii; iar grevele locale sllibiră organismul national.
Se iscară dezbinări între Owen şi locotenentii săi; aceştia îl
acuzarl de ateism, ia,r eIpe ei, că aţîţă ura de clasă. 'Interveni
guvernul şi, prin violentă şi, Învrăjbire, fllcu tot ce-i stătea În
puteri pentru a destrăm'a această mişcare În curs de afinnare.
Clasele înstărite începură să vadă în Marele National o pri ­
mejdie la adresa proprietăţii private şi cerură um1ărirea lui în
justitie prin promulgarea de legi antisindicale. O mişcare atît,
de tînără n-avea cum să reziste unui asemenea asalt. În doi
ani:marea uniune era moartă, şi cu aceasta, Owen, în vîrstă de
64 de' ani, îşi încheia ultimul său rol is(oric.
El mai continuă să se frămînte timp de încă douăzeci de
ani, ca bătrîn avocat al cauzei mUJ:1CÎtoreşti, sustinîndu-şi
ideile cooperatiste, preferinta pentru cazma, naiva sa suspi­
ciune fată de bani. In '1 839 fu primit În audientă de regina
Victoria, În ciuda protestelor unui grup de oan1eni din cele mai
selecte cercuri, reuniti în Societatea pentru Reprimarea Paşnică
a Necredintei.Era însă tenninat. În ultimii săi ani'găsi un refu­
giu În spiritism, În nesfîrşite scrieri ce repetau mereu aceleaşi
lucruri şi în minunata sa Autobiografie, Muri în 1 858, la vîrsta
de optzeci şi şapte de ani, fliră ca speranţele să-I fi pl1răsit.
Ce povest� romantică şi fantastică! Şi, privind în um1ă,
ceea ce ne int6resează 'este mai mult această poveste deCît ideile
lui Owen. El n-a fost niciodată un gînditor cu adevărat origi­
nal şi în mod sigur n-a fost un gînditor flexibil. ,,Robe� Owen
nu e un om care să-şi schimbe plrerea despre o carte după ce
a citit-o", a fost caracterizarea dură pe carei-a dat-o un autor con­
temporan, iar Macaulay, care o lua la fugl1la simplul auz al vo­
cii sale, l-a numit"veşilicul blajin pisălog."
Oricît am dilua semnificalia cuvîntului, pe Owen nu l·am
putea numi eco n,�must. A fost însă ceva mai IT)ult; a fost un ino­
vator economic care a remodelat datele brute cu ciue econo­
miştii au de-a face. La fel ca tOli soci a,Iiş tii utopici, Owen a

123
vrut ca lumea să se schimbe; dar în timp ce altii au elaborat
realizeze schim­
scrieri; influente sau nu, el s-a apucat efectiv să
barea.
lar,dacli ne gîndim bine, .probabil că a lăsat şi o mare idee
în unna sa. O Jă5im ilustrată într-un mod fennecător în unnă­
torul episod din autobiografia fiului său, Robert Dale bwen:
"Cînd copilul ţipă de furie, dragă Carolina - spunea tatăl său
(Robert Owen) - aşază-I în mijlocul camerei, pe podea, şi nu-l
lua de acolo pînă cînd nu se opreşte din plîns." "Bine, dragă,
dar o va line aşa o oră întreagă." ,;N-are decît." "Dar poate să-i
cauzeze la plămîni sau să-I apuce spasmele." ,Nu cred. Oria..m,
mai mulţ îi va cauza dacă devine un băiat nedisciplinat. 9mul
e creatia împrejurărilor."
. "Qmul e crealia împrejurărilor." Iar împrejurările cine le
creează dacă nu omul însuşi? L�ea nu este în mod inevitabil
bună sau rea, ci în mlisura În care noi o facem să fie aşa. Cu
acest gînd Owcn a lăsat în unna sa o filozofie a sperantei mai
puternică decît toate ideile sale fanteziste despre cazmale şi
pluguri sau bani sau Sate de Cooperare.

Robert Owen este c u sigurantă cel mai romantic din gru­

pul de protestatari din secolul al XIX-lea Împotriva capitalis­
mului sălbatic, dar nu este nicidecum personajul ccl mai
bizar. Cel mai zlll1atic a fost, În mod neîndoielnic, contele Henri
de Rouvroy de Saint-Simon, iar În ce priveşte excentricitatea
ideilor, n,inieni nu l-a egalat pe Charles Fourier.
Saint-Simon, după cum o sugerează şi .învoItul său
nume, era un. aristocrat; fatnililj. sa.îşi revendica descendenta
din Carol cel Mare. Născut În 1760, fusese crescut Întru con­
ştiinţa apartenentei la o stirpe nobilă şi întru p'ăstrarea strălu­
cirii nu melui ; în fiecare dimineată, pe cînd era tînăr, valetiJl îl
trezea din somn cu· strigătul: "Treziti-vă, domnule Conte,
astăzi aveti de făptuit lucruri măre\e."
Conştiinta de a fi un ales al istoriei poate să-I Îndemne pe
om la lucruri stranii. În cazul lui Saint-Simon, ea a furnizat s cu �

za pentru o autoindulgentă extravagantă. Încă de copil, el

confunda ataş arnentul l a uil principiu cu sirppla înc ăp ăt înare;
'

124
se' zice cli dacl1 se întîmpla sl1 tread vreo c1l.rul� perturbîndu-i
joaca, obişnuja sli se întindă � jos de-a curmezişul drumului.
refuzînd cu obstinatie să se clintească - şi cui i-ar fi dut mîna
să azVîrle în şanţ O odrasH1 de conte? Mai tîrziu, aceeaşi obsti­
natie îl fl1cu sl1 ref�ze împărtăşania, poruncită de tatăl său -
numai că acesta, probabil mai deprins cu intransigenta fiului
său şi cu sigurapţă mai putin timonit de ea, îl băgă fără
zl1bav11 1a zdup.
Autoindulgenta tînlhului 'conte ar fi putut să-I îndrepte
cl1tre cel mai autoindulgent dintre toate grupurile politice,
curtea -lui LU,d ovic al XVI-lea. L-a ferit de asta, însă, pasiunea
ce o flkuse pentru i deea cea mai dezagreată la cuI1e: demo­
cratia. În 1 778 plecl1 în America, unde se distinse în-Războiul
revolutionar. Participă la cinci companii , căpătl1 Ordinul Cin­
cinnatus şi, ceea ce e mai important, deveni un adept pătimaş
al noilor idei de libertate şi egalitate.
Dar acestea nu erau încă- lucrurile mărete cu care îl trezea
altădatl1 valetul. Războiul revolutionar ît lăsase în Louisiana:
de aci se duce în Mexic pentru a-i îndemna pe vicerege să
construiască un canal care ar fi precedat Canalul Panama. Cu
asta ar fi putut să devină 'celebru, dar din ideea sa nu se alese
nimic - era, fireşte, nouli zecimi idee şi o zecime plan -
încît tînl1rul revolutionar nobil reveni în Franta.
Sosi aici taman la timp pentru Revoluţie., aruncîndu-se
cu fervoare în vîrtejul ei. Concitadinii sl1i din Peronne îl soli­
citară să'le fie primar, ceea ce el refuză spunînd că alegerea
unui vechi nobil putea sl1 creeze un precedent nedorit; iar dupl1
ce aceştia îl aleseră deputat în Adunarea Naţională, propuse
desfiintarea titlurilor nobiliare şi renuntă la propriul său titlu
spre a devel}i simplu cetl1tean. Preferintele s.ale democratice
nu erau un simplu moft: Saint-Simon nutrea sentimente sin­
cere fat11 de aproapele său. Într-o bună,zi, înainte de Revolutie,
călătorind 'cu �are pOmpă prin Versailles, întîlni un tărail a
cl1rui căruI! se împotmolise în drum. Saint-Simon cobon din
trlisură şi puse elegantu1 sl1u umăr la roata cl1ruţei împotmoli te,

125
după care găsi atît de interesantă conversaiia pu tăranul. încît
dădu drumtfl trllsurii sale, continuîndu-şi drumul pînă la
Orl�ans cu noul său priet�n din lumea de j9s.
Revoluţia îl puse în situatii curioase. Pe de o paI;te el
făcu speculaţii abile cu �înturi ec�eziastice şi �e alese cu o
magestă avere; pe de altă patt�, începu să lucreze la un gigan­
tic plari educational şi ajungînd astfel în contact cu străinii .
cazu în dizgratie ş i i se dMu domiciliu supravegheat. 'Evadă.
după tare, într-un gest deopotrivă romantic şi de o autentică
p
noblete. se duse singur să se redea după ce află cll persoana la
care locuia fusese pe nedrept acuzată de complicitate la eva­
darea sa
De data asta ajunse în închisoare. Aici însă, stînd În
celuH1, avu acea revelaţie pe care. într-un fel, o aşteptase toată
"iata. Cum se Îmîmplă de obicei cu atare vedenii , revelatia îi
veni În vis. Iată cum ,descrie el însuşi episodul :
..În ce a r11ai crîncenă perioadă a Revolutiei. pe cînd mă
aflam În detenţie la LuxembouŢg, mi" se arătă într-o noapte
Carol cel Mare zicîndu-mi : «De l� începutul lumii nici o fa­
milie nu s-a bucurat de onoarea de a zămisli un erou care să
fie totodată un filozof de prim rang, Această onoare a fost rezer­
vată casei mele, Fiule, succesele tale ca filozof vor egala suc­
cesele mele ca oştean şi om de stat».'"
S aint-Simon n-a mai stat pe gînduri. Obtinu eliberarea
din detentie şi banii pe care-i agonisise începură acum să se
reverse în slujba unei fantastice rîvne de a' acu01ula cunoş­
tinte. Omul acesta îşi pusese în gînd să cunoască tot ce era d�
cunoscut - oan1eni de ştiinţă. economişti. filozofi, politi­
cieni. toti savanţii din Franta fură invitati la el ac'as ă, pri'miră
bani pentru cercetările lor şi nu conteneau :;ă se mire că
S aint-Simon izbutea să cuprind Il tot ce produsese inteligenta
omeni rii . Era o rîvnă bizară. La un moment dat.. ajungînd la
concluzia că nu cunoştea din proprie experientă viata de fa­
milie. iar pentru a duce la bun_ sfîrşit studiile sale sociale
trebuia s-o cunoască, se căsători - printr-un contract pe trei
r
ani. Un an îi fu de-'ajuns: SOlia sa vorbea p ea 'mult iar oaspe­
tii mîncau prea mult, Încît Saint�Simon conchise c;li sub aspect

126
educaţional c i1sătoria avea limitele ei. In schimb, ceru mina
celei mai strălucitoare femei din Europa, dna de S taeI �sin­
gura, după cum declara el, în stare să-i înteleagă pl anurile Cei
.

doi se întîlniră, dar fără rezultat; ea îl găsi plin de esprit dar

nu tocmai cel ·mai mare mozof din lume. Aşa stînd lu�rurile, se
domoli şi entuziasmul lui;
Străduinta de' a dobîndi o cunoaştere enciclopedi că sti­ -

mulativă, nu-i vorM - era ruinătoare sub aspect fi n anc iar.

Larghetea cu care Saint-Simon cheltuia banii se învecin,a cu
nechibzuinta; iar căstlicia îl costase şi ea neaşteptat de rIlUlt.
Ajunse, mai întîi , la o situalie materială modestă, iar apoi cu­
noscu de�a dreptul sărăcia; fu nevoit să-şi gi1sească o muncă
de contopist, iar apoi, pentru' casă şi masă, ajunse la mila unui
servitor al său de altădată. Între timp însă, scria, scria furi­
bund un şuvoi imens de tratate, observatii, "exortatii şi analize
sociale. Trimise lucrările sale mai-marilor zilel, însoli te de o
notă patetică:
•

Domnule,
Fii salvatorul meu, sînt muritor de foame . . De 15- zile tră­
.

iesc cu pîine şi apă . . , am vîndut tot în afara hainelor de p€!

mine, spre a putea să plătesc pentru transcrierea lucrărilor
. mele. La aceastl1 strîmtoare m-au adus pas iunea pentru
cunoaştere şi pentru binele public, dorinta de a descoperi
mijloace paşnice de a pune capăt teribilei crize ce a cuprins
Întreaga societate europeană. . . · '

Nu s-a 'găsit nimeni să subscrie. În 1 823, deşi familia îi ,a­

corda acum o mică pensie, din deznădejde s-a împuşcat. Nici­
odată însă nu i-a ieşit vreun lucru aşa cum a dorit. De astă
dată, a reuşit doar să piardă un ochi. A mai trăit doi ani , bol ­
nav, sărăcit, fanatic şi mîndru. Cînd îşi simti sfîrşind, îi adună
în jurul său pe cei cîtiva discipoli şi le zise: "Nu uitati că pentru
a izbîndi lucruri măreţe, trebuie să pui suflet."
I

, Ce flkuse el, însă, pentru a îndreptăti această încheiere,

care sună ca un ijnal de operă?

127
 Un lucru straniu: întemeiase o religie industrial1. Nu o
fl1cuse prin c1rtile. sale, destul de voluminoase dar necitite, nici
prin conferinte. nici �nfl1ptuind .lucruri măreţe." Cumva omul
însuşi inspirase o sectă, strînsese o mic1 ceată de discipoli şi
d ăduse societ!tţii o nou1 imagine a ceea ce putea sl devină.
Era o religie stranie, pe jumătate mistic1 şi dezorgani­
zatll, ceea ce nu prea e de mirare, dat fiind c1'se sprijinea pe
un edificiu de idei neterminat şi nearticulat. Nici nu s-a voit a
fi o religie propriu-zisă - deşi dup1 moartea întemeietorului
a existat efectiv o Bisericll saint-simonian1 cu şase biserici de­
partamentale în Franta şi cu ramificatii în Germania şi
Anglia. Mai corect: ar fi s-o asemuim cu un ordin religios;
discipolii săi se îmbrăcau în nuante de albastru şi-şi spuneau
unul altuia ..p1rinte" şi ,,fiule." Iar ca un simbol nostim al idea­
lului nutrit de întemeietorul însuşi, purtau o vesd1 specială ce
nu putea fi nici îmbrăcată, nici dezbrăcată fl1ră ajutorul unei
alte persoane şi care astfel scotea în evidentă dependenta
fiec11ruia de' ftatii slli. Curînd, însă, biserica a degenerat în ceva
ce �d,:,cea mai molt c!l o sect11 religioasă, pentru că saint-stmo­
nienii din generatia a doua au inventat un cod moral propriu
care în unele punCle însemna mai degrabli o imoralitate
respectabil codificată.
Învătătura propovliduită de Saint-Simon nu-i tocmai
şooant1 pentru un om dţ astlizi. ţ.a proclama c11 ..omul tre­
buie sl1 mWlCeasCll" dac1 vrea să se împ11rtlişeascli din roadele
societlitii. Dar, comparativ cu concluziile trase din aceast11 pre­
misli, societatea de paralelograme a lui Robert Owen a fost un
.
monument de gîndire clară.
..Să ,presupunem -.:. scrie Saint-Simon .-' că Franta ar
pierde dintr-o dată cinzeci de fiziologi. . . de matematicieni .. .
mecanici" şi aşa m{li departe pîn1 la numărul de trei mii de
savanti , artişti şi meşteşug ari (Saint-Simon nu se distingea
printr-un stil laconic). Care ar fi rezultatul? Ar fi o catastrofli,
prin care Frantei i s-ar răpi sufletul însuşi.
Apoi sli presupunem,. zice Saint-Simon. cli)n loc de a-i
pierde pe aceştia. Frantei i s-ar lua dintr-o loviturll pojghita ei
social11 superioarll: el( l-ar pierde pe fratele regelui, ducele de

128
Berry, un num�r de ducese, pe demnitarii Coroanei. pe
miniştri, pe judecători şi pe cei zece mii de cei -mai bogati
latifundiari - în total treizeci de mii de oameni. Rezultatul?
at se poate de regretabil, spune Saint-Simon, pentru ci toti
aceştia- sînt oameni cumsecade, însă pierderea !ir fi de astl
dată pur sentimental!; statUl o-ar suferi mai deloc. Sînt atîpa
alti oameni care ar putea îr'ldeplini functiile acestor gratioase
ornamente.
Morala e, .aşadar, limpede. Lucrătorii - les industriels
- de toate categoriile şi rang�rile şînt cei ce merită cea mai
inaltli răsplatli de la societate, pe cind indivizii neproductivi
merită cel mai putin. and colo, ce observăm? Printr-o stranie
nedreptate, se întîmplă tocmai pe os: d cei ce muncesc cel mai
putin caplitli cel mai mult.,
S aint-Simon propune ca piramida să fie îndreptatli.
Societatea este, de fapt, organizatli ca o gigantică fabrică şi ea
ar trebui să ducă principiul fabricii la concluzia lui logică.
Guvernarea ar trebui să fie economică, nu politică; să organi­
zeze lucrurile. nu să dirijeze oamenii. Avantajele trebuie dis­
tribuite in rapon de contribulia şocială a flecliruia;. ele trebuie
să revină membrilor activi (\Î fabricii, nu celor ce doar stau şi
se uită. Ceea ce pr�dică Saint-Simon nu este o revolutie şi
nici măcar socialism in intelesul pe. care-l d�m astăzi acestui
cuvint. El îrialţă un fel de imn procesului industrial şi un
protest cli într-.o sQ(;ietate ce se sustine prin trud1i, celor care
tTÎndlivesc le revine o parte disproportionat de mare din
avutie.
Nu aflăm un cuvînt despre cum ar urma să fie flicut acest
lucru; saint-simonienii din generatiile urmlitoare au mers un
pas mai departe decît întem�ieiorul, preconizînd să se pună
capăt proprietătii private, dar chiar şi cu această revendicare
n-au ajuns decît la un vag program de reformli social�. Acesta
era o religie a muncii, dar lipsit'ă de un catehism adecvat; ea
e
s mnala grave nedreptăţi îI't repartitia avutiei sociale, dar
oferea mult pfea putin în chip de ghid celor dornici să în­
drepte lucrurile.
 *

Probabil că tocmai aceastl lipsl de program la' S aint-

Simon e cea care explicl succ'esul unui om de o factură dia­
metral opusl lui. În timp ce ex-aristocratul fusese inspirat de
pasiunea pentrU marea idee, Charles Fourier era inspirat de ­
pasiunea pentru detalii. Credea şi el, la fel ca S )lint-Simon, cl
lumea e groaznic de dezorganizatll, dar tratamentul pe care-l
propunea era explicit pînii în cele l'Jlai mici amllnunte.
Saint-Simon a avut o via1ă aventuroasll; Fourier a fost un
aventurier în imaginatie. Siografia sa e în cea mai mare parte
neinteresantll: nllsc!Jt în 1 772, fiu, al unui negustor din Besan­
�on, şi-a petrecut zilele ca un voiajor comercial ,lipsit de
succes.' Într-un fel , s-ar putea spune cll n-a filcut [limic, nici
măcar nu s-a căsătorit. A avut doar doull pasiuni : florile şi pi­
b
sieile. A ia cătr� sfirşitul vietii destinul sliu devine înduioşător,
fiindcll' ultimii ani şi i-a petrecut şezînd cu punctualitate, în
orele pe' care le anuntase în presă, în cllmăruta sa şi aşteptînd
vi�ita vreunui mare capitalist . dispus să finanteze proiectele
sale de restructurare a lumii. Căci iatll ce scrisese acest mic
. .
comerciant: ,,Eu singur am demşscat douăzeci de secole de
imbecilitate politicll; iar generatiile de azi şi cele viitoare doar
la mine vor trebui să caute originea imense� for fericiri." Purtînd
pe umeri o asemenea responsabilitate, putea oare să-şi per­
mită de a nu fi de fatll cînd sorocitul capitalist salvator avea
să ,aparll la uşll- aducînd sacii cu bani? Nu veni însă rumeni
niciodată.
Vorbind eufemistic. Fourier a fost un excentric; vorb1nd
pe şleau. probabil d i-a lipsit o doagă. Lumea sa era o fante­
zie: Pămîntului , credea el, îi era hărăzid o existentă de optzeci
de mii de ani; patruzeci de mii de ani de vibratii ascendente
şi tot atîti a de vibratii desceridente. I ar în't re aceste două ju­
,mătăti (să nu fim prea pedanti cu aritmetica) se întindeau opt
'
IJlii de ani de Apog�e du Bonheui. Noi trăim în al cincilea din
cele opt stadii ascendentţ, avînd in urm� Confuzia, Srub�ticia,
Patriarttismul şi B arbaria; ne mai aşteaptă Garanteismul (aici
n-a brodit-o tocmai rl1u) şi apoi panta ascendentll a Armoniei.
130
După ce vom fi atins însă 'Suprema beatitudine, cumplna se
c
va apleca în partea cealaltA şi 'atunci vom face ale ntoarsl în
-

jos, prin toate stadiile, pînă la cel de început

Dar pe măsură ce vom avansa m ai adînc În f�a Anno­
niei, s.e vor petrece lucruri minunate: o Coroanll nordică va
Încercui Polul rlispÎndiqd o i rizatie blîndă; apa mării se va
preface în limomrdă; şase noi Luni vor lua locul vechiului
satelit singuratic; şi se vor ivi noi specii de animale, mai, potri­
vite cu Armonia:' un antileu, animal docil şi extrem de folositor;
�
o antibalenă, care va p tea fi îÎ1hăInJtă la corăbii; un �tiurs;
antigîndaci ; şi antişobolani. Noi vom ajunge să tr!im pînă la
vîrsta de o sută patruzeci şi patru de ani" din care o sută două­
zeci vor fi petrecllti practicînd ar! restrictii iubirea sexuală.
Toat6 acestea plus o descriere de martor ocular a locui­
9
toril r altor planete imprima scrierilor lui Fourier o atmosferă
deIifantă. Poaie că'el nici nu era în toate mintile. Dar cînd îşi
lua privirea de la această viziune astrală şi o îndrepta spre pă­
�
mînt, vedea aici h os şi nefericire, dar vedea tOlodată şi o cale
de reorganizare a societătii.
Reteta sa eri extrem de e,xactă. Societatea umla a fi
organizată în falanstere - c.uvÎntal francţz e pllalansleres --'­

constînd fiecare dintr-u,n fel de Grand Hotel, nu cu mult deo­

sebit de S atele de Cooperare ale lui Owen. Hotelul era descris
c
cu meti ulozi tate : o mare clădire centrală (diversele încăperi,
cu dimensiunile IOF, erau riguros precizate), iar în jur ogoare
şi Întreprinderi industnale. rn hotel fiecare putea locui la
nive!ul cel mai potrivit pungii lui ; clasa întîi, a doua sau a treia,
cu cuantumul de intimitate dorit (mergînd pînă' la ,mese ser­
vite în cameră) şi cu (, doză de comunicare adecvatl1 pentru a
răspîndi un germene de culturll. Eficienta urma să fie asigurată
prin centralizare; Fourier,' bătrînul celibatar, zugrl1veşte un ta�
biou apetisant al succeselor bucătl1riei centrale.
ToaHl lumea, bineînteles, era obligată să muncească,
timp de cîteva ore pe zi. Nimeni , însă, nu va căuta să se eschi­
veze de la muncă. pentru că fiecare va lucra ceea ce-1 place
mai mult. Problema muncilor ingrate ·avea să fie rezolvată,
aşadar, Întrebînd. cui îi place să facă asemenea munci Cei ce .

13 1
se vor oferi sil le facl vor fi, desigur, copiii. Drept care se vor
constitui Mici Cete care, în chip de supreml delectate, vor
munci în abatoare sau la reparatul drumurilor. Iar din copiii,
mai putini la numlr, care nu vor fi amatori de munci ingrate,
se vor alelltui Mici Echipe care se "VOI îngriji de flori şi vor
corecta pnmuriiia greşită a părinti�or lor. Între muncitori se
vor organiza întreceri amicale pentru a se vMea cine lucreazl
cel mai pine: întreceri între producătorii de per�, între cultiva­
torii de spanac şi, fi nalmente (dupl cf! principiul falansterial
se va fi 1l1tit pe tot globul pl1nllntesc şi vor fi fost înfiintate
cele 2 985 984 phalanst�l'es. de" cîte era nevoie) mari bltl1lii
paşnice între specialiştii în prepararea omletei şi specialiştii
în fabricarea şampaniei. ,
Toatl afacerea urma sA fie, de bună seaml1, extrem de
avantajoasA. profiturile ri dicîndu-se Îa 30 1a sull. Va fi vorba
înşl1 de un profit comunal: surplusul urma a se împărti cinci
doisprezccimi pentru muncă, patru doisprezecimi pentru capital
•
iar trei doisprezecimi pentru "competenţă" , fiecare individ
fiind stimulat să devină deopotriva coproprietar şi coproducător.
Pe cît pare de fantezistl1 şi de comică, ideea fourieristă a
avut oarecare prizl. chia� Ji în Statele Unite, citadela spiritului
practic şi a bunului simţ. Intr-o vreme fi intau aici peste patru ­
zeci"de falanstere. iar daCă punem la socoteală şi comunitl1tile
oweniene şi mişcările religioase de tot soiul, existau cel putin o
sutl1 şaptezeci şi opt asemenea grupuri utBpice, fiecare avînd
cinsprezece pînă la nouă sute de membri.'
G rupurile erau ex trem de variate: unele erau cucernice.
altele nu; unele trăiau în castitate. altele în desfriu; unele erau
capitaliste", altele anarhiste. În Ohio exista Falansterul Trurri ­
"buli, iar în Long. Island falanstţrul �odem Times; mai erau
apoi Oneida. Brook Farrn şi New Icaria, precum şi unul de-a
dreptul remarcabil - Falansterul Nord-American " din New
Jersey - care a dăinuit din 1 843 pînă în 1 855, pentru ca
după aceea. jwnl1tate hotel. juml1tate comunitate, să o mai
ducă, tmş-grăpiş, pînă spre sfîrşitul anilor '30 ai aces/lli secol.
Aici s-a născut, între alte fiinte bizare, şţ criticul AlexanQer
Woollcott.

132
 Nici una dintre aceste comunitl1ti de vis n-a prins rldl­
cini trainice. Lumile de vis nu izbuteau să reziste la asperitA­
tile lumii reale, iar dintre toate proiectele de reorganizare
utopicl1 11 societl1tii nici unul n-a fost atît de îndepl1rtat de ce­
rintele simtului practic aşa Cum a fost phaJanstere-ul. Dar, pe
de altă parte, niei unul n-a fost atît de îmbietor. Dacl1 s-ar putea
trlii în phaJanstere, cui nu i-ar pllkea? Fourier a învederat
cum nu se poate mai convingător mizeria şi pătimi riIe din
lumea epocii sale, dar proiectul cuprindea prea multe ingt:e­
diente cereşti pentru a se putea potrivi bietilor suferinzi pe
care voia sl1-i tl1ml1duiascl1.
Ne par oare ridicoli aceşti muritori de Utopii? E adevl1rat
'cl-toti au fost nişte visl1tori - dar, cum a zis odatl1 Anatole
France, fhrl1 visl1tori omenirea ar trlii încă şi azi în peşteri. Nici
unul n-a fost lipsit de un dram de pcneall1: pînl1 şi Saint-Simon
a făcut speculatii serioase privind posibilitatea ca Într-o bunii
zi cel mai inteligel)t dintre anim ale, castorul , sl1 ia loeul ome­
nirii. Dar nu excentricitatea îi face interesan\i pe titopişti şi
nici fanteziile lor bogate şi înduioşl1toare. Ei meritl1 atentia
noastrl1 pentru cl1 au fost nişte gînditori curajoşi, iar pentru a le
aprecia cum se cuvine curajul, trebuie să cunoaştem şi să înle­
legem climatul intelectual în care au trliit.
Ei au trrut într-o lume nu doar dură şi plină de cruzime,
ci şi O lume care îşi rationaliza cruzimea sub travestiul legilor
economice. Financiarul şi omul de stat francez Necker
spunea pe la sfîrşitul secolului al XVII I-Iea: "Dacl1 s-ar putea
descoperi un aliment mai pU1in gustos decît pîinea dar de
qoul1 ori mai hrl1nitor, oamenii s-ar putea limita sl1 mănînce
doar o dată la doul1 zile." Oricît de brutal ar suna aceastl1 opinie,
ea era receptatl1 ca avînd o 10gicl1 a ei. Crudă era lumea, nu oa­
menii ce o populau. Pentru c� lwnet era cîrmaită de legi eco­
nomice, i ar legile economice mi erau ceva cu care se putea
glumi; ele pur şi simplu erau, iar a blestema nedreplliple de tot
felul care se puteau ivi drept o consecin111 regretabilll 'a·aqiunii
lor era la fel de absurd ca a te plînge de fluxul şi refluxul mării.
Legile erau putine, dar deftnitive. Am vUut cwn au elabo­
rat Adam Smith" Malthus � Ricardo legile repartipa economice.

133
 Aceste legi �reau să explice nu doar modul in care produsul
societatii tindea sll se. repartizeze, ci şi modul iri care trebuia
repartizat. Ele arlltau că prqfiturile erau egalizate şi controlate
de concurentă, el salariile se aflau necontenit sub presiune�
populatiei şi că renta ce revenea !andlorzilor era in functie de
.expansiunea soeietătii. Asta era situatia. Rezultatul nu trebuia
neapărat sa placll, era insa evident cll acest rezultat era conse­
cţnta firească a dinamicii sociale:.nu era la mijloc vre-) 1"ea­
v�intll personal� sau vreo manipulare personali. Legile
economice erau asemeni legilor gravitatiei şi era la fel de
absurd s! li se 9pună rezistentă. Un manual elementar de prin­
cipii economice spunea in acest sens: .Acum o sută de ani ele
{ legile economice } erau înţelese doar. de savanti. Azi sînt şi'
pe intelesul copiilor preşcolari şi singura dificultate reală o
constituia piea marea lor simplitate."
Nu-i de mirare, atunci, că ut�piştii au ajuns la asemeneâ
extreme. Legile păreau Într-adevăr inviolabile � dar, pe de
altll pane, starea societlltii pentru care ele erau socotite răs­
punzltoare era intolerabil!. Aşa se face eli utopiştii şi-au luat
inima in .dinti declarînd că, de fapt, trebuia schimbat întregul
sistem. Dacă asta îriseamn! capitalism - şi zicînd aşa se gîn­
deau la Roben Blincoe înH1ntuit de maşină - atunci e de
preferat orice altceva - Sate de Cooperare, coduri morale sau
'
atmosfera de statiune de odihnă â phalanstere-uJui. Utopiştii
- şi erau încă. multi altii pe lîngă cei mentionati în acest
capitol - au fost nişte reformatori din imboldul inimii şi nu
al ratiunii reci.-
Acesta e unul din motivele pentru care le spunem
socialişti utopici. "Utopia" nu era doar· o chestiune de scopuri
idealiste, ci sugera şi mijloacele pemru atingerea lor. Spre
�
deosebire de comunişti, 'uto'piştii erau reformato care spe­
rau să-i convingă pe membrii claselor superioare că schimbarea
socială avea să fie pînll ia urmă şi spre propriul lor bine. Comu­
niştii se adresau maselor şi preconizau violenta daca aceasta se
dovedeşte necesară pentru atingerea Scopurilor lor; . socialiştii
căutau aderenti la planurile lor printre cei din.propria lor cate­
gorie - intelighenlia. mica burghezie. cetăleanul liber-

134
cugetlltor din clasa de mijloc sau aristocratul inrdft1uaJ­
mente emancipat. Chiar şi Robert Owen a sperat sI-i filei pe
confratii săi patroni de fabrici sll vad Il lumina.
În al doilea rînd însll sll lullm aminte elt ' aceştia erau
socialişti utopici. Ceea ce înseamnl1 că erau reformatori ear
nomici. Făuritori de utopii au existat începînd de pe vremea
lui Platon, dar abia din epoca Revolutiei franceze ei au Îrx:e·
put să reactioneze nu doar la nedreptatea politicl1, ci şi la cea
economicll. Şi cum capitalismul timpdriu a fost întruchiparea
ororii ce i-a umplqt de revoltă, ,este de înteles faptul eli au
întors spatele proprietl1{ii şi luptei pentru înavutire privată.
Pu�ni dintre ei s-au gîndit la reforme îni1untrul sistemului : sl1
nu uităm cll era epoca primelor şi foane diluatelor legislatii
industriale şi cll patronatul n� se prea sinchisea sll respecte
nici bruma de reforme ob�nute cu atîtea osteneli de d.tre
-muncitori şi acceptate de guvernanti clUcîndu-şi pe inimă.
Utopiştii voiau ceva mai bun decît refonna - voiau o nouă
societate, În care preceptul Iubeşte pe Aproapele Tl1u sl1 ,"'Jă
totuşwrioriţate fatl1 de ticl1loasa zbatere a fiecăruia pentru sine.
Proprietatea conmnll, cl1ldura obştii .urmau a constitui piatra de
încercare a progresului uinan.
Socialiştii utopici au fost oame� animati de foarte. bune
inten�i. Toate aceste bune intentii şi toate teo ri il e lor cinstite.
n-au avut Însll şi amprenta respectabiliHiţii; ei aveau nevoie
de girul cuiva care sll simtă ca ei, dar care sl1 fie mai lucid decît
ei. 'Şi au găsit o asemenea persQană acolo unde era cel mai
putin probabil de găsit - În convertirea finalll ia socialism a
Uillii om socotiS în mod cvasiunanim drept cel mai mare ecq­
nomist al epocii - John Stuart MiU.

Fiecare dintre cei ce figureazl1 În acest capitol e un

personaj oarecuPl neverosimil, dar pesemne că 1. S. Mill îi
Întrece pe toţi ceilalti. Tatl1l
.
său a. fost James MiU - istoric,
filozof, pamfletar, prieten şi intim al lu! Ricardo şi Jeremy
Bentham, una din inteligentele de frunte de la începutul seca­
lu1� al XIX-lea James Mill avea idei bine cristalizate în

135
aproape orice chestiune şi cu deosebire în materie de edu­
catie. Fiul situ, John Stuan MiU, a fost rezultatul lor extraor­
dinar.

John Stuart Mill s-a nl1sc!Jt în 1 806. În 1 809 ,"u 1 8 1 9 !)

începu să învete greaca. La vîrsta de şapte ani citise majorita­
tea dialogurilor lui Platon. În a
. nUl următor se apucl1 de latinl1,
după ce între timp îi parcursese pe Herodat, Xenofon, Diogene
Laertios şf p.ariial pe ....ucian. Între opt şi doisprezece ani ter­
mină de citit pe Virgiliu, Horati1,1, LiviwJ, Sallustiu, Ovidiu ,
Tere!,tiu, Lucretiu, Aristotel, Sofocle şi Aristofan; şi Îşi însu­
şise geometria, algebra şi calculul diferential; scrisese o Istorie a
Romei, un Breviar de rstorie universală antică, o Istorie a Olan­
dei şi niscaiva versu ri. "N-am scris niciodată în greacl1, nici
măcar proză, iar În latină doar putin" spune el în celebra-i Auto­
biografie. "Nu că tata ar fi subestimat valoarea �cestui exer­
citiu . . . ci pentru că realmente n-am avut timp.".
La virsta de doisprezece ani Mill se apucă de logică şi de
scrierile lui Hqbbes. La treisprezece ani parcurge tQt ce era de
cunoscut în domeniul economiei politice.
Straniu mod de a creşte un copil şi înfricoşător prin
prisma standardelor actuale. Nu existau zile de odihnă,
"pentru a nu fi întreruptă deprinderea de a munci şi a nI,l se
instala gustul pentru trîndăveală" , nu existau prieteni şi nici
măcar sentimentul că felul cum era educat şi instruit ar fi sem­
nificativ diferit de cel normal. Uimitor nu e faptul că Mill a
produs după aceea opere însemnate, ci faptul că personalitatea
nu i-a fost complet..nimicită. De fapt, pe la vîrsta de două:zeci
pe ani, a ajuns la un fel de epuizare nervoasă. Fragila şi arida
lume intelecuală de muncă şi efort din care fusese nutrit deveni
dintr-o dată sterilă şi dezohmtă, şi în timp ce alti tineri des­
copereau că putea să existe frumusete şi În activitcrtea intelec-
•
tuală, bietul MiU er� în situatia de a descoperi că putea exista
frumusete şi în frumusete. Avu un acces prelungit de melan­
colie, dupA care n citi pe qoethe, apoi pe Wordsworth, apoi

f36
pe Saint-Sinron- care top vorbeau despre inimă cu � se­
riozitate 'tu care tatăl său vorbise' despre creier. Iar după aceea o
întîlni pe Harriet Taylor.
. Ghinionul flicea însă să existe şi un domn Taylor. El fu
ignorat; 'Harriet Taylor şi Miu se îndrăgostiră unul de altul şi
timp de do�zeci de ani îşi trimiseră scrisori, flicură călătorii
împreună şi chiar trăiră împreună- totul (dacă e să dăm cre­
zare corespondentei dintre ei) în cea mai desăvîrşită inoc entă.
Apoi obstacolul reprezentat de dl Taylor fu înl'ătu rat de moar­
tea lui şi cei doî, în sfirşit, se căsătoriră.
A fost o {!ăsătorie perfectl1. Harriet Taylor ( iar mai tîrziu
fiica ei, Helen) împliniră pentru Mill deştept�rea afectivă în:­
cepută atît de tîrziu; împreună, cele două femei" îi deschisera
ochii asupra drepturilor femeii şi, lucru şi mai important, asupra
drepturilor om"ului. După moartea Harrietei, meditînd la,po­
vestea vietii sale, Mill recapitulează inlluenla lor convergentă
asupra sa, 'în umlătoarele cuvinte: "Oricine ar fi să se gîn­
dească vreodată, acum sau mai tîrziu, la mine şi la opera nlea,
nu t,rebuie să uite niciodată că ea nu a fost produsă de un
singur intelect şi de o singură conştiintă, ci de trei."
După cum am văzut, Mill învătase la vîrsta de treispre­
zece ani toată economia politică cîtă era de învăţat. Dar abia
trei zeC i de ani mai tîrziu avea să scrie monumentalul său text,
cele două masive şi impunătoare tomuri ale Principiilor de eco­
nomie politic! Era c� şi cwp tim p de tre.izeci de ani ar fi adu­
nat cunoştinle tocmai în acest scop.
Cartea acoperă integral domeniul: se ocupă de rentă, de
salarii, de preturi şi impozite, reflicînd druQlurile �e care le
prospectilseră cei dintîi Smith.. Malthus şi .Ricardo. Ea nu este
însă o' simplă aducere la zi a unor doctrine care între tirpp
dobîndiseră nimbul de virtuale dogme. Ea conline şi o desco­
perire proprie, pe care Mill o credea de imponantă capitală.
Ca atîtea. alte idei geniale, descoperirea era foarte simplă. Ea
consta în a arăta că �evăratul teritoriu guvernat de legea eco­
nomică e�te productiaji nu repa"rtilia.
Tela lui ,MIll era foarte clară: legile economice ale
produclie� se referă la natură. Nu e nimic arbitrar cînd este

137
vorba de a stabili dacl o a numitl utilizare a muncii este sau
nu �ai productivl decît o alta, dupl cum nu e nimic,capricios
sau optional într-un fenomen de felul fertilitliţii descrescîn�e
a solului. Zgîrcenia şi îndlrltnicia naturii sînt lucruri' reale iar
regulile comportamentului econOmIC, care ne spun cum si.
maximizlm roadele muncii noastr�, sînt la fel de impersonale
şrdeabsolute ca legil� dilatllrii gazelor sau cele ale interactiu­
nii substantelor chimice.
Dar --'- şi acesta. este, probabil, cel mai mare dar din gîn­
direa �cooomicl - Iegile economiei politice n-au nimic de-a
face cu repartitia. Dupll ce am produs CÎt mai bine cu putintll
9 anume avutie, putem face cu ea ce ne place. "Odată create
anumite lucruri - spune Mill - oamenii, individual sau în
c'olectiv, potface cu ele ce' poftesc. Le pot pune la dispozitia
orijfui l� place şi în felul cum le place . . . Chiar şi ceea ce o
persoanll a produs prin truda sa neajutatli de nimeni, nu poate
fi păstrat de ea decît cu permisiunea societltii. Nu numai cl
societatea poate să-i ia produsul, ci chiar alti indivizi ar putea
să i-l ia, dacă societatea . . . n-ar. . . angaja şi n-ar plăti oameni
al cliror rost este de a împiedica tulburarea posesiei { sale } .
Repartitia avutiei depinde, aşadar, de legile ş i obiceiurile
societătii. Regulile ce o determină sînt cele pe care le-a .insti­
tuit segmentul cîrmuitor al comunitltii şi ele diferll foarte mult
de la o epocii la alta şi de la o ,tarA la alta, şi ar putea fi şi mai
felurite dacii oamenii ar decide aşa . . . "
n
Era o loviturll î . plin dată di scipolilor lui Ricardo, care
transformaseră descoperirile acestuia într-un corset rigid al
'
societlltii Căci ceea ce spunea Mill era clar ca lumina Zilei -
.
o datl ce a fost spus. N-are a face dacii actiunea ,,naturală" a
societătii sclldea ' nivelul salariilor, egaliza profiturile, urca
rentele sau producea indiferent ce alt efect. Dacă societătii
nu-i erau pe plac re.zultatele ,,naturale'� ale activitlltilor sale,
putea foarte bine şă le schimbe. Ea putea fixa impoZite sau
acorda subventii, putea expropria şi redistribui. Putea ' da
întreaga sa aVUţie unui rege' sau putea s-o împart,li pe toatll
printr-un gigantic act de caritate, putea acorda atentia cuvenită
stimu1entel�r sau putea - pe propriul risc - si le ignore.

138
Orice at face, însă,.,Du există o· �a-zjsa repartitie .cQrectI"
.

cel pupn nu există una pe care ecooomia politică ar fi în mlswl

s-o descopere. Nu se poate apela la ,Jegi" pentru a justifica m0-
dul în care societatea îşi împarte roadele: există doar oameni
c�-şi împart între ei avutia aşa cum socotesc de cuviintă.

La drept vorbind, descoperi rea lui Mill nu era chiar

monumeniall1, cum cr�ea el. Căci, după cum n-au Întîrziat să
arate economiştii co'nservatori, cînd oamenii intervin în pro­
cesul de repartitie, ei intervin astfel indirect şi în cel de pro­
ductie: de exemplu, un impozit de sutl1 la sutl1 pe. profituri ar
avea .în mod cert un impact teribil nu doar asupra modului
cum se distribuie avutia, ci şi asupra cuantumului acesteia. Şi,
după cum avea să arate. MarX dintr-o altă perspectivă, repa[­
titia nu poate fi separată. de productie aşa de net cum a crezul
Mi}l, pentru că modurile de retribui re practicate în di ferite
societăp fac parte integrantă din modurile lor de productie: so­
cietl1tile feudale� de exemplu, nu cunosC .,salariul", dupl1 cum
cele capitaliste nu cunosc dijma' feudal 11.
Astfel, atît de la dre�pta cît şi de la stînga, s-au formulqt
critici în sensul eli libertatea cu care societăţile puteau sl1-şi
restructureze repaititia are anumite� - mult mai îpguste
decît dăduse de înţdes Miii. Cu toate acestea, ar fi greşit să
se subestimeze va10area ideii lui MiII. întocmai cum ar fi gre­
şit ca ea să fie exagerată. Căci existenta unor limite presupune
existenta unui spatiu de manevră, astfel încît capitalismul nu
este cu neputintă de reformat. într-adevăr. New Deal-u(din
Statele Unite şi capitalismele bunăstl1rii sociale din Scandina­
via sînt expresiile directe ale viziunii lui Mill despre o socie­
tate' ce ar încerca gă'-şi amelioreze funCţionarea "naturall1"
impunînd valorile sale morale. Cine ar putea sustine el aceasta
n-a dus la o importantă schimbare socială, chiar dacă schim­
barea are un caracter limitat?
Cu sigurantă că în epoca lui MiU însuşi, descoperirile sale
erau ca o adiere de aer proaspăt. Într-o vreme În care îngîmfa­
rea şi t1ltlfoicia erau la ordinea zilei, MiiI a vorbit cu o voce de
h
o extraordinarI claritate morală. În Principiile sale, unl1oarl1,

139
dupli ce opereazli marea diviziune între Productie şi Repartitie,
el trece la examinarea proiectelor "comuniste" contemporane
propuse de diverşi reformatori utopici, nu - trebuie sll adliu­
glim imediat - a comunismului lui Marx, despre cate MiU nu
era deloc informat.
Mill a analizat diversele obiectii ce se puteau aduce aces­
tor proiecte "comuniste" şi a glisit cli unele din aceste obiectii
nu sînt lipsite de temei. Dupli care, îns�, şi-a rezumat opinia îri
urmlitorul pasaj vijelios:

Dacii. : . ar trebui f!cutli o alegere între Comunism cu toate

şansele lui şi actuala stare a societătii cu toate suferintele şi
nedreptlltile ei; dacă instituti;t proprietătii private ar avea ca
pe o consecintl1 necesară repartitia pe care o constatăm 1n
prezent a produsului muncii, aproape î'n raport inv,ers cu
munca - partea cea mai mare celor ci!-re niciodată n-au
muncit nimic, partea u�ătoare ca mlirimţ celor a cliror
muncă este aproape doar.nominală, şi tot aşa într-o scarli
descendentli, remuneratia scllzînd pe mlisurli ce munca
devine mai grea şi mai nepllicut!, pînli cînd cea mai obosi­
toare şi epuizantli muncii fizicli nu poate avea nici mlicar
certitudinea de a agonisi cele ,necesare traiului; dacă alter­
nativa, ar fi între asta şi Comunism, atunci toate dificultli­
tile, mari sau mici, ale Comunismului ar fi ca nişte firicele
de praf pe talgerul balantei.

Dar, adaugă mai departe Mill, alegerea nu se înfntişeazl1

chiar aşa. Clici , credea el, principiului proprietătii private nu i
s-a acordat încă şansa de a-şi etala pe d�plin virtualităţile. Le­
gile şi institutiile Europei reflectau încll trecutul feudal vio­
lent, nu spiritul reformei, la Care MiU considera cli se putea
ajunge tocmai prin aplicarea principiilor despre care scria el.
Astfel, În cele din urml1 el s-a abtinut din două motive sli
pledeze pentru o schimbare cu adevlirat revolutionarii. Întîi,
pentru că vedea în competitia asprl şi grea a vietii, cotidiene
b desclircare necesară a energiilor urmane.

140
 "MArturisesc � scri a el - eli nu mA încintA idealul de
viată al celor care cred că starea nonnală a fiintelor umane este
lupta pentru parvenire; că buluceala, îmbrînceala, datul din
coate şi călcarea reciprocă pe picioare, din .care constă tipul
existent de viată socială sînt lucrul cel mai de dorit pentru 0-
menire; sau că eiti nu sînt decît nişte simptome neplăcute ale
uneia din fazele progresului industrial."
Dar dezgustul pe care i-l pricinui a goana după cîştig nu-l
împiedica să vadă foloasele ei. "Decît să ruginească şi să stag�
neze, este fl1ră îndoială mai bine ca energiile omenirii s11 fie
mentinute active de lupta pentru bogăţie aşa cum erau men­
tinute odiruoară de rll:zboaie, pînli cînd nişte minti superioare
vor izbuti să-i ed�ce pe ceilalti 'pentllJ îndeletniciri mai de soi.
al timp spiritele sînt vulgare, ele au nevoie de stirbulente vul­
gare; să li le lăsăm, aşadar.,"
Şi mai era apoi o a dOU,a rezervă, lJrobabil mai decisivă.
qntărind argumentele pro şi contra presupusei societăţi co­
muniste, MiU sesiza .Q dificultate! pe care o exprima în aceste
cuvinte:

Se pune întrebarea dacă ar mai rămîne vreun refugiu

pentru individualitatea omului; dacă opinia publică nu va
fi un jug tiranic; dacă· d ependenta absolută a fiecăruia fată
de toti şi supravegherea fiecăruia de dtre toti nu i-ar redu­
ce" pe to� la o searbl1dă uniformitate în gîndire. simtmunte
şi actiuni . . . Nici o societate în care originalitatea e uh lucru
supăr.ător nu poate fi într-o stare săf1ăloasă.

Aici vorbeşte MiU gînditorul politic, a4torul de mai tîrziu

al eseului Despre libertate, care este, probabil, cea mai însem­
nată, scriere a sa. Acum ne interes�ază însă economistul Mill.
Pentru că "PrinCipiile sale au fost mult mai mult decît o explo­
rare a posibilitătilor de refonnă socială. ,Ele cuprindeau şi un
amplu model social ce proiecta o traiectorie pentru sistemul
capitalist, aşa cum fl1cuseră înaintea sa modelele lui Smith şi
Ricardo. Modelul lui MiU, avea însă o destinatie diferită de a
oric1ruia din modelele anterioare lui. După cum am văzut, Mill

14 1
a fost, mai presus de orice altceva, încrezător în posibilitatea
schimbJblj comportamentului social. Ca atare, el refuza sll ma}
accepte principalul temei al pesimismului lui Ricardo - reflexul
demografic, care compromitea toate şansele de ameliorare
substanţială a situatiei claselor muncitoare. În ce-l privea,
MiU era convins că aceste clase puteau fi educate ·astfel încît
să înţeleagă pericolul malthusian care le pîndeşte şi, întele­
gîndu-l. să-şi regleze de bună voie numărul.
Odată înHlturatll astfel presiunea populatiei asupra sahlrii­
lor, modelul· lui Mill dobindea o turnură diferită de cea a mo­
delelor lui Ricardo şi Smith. Ca şi Înainte. tendintele �rocesului
de acumulare, aveau să împingli În sus nivelul salariifor, dar-de
astă dată nu va m� exista acel torent de copi� care sli diminue­
ze presiunea salariilor asupra profiturilor. Drept urmare, sa­
lariile vo� creşte şiacumularea capitalului va înceta. Astfel,
sistemul lui MiU conduce la un înalt platou stalionar, întocmai
cum ar fi acut şi ceJ al lui Smith sau al lui Ricardo dacă n-ar ti
fost, în cazul lor, necontenitele presiuni demografice.
De aici se deschide însA un nou drum. În loc să vadă în
acea . stare stationară sfîrşitul capitalismului şi al ptogresfllui
economic, Mill vede în ea pr.imul stadiu -al unui soci alism
benign, tn care oamenii vor înceta şll-şi consacre energiile doar.
creşterii economice, îndreptîndu-Ie.spr'e problemele �rioase'
�
ale dreptăţii şi libertăţii . În cadrui acestei propiate societliti
st�ţionare �-ar putea efectua mari schimbliri. Statul ar urma
sli-i împiedice pe landlorzi, inclusiv prin taxe de moşteni re
progresive. să Încaseze cîştiguri nemeritate. Asociatiile de
muncitori vor înlocui treptat modul existent de organizare il
întreprinderilor, în care t?amenii sînt subordonati patronilor.
Q ratie' avantajelor !or concurenţiale, cooperativeJe muncito­
reşti se vor impune peste tot , �eitalismul va displlre�t pe
mlisură ce foştii patroni vor vinde sal �r lor Întreprinde­
rile, iar ei se vor retrl\ge şi vor irlii din anuitllp.
Sînt toate acestea doar o fantezie utopistă? Privind în urmă
la secolul de enormă expansiune economică ce a trecut de la ul­
tima editie a Principiilor, nu putem decît să zîmbim la ideea Îm­
pllrtăşită de Mill că Anglia (şi prin , extensiune, capitalismul

142
mondial) se jltlA la un "lat de palmli" de ·0 stare sta\ionarl. Pe
de altA pane, însl1, privind înainte la problemele cu care se va
confrunta expansiunea capitalistll peste o generatie sau douI
şi reflectînd cijn nou la mllsuta în care unele tliri caI1italiste.
precum Suedia sau Austria, au izbutit să adapteze şi sll schimbe
institutiile lor într-o directie socialistll, n1:l putem concedia
viziunea lui Mill pe motiv că ar fi .produsul unei gîndiri vici­
ate de mentalitatea victorianlt Poate că tocmai pentru că este
un victorian, Mill este cu prea mare uşurinţă dat la {) pane,
deoarece proza sa calmli şi cumpl1nit), Înfri'nată cl'liar şi atunci
cînd se înaltă la cotete superioare ale elocintei, nu vorbeşte în
\ţ
tonalitli .atrnglitoare pentru auzul contemporan. Totuşi, MiU are
un mod .al sl1ll de a reveni - de a se Întoarce pe uşa din spate
'
.-.. dupli ce a fost dat afarli pe cea din fală.
Sli-i spunem, aşadar. un. adio plin de respect. A t r!U t pînll.
În 1 873 ca un om veneral, aproape adorat, fiindu-i ienate În­
clinatiile diluat-socialiste În schimbul perspectivei dătătoare
de sperante pe care.a schitat-o, ÎnlăturÎnd vălul deznădejdii
malthusiene şi ricardiene. în final. ideile. sustinute de el nu
erau atît de şocante Încît să nu poată fi Îmbrătişate şi de multi
care nu erau socialişti : impozitarea rentelor. taxele de succe­
siune şi fo nn area de cl;>Operative muncitoreşti. Nu a fost opti­
mist În ceea ce priveşte posibilitl1tile sindic.atelor, ceea ce era
În concordantli cu opinia socotitli respectabilă. 'DoCjrina sa a
fost una englezească prin excelentli: gradualistl1, optimistă.
realistă şi lipsită de accente radicale.
Principiile de economie politicii au cunoscut un j-ăsun�tor
succes. În timpu,l vietii autorului au fost publicate de şapte ori
În costisitoarea editie în douli volume, în timp ce Mill, în sti-
. lui său caracteristic, a tipărit pe cheltuiala sa un volum ieftin
care să poatl1 fi cumpllrat şi de muncitori. PÎn11 1a moartea sa
s-au vîndut şi cinci editii din acestea ieftjne. MIU a devenit Ma­
rele economist al vremii. sale; era caracterizat drept succesorul
legitim al lui Ricardo ' şi comparat fără defavoare cu însuşi
.
Adam Smith.

143
 Iar dincolo de ştHnta economică, omul însuşi s-a bucurat
de mare respect. Pe lîngă eseul Despre libertate, Miii a mai
scris Logica, Considerapi asupra guvemlIrii reprezentative şi
Utilitarismul, toate scrieri clasice în domeniile respective. Şi
a fost nu doar Q personalitate strălucită, ci şr.aproape un sfint:
Cînd Herbert Spencer, marele său rival 'în perimetrul filozo­
fiei, ajunsese o dată atît de strîmtorat material încît era în
imposibilitate de a încheia seria de volume privitoare la evo­
lutia socială, MiJI a fost cel care s':a oferit să finanteze proiec­
tul. "Ţe rog si{ nu consideri această propunere ca fiind În vreun
fel o favoare personală - scrise el rivalului său - deşi chiar
dacă, ar fi �a, eu tot aş spera că mi-ai 'Îngădui s-o fac.. Nu este
însă nicidecuT)1 aşa ceva, ci este o simplă propunere d� COQpe­
rare pentru un important obiectiv public, căniia dumneata îi în­
chini munca şi i-ai închinat sănăţatea."
Un gest cum nu se poate md tipic. MiU a tinut cu adevărat
doar la două lucruri: la sotia sa, pentru care a nutrit o devoti­
une socotită de prietenii slti ca învecinîndu-se cu orbirea, şi
năzuinta spre cunoaştere, de la care nimic nu l-ar fi putut abate.
Cînd a fost ales deputat în Parlament, a apărat aci drepturile
omului de o manieră ce exceda mentalitatea epocii; ca atar�, a
suferit în acest punct o înfrîngere de care însă n-avea să-i pese
cîtuşi de putin. Cum vedea lumea, aşa scria şi vorbea, şi nu-l
interesa �
ît aprobarea sau dezaprobarea adomtei sale Harriet.
După moartea ei , a rămas, la fel de indispensabilă, fiica
ei, Helen. MiU scria, plin de recunoştm\ă, În Antobiogiafia
sa: "Cu sigurantă că nimeni n-a m,ai avut vreodată un asemenea
noroc: după o pierdere ca aceea de care am avllt parte, iată-mă
cîştigătorul unui alt premlu Ia loteria vietii." S-a retras spre
a-şi trăi ultimele zile cu Helen la Avignon, În apropiere de
mormîntul Hametei, ca un om de o admirabilă Întelepciune şi
de o mare noblete sufletească.
O ultimă coincidentă. Importanta sa scriere economică,
purtătoare a unui mesaj de progres, a perspectivelor de schim­
bare şi ameliorare paşnică,. a fost publicată în J 848. Poate că

144
n-a fost o c'arte epocală. dar cu siguranţă se plasa la boWul
unei epoci. Pentru că. printr-un ciudat capriciu al sortii� in
acelaşi an aplUea o altă carte. mult mai putin voluminoasl ­
o broşură. Se intitula Manifestul Partidului Comunist, şi. in
puţinele-i pagini, ea demonta cu vehemenţă eşafodajul raţio­
nal. calm şi optimist pe care-l ridicase J. S . Mill.