Perioda prenatala

Inainte de perioada prenatala, o viitoare mamica trebuie sa inceapa cu “pregatirea” care are
loc cu cel putin 6 luni inainte, organismului I se vor inceta administrarea de antibiotice,
tratamente medicamentoase, anticonceptionale.
Este bine de avut in vedere ereditatea normala a celor doi parinti, sanatatea fizica si mentala a
lor in momentul procrearii, stare de boala si de ebrietate in timpul procrearii; apetit sexual si
interactiune optima intre ei, consensul pentru a avea copii, alimentatia rationala a mamei, adica
sa corespunda cantitativ prescriptiilor medicului si calitativ, adica sa cuprinda: proteine usoare,
produse lactate, fructe si legume proaspete, control medical periodic;
Dezvoltarea umana incepe cu fecundarea ovulului (celula feminina) de catre spermatozoid
(celula masculina) proces din care rezulta celula-ou, oul sau zigotul. Din cei aproximativ de
100.000.000 de spematozoizi pe milimetru cub de lichid spermatic, in mod obisnuit unul sau doi
ajung sa fecundeze ovulul. Dupa ce au fost depusi in vagin, spermatozoizii patrund prin miscari
proprii in colul uterin, trompe, procesul de fecundare are loc in treimea externa a trompei utrine,
adica in portiunea ampulara a acesteia. Spermatozoidul vine in contact cu ovulul la nivelul unei
mici proeminente a acesteia, numita con de atractie, apoi patrunde in ovul. De regula din
spermatozoidul fecundant nu ajunge in ovul decat capul, piesa intermediara si o mica parte din
regiunea anterioara a cozii, restul ramanand afara.
Urmeaza o serie de transformari atat la nivelul ovulului, cat si al spematozoidului, care conduc la
contopirea materialului nuclear si la formarea oului sau zigotului.
Informatiile transmise genetic (prin intermediul unor structuri celulare prezente la nivelul ovului
si a spermatozoidului) de la parinti la copii sunt cunoscute sub numele de ereditate. O serie de
caracteristici sunt esential determinate de aceste informatii, cum ar fi apartenenta sexuala si se
pare numarul de copii in sarcina.
Determinarea caracteristicilor sexuale este ereditara. Informatia genetica prezenta la nivelul
celulelelor masculine determina sexul copilului.
Perioada prenatala cuprinde mai multe etape:
-etapa germina caracterizata din momentul pana la fixarea oului in uter, in care are loc cresterea
in volum de aproximativ 8000 ori;
-etapa fetala timpurie in care zigotul se deplaseaza lent prin trompa uterina la nivelul uterului
(care dureaza cateva zile), unde se divizeaza din nou si formatiunea celulara noua obtinuta se
numeste blastocit, spre sfarsitul celei de-a doua saptamani, la nivelul embrioblastului (masa
celulara interioara a blastocitului) se diferentiaza in 3 straturi distincte:
a. ectodermul din care se va dezvolta ulterior sistemul nervos si organele de simt, stratul
cutanat, aparatul digestiv;
b. mezodermul din care se va dezvolta scheletul, sistemul muscular, circulator si aparatul
renal;
c. endodermul din care se va dezvolta tubul digestiv, ficatul, pancreasul, vezica biliara si cea
urinara, sistemul respirator si organele de reproducere.
La sfarsitul primelor doua saptamani embrionul este implantat la nivelul uterului, formatiile
apartinand tromfoblastului asigura legaturile cu corpul matern.
Perioada fetala dureaza de la opt saptamani pana la nastere. La aproximativ noua saptamani se
pot distinge ecografic zona faciala, bratele, picioarele, degetele, principalele organe interne si
principalele grupe musculare. Alte repere ale evolutiei in aceasta perioada
- in a treia luna de dezvoltare apar centrele de osificare – cartilagiile, se pot identifica miscari
spontane ale bratelor, picioarelor, degetelor si se constata un ritm alert al dezvoltarii organelor de
reproducere;
- in luna a cincea, miscarile reflexe ale foetusului care puteau fi identificate ecografic
inca din luna a treia devin suficient de puternice pentru a putea fi percepute de mama, debuteaza
osificarea la nivelul nasului si al urechilor, se formeaza unghiile de la maini si de la picioare,
corpul foetusului se acopera cu un strat cu aparenta de ceara, numit vernix, cu rol protector
- in luna a sasea are loc stratificarea cortexului cerebral, se finalizeaza dezvoltarea ochilor
putand fi identificate ecografic genele si sprancenele;
- in luna a saptea corpul poate avea peste 1 kg si aproximativ 40 cm lungime. In aceasta
perioada foetusul are o aparenta ridata, datorita faptului ca pielea, in lipsa stratului adipos, este
puternic cutanata.
- in lunile opt si noua asistam la primele depuneri de tesut adipos, foetusul crescand in
greutate, se intensifica activitatea neuromusculara, are loc mielinizarea celulelor cerebrale si
vascularizarea dermei care astfel capata culoare roz.

Influenta mediului asupra dezvoltarii in perioada prenatala

Mediul este definit in termenii evolutiilor si/sau a conditiilor exterioare organismului care
il influenteaza pe acesta si care sunt la randul lor intr-o oarecare masura influentate de catre
organism. Incercarile de descriere si conceptualizare legate de mediu au condus in perioada
contemporana la dezvoltarea teoriei ecologice, in conformitate cu care individul se dezvolta si
actioneaza in cadrul unor ierarhii de sisteme care pot conduce la ideea unor ierarhii de mediu,
incepand cu mediul imediat si terminand cu mediul cultural. Altt factori care influenteaza
dezvoltarea in perioada prenatala tin de comportamentele materne si anume sunt alimentatia,
ingestia de alcool, fumatul si starea afectiva.
Sunt de parere ca modul in care mama se hraneste atat din punctul de vedere al calitatii,
dar si al cantitatilor de alimente ingerate este important pentru evolutia ulterioara a copilului. Din
punct de vedere calitativ este necesar sa se asigure un aport corect de proteine. Studiile arata ca
lipsa proteinelor din alimentatia mamelor are consecinte pe termen lung, si anume, scoruri
scazute la testele de inteligenta la copil. Din punct de vedere cantitativ, aportul caloric la gravida
este urmatorul: la gravida care nu depune efort fizic; intre 2170- 2400 calorii/zi (in timpul
sarcinii se suplimenteaza aportul caloric cu 300 calorii zilnic); la gravida care depune munca
fizica foarte intensa, aportul caloric zilnic va fi de 2600-2800 calorii.
Alimentatia deficitara poate duce la o greutate redusa a copilului la nastere, sau o
prelungire a timpului de travaliu care poate avea urmari in dezvoltarea ulterioara.
Cele mai grave consecinte ale unui consum semnificativ de alcool se concretizeaza in
sindromul alcoolic fetal. Simptomele sindromului alcoolic fetal sunt pe de o parte, anomalii ale
dezvoltarii sistemului nervos, care se asociaza cu handicap mintal sau fizic si pe de alta parte,
anomalii de dezvoltare a zonei faciale.
Fumatulare efecte negative asupra dezvoltarii prenatale, deoarece placenta este
permeabila la nicotina. Efectele fumatului pe parcursul sarcinii sunt urmatoarele: rata mai
crescuta a decesului perinatal, probabilitate crescuta de avort spontan si complicatii la nastere,
greutate scazuta la nastere. S-a descris un sindrom tabacic fetal, care poate apare in situatia in
care mama fumeaza mai mult de cinci tigari pe zi. Acest sindrom creste probabilitatea aparitiei
cancerului cu peste 50% la copil, ca si a instabilitatii emotionale si a hiper-reactivitatii
comportamentale.
Starea afectiva a mamei influenteaza dezvoltarea copilului.Un soc afectiv determina un surplus
de adrenalina, care se transmite prin placenta la foetus si are ca urmare cresterea activitatii
motorii. In cazul in care mama este supusa unor factori stresori timp indelungat consecintele pot
fi avortul spontan, nasterea prenatala sau prelungirea travaliului.
Diferite studii arata ca mamele care, in perioada sarcinii, au fost incluse in grupuri de consiliere
si ajutate sa-si gestioneze mai bine trairile negative, au dat nastere unor copii sanatosi fizic si
psihic. .
Bolile cu transmitere sexuala (SIDA, gonoree, sifilis) dar si diabetul, hepatita si gripa,
influenteaza semnificativ dezvoltarea foetusului.
Mamicile trebuie sa fie foarte atente in perioada prenatala, medicamentele administrate in timpul
sarcinii pot avea, de asemenea, influente negative. Astfel, antibioticele ingerate in doze mari pot
determina intarzieri in dezvoltarea scheletului si a procesului de calcifiere a dintilor.
Streptomicina conduce la surditate, tetraciclina la nastere prematura si la decalcificarea dintilor,
aspirina utilizata in cantitati mari determina complicatii digestive si greutate scazuta la nastere.
Unele studii arata ca aspirina se asociaza si cu obtinerea in etape ulterioare de dezvoltare a unor
scoruri scazute la testele de inteligenta si cu dificultati in achizitionarea abilitatilor
motorii.Barbituricele pot avea ca efect aparitia anorexiei la nou-nascut si probleme
respiratorii.Drogurile (heroina, cocaina, morfina) cresc riscul nasterii premature si provoaca
sindromul de deprivare (sevraj).

Evaluarea dezvoltarii prenatale

Exista proceduri medicale de evaluare a dezvoltarii in aceasta perioada, si anume, amniocenteza,
ecografia si analizele hematologice.
-Amniocenteza – presupune analiza caracteristicilor lichidului amniotic, recomandata doar
persoanelor care au in familie antecedente genetice.
-Tehnica esantionului corionic - presupune analiza tesutului corionic. Ca si amniocenteza aceasta
analiza permite determinarea posibilelor modificari genetice.
-Ecografia - presupune utilizarea ultrasunetelor pentru obtinerea unei imagini a foetusului si este
tot mai frecvent utilzata pentru monitorizarea periodica a dezvoltarii prenatale.
-Analizele hematologice se recomanda la 14 -15 saptamani de la conceptie si furnizeaza
informatii privind functiile hepatice, prezenta unor infectii, a anemiei, a unor imunodeficiente.
In opinia mea, o mamica trebuie sa se simta ocrotita si securizata de partenerul de viata si de
ceilalti membri ai familiei de baza, in general, climatul familial sa fie pozitiv, calm, cooperant,
de asemeni sa aiba credinta ca venirea pe lume a copilului nu va impiedica rezolvarea
corespunzatoare a problemelor familiale si autorealizarea sa pe toate planurile, si se va bucura de
ajutor sustinut din partea familiei;
Ca finalitate a perioadei prenatale, informarea cu privire la procesul nasterii este esentiala
pentru a fi pregatita in principalele faze cat si a evita astfel supraincordarea si tensiunea care ar
putea ingreuna desfasurarea normala a acestui proces.
 Dezvoltarea cognitivă în perioada antepreșcolară
(1-3 ani)

Dezvoltarea cognitive include toate procesele mintale care intervin în actul

cunoaşterii sau a adaptării la mediul înconjurător. În acest stadiu includem percepţia,
imaginaţia, gândirea, memoria, învăţarea şi limbajul.
Una dintre cele mai importante teorii psihologice privind dezvoltarea cognitiva, este cea
elaborata de psihologul elvetian Jean Piaget, care considera ca inteligenta se dezvolta ca urmare
a interactiunii cu mediul. Copilul actioneaza asupra mediului, si , observand efectele pe care le
produce, dezvolta scheme comportamentale, de tip cauza-efect, care contin toate ideile, actiunile,
efectele cuprinse in interactiunile sale cu mediul. Aceste scheme comportamentale devin
experiente cognitive, la care copilul apeleaza ori de cate ori intalneste situatii asemanatoare cu
cele in care s-au format schemele. Pe masura ce experienta de viata se imbogateste, schemele
respective devin mai complexe, alcatuind seturi de conduite care definesc comportamentul
copilului.Exista cateva etape ale dezvoltarii cognitive, fiecare dintre ele prezentand caracteristici
specifice. In perioada 0-2 ani, copilul traverseaza stadiul senzorio-motor, in cadrul caruia el
cunoaste mediul inconjurator prin intermediul perceptiilor imediate, al miscarilor, si al
senzatiilor. Este importanta mai ales activitatea tactil-vizuala (copilul atinge si priveste
obiectele). Prin intermediul acestor analizatori, incepe cunoasterea mediului imediat si se
formeaza primele experiente (patura e moale, fereastra e rece, patul este tare).
Experienta perceptiva este influentata de achizitiile in planul limbajului, astfel, obiectele fiind
puse in corespondenta cu cuvintele.Gandirea copilului este dominata de timpul present.
Incepand cu varsta de 2 ani, incepe perioada preoperationala, caracterizata de o dezvoltare
intensa a limbajului, care se intinde pana in jurul varstei de 7 ani. Din acest moment, dorinta de
cunoastere, care anterior fusese predominant senzoriala, se transfera in planul interogatiei
verbale. Apare in mod frecvent, si repetata cu insistenta, intrebarea ce este asta?. Acest progres ii
largeste capacitatea de intelegere, el reuseste sa puna in raport actiunea, cu motivul sau-mananci
pentru ca iti este foame, te speli pe maini pentru a fi curat, etc. Odata cu dezvoltarea limbajului,
are loc o diminuare a egocentrismului, caci copilul observa ca prin intermediul comunicarii intra
in relatii cu sens. Ceilalti devin importanti si cauta cat mai des ocazii de a socializa. Ii place sa
asculte povesti, prefera ca acestea sa aiba un final fericit, si traieste in mod evident emotii intense
atunci cand personajele preferate traverseaza situatii grele.
La varsta de 3 ani el poate repovesti ceea ce a ascultat, in cateva propozitii scurte, dar coerente.
Se dezvolta, de asemenea, fantezia verbala, copilul poate inventa situatii sau intamplari pentru a
le povesti adultilor, poate invata o poezie scurta, formule de salut, poate imita intr-o anumita
masura gesturile si conversatiile uzuale ale adultilor. Este perioada intrebarilor de ce? si cum?,
aplicate cu perseverenta si care, uneori, aduc parintii la limita rabdarii, caci copilul nu renunta
pana nu primeste raspunsuri multumitoare. Acestea produc o vasta acumulare de experienta , si o
crestere a curiozitatii fata de obiectele si fenomenele mediului inconjurator. O forma de
manifestare a curiozitatii este atractia pentru interdictie, copilul mergand de multe ori in locuri
unde ii este interzis, si incalcand adesea restrictia nu ai voie!. Schemele mentale sunt inca relativ
rigide, copilul nu intelege fenomenul de reciprocitate, daca este, de exemplu, intrebat daca are o
sora, va spune ca da, insa daca il intrebam daca sora lui are un frate, va spune nu. Are loc, de
asemenea, o dezvoltare a inteligentei practice, actiunile sale capatand, in timp o siguranta din ce
in ce mai mare, fapt care ii largeste campul de explorare din vecinatatea imediata, la arii mai
largi.
Rezultatele explorarii se constituie in experiente de viata, de aceea este bine ca parintii sa
incurajeze, in mod controlat, cunoasterea mediului, fara sa puna prea multe interdictii. Ei ii pot
permite copilului sa exploreze, supraveghindu-l in asa fel incat acesta sa nu se simta impiedicat
si avand grija sa nu desfasoare actiuni care l-ar pune in pericol.
Unul dintre cele mai importante informatii legate de dezvoltarea cognitiva a copilului este din
punctul meu de vedere legatura stransa intre aceasta si atasamentul copilului fata de parinti. Felul
in care alegem sa le oferim copiilor afectiune influenteaza decisiv dezvoltarea creierului lor. Este
dovedit prin studii ca un copil lipsit de afectiune are mai putine sinapse. Confortul dat de
dragostea aratata de parinti este critic pentru dezvoltarea copiilor. Motivul pentru care
atasamentul este atat de important este faptul ca un copil trebuie intai sa se simta in siguranta
pentru a avea disponibilitatea de a explora si a invata lucruri noi. Copilul care se simte in
siguranta, iubit si protejat de parinti, va fi dornic sa exploreze intens tot ce il inconjoara si astfel
sa se dezvolte sanatos.
In opinia mea, daca un copil este certat sau ignorat in etapa de explorare din primii ani, interesul lui
va scadea, iar creierul lui se va dezvolta mai putin. Din acest motiv este esential sa incurajam si sa
sustinem dorinta copilului de a investiga lucruri noi si sa ii raspundem cu rabdare la toate intrebarile.
In ajutorul dezvoltarii cognitive armonioase sugerez jocurile potrivite fiecarei varste, de exemplu
pentru:
-0-18 luni sunt indicate jucariile stimulative cu sunete diferite şi spoturi luminoase de intensităti diferite;
jocuri cu aparitii şi disparitii de obiecte: Jocul „Cucu–Bau”
-19-36 luni activitati de exersare a autonomiei, crearea de situatii i în care să facă singur ce poate face
singur: să mănânce cu mâna, să se autoservească cu jucării, să se dezbrace şisăse îmbrace singur;
Activitati şi jocuri care oferă posibilitatea alegerii de către copil a materialelor pe care să le utilizeze, a
partenerilor de joc, a tipului de sarcină, a obiectelor în functie de însuşirile acestora etc. Oferirea de
alternative inclusiv în cadrul rutinelor (culoarea farfuriei, a jucăriei cu care să doarmă, etc.).Amenajarea
spatiului de joc cu jucăriile pe rafturi la înăltimea câmpului vizual al copilului, încurajarea copilul să
aleagă singur jucăriile.jocuri tip puzzle cu număr de piese redus.
Expunerea unui copil cu vârsta de până în doi ani în faţa televizorului este asociată cu intarzieri
in dezvoltarea codnitiva. Pentru bebeluși și copiii mici, expunerea la televizor poate fi
suprastimulantă și obositoare, mai ales în cazul bebelușilor, dacă nu sunt suficient de mari pentru
a întoarce capul de la ecran, pentru o pauză. Suprastimularea se presupune că vine din expunerea
la luminile intermitente, schimbările rapide de imagini și fragmentele auditive, mult prea multe și
puternice pentru un creier în dezvoltare.
Expunerea la dispozitivele electronice, printre care și televizorul, le poate afecta somnul.Lumina
albastră emisă de dispozitivele electronice inhibă secreția de melatonină și întârzie intrarea în
starea de somn.
Studiile sugerează că expunerea îndelungată la TV înainte de 18 luni poate duce la întârzieri de
dezvoltare în ceea ce privește limbajul, concentrarea atenției, gândirea, memoria de scurtă durată.
Timpul petrecut în fața ecranului limitează sau chiar înlocuiește activitățile benefice de care
copiii mici au nevoie pentru a se dezvolta: interacțiunea cu părinții (jocurile, dialogurile cu ei),
manipularea obiectelor.